Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

IstorieMarilor Adunări Naţionale din 27 august 1989, 16decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şihotărârile privind decretarea limbii române ca limbăde stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31august 1989, Declaraţia Suveranităţii, din 23 iunie1990, simbolurile de stat etc. – toate acestea fertilizândterenul pentru desprinderea ireversibilă deURSS şi declararea Independenţei.Argumentele istorice, voinţa naţională de emancipare,un puternic demers democratic, dreptul sacrula autodeterminare erau factorii care reclamau la unisonproclamarea independenţei ca un act suprem dejustiţie, în deplină concordanţă cu istoria naţională şicu normele de morală şi de drept internaţional. Imperativulmomentului, perceput şi ca deziderat şi angajamentmagistral înscris în textul Declaraţiei pentrugeneraţii înainte, defineşte Republica Moldova drept„un stat suveran, independent şi democratic, libersă-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără niciun amestecdin afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţelesfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic aldevenirii sale naţionale”. Prin aceasta din urmă, subliniindu-serepetat legătura de nezdruncinat nu numaidintre prezent şi viitor, dar şi dintre acestea două şitrecutul istoric, începuturile şi originile identitare comuneîn spaţiul civilizaţional românesc.În plan politico-juridic, primele puncte din partearezolutivă a Declaraţiei solicitau statelor lumiirecunoaşterea independenţei, stabilirea relaţiilor diplomatice,admiterea în familia ONU şi la CSCE,după care, reieşind din noua sa calitate de stat independentşi suveran, Guvernului URSS i s-a cerutretragerea trupelor şi încetarea stării ilegale deocupaţie a teritoriului naţional. S-a declarat categoricvalabilitatea şi aplicabilitatea în întreg teritoriulnaţional exclusiv a Constituţiei, legilor şi actelornormative ale Republicii Moldova. În final, s-au datgaranţii în ceea ce priveşte libera exercitare a drepturilorpolitice, sociale, economice, culturale ale tuturorcetăţenilor Republicii Moldova, indiferent deetnie, limbă şi confesiune, în strictă conformitate cunormele de drept internaţional.Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldovaeste rezultanta tuturor energiilor naţionale şidemocratice, emancipatoare şi creatoare, descătuşateîn epoca în care URSS, care acaparase în modfraudulos şi prin dictat teritoriul românesc dintrePrut şi Nistru, intrase într-un proces ireversibil dedisoluţie. Ea este, în acelaşi timp, rodul activităţii şivoinţei liber exprimate a instituţiei supreme reprezentativeşi legislative – a Parlamentului RepubliciiMoldova. Exprimând la unison voinţa popularăşi voinţa politică, Declaraţia de Independenţă esteActul fondator – unic, fundamental, suprem şi consensual– al Republicii Moldova, ca subiect deplinal dreptului internaţional, este piesa de rezistenţă instalatăla baza edificiului statului de drept, reflectândşi reprezentând, în egală măsură, interesele tuturorcetăţenilor săi. Declaraţia este actul de identitate alRepublicii Moldova.În concluzie, în anii 1990-1991, din momentulîn care în instituţia legislativă a pătruns şi a câştigatteren, influenţă şi putere, o viguroasă aripă promotoarea valorilor democratice naţionale, SovietulSuprem al RSS Moldova a devenit forul principalîn confruntarea cu autorităţile pan-unionale pentrucâştigarea drepturilor suverane şi afirmarea, înciuda tuturor opreliştilor, a suveranităţii pas cu pas,şi pe plan intern, şi pe plan extern. În toată aceastăînlănţuire de evenimente, data de 27 august 1991 amarcat punctul culminant al mişcării de emanciparenaţională, moment în care instituţia parlamentarăs-a aflat la înălţimea responsabilităţii sale politiceşi civice, în acelaşi timp, păşind în istorie ca ParlamentulIndependenţei Republicii Moldova.Nina Arbore. Sobor de îngeri. 1936–1937. Frescădin pronaosul Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantinşi Elena, Constanţa3(22), septembrie 2011 - 11