Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

Folcloristicăculturi”. În consecinţă, atitudinea regimului totalitarfaţă de tradiţiile populare româneşti, faţă de folclorulnaţional era, în general, negativă. Cu toate că interesulpentru folclorul diferitelor comunităţi etnice dinUniunea Sovietică exista, deseori sub masca „prietenieiîntre noroade” cele mai specifice, mai valoroasecreaţii populare naţionale erau izgonite, în mod organizat,din traiul seminţiilor neruse. Aceste valori eraucalificate ca „reminiscenţe burgheze naţionaliste”,neutile şi chiar „dăunătoare” pentru generaţiile tinereale „poporului sovietic”. Se urmărea scopul ştergeriideosebirilor între etnii, astfel înfăptuindu-se nivelareaculturilor ce aparţineau numărului mare de popoaredin Uniunea Sovietică. Ca urmare, se realizarusificarea, ateizarea întregii populaţii a imperiului.În primul deceniu postbelic (1945-1955), ÎnRSS Moldovenească s-au făcut anumite înregistrăriale creaţiilor folclorice româneşti, dar s-a publicatextrem de puţin (doar vreo trei mici culegeri de poveştipopulare, prelucrate de alcătuitori). Abia înaprilie 1956 a fost înfiinţat – din câteva persoane –sectorul de folclor în cadrul Institutului de Limbă şiLiteratură al Filialei Moldoveneşti a Academiei deŞtiinţe a Uniunii Sovietice.Valorificarea relativ profundă, temeinică a creaţiilorpopulare orale a început după 1960, când aufost iniţiate înregistrarea comparativ sistematică,arhivarea şi editarea ştiinţifică a materialelor etnofolclorice.A luat naştere o etapă nouă în procesulstudierii patrimoniului nostru folcloric.Culegerea pe principii comparativ moderne afolclorului a necesitat eforturi considerabile: realizareacercetărilor de teren planificate, cu utilizareatehnicii contemporane de înregistrare existente peatunci (magnitofoane portative, aparate de fotografiat).În anii 1960-1980 folcloriştii au efectuat înregistrăride folclor în majoritatea raioanelor republiciişi într-o serie de localităţi româneşti din Ucrainaşi Federaţia Rusă (reg. Transcarpatia, Cernăuţi,Odesa, Nicolaev, Kirovograd, ţin. Krasnodar ş. a.).Toate materialele înregistrate, puse la punct, au fostpredate, pentru păstrare, la Arhiva Ştiinţifică Centralăa Academiei de Ştiinţe a Moldovei.La începutul anilor 1970 s-a purces la elaborareaşi editarea corpusului de folclor românesc înregistratla moldoveni. Este vorba de lucrarea în 16 volumeCreaţia populară moldovenească (1975-1983).Opera a avut o mare importanţă. A fost apreciată pozitivîn multe recenzii publicate. Însă lucrarea a avutşi neajunsuri, determinate de situaţia în acei ani: neglijareatendenţioasă a lucrărilor semnate de folcloriştiibasarabeni „naţionalişti” de până la Războiulal Doilea Mondial (P. Ştefănucă, N. Smochină, T.Găluşcă ş. a.); lăsarea în afara ediţiei a creaţiilor popularecu conţinut magic-religios (descântece, colinde,legende ş. a.); includerea unei cantităţi foartemici de note muzicale; aducerea textelor folcloriceverbale la normele limbii literare.Nu trebuie să trecem cu vederea faptul regretabilcă în toată perioada sovietică textele folcloriceprezentate spre publicare erau strict cenzurate, înanumite cazuri fragmentate, completate.În anii 1973-2000, au apărut la Chişinău 8 volumedin cea de a doua serie a publicării creaţiilorpopulare orale ale românilor din Republica Moldovaşi din Ucraina – editarea pe teritorii etnofolclorice(sudul, centrul, nordul republicii, reg. Cernăuţi,Transcarpatia ş. a.). Colecţiile acestea au fost întocmiteexclusiv pe baza materialelor de arhivă. S-aurmărit şi scopul de a evidenţia unele particularităţizonale ale folclorului. Ultima lucrare din aceastăserie este Folclor românesc de la est de Nistru, deBug, din nordul Caucazului (Texte inedite, volumulII, Chişinău, 2009).Evident, după descompunerea în 1991 a UniuniiSovietice şi formarea Republicii Moldova a crescutşi nivelul conştiinţei naţionale. A sporit interesulgeneral faţă de cultura populară. A început revalorificareaamplă – care se află şi astăzi în continuădesfăşurare – a multor tradiţii populare, date uităriiîn perioada regimului sovietic ateist.Sarcinile importante care stau şi în prezent în faţafolcloriştilor de la AŞM sunt: înregistrarea sistematicăpe teren, păstrarea, studierea materialelor autentice.Este regretabilă situaţia anormală că din 1991încoace folcloriştii de la Academia de Ştiinţe a Moldoveinu efectuează cercetări de teren propriu-zise(din cauza financiară şi nu numai). Majoritatea culegerilorde folclor editate în anii trecuţi sunt astăzirarităţi bibliografice. Noi colecţii folclorice avemfoarte puţine.Reieşind din situaţia descrisă, este evidentă necesitateaintensificării activităţii folcloriştilor privindpublicarea compactă a celor mai valoroase creaţiipopulare ale românilor din Republica Moldova, dinUcraina, Federaţia Rusă. Cu acest scop, specialiştiide la Institutul de Filologie au demarat amplul proiectinstituţional – Tezaurul folcloric al românilor dinBasarabia, Transnistria, nordul Bucovinei, Transcarpatia– care va reflecta realitatea etnofolcloricăprivind creaţiile populare în zonele menţionate.Sunt planificate 15 volume (fiecare de câte 25-30 coli de tipar): Folclor al sărbătorilor de iarnă(autor Nicolae Băieşu); Folclor al sărbătorilor deprimăvară, vară, toamnă (Nicolae Băieşu); Folcloral obiceiurilor de familie (Mariana Cocieru); Descântece(Ana Graur); Ghicitori (Ion Buruiană); Proverbeşi zicători (Maria Mocanu); Povestiri, legende(Grigore Botezatu); Poveşti (Grigore Botezatu);Naraţiuni comice (snoave, anecdote ş. a.) (GrigoreBotezatu); Cântece istorice (G. Botezatu); Balade(Tatiana Butnaru); Cântece epico-eroice (VictorGaţac); Cântece lirice (Tudor Colac); Romanţe folclorizate(Tudor Colac); Strigături (Tudor Colac);Folclor al copiilor (Nicolae Băieşu).Criteriile de elaborare a volumelor de folclor3(22), septembrie 2011 - 111