<strong>Aka<strong>de</strong>mos</strong>MUZEUL, SOCIETATEAŞI SALVGARDAREAPATRIMONIULUIIMATERIALDr. hab. Elena PLOŞNIŢĂMUSEUM, SOCIETY AND SAFEGUARDINGINTANGIBLE HERITAGEThis paper presents some consi<strong>de</strong>rations on theintangible heritage, on the role of society and museumsin conservation and documentation of the nonmaterialheritage. The author explains the specialroles of museums in enhancing the intangible heritage.Using, as a symbolic brand, folk creation, folklore,crafts and authentic traditions, we have thecertitu<strong>de</strong> of a specifi c contribution to the dower ofthe human creativity and, in the same time, we areproviding an -important factor for our recognition inthe contemporary world.Muzeul este una din cele mai vechi instituţii <strong>de</strong>cultură. Cuvântul muzeu a pătruns în limba românăabia în secolul al XIX-lea. Totuşi, încă DimitrieCantemir îl folosise în Hronicul Vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor(Petersburg, 1717) 1 .Muzeul este o instituţie aflată în serviciul societăţiicare colecţionează, conservă, cercetează, restaurează,comunică şi expune patrimoniul cultural şinatural în scopul cunoaşterii, educării şi recreării.Definiţia muzeului în epoca contemporană a fostformulată <strong>de</strong> Consiliul Internaţional al Muzeelor(ICOM) în anii 1974, 1995, 2007. Deşi legislaţia <strong>de</strong>domeniu din diferite ţări cuprin<strong>de</strong> interpretări proprii,toate <strong>de</strong>finiţiile muzeului converg spre formulaconsacrată promovată <strong>de</strong> ICOM. Astfel, prima <strong>de</strong>finiţiea muzeului, lansată în 1974 în Statutul ICOM,articolul 3 (adoptat <strong>de</strong> Adunarea a IX-a Generală aICOM, Copenhaga), este reluată aproape integral în1995, fiind substituit un singur cuvânt – comunitatecu societate. Muzeul este <strong>de</strong>finit astfel ca o „instituţiepermanentă cu scop nelucrativ, aflată în serviciulsocietăţii şi al <strong>de</strong>zvoltării sale, <strong>de</strong>schisă publicului şicare achiziţionează, conservă, cercetează, comunicăşi expune în scopul studierii, educării şi <strong>de</strong>lectării,materialele legate <strong>de</strong> om şi <strong>de</strong> mediul său”.În 2007, Statutul ICOM lansează o nouă <strong>de</strong>finiţiea instituţiei muzeale, în care cuvintele materialelegate <strong>de</strong> om şi mediul său, sunt înlocuite cupatrimoniul material şi imaterial al umanităţii şi almediului său 2 : „Muzeul este o instituţie permanentăcu scop nelucrativ, aflată în serviciul societăţii şi al<strong>de</strong>zvoltării sale, <strong>de</strong>schisă publicului şi care achiziţionează,conservă, cercetează, comunică şi expuneîn scopul educării, studierii şi <strong>de</strong>lectării, patrimoniulmaterial (tangibil) şi imaterial (intangibil) alumanităţii şi al mediului său”. Pentru prima dată,în <strong>de</strong>finiţia muzeului, patrimoniul este clasificat îndouă categorii distincte: patrimoniu material şi patrimoniuimaterial.Patrimoniul muzeal material în ipostazele salenaturale, istorice şi tehnice are un caracter <strong>de</strong>schisşi se <strong>de</strong>zvoltă în permanenţă. Patrimoniul muzealmaterial cuprin<strong>de</strong> bunuri culturale <strong>de</strong> o semnificaţieistorică, artistică, documentară etc. rezultate înurma acţiunii umane. Pe lângă această categorie<strong>de</strong> patrimoniu, există valori care <strong>de</strong>păşesc cadrulmaterial, trecând în i<strong>de</strong>e, concepte şi forme diferitece <strong>de</strong>monstrează capacitatea creativă a omului. Estevorba <strong>de</strong> patrimoniu imaterial. Când şi cum a apărutaceastă noţiune?Menţionăm că în elaborarea conceptelor, stabilireacriteriilor şi adoptarea legislaţiei privindpatrimoniul cultural imaterial pe plan internaţionals-au evi<strong>de</strong>nţiat, în anii 1950, Coreea şi Japonia. Dar,începând cu 1973, UNESCO, la iniţiativa unor ţăriafricane (Bolivia, Tunisia), a convocat mai multereuniuni internaţionale, în cadrul cărora s-a pus îndiscuţie problema protejării creaţiei populare şi apatrimoniului cultural al tuturor naţiunilor. În uneleţări <strong>de</strong> pe continentul african au fost aprobate diversemo<strong>de</strong>le <strong>de</strong> interpretare a creaţiei populare, a patrimoniuluicultural în general. În anul 1982, OrganizaţiaMondială a Proprietăţii Intelectuale şi UNESCOau adoptat Preve<strong>de</strong>rile-Mo<strong>de</strong>l <strong>pentru</strong> legile naţionaleprivind protecţia expresiilor folclorului împotrivaacţiunilor ilicite sau diferitelor preju<strong>de</strong>căţi. În1982, în cadrul UNESCO este creată Secţia <strong>pentru</strong>Patrimoniul Non-Material. În 1989 UNESCO elaboreazăRecomandări privind salvgardarea culturiitradiţionale şi a folclorului (Recomandation on theSafeguarding of Traditional Culture and Folklore).După 1989 UNESCO organizează un şir <strong>de</strong> întruniriregionale internaţionale privind problema patrimoniuluiimaterial în mai multe ţări ale lumii, inclusivîn SUA – Conferinţa privind salvgardarea culturiitradiţionale – în cooperare cu Institutul Smithsonianîn cadrul Festivalului <strong>de</strong> Folclor. Scopul acestor manifestăriera <strong>de</strong> a clarifica şi a stabili unele concepte,<strong>de</strong>finiţii legate <strong>de</strong> cultura tradiţională. Pe parcurs,au fost evaluate criteriile, conceptele, i<strong>de</strong>ntificatediverse elemente ale patrimoniului imaterial, ajungându-sela începutul veacului al XXI-lea, în ziua<strong>de</strong> 3 august 2001, să fie aprobat <strong>de</strong> UNESCO un noudocument (CL/3597) privind elaborarea unor norme-instrumenteinternaţionale <strong>pentru</strong> salvgardareapatrimoniului imaterial.Începând cu 1999 au fost propuse şi examinatediverse noţiuni privind componentele culturii tradiţionale,treptat abandonându-se noţiunile <strong>de</strong> folclor,106 - nr. 3(22), septembrie <strong>2011</strong>
Patrimoniucultură tradiţională, patrimoniu non-material în favoareacelei <strong>de</strong> patrimoniu cultural imaterial.Patrimoniul cultural înseamnă cunoştinţe, competenţe,creativitate şi durabilitate, toate însoţite <strong>de</strong>inspiraţie, <strong>de</strong> sentimentul <strong>de</strong> continuitate al membrilorunei comunităţi în contextul diversităţii. La 15octombrie 2001, UNESCO aprobă un alt document(CL/3603), care recomandă crearea <strong>de</strong> organismenaţionale <strong>pentru</strong> protecţia patrimoniului imaterial.La 18 mai 2001, UNESCO, <strong>pentru</strong> prima dată, aprezentat o Listă cu 19 capodopere ale patrimoniuluiimaterial al umanităţii. Iar la 17 octombrie 2003este aprobată Convenţia UNESCO <strong>pentru</strong> salvgardareapatrimoniului cultural imaterial. Potrivit Convenţiei,prin patrimoniu cultural imaterial se înţeleg:„practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele,abilităţile – împreună cu instrumentele, obiectele,artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora –,pe care comunităţile, grupurile şi, în unele cazuri,indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniuluilor cultural. Acest patrimoniu culturalimaterial, transmis din generaţie în generaţie, esterecreat în permanenţă <strong>de</strong> comunităţi şi grupuri, înfuncţie <strong>de</strong> mediul lor, <strong>de</strong> interacţiunea cu natura şiistoria lor, conferindu-le un sentiment <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitateşi continuitate şi contribuind astfel la promovarearespectului faţă <strong>de</strong> diversitatea culturală şi creativitateaumană” 3 . Din patrimoniul cultural imaterialpot face parte: tradiţiile şi expresiile orale, inclusivlimba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;artele spectacolului; practicile sociale, ritualurileşi evenimentele festive; cunoştinţele şi practicilereferitoare la natură şi la univers; tehnicile legate<strong>de</strong> meşteşuguri tradiţionale. Convenţia recomandăstatelor parte să asigure viabilitatea patrimoniuluicultural imaterial: i<strong>de</strong>ntificarea, documentarea, cercetarea,prezervarea, protecţia, punerea în valoare,transmiterea prin intermediul educaţiei formale şinonformale. Scopul Convenţiei este, <strong>de</strong>ci, salvgardareapatrimoniului cultural imaterial, respectareapatrimoniului cultural imaterial al comunităţilor,grupurilor şi indivizilor care aparţin acestora, sensibilizareala nivel local, naţional, internaţional asupraimportanţei patrimoniului imaterial, cooperareaşi asistenţa internaţională.La 24 martie 2006 Republica Moldova a ratificatConvenţia <strong>pentru</strong> salvgardarea patrimoniuluicultural imaterial. Ţările care au a<strong>de</strong>rat sau au ratificatConvenţia sunt organizate în 5 grupuri: continentulafrican are 54 <strong>de</strong> ţări, grupul ţărilor arabecuprin<strong>de</strong> 21 <strong>de</strong> state, Asia şi Pacificul – 48 <strong>de</strong> ţări,America Latină – 35 <strong>de</strong> ţări, iar Europa şi America<strong>de</strong> Nord – 54 <strong>de</strong> ţări.Republica Moldova este stat parte la Convenţieşi trebuie să ia măsurile necesare <strong>pentru</strong> asigurareasalvgardării patrimoniului cultural existentpe teritoriul său. Protejarea patrimoniului imaterialpresupune adoptarea unor tactici care ar asigurai<strong>de</strong>ntificarea, documentarea, protejarea, promovareaşi transmiterea acestui patrimoniu. În ţările careau a<strong>de</strong>rat sau au ratificat Convenţia UNESCO privindsalvgardarea patrimoniului cultural imaterialau fost create Comisii specializate (după aprobarealegislaţiei <strong>de</strong> rigoare) care au scopul <strong>de</strong> a coordonaprogramele <strong>de</strong> protejare, conservare, valorificareşi promovare a patrimoniului cultural imaterial înbaza politicilor culturale ale ministerelor <strong>de</strong> resort.Anume Comisia alcătuieşte Inventarul naţional <strong>de</strong>patrimoniu cultural imaterial care inclu<strong>de</strong> Lista elementelorpatrimoniului cultural imaterial dispărute,Lista elementelor patrimoniului cultural imaterialaflate în pericol <strong>de</strong> dispariţie, Lista elementelor viicare alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial existentîntr-un anumit spaţiu, ţară. Conform recomandărilorUNESCO, un Program <strong>de</strong> protejare, salvgardare,conservare, transmitere, punere în valoareşi promovare a patrimoniului cultural imaterial artrebui să includă:- stabilirea criteriilor <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntificare, evaluare,standar<strong>de</strong> <strong>de</strong> conservare şi proce<strong>de</strong>e <strong>de</strong> punere învaloare a expresiilor culturale ale comunităţilor;- măsuri <strong>de</strong> informare cu privire la patrimoniulcultural imaterial;- proiecte <strong>de</strong> promovare a patrimoniului culturalimaterial la nivel local, zonal, naţional şi internaţional;- proiecte editoriale (broşuri, volume, culegeri,antologii, cataloage) în domeniile patrimoniuluicultural imaterial.În cadrul Convenţiei, fiecare stat parte poate propuneproiecte <strong>de</strong> salvgardare a patrimoniului culturalimaterial, prezenta elemente <strong>de</strong> patrimoniu culturalimaterial <strong>pentru</strong> a fi înscrise în Lista reprezentativăa patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.Adăugăm, că prin ordinul Ministerului Culturii alRepublicii Moldova nr. 238 din 9 <strong>de</strong>cembrie 2009,a fost creată Comisia naţională <strong>pentru</strong> salvgardareapatrimoniului cultural imaterial. Există speranţe căpână la sfârşitul anului <strong>2011</strong> Parlamentul RepubliciiMoldova va aproba Legea privind salvgardareapatrimoniului cultural imaterial.Orice instituţie muzeală, indiferent <strong>de</strong> profil,categorie, tip, tradiţional colectează, cercetează,conservă şi expune patrimoniul cultural şi natural.Globalizarea agresivă şi uniformizarea ce a cuprinstoate domeniile vieţii au pus în faţa instituţiilor muzealeproblema conservării urgente atât a patrimoniuluimaterial, cât şi a celui imaterial. Începând cusecolul al XXI-lea, problema rolului muzeului îndocumentarea şi conservarea patrimoniului imaterialeste discutată <strong>de</strong> cercetători şi muzeologi, <strong>de</strong> teoreticienişi practicieni. Este cunoscut faptul, că cea3(22), septembrie <strong>2011</strong> - 107
- Page 1 and 2:
akademosRevistă de Ştiinţă,Inov
- Page 3 and 4:
EvenimentCONFERINŢAŞTIINŢIFICĂ
- Page 5 and 6:
EvenimentDEMOCRAŢIA,O LUNGĂ BĂT
- Page 7 and 8:
EvenimentÎn contextul contribuţie
- Page 11:
IstorieMarilor Adunări Naţionale
- Page 16 and 17:
Akademosriului. În acelaşi timp,
- Page 18 and 19:
AkademosLIMBA ROMÂNĂ,„CASĂ A F
- Page 20 and 21:
AkademosCei mai mulţi nu înţeleg
- Page 22 and 23:
AkademosColibaba, cel care a ţinut
- Page 24 and 25:
Akademoscompensare a şomajului (T)
- Page 26 and 27:
AkademosEmisie monetar i/sauTaxe co
- Page 28 and 29:
AkademosBNM este bazată pe princip
- Page 30 and 31:
Akademosteresele diferitelor struct
- Page 32 and 33:
AkademosAstfel, sistemul de informa
- Page 34 and 35:
AkademosINFLUENŢAINSTITUŢIILORASU
- Page 36 and 37:
36 - nr. 3(22), septembrie 2011Akad
- Page 38 and 39:
AkademosTabelul 4Indicele Dezvoltă
- Page 40 and 41:
Akademosrelansarea afacerilor; stim
- Page 42 and 43:
Akademosprea complex, iar nivelul
- Page 44 and 45:
Akademoste au fost estimate să cre
- Page 46 and 47:
Akademosindustriale prin intermediu
- Page 48 and 49:
Akademos11. Miller, T & Holmes, K.
- Page 50 and 51:
AkademosНевозобновляе
- Page 52 and 53:
Akademosего запасы буд
- Page 54 and 55:
AkademosREPUBICA MOLDOVA ÎNCADRUL
- Page 56 and 57: AkademosDependenţa de import al ga
- Page 58 and 59: Akademos2. Depozite de gaz şi meca
- Page 60 and 61: Akademosţări producătoare şi de
- Page 62 and 63: Akademosvativă a solului se înţe
- Page 64 and 65: Akademosderea bruscă a conţinutul
- Page 66 and 67: Akademosturile cu capacitate diferi
- Page 68 and 69: CULTURA FLORII-SOARELUI (HELIANTHUS
- Page 70 and 71: AkademosFig. 2. Presa de ulei din s
- Page 72 and 73: Akademosconfirme extinderea „expl
- Page 74 and 75: AkademosFig. 5. Cultivarea florii-s
- Page 76 and 77: AkademosTabelul 2Recolta de floarea
- Page 78 and 79: AkademosModificarea procentuală a
- Page 80 and 81: Akademosmetabolismului glucidic şi
- Page 82 and 83: Akademosdenumiri de preparate medic
- Page 84 and 85: AkademosFederaţia RusăEstoniaRom
- Page 86 and 87: de înalte în raport cu alte unit
- Page 88 and 89: Akademoslizarea permanentă, în sp
- Page 90 and 91: Akademos2. OBIECTE ŞI METODE DE ST
- Page 92 and 93: AkademosMicroelemente (în mg/ml):
- Page 94 and 95: Akademosceilalţi fie direct, fie i
- Page 96 and 97: AkademosREZONATOARE LASERÎN NANOST
- Page 98 and 99: Akademostată la 1000 o C. Nanofire
- Page 100 and 101: Akademosformarea modurilor Fabry-Pe
- Page 102 and 103: AkademosBibliografie1. U. Ozgur, Ya
- Page 104 and 105: Akademoscaracteristicele evaluării
- Page 108 and 109: Akademosde-a 7-a Adunare Generală
- Page 110 and 111: AkademosTEZAURUL FOLCLORICAL ROMÂN
- Page 112 and 113: Akademossunt unice. Fiecare lucrare
- Page 114 and 115: Akademospiesei au creat iniţial im
- Page 116 and 117: Akademosprincipalele probleme istor
- Page 118 and 119: Akademosgramului a fost anevoioasă
- Page 120 and 121: Akademosde viaţă al părinţilor
- Page 122 and 123: Akademosria, arătând că relaţii
- Page 124 and 125: Akademos- în primul rând, Maria C
- Page 126 and 127: AkademosBibliografie1Майков,
- Page 128 and 129: NINA ARBORE, DOAMNĂA ARTELOR FRUMO
- Page 130 and 131: Akademosrevine în ţară, unde şi
- Page 132 and 133: ULTIMA ARBOREASĂAntonina SÂRBUAka
- Page 134 and 135: SCHIMBĂRILECLIMATICEŞI IMPACTUL L
- Page 136 and 137: O MONOGRAFIE DESPRENANOELECTRONICĂ
- Page 138 and 139: Akademoscătre Andrei Madan, Ion Pe
- Page 140 and 141: MARELE POETMIHAI EMINESCUÎN SPAŢI
- Page 142 and 143: Akademospledau pentru eliberarea ţ
- Page 144 and 145: AkademosFILOLOG POLIVALENTDr. Galac
- Page 146 and 147: Akademosurgenţă la etapa de presp
- Page 148 and 149: Akademosţire, doritori să păstre
- Page 150 and 151: Akademosla vârsta de 46 de ani, pl
- Page 152: AkademosÎNTEMEIETORUL ŞCOLIISOCIO