Academos 3 2011 pentru PDF - Akademos - Academia de Ştiinţe a ...

akademosRevistă de Ştiinţă,Inovare, Cultură şi ArtăÎnregistrată la Ministerul Justiţiei la25.05.2005, nr. 189.Fondator:Academia de Ştiinţe a MoldoveiColegiu de redacţie:Acad. Gheorghe DUCAAcad. Teodor FURDUIAcad. Ion BOSTANAcad. Valeriu CANŢERAcad. Boris GAINAAcad. Andrei EŞANUM.cor. Ion TIGHINEANUM.cor. Dumitru MOLDOVANM.cor. Stanislav GROPPADr. hab. Mariana ŞLAPACDr. hab. Ion GUCEACDr. hab. Vasile MARINADr. Ghenadie CERNEIRedactor-şef:Viorica CUCEREANUFoto:Vladimir Colos***Acest număr este ilustrat cu lucrări aleplasticienei Nina Arbore(Gh. Vida. Nina Arbore,colecţia Maeştri basarabeni din secolulXX, Editura Arc, 2004)Adresa Redacţiei:MD 2001mun. Chişinău,bd. Ştefan cel Mare 1et. 4, birou 432Tel.: (+373 22) 212381www.akademos.asm.mde-mail: akademos@asm.mdvcucereanu@yahoo.frISSN 1857-0461Editat la Tipografia AŞMRedacţia nu-şi asumă răspunderea pentruopiniile exprimate de autoriDistribuire gratuităCUPRINSConferinţa ştiinţifică 20 de ani de la proclamarea Independenţei RepubliciiMoldova ................................................................................................................. 2Acad. Gheorghe Duca, preşedintele AŞM. Democraţia, o lungă bătălie ........... 3Dr. Gheorghe Cojocaru. Mişcarea Democratică Naţională şi declarareaIndependenţei Republicii Moldova ......................................................................... 5Dr. Anatol Ţăranu. Parlamentul Independenţei şi conflictul transnistrean .. 12Acad. Mihai Cimpoi. Limba română, „Casă a fiinţei noastre” ........................... 18Dr. hab., prof. univ. Tatiana Manole. Armonizarea politicilor bugetar-fiscaleşi monetar-valutare ............................................................................................... 23Dr. hab., prof. univ. Gheorghe Iliadi. Reglementarea echilibrat motivată astabilizării sistemului financiar naţional .............................................................. 29Viorel Gîrbu. Influenţa instituţiilor asupra dezvoltării economice ...................... 34А.А.Кудряшева, профессор, д.б.н., академик, Г.Дука, профессор, д.х.н.,академик, Г.Е.Маковейчук, Лауреат Государственной премии в областинауки и техники, С.А.Билык, Генеральный директор предприятия”ШЕДАР”, Д.Порубин, д.х.н. Энергетические ресурсы человечества (I)... 49Natalia Timofte, Magistru în Ştiinţe Energetice (Marea Britanie), IE AŞM.Republica Moldova în cadrul securităţii europene de aprovizionare cu gazenaturale ............................................................................................................... 54Dr. hab., prof. cercet. Boris Boincean. Lucrarea solului – tendinţe şiperspective ............................................................................................................ 61M. cor. Maria Duca, dr. Constantin Manolache, Rodica Chilari. Culturaflorii-soarelui (Helianthus annuus L.). Repere istorice ......................................... 68Dr. hab. Alexandru Stratan, dr. Victoria Trofimov, acad.Valeriu Rudic, dr.hab. Tudor Lupaşcu, dr. Mihail Poisic, dr. Maria Colţun, dr. AlexandruTeleuţă, drd. Alexandru Fală. Piaţa medicamentelor şi oportunităţile dedestindere a acesteia .............................................................................................. 77Ludmila Tăutu, Viorica Roşu, Institutul Integrare Europeană şi Ştiinţe Politiceal AŞM, sector demografie. Avortul de la a doua jumătate a sec. XX încoace ... 83Dr., conf. univ. Victor Croitoru, acad. Valeriu Rudic. Biosinteza enzimelorlipolitice de către Pseudomonas CNM-PsB, microflora satelit a Dunaliellasalina ............................................................................................................... 89Dr. Constantin Ciubotaru, dr. hab. Svetlana Cojocaru, dr. Galina Magariu,dr.hab. Iurie Rogojin. Calculul biologic – o paradigmă a informaticiicontemporane ........................................................................................................ 93Dr. Veaceslav Ursachi, dr. Emil Rusu, dr. Victor Zalamai, Alexandru Burlacu,m. cor. Ion Tighineanu. Rezonatoare laser în nanostructuri de ZnO cu moduri deemisie controlate de morfologie ............................................................................ 96M. cor. Evgheni Lvovschi. Metode de prelucrare a datelor experimentale....... 103Dr. hab. Elena Ploşniţă. Muzeul, societatea şi salvgardarea patrimoniuluiimaterial ............................................................................................................. 106Dr. hab. prof. univ. Nicolae Băieşu. Tezaurul folcloric al românilor dinBasarabia, Transnistria, nordul Bucovinei, Transcarpatia .................................. 110Aurelia Corneţchi, director adjunct al Muzeului Naţional de Arheologie şiIstorie a Moldovei. Expoziţie de excepţie: Stindardul liturgic al lui Ştefan celMare ............................................................................................................. 113Mihai Ursu, director general al Muzeului Naţional de Etnografie şi IstorieNaturală. Încă un pas spre crearea Muzeului Satului la Chişinău ................... 117Acad. Andrei Esanu, Valentina Esanu. Prinţesa Maria Cantemir între ficţiuneartistică şi realitate istorică .................................................................................. 121Tudor Braga. Nina Arbore, Doamnă a artelor frumoase româneşti .................. 128Antonina Sârbu. Ultima Arboreasă ................................................................... 132Dr. Pantelei Vladimir. Bogăţia noastră netrecătoare ......................................... 133Acad. Serafim Andrieş. Schimbările climatice şi impactul lor asupraagriculturii ......................................................................................................... 134Acad. Valeriu Canţer. O monografie despre nanoelectronică la editura„Springer” .......................................................................................................... 136Dr. Iordan Datcu. Gheorghe V. Madan într-o ediţie reprezentativă .................. 137Dr. Svetlana Ciumac. O interpretare inedită a relaţiilor internaţionale............. 139Acad. Haralambie Corbu. Marele poet Mihai Eminescu în spaţiul teoretic alştiinţelor economice ........................................................................................... 140Distins istoric al culturii. Dr.hab. Gheorghe Bobână la 65 de ani ................ 143Filolog polivalent. Dr. Galaction Verebceanu la 60 de ani............................. 144Reformatorul şi promotorul medicinei urgente. Dr. hab. Gheorghe Ciobanula 60 de ani ......................................................................................................... 145Directorul celui mai mare muzeu. Mihai Ursu la 60 de ani .......................... 147Personalitate proeminentă. Acad. Simion Toma la 75 de ani ........................ 149Edificatorul societăţii informaţionale. M. c. Constantin Gaindricla 70 de ani ......................................................................................................... 151Întemeietorul şcolii sociologice din Republica Moldova. M. c. Andrei Timuşla 90 de ani. ........................................................................................................ 3(22), septembrie 2011 - 152 1

AkademosSTINDARDUL LITURGIC AL LUI ŞTEFAN CEL MAREO expoziţie de excepţie la Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei (pag. 113)2 - nr. 3(22), septembrie 2011

EvenimentCONFERINŢAŞTIINŢIFICĂ 20 de anide la proclamareaIndependenţeiRepublicii MoldovaRESOLUTION OF THE SCIENTIFICCONFERENCE: 20 YEARS SINCE THEDECLARATION OF THE INDEPENDENCE OFTHE REPUBLIC OF MOLDOVaThe scientifi c community has repeatedly notedthat since ancient times the people between Prutand Nistru has met the same ethnical and culturalprocesses similar to those that have occurred to theentire Romanian nation from Carpatho-Danubian-Pontic area. The people that has evolved for centuriesin a mutual ethno-cultural environment, onboth sides of the Carpathian Mountains, along theDanube river, in the right and left sides of Prut andNistru rivers, has the same ethnic origins, speaks thesame language, has the same belief, the same traditionsand customs, applying the same legal, writtenand unwritten, rules and norms. These specifi cs serveas basis for defi ning the given social phenomenaand historical processes as main research areas. Theparticipants at the Conference reiterate the point ofview expressed by the Academy of Sciences of Moldovaregarding our Romanian language (1994) andour national Romanian history (2003), as well.Reputaţi cercetători şi-au prezentat cele mai noistudii la Conferinţa ştiinţifică 20 de ani de la proclamareaindependenţei Republicii Moldova, organizată, în ziuade 24 august 2011, de Institutul de Istorie, Stat şi Dreptal Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Evenimentul, carea avut loc în Sala Mică a AŞM, s-a adresat comunităţiiacademice care activează în multiple domenii umaniste:economie, drept, istorie, ştiinţe politice, filozofie,filologie. Participanţii la conferinţă au dezbătut diversechestiuni legate de circumstanţele desprinderii RepubliciiMoldova de defunctul imperiu sovietic şi afirmării ei castat independent cu aspiraţii europene.În deschiderea conferinţei au luat cuvântul acad.Gheorghe Duca, preşedintele Academiei de Ştiinţe aMoldovei, şi Elena Beleacova, dr. în economie, directorgeneral al Biroului Relaţii Interetnice al RepubliciiMoldova. Gheorghe Cojocaru, dr. în istorie, conferenţiaruniversitar, director al IISD al AŞM, a vorbit despreMişcarea democratică naţională şi ParlamentulIndependenţei. Anatol Ţăranu, dr. în istorie, conf.universitar, IISD al AŞM, a prezentat alocaţiuneaParlamentul Independenţei şi confl ictul transnistrean.În acelaşi context, Nicolae Enciu, dr. hab. în istorie,conferenţiar universitar, IISD al AŞM, le-a relatatparticipanţilor despre Independenţa Republicii Moldovaca şansă a revenirii în marea familie a Europei Unite, iarAndrei Smochină, dr. hab. în drept, profesor universitar,vicedirector al IISD al AŞM, a prezentat raportulDeclaraţia de Independenţă din 27 august 1991 – actde temelie al Republicii Moldova. Fenomenul mediaticmoldovenesc: itinerarul unei deveniri a fost subiectulprelegerii lui Victor Moraru, dr. hab. în ştiinţe politice,profesor universitar, director al Institutului IntegrareEuropeană şi Ştiinţe Politice al AŞM. Victor Juc, dr. înfilozofie, conferenţiar universitar, IIEŞP al AŞM, şi-a axatdiscursul pe Instituţionalizarea şi evoluţia politicii externea Republicii Moldova: oportunităţi şi constrângeri.Identitatea naţională în Republica Moldova: între idealşi realitate, a fost problema abordată de GheorgheBobână, dr. hab. în filozofie, profesor universitar, IIEŞPal AŞM. Vasile Bahnaru, dr. hab. în filologie, profesoruniversitar, director al Institutului de Filologie al AŞM,a conferenţiat despre Declararea Independenţei – unînceput de revenire la matricea spirituală românească.În cadrul Conferinţei a mai fost expusă cartea luiGheorghe E. Cojocaru Ieşirea din U.R.S.S, precum şilucrarea Republica Moldova. Dezbateri parlamentare(1990-1991): Culegere de documente. Chişinău –Bucureşti 2011, prezentată de prof. univ., dr. DanDungaciu, director al Institutului de Ştiinţe Politice alAcademiei Române.Rezoluţia Conferinţei ştiinţifice 20 deani de la proclamarea IndependenţeiRepublicii MoldovaParticipanţii la Conferinţa ştiinţifică 20 de anide la proclamarea Independenţei Republicii Moldova,organizată de Institutul de Istorie, Stat şi Dreptal Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Chişinău, 24august 2011:constată că într-o societate democratică cercetareaîn domeniul ştiinţelor socio-umane precum şiînvăţământul istoric, juridic şi lingvistic, constituiecomponente esenţiale ale sistemului academic şi alcelui educaţional;menţionează contribuţia esenţială a cercetătorilordin mediul academic şi universitar la elucidareaproblemelor cu care se confruntă societatea noastrăîn perioada de trecere de la totalitarism la democraţie;apreciază aportul oamenilor de ştiinţă la procesulde renaştere naţională şi de democratizare asocietăţii.Prin promovarea adevărului ştiinţific privitor lalimbă, istorie şi sistemul de drept, oamenii de ştiinţăşi cultură au contribuit la decretarea limbii românedrept limbă de stat, la reintroducerea alfabetului latin,la adoptarea Tricolorului ca drapel naţional şi aStemei de Stat a Republicii Moldova.Prin reformarea sistemului educaţional şi pro-3(22), septembrie 2011 - 3

Akademosmovarea valorilor culturale naţionale s-a îmbunătăţitesenţial calitatea învăţământului, generaţii întregide cetăţeni şi-au recăpătat demnitatea naţională şiconştiinţa civică.Este incontestabilă contribuţia comunităţii ştiinţificela proclamarea Suveranităţii şi IndependenţeiRepublicii Moldova. Prin principiile şi dezideratelesale, prin întregul său conţinut, Declaraţia deIndependenţă din 27 august 1991 constituie actulfondator fundamental şi suprem al existenţei RepubliciiMoldova ca stat democratic, independent şiindivizibil. Acest document reprezintă adevăratul şiunicul act de identitate politică şi naţională al RepubliciiMoldova.Participanţii la Conferinţă reiterează punctul devedere exprimat de Academia de Ştiinţe a Moldoveicu privire la Limba noastră română (1994) şi cu privirela Istoria noastră naţională românească (2003).Comunitatea ştiinţifică a constatat şi a reiterat,în repetate rânduri, că din cele mai vechi timpuri,populaţia dintre Prut şi Nistru a cunoscut aceleaşiprocese etnice şi culturale pe care le-a parcurs întregneamul românesc din spaţiul carpato-danubiano-pontic.Poporul care s-a format şi dezvoltat, timpde secole, într-o ambianţă etnoculturală comună, deo parte şi de alta a Munţilor Carpaţi, de-a lungulDunării, în dreapta şi în stânga Prutului şi pe ambelemaluri ale Nistrului, are aceeaşi origine etnică,vorbeşte aceeaşi limbă, este de aceeaşi credinţă, areaceleaşi tradiţii şi obiceiuri şi s-a condus de aceleaşinorme juridice, nescrise sau scrise. Aceste adevăruriservesc drept temei pentru ca fenomenele sociale şiprocesele istorice respective să constituie domeniiprioritare de cercetare. Comunitatea etnoculturală,de secole, justifică întru totul ca limba noastrămaternă să recapete denumirea firească de LimbăRomână şi istoria noastră naţională să se numeascăprecum e firesc – Istoria Românilor. O asemeneaabordare este în deplin consens cu tradiţiile vechicărturăreşti şi cu concepţiile fondatorilor şi continuatoriloristoriografiei române: Mihail Kogălniceanu,Bogdan Petriceicu Hasdeu, A. D. Xenopol, NicolaeIorga şi mulţi alţii.Discuţiile purtate în ultimul timp în societate referitoarela denumirea limbii de stat, denumirea şiconţinuturile cursului de istorie naţională predat înînvăţământul preuniversitar, speculaţiile extraştiinţificeîn jurul chestiunii identitare obligă comunitateaştiinţifică să se pronunţe explicit asupra tuturoracestor chestiuni de maxim interes public.În acest context, noi, participanţii la Conferinţaştiinţifică 20 de ani de la proclamarea IndependenţeiRepublicii Moldova:1. Ne pronunţăm pentru revenirea în învăţământulpreuniversitar, la treapta gimnazială, a cursurilordistincte de istorie a românilor şi de istorie universalăşi predarea problematizată a acestor cursuri înclasele liceale;2. Exprimăm convingerea că educaţia istoricădin învăţământul preuniversitar şi-ar putea atingeobiectivul doar în cazul în care se va finaliza cususţinerea obligatorie a examenului de capacitate laistorie, la treapta gimnazială, şi a examenului de bacalaureat,la treapta liceală, începând cu anul curentde învăţământ, situaţie care, de altfel, am avut-o însistemul educaţional până în anul 2005;3. Ne pronunţăm pentru aducerea în concordanţăa normelor constituţionale şi a legislaţiei în vigoareprivind denumirea limbii de stat, în conformitate cuadevărul ştiinţific consacrat şi cu prevederile Declaraţieide Independenţă a Republicii Moldova;4. În scopul excluderii imixtiunii factorului politic,propunem ca problemele legate de istoria, limba,literatura şi cultura noastră să fie delegate AŞM,unicul for în drept şi cu competenţa de a se pronunţaîn aceste domenii;5. În speranţa depăşirii impasului politic şi social,ne pronunţăm pentru o amplă reforma constituţională.Propunem ca Declaraţia de Independenţăa Republicii Moldova să devină parte componentă atextului Constituţiei, aşa precum a fost în proiectulelaborat de grupul de lucru în anii 1992-1993.Luând în considerare problemele cu care se confruntăastăzi societatea, pe plan social, politic, economic,cultural, ştiinţific etc., şi dezideratele strategicede edificare a statului de drept şi integrare europeană,fiind conştienţi de responsabilitatea ce revine comunităţiiştiinţifice la valorificarea patrimoniului istorico-culturalnaţional, noi, participanţii la Conferinţă,ne exprimăm deplina disponibilitate de a contribui,prin întregul nostru potenţial ştiinţific, la realizareaobiectivelor formulate, fapt ce reclamă univoc păstrareaşi fortificarea Academiei de Ştiinţe ca for ştiinţificşi cultural suprem al Republicii Moldova.Considerăm că potenţialul ştiinţific şi uman dindomeniul ştiinţelor socio-umane trebuie să devinăforţa edificatoare a unei societăţi democratice şi prospere,iar valorile noastre naţionale să faciliteze caleaRepublicii Moldova spre integrarea europeană.Adoptată la Chişinău,24 august 20114 - nr. 3(22), septembrie 2011

EvenimentDEMOCRAŢIA,O LUNGĂ BĂTĂLIEAcad. Gheorghe DUCA,preşedintele AŞMDEMOCRACY, A LONG BATTLEIn retrospect, the experience of the two decadesof transition from Soviet dictatorship to moderndemocracy regime fully confi rms the truth thatalongside with the objective necessity of the extensiveconsolidation and assertion of the civil society,it is required to limit the monopoly power of themanagers and politicians, by delegating a signifi cantresponsibility to local levels (territorial and laborcommunities), the expansion of pluralism in publiclife and democratization of institutions.Last but not least, based of the experience ofthe Republic of Moldova, we should acknowledgethat democracy is nothing but a long battle, and itsexistence remains fragile, reversible, corruptible,especially in societies where public and privatefreedoms are recent ones.-Stimaţi participanţi la Conferinţă,dragi colegi!Acum două decenii, la 27 august 1991, după ceMarea Adunare Naţională de la Chişinău – cu votula circa 800 de mii de reprezentanţi ai tuturor raioanelorşi oraşelor Republicii Moldova – a cerut deputaţilorpoporului adoptarea Declaraţiei de Independenţă,Parlamentul Republicii Moldova, întrunit înşedinţă extraordinară şi constatând că „a sosit ceasulcel mare al săvârşirii unui act de justiţie”, a proclamat„în virtutea dreptului popoarelor la autodeterminare(…) şi în faţa întregii lumi” independenţastatului Republica Moldova.Declaraţia de Independenţă a fost adoptată prinvotul nominal şi unanim al celor 278 de deputaţi,prezenţi, la 27 august 1991, în sala de şedinţe a organuluilegislativ suprem. Reamintesc alineatul-cheieal Declaraţiei de Independenţă: „Republica Moldovaeste un stat suveran, independent şi democratic,liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără niciunamestec din afară, în conformitate cu idealurile şinăzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şietnic al devenirii sale naţionale”.Actul istoric din 27 august 1991 a pus capătocupaţiei sovietice de aproape o jumătate de secolîn acest teritoriu al Moldovei de Est, impulsionânddecisiv constituirea unui stat suveran, independentşi democratic, subiect deplin al dreptului internaţional.Dacă citim şi recitim cu luare-aminte Declaraţiade Independenţă, constatăm că acest „certificat denaştere al Republicii Moldova” validează clar douămari adevăruri ştiinţifice şi istorice, pe care unii seprefac a nu le observa nici astăzi: identitatea româneascăa populaţiei majoritare a republicii şi vocaţiaeminamente europeană a acestui popor.Prin urmare, Declaraţia de Independenţă stabileaclar şi ferm traiectoria, vectorul, direcţia de dezvoltarea tânărului stat apărut pe harta lumii – ceade reîntoarcere la familia popoarelor europene cuidentitatea noastră adevărată, nu cea falsificată deStalin şi urmaşii săi. Dacă toţi politicienii ar fi respectatcu sfinţenie şi întocmai litera şi spiritul Declaraţieide Independenţă, scrisă în baza adevăruluiistoric şi ştiinţific, astăzi am fi fost un stat prosper încadrul Uniunii Europene, asemenea ţărilor baltice,cu o economie performantă, uniţi în suflet şi-n cugetşi fără speculaţii politice de ordin identitar – lacapitolul limbă şi istorie – care ne fac faimă proastăşi chiar ruşinoasă în lume. Consider că măcar acum,după 20 de ani, clasa politică din Republica Moldovatrebuie să înveţe lecţiile dramatice ale trecutului,să fie solidară, cumpătată, înţeleaptă, clarvăzătoare,cu demnitate şi dragoste de acest popor, pentru a neputea atinge idealurile de libertate, unitate naţionalăşi bunăstare râvnite sub aproape 200 de ani de ocupaţiestrăină.În virtutea unor circumstanţe obiective şi, înegală măsură, subiective, tranziţia spre „proceseleireversibile... de democratizare, de afirmare a libertăţii,independenţei şi unităţii naţionale, de edificarea statelor de drept şi de trecere la economia de piaţă”s-a dovedit a fi de o durată mult mai mare şi multmai complicată decât au sperat la începuturi promotoriiMişcării de Renaştere şi Eliberare Naţională.Astfel, cu toate că puciul de la Moscova dintre19-21 august 1991 a eşuat, liderii separatişti de pesteNistru, protejaţi de forţele armate sovietice, aucontinuat să acţioneze împotriva Independenţei şiintegrităţii teritoriale a Republicii Moldova, declanşândla 2 martie 1992 – zi în care Republica Moldovaera admisă cu drepturi depline în OrganizaţiaNaţiunilor Unite – „un conflict sângeros şi absurd,dar diabolic regizat”, precum îl aprecia primul Preşedinteal Republicii Moldova, dl Mircea Snegur.Acapararea fâşiei de teritoriu din stânga Nistrului,care constituie 12 la sută din suprafaţa RepubliciiMoldova, de către forţele separatiste, a redus substanţialpotenţialul economic naţional, devenind opiedică serioasă în calea reformelor democraticeiniţiate la începutul anilor nouăzeci.Pe parcursul celor aproape două decenii de larăzboiul de pe Nistru, au fost examinate, practic,3(22), septembrie 2011 - 5

Akademostoate variantele posibile de soluţionare a acestuiconflict, Republica Moldova fiind dispusă să examinezeşi în continuare orice propunere rezonabilăde rezolvare a dureroasei probleme, inclusiv înformatul „5+2”, cu condiţia păstrării Independenţei,Suveranităţii şi Integrităţii sale teritoriale.Anii ce s-au scurs de la proclamarea IndependenţeiRepublicii Moldova au fost marcaţi de aplicareaunor reforme politice şi social-economice –adevărat că într-un ritm foarte lent – întemeiate pevalorile democraţiei moderne şi ale pieţei libere, peprincipii menite să asigure libertatea, securitatea şibunăstarea cetăţenilor Republicii Moldova.Dificultatea majoră pe care a avut-o şi o are deînvins în continuare Republica Moldova derivă dinfaptul că trebuie să facă faţă concomitent unor solicitărimultiple:a) pe de o parte, să opereze o schimbare de sistempolitic şi social, o tranziţie internă dificilă şicomplexă prin care să-şi consolideze noile instituţiidemocratice, să se adapteze la rigorile economiei depiaţă şi, totodată, să se modernizeze în toate dimensiunilelor structurale;b) pe de altă parte, să recupereze, prin eforturişi costuri deosebite, întârzierile economice, tehnologiceşi de civilizaţie, acumulate în decursul unordecenii şi chiar secole;c) în fine, să-şi ajusteze structurile interne pentrua deveni compatibile cu actualele structuri europene,îndeplinind astfel criteriile şi standardele ceruteîn vederea integrării competitive în aceste structuri.Schimbarea şi, respectiv, tranziţia cuprind, aşadar,toate componentele şi dimensiunile societăţii:sistemul politic şi cel economic, instituţiile, relaţiilesociale, organismele societăţii civile, formele de organizare,modul de viaţă şi mentalităţile.Indiscutabil, cel mai complex proces al tranziţiei– reforma economică – rămâne a fi placa turnantă aschimbării de sistem. Perioada parcursă de la economiabazată pe proprietate de stat, centralizare excesivăşi planificare rigidă confirmă adevărul, subliniatde mai mulţi experţi în materie, că rolul condiţiiloriniţiale în explicarea performanţelor economico-socialediferite este minor, acestea din urmă fiind rezultatulcalităţii diferite a politicilor generale şi a celorsectoriale. Altfel spus, cu cât reformele sunt mai cuprinzătoareşi mai rapid implementate, cu atât performanţelecreşterii economice sunt mai consistente.Totodată, experienţa perioadei de tranziţie aratăcă transformarea economiei centralizate, de comandă,în economie de piaţă modernă reprezintăun proces de durată, mai complex decât cel privindschimbarea sistemului politic şi instituţional. Or,anume în acest domeniu au fost orientate acţiunileîntreprinse pe parcursul întregii perioade de după1991, acţiuni care urmăreau mai degrabă să favorizezeo anumită opţiune ideologică decât să ofereanumite soluţii. În urma subordonării politicii socialeunor opţiuni ideologice stricte sau unor exigenţeeconomice inventate, costurile sociale ale tranziţieiambigue spre democraţie şi economia de piaţă s-audovedit a fi extrem de mari, incluzând reducerea resurselorrezervate pentru educaţie, cercetare şi sănătatepublică, creşterea bruscă a discordanţei întrevenituri, amplificarea sărăciei, creşterea corupţiei şicrimei organizate.Degradarea progresivă a calităţii vieţii şi a niveluluide trai s-au repercutat direct asupra demografieiRepublicii Moldova, modificându-i considerabilstarea de până la 1991. Astfel, începând cu 1991,s-a înregistrat o reducere continuă a populaţiei (dela 4 366 300 locuitori în ianuarie 1991 la circa 4milioane în prezent), depopularea fiind cauzată derata naşterilor în continuă descreştere şi amploareaemigraţiei sau exodului, cifra ajungând până la600 000 de persoane în statistici oficiale şi circa 1milion de moldoveni – în statistici neoficiale.Desincronizarea dintre schimbările politice şicele social-economice a constituit şi continuă să rămânăsursa celor mai semnificative şi grave tensiuniîn societate. Cetăţenii au constatat că extinderealibertăţilor politice, garantate de noile instituţii aledemocraţiei, au o semnificaţie redusă în condiţiilenoilor constrângeri economice, iar aşteptările sociale,mult amplificate în primele faze ale tranziţiei, aufost contrazise, în numeroase cazuri, de rezultatelepractice ale pseudoreformelor economice.Onorată asistenţă,în condiţiile unei fluctuaţii constante a vieţii politiceinterne, un rol important în clarificarea aspecteloresenţiale ale dosarului identitar din RepublicaMoldova pe tot parcursul acestor ani de Independenţăa revenit Academiei de Ştiinţe, în calitateaacesteia de cel mai înalt for ştiinţific al ţării, cu statutautonom şi funcţionând în baza principiilor autoadministrării.Astfel, în conformitate cu prevederile Declaraţieide Independenţă şi răspunzând solicitării ParlamentuluiRepublicii Moldova privind istoria, precumşi limba vorbită de societatea noastră, PrezidiulAcademiei de Ştiinţe a Moldovei a concluzionat înunanimitate că „limba literară (înainte de toate ceascrisă), utilizată în Republica Moldova, ca şi cea încare au scris toţi înaintaşii noştri, este limba română”,propunând Parlamentului ca articolul 13 dinConstituţie să fie revăzut în conformitate cu adevărulştiinţific şi anume: „Limba de stat (oficială) aRepublicii Moldova este limba română” (1994).6 - nr. 3(22), septembrie 2011

EvenimentÎn contextul contribuţiei la soluţionarea aceluiaşidosar identitar se înscrie şi Hotărârea AdunăriiGenerale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei cuprivire la studierea, predarea şi însuşirea istorieinoastre naţionale ca parte a istoriei generale a românilor(2003) sau, mai recent, Hotărârea cu privirela semnificaţia zilei de 28 iunie 1940 (6 iulie2010).Având în vedere complexitatea problemelor cucare se confruntă societatea noastră, comunitateaacademică din Republica Moldova a fost şi rămânea fi de părerea că fără asumarea plenară a adevăruluiistoric este imposibilă edificarea unei societăţi europenemoderne.O contribuţie esenţială a Academiei de Ştiinţe aMoldovei la soluţionarea aceluiaşi dosar identitar,aflat încă pe rol, va fi elaborarea de către un colectivde cercetători din cadrul Institutului de Istorie, Statşi Drept al AŞM, a sintezei „Republica Moldova:istorie şi contemporaneitate”, prin care vor fi adusela cunoştinţa opiniei publice naţionale, europene şiinternaţionale modificările semnificative produse înistoriografia naţională de la proclamarea IndependenţeiRepublicii Moldova încoace, precum şi noilemodalităţi de abordare a celor mai actuale şi stringenteprobleme de istorie contemporană.Stimaţi participanţi la Conferinţă,la o privire retrospectivă, experienţa celor douădecenii de tranziţie de la dictatura sovietică la regimuldemocraţiei moderne confirmă integral adevărulcă „niciun model şi nicio reţetă nu pot fi aplicatetuturor ţărilor în mod automat. Dimpotrivă, sepune problema favorizării unei democratizări caresă ţină cont de caracterul unic al fiecărei societăţi”.Un alt adevăr învederat de experienţa aceleiaşi perioadeconstă în faptul că simultan cu necesitateaobiectivă a consolidării şi afirmării plenare a societăţiicivile, se cere limitarea monopolului de putereal păturii de manageri şi politicieni, prin delegareaunei considerabile responsabilităţi nivelurilor locale(colectivităţilor de muncă şi teritoriale), extindereapluralismului în viaţa publică şi democratizarea instituţiilor.În fine, dar nu şi în ultimul rând, în baza experienţeiacumulate în Republica Moldova trebuie săadmitem că democraţia nu este altceva decât o lungăbătălie, iar existenţa ei rămâne fragilă, reversibilă,coruptibilă, mai ales în societăţile în care libertăţilepublice şi cele private sunt de dată recentă.Vă felicit cu ocazia celei de-a 20-a aniversări aZilei Independenţei Republicii Moldova – de fiecaredintre noi depinde cât de puternică va fi aceasta! – şidoresc succes lucrărilor Conferinţei de astăzi dedicatăreuşitelor şi problemelor cu care se confruntăstatul Republica Moldova.Discurs ţinut în deschiderea Conferinţei ştiinţifice „20 de ani de la proclamarea IndependenţeiRepublicii Mol dova”, 24 august 2011Nina Arbore. Sfi nţii Împăraţi Constantin şi Elena. 1936–1937. Icoana de hram, luneta portaluluide la intrare, mozaic. Biserica Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Constanţa3(22), septembrie 2011 - 7

AkademosMIŞCAREADEMOCRATICĂNAŢIONALĂŞI DECLARAREAINDEPENDENŢEIREPUBLICII MOLDOVADr. Gheorghe COJOCARUNATIONAL DEMOCRATIC MOVEMENTAND DECLARATION OF THE INDEPEN-DENCE OF THE REPUBLIC OF MOLDOVAThe Declaration of Independence of the Republicof Moldova is the result of all national and democratic,emancipatory and creative energies, unleashedin epoch when the USSR, while fraudulently seizingand managing the Romanian territory between Prutand Nistru, had entered into an irreversible processof dissolution. At the same time, it is the consequenceof the activity and the free will of the supreme legislativeinstitution - the Parliament of the Republic ofMoldova.While expressing both, the popular spirit andpolitical will, the Declaration of Independence is theFounding Act - a single, fundamental, ultimate andconsensual act – of the Republic of Moldova as anabsolute subject of the international law. It is alsothe state` s piece de resistance, equally refl ecting andrepresenting the interests of all its citizens. Declarationis the identity act of the Republic of Moldova.La 27 august 1991, pe fondul dezintegrării UniuniiSovietice, Parlamentul a adoptat Declaraţia deIndependenţă a Republicii Moldova. Prin acest Act,noul stat independent dobândea fundamentele legitimeale consacrării sale depline pe plan naţional şi,înainte de toate, pe cel internaţional. Merită să nepunem întrebarea: ce a consemnat acest evenimentde mare anvergură socială şi istorică – un punctculminant al mişcării de emancipare democratică şinaţională, un accident al istoriei, o decizie impusăde circumstanţele de epocă sau expresia voinţei populare?...Indubitabil, drept punct de plecare pentru dezideratulindependenţei a servit, în plan politic şi juridic,Declaraţia Suveranităţii RSS Moldova, din 23iunie 1990. Acest document avea la bază setea delibertate a militanţilor cunoscuţi şi anonimi ai rezistenţeiantisovietice din toată perioada de existenţă aRSS Moldoveneşti, precum şi revendicările mişcăriidemocratice naţionale care a luat avânt la sfârşitulanilor 80 ai secolului trecut. Punctual, DeclaraţiaSuveranităţii a fost inspirată din Programul MişcăriiDemocratice pentru Susţinerea Restructurării, diniunie 1988 1 , din Rezoluţia nr. 2 a Congresului deconstituire a Frontului Popular din Moldova „Cuprivire la suveranitatea RSSM”, din 20 mai 1989 2 ,din Documentul Final al Marii Adunări Naţionale,din 27 august 1989 3 etc. Ea a marcat primul pas spreanularea statutului de republică sovietică, impusîn urma actului de ocupaţie a teritoriului românescdintre Prut şi Nistru de către Armata Roşie la 28iunie 1940, şi afirmarea drepturilor unei entităţi destat suverane.La formularea prevederilor Declaraţiei de Suveranitatelupta principală s-a dat între o majoritatea deputaţilor care pledau pentru o Moldovă suverană,reconstruită pe principii democratice şi naţionale,ca parte egală şi benevolă la o Comunitate aStatelor Suverane, în locul URSS, şi o minoritatecare urmărea să păstreze Uniunea, sub o formulăpe alocuri cosmetizată. Semnificaţia profundă şiamplă a Declaraţiei de Suveranitate a fost întregităprin adoptarea Avizului „Comisiei SovietuluiSuprem al RSS Moldova pentru aprecierea politico-juridicăa Tratatului sovieto-german de neagresiuneşi a Protocolului adiţional secret din 23august 1939, precum şi a consecinţelor lor pentruBasarabia şi Bucovina de Nord”, din aceeaşi zi de23 iunie 1990 4 . Prin acest document fără precedental instituţiei legislative pentru prima dată îşi croiacale la lumină adevărul istoric despre destinuldramatic şi tragic al unor teritorii străvechi româneştica Basarabia şi Bucovina, rupte cu forţa dela trunchiul naţional de mai multe ori de-a lungulistoriei.Pe de altă parte, opţiunea suveranităţii a servitdrept pretext criticilor şi adversarilor acestui curs,cu precădere, directori ai unor întreprinderi aflate însubordonare pan-unională, activişti locali de partidsau militanţi printre etniile minoritare, apăruţi pevalul de contestare a mişcării de emancipare naţionalăa moldovenilor, pentru a persevera asupra unorplanuri de scindare teritorială şi politică a corpuluiunitar al RSS Moldova.La 22 noiembrie 1990 M. Gorbaciov a prezentatSovietului Suprem al URSS proiectul noului Tratatde Uniune 5 , care prevedea formarea Uniunii RepublicilorSovietice Suverane (URSS!), „un stat fede-1Partidul Popular Creştin Democrat, Documente şi materiale,vol. I, 1988-1994, Chişinău, 2008, p. 36-42.2Ibidem, p. 73.3Ibidem, p.107-109.4Documentul nr. 3.5„Moldova Suverană”, din 27 noiembrie 1990.8 - nr. 3(22), septembrie 2011

IstorieMarilor Adunări Naţionale din 27 august 1989, 16decembrie 1990 şi 27 august 1991, prin legile şihotărârile privind decretarea limbii române ca limbăde stat şi reintroducerea alfabetului latin, din 31august 1989, Declaraţia Suveranităţii, din 23 iunie1990, simbolurile de stat etc. – toate acestea fertilizândterenul pentru desprinderea ireversibilă deURSS şi declararea Independenţei.Argumentele istorice, voinţa naţională de emancipare,un puternic demers democratic, dreptul sacrula autodeterminare erau factorii care reclamau la unisonproclamarea independenţei ca un act suprem dejustiţie, în deplină concordanţă cu istoria naţională şicu normele de morală şi de drept internaţional. Imperativulmomentului, perceput şi ca deziderat şi angajamentmagistral înscris în textul Declaraţiei pentrugeneraţii înainte, defineşte Republica Moldova drept„un stat suveran, independent şi democratic, libersă-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără niciun amestecdin afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţelesfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic aldevenirii sale naţionale”. Prin aceasta din urmă, subliniindu-serepetat legătura de nezdruncinat nu numaidintre prezent şi viitor, dar şi dintre acestea două şitrecutul istoric, începuturile şi originile identitare comuneîn spaţiul civilizaţional românesc.În plan politico-juridic, primele puncte din partearezolutivă a Declaraţiei solicitau statelor lumiirecunoaşterea independenţei, stabilirea relaţiilor diplomatice,admiterea în familia ONU şi la CSCE,după care, reieşind din noua sa calitate de stat independentşi suveran, Guvernului URSS i s-a cerutretragerea trupelor şi încetarea stării ilegale deocupaţie a teritoriului naţional. S-a declarat categoricvalabilitatea şi aplicabilitatea în întreg teritoriulnaţional exclusiv a Constituţiei, legilor şi actelornormative ale Republicii Moldova. În final, s-au datgaranţii în ceea ce priveşte libera exercitare a drepturilorpolitice, sociale, economice, culturale ale tuturorcetăţenilor Republicii Moldova, indiferent deetnie, limbă şi confesiune, în strictă conformitate cunormele de drept internaţional.Declaraţia de Independenţă a Republicii Moldovaeste rezultanta tuturor energiilor naţionale şidemocratice, emancipatoare şi creatoare, descătuşateîn epoca în care URSS, care acaparase în modfraudulos şi prin dictat teritoriul românesc dintrePrut şi Nistru, intrase într-un proces ireversibil dedisoluţie. Ea este, în acelaşi timp, rodul activităţii şivoinţei liber exprimate a instituţiei supreme reprezentativeşi legislative – a Parlamentului RepubliciiMoldova. Exprimând la unison voinţa popularăşi voinţa politică, Declaraţia de Independenţă esteActul fondator – unic, fundamental, suprem şi consensual– al Republicii Moldova, ca subiect deplinal dreptului internaţional, este piesa de rezistenţă instalatăla baza edificiului statului de drept, reflectândşi reprezentând, în egală măsură, interesele tuturorcetăţenilor săi. Declaraţia este actul de identitate alRepublicii Moldova.În concluzie, în anii 1990-1991, din momentulîn care în instituţia legislativă a pătruns şi a câştigatteren, influenţă şi putere, o viguroasă aripă promotoarea valorilor democratice naţionale, SovietulSuprem al RSS Moldova a devenit forul principalîn confruntarea cu autorităţile pan-unionale pentrucâştigarea drepturilor suverane şi afirmarea, înciuda tuturor opreliştilor, a suveranităţii pas cu pas,şi pe plan intern, şi pe plan extern. În toată aceastăînlănţuire de evenimente, data de 27 august 1991 amarcat punctul culminant al mişcării de emanciparenaţională, moment în care instituţia parlamentarăs-a aflat la înălţimea responsabilităţii sale politiceşi civice, în acelaşi timp, păşind în istorie ca ParlamentulIndependenţei Republicii Moldova.Nina Arbore. Sobor de îngeri. 1936–1937. Frescădin pronaosul Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantinşi Elena, Constanţa3(22), septembrie 2011 - 11

Istorielidare a enclavelor separatiste din Moldova. ConducereaMoldovei nu reuşea să facă faţă ameninţăriiprivind pierderea integrităţii teritoriale a republicii.Următoarea tensionare a situaţiei s-a produs în octombrie,când în baza apelului Frontului Popularmii de voluntari s-au îndreptat în raioanele de sudpentru a nu permite alegerile ilegale din autoproclamatarepublică găgăuză. A fost o explozie spontanăa sentimentului patriotic a mii de oameni care încercauastfel să oprească extinderea separatismului înMoldova. Însă se cere menţionat faptul că aceastăsinceră manifestare de patriotism nu a fost susţinutăde acţiuni organizate şi sigure din partea autorităţilor,ea riscând să se transforme într-un proces haoticcu posibile vărsări de sânge. În ultimă instanţă, acestscenariu funebru a fost evitat cu preţul introduceriiîn Găgăuzia a forţelor armate ale MAI al URSS, subacoperirea cărora separatiştii au înfăptuit totuşi alegerilenelegitime.În timpul acestor evenimente s-a manifestatpentru prima dată, în mod deschis, strânsa coordonaredintre liderii separatişti din Găgăuzia şi dinTransnistria. Un detaşament numeros de aşa-numiţivoluntari transnistreni a venit la Comrat unde, cuarmele în mâini, era gata să intre în luptă cu forţelede ordine constituţionale. În aceste zile fierbinţi,la Cimişlia a fost reţinut de poliţia moldoveneascăRâleakov, unul dintre cei mai apropiaţi colaboratoriai lui I. Smirnov, trimis cu o misiune specială din Tiraspolîn Comrat pentru a coordona acţiunile comuneale separatiştilor contra puterii constituţionale aMoldovei 17 . Totodată, liderii separatismului găgăuzacţionau în strânsă legătură şi cu autorităţile militaresovietice de la Bolgrad. Întrunirea din 30 octombriea consilierilor şi deputaţilor găgăuzi de toate nivelelea adresat mulţumiri „muncitorilor din RSSNM,soldaţilor din garnizoana Bolgrad şi trupelor MAIunional pentru sprijinul pe care l-au acordat populaţieigăgăuze împotriva detaşamentelor de voluntaride la Chişinău” 18 .În aceste condiţii, Parlamentul Republicii Moldovaadresează pe 20 noiembrie 1990 un Apel cătrepopulaţia din stânga Nistrului care reafirma opţiuneaintegrităţii teritoriale a Moldovei şi chema locuitoriisă nu participe la alegerile din autoproclamata republicăsecesionistă 19 . Însă la sfârşitul lui decembrie1990, liderii separatişti, aplicând forţa, organizeazăîn Transnistria aşa-numitele alegeri pentru „SovietulSuprem” al autoproclamatei republici nistrene. Încadrul campaniei preelectorale, propaganda separatistăs-a axat pe exacerbarea pericolului unirii Moldoveicu România şi, în consecinţă, pe o românofobiecrasă. Parlamentul Moldovei a fost obligat astfelsă adopte o declaraţie în care dezminţea afirmaţiileprovocatoare despre unirea Moldovei cu Româniaşi sublinia că asemenea zvonuri sunt „născocite şirăspândite în mod intenţionat de anumite forţe ostileproceselor de democratizare” 20 .Pe parcursul anului 1991 a continuat cu o vădităintensificare procesul de eliminare a organelorputerii constituţionale din Transnistria. În ianuariemartieale aceluiaşi an, aşa-numitul Soviet Supremal autoproclamatei RSSMN a adoptat o serie de hotărâriorientate spre demontarea sistemului monetarbancarunic şi a sistemului de impozite al RepubliciiMoldova 21 . În aceeaşi perioadă, la Tiraspol, Dubăsarişi Râbniţa s-au creat detaşamente paramilitareîn număr de câteva sute de oameni fiecare, orientatechipurile către apărarea populaţiei, ce se supuneauOSTK (Consiliul unit al colectivelor de muncă).Toţi aceştia au fost dotaţi cu arme de foc din arsenalulArmatei 14, dislocată în Transnistria 22 .Agravarea rapidă a conflictului transnistreana fost provocată de puciul comunist din 19 august1991 din Moscova. Reacţia forţelor democraticela aceste evenimente fusese una de rezistenţă şidezaprobare categorică. Pe malul drept al Nistruluizeci de mii de oameni s-au ridicat în apărareademocraţiei. La apelul conducerii republicii, pe 20august, la Chişinău a avut loc un miting în cadrulcăruia s-a protestat contra acţiunilor puciştilor şi lacare au participat câteva sute de mii de oameni 23 . Cutotul alta a fost reacţia liderilor Transnistriei. Încădin a doua jumătate a zilei de 19 august, la adunarealiderilor întreprinderilor transnistrene, a foststabilit, în conformitate cu indicaţiile puciştilor, uncomitet extraordinar din 10 persoane, în frunte cuvicepreşedintele consiliului municipal, Rîleakov 24 .Preşedintele OSTK al Transnistriei, Emelianov, aexpediat pe adresa căpeteniei puciului o telegramăîn care exprima susţinerea şi adeziunea organizaţieipe care o reprezenta la acţiunile puciştilor 25 . În aceeaşizi, preşedintele aşa-numitului „Soviet Suprem”al RSSMN, G. Maracuţa, în numele organului legislativseparatist a semnat o declaraţie privind susţinereapuciului 26 . Exemplul separatiştilor transnistrenil-au urmat şi liderii autoproclamatei republiciGăgăuzia 27 .Însă puciul comunist din august a suferit o înfrângeredeplină, asta însemnând sfârşitul URSS.Luând în consideraţie discreditarea lor în ochii noiiconduceri ruseşti, în legătură cu susţinerea acordatăpuciului comunist, liderii separatişti ai Transnistrieiau căutat aliaţi, în primul rând, în partea cea maişovină a societăţii ruse, care trăia un sentiment deumilinţă profundă în legătură cu prăbuşirea impe-3(22), septembrie 2011 - 15

Akademosriului. În acelaşi timp, liderii tiraspoleni au încercatsă-şi asigure sprijinul Kievului. Separatiştii au presupuscorect că-şi pot atinge scopurile doar provocândîn Moldova tensiuni interetnice de proporţii, încadrul cărora contau pe naţionalismul panslavist, pecare îl mascau abil cu ideologia moldovenismului şicu ideea falsă a aşa zisului „popor transnistrean”. Înacest context, a fost în mod premeditat umflat pericolulunirii Moldovei cu România pentru a justificaromânofobia ca principalul instrument de mobilizarea populaţiei transnistrene în jurul republicii separatiste.Declararea, la 27 august 1991, a independenţeiRepublicii Moldova a marcat începutul etapeide trecere definitivă a conflictului transnistrean lafaza de confruntare armată. În 6 septembrie 1991,pretinsul Soviet Suprem al aşa-numitei RMN a luathotărârea privind trecerea tuturor organelor puteriiconstituţionale din Transnistria sub jurisdicţiarepublicii autoproclamate. Simultan, s-a adoptathotărârea privind crearea „gărzii republicane” 28 .Nina Arbore. Închinarea regilor magi, fragmentdin scena Naşterii lui Iisus. 1936–1937. Frescă dinnaosul Bisericii Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena,ConstanţaPrin aceste hotărâri liderii separatişti au deschisdefinitiv porţile confruntărilor armate între forţeleconstituţionale şi detaşamentele paramilitare separatiste,ultimele organizate în garda republicanădin Transnistria. „Gardiştii” transnistreni din acestmoment atacă în forţă pe tot frontul organele destat din zonă rămase fidele Constituţiei Moldovei.Având datoria să apere instituţiile statale dinTransnistria, forţele constituţionale sunt nevoite săriposteze provocărilor militare ale separatiştilor, fiindîmpotriva voinţei sale antrenate în confruntăriarmate.În literatura de specialitate începutul conflictuluiarmat de la Nistru este de obicei identificat cuevenimentele din 2 martie 1992. Din punctul nostrude vedere, această dată marchează doar începutulacţiunilor militare la scară largă în cadrul conflictuluiarmat transnistrean. Primele ciocniri armateîntre părţile implicate în conflict au început încăîn toamna lui 1991, în cadrul procesului acaparăriiprin forţă de către separatişti a organelor puteriiconstituţionale din Transnistria şi, în primul rând, aorganelor de drept. O mărturie în acest sens poateservi protocolul de acord semnat pe 1 octombrie1991 de către reprezentanţii conducerii RepubliciiMoldova, reprezentanţii Consiliului Suprem al FederaţieiRuse şi reprezentanţii puterii separatiştilordin Transnistria, în care se vorbeşte pentru primaoară despre necesitatea rezolvării „pe cale paşnică aconflictului” 29 . În documentul citat mai sus se recunoaşte,deci, izbucnirea ostilităţilor, „calea paşnică”fiind abandonată, iar părţile în conflict confruntându-sedeja pe cale armată.Însă toate chemările de a opri evoluţia nefericităa evenimentelor au fost desconsiderate chiar a douazi după semnarea protocolului, acesta fiind încălcatbrutal la Tiraspol, unde separatiştii îşi supun forţatsecţia municipală de poliţie. Mai apoi, pe parcursulîntregii perioade a sfârşitului anului 1991, urmeazăo serie lungă de confruntări între poliţie şi gardarepublicană separatistă. Lista primelor victimeale conflictului armat s-a deschis pe 13 decembrie1991, când gardiştii au început să tragă în forţele deordine trimise în ajutorul secţiei raionale de poliţiedin Dubăsari, aflată sub asediul de multe zile al separatiştilor.În consecinţă, au fost ucişi 4 poliţişti şirăniţi 9, iar gardiştii tiraspoleni au pierdut 3 oameni– morţi, şi 8 răniţi. A mai fost rănit şi un simplu cetăţean30. Cu aceste evenimente de la Dubăsari a început,practic, conflictul armat de la Nistru care, încâteva luni, a crescut la nivel de operaţiuni militarela scară largă, desfăşurate pe 3 direcţii principale –Cocieri, Coşniţa şi Bender.16 - nr. 3(22), septembrie 2011

IstorieAstfel, Republica Moldova, începând cu toamnaanului 1991, s-a aflat implicată într-un conflictarmat intern care avea în calitate de cauză principalăconflictul etnopolitic dintre Mişcarea de EliberareNaţională din Moldova, mişcare cu un caracter revoluţionar,şi forţele contrarevoluţionare ce exprimauinteresele celei mai conservatoare părţi a fosteinomenclaturi sovietice, grupul de frunte al căreias-a poziţionat în Transnistria. Conflictul armat a fostdeclanşat de elementele separatiste, a căror acoperireideologică a devenit moldovenismul. Acesta îşitrăgea seva din ideologia comunistă sovietică, pusîn noile condiţii în serviciul separatismului transnistrean.Conflictul armat din Transnistria a fost punctulculminant al revoluţiei de eliberare naţională,încoronată cu obţinerea independenţei RepubliciiMoldova. Prin cucerirea independenţei politice statalea Moldovei, Mişcarea de Eliberare Naţionalăşi-a atins scopul principal pe malul drept al Nistrului,însă nu şi-a atins finalitatea în Transnistria, partecomponentă a Republicii Moldova, rămânând, înacest sens, o revoluţie neterminată.Pe tot parcursul existenţei sale Parlamentul Independenţeia ţinut în vizor procesul secesionist dinTransnistria. Numai în perioada după decretarea decătre şeful statului a stării excepţionale pe 28 martie1992, Parlamentul a aprobat circa 20 de acte legislative,declaraţii şi apeluri către popoarele, parlamenteleşi guvernele lumii în care a făcut evaluăripertinente privind situaţia politico-militară din ţară,a propus proiecte politice de reglementare paşnicăa conflictului. Parlamentul a informat opinia publicăinternaţională privind implicarea forţelor armateruse şi a factorilor politici în conflict, a solicitat sprijininternaţional pentru a pune capăt războiului. ÎnsăRepublica Moldova nu dispunea de resurse internenecesare atingerii scopului soluţionării definitive şiplenare a conflictului transnistrean. Acest lucru sedatora implicării active a factorilor internaţionali, înprimul rând a Rusiei, în conflictul secesionist dinMoldova. În aceste condiţii, soluţionarea politică aconflictului devenea parte a unui proces cu implicareamai multor actori internaţionali şi impuneaimperativul internaţionalizării procesului de reglementare.Această sarcină, deja, a revenit perioadeide după finalizarea mandatului Parlamentului Independenţei.Bibliografie1. В.Н. Лысенко. Региональные конфликты встранах СНГ: опыт урегулирования. Полис, 1996, №2 , с.147.2. Феномен Приднестровья. РИО ПГУ, Тирасполь,2000, p. 192.3. Республика Молдова в 1989-1991 годах: взглядсо стороны (Дайджест зарубежной печати). Штиинца,Кишинев, 1992, с.32-33.4. Бодюл И.И. Воспоминания. Книга первая,Типар, Тирасполь, 1999, с.400.5. Республика Молдова в 1989-1991 годах:взгляд со стороны, (Дайджест зарубежной печати).Штиинца, Кишинев, с.34.6. АOSPM. f.51, inv.74, d.37, p.143.7. Ibidem, inv.74, d.92, p.68.8. Смирнов И.Н., Жить на нашей земле. Советскийписатель, Москва, 2001, с.40.9. Nedelciuc V. Republica Moldova. Universitas,Chişinău, 1992, p.62.10. Ibidem., p.63-64.11. Ibidem., p.64.12. Cojocaru G. Separatismul în slujba Imperiului.Civitas, Chişinău, 2000, p.39.13. Declaraţia cu privire la suveranitatea RepubliciiSovietice Socialiste Moldova. În: Republica Moldova:istoria politică (1989 – 2000). Documente şi materiale.Volumul 1, USM, Chişinău, 2000, p.18.14. Cojocaru G. Separatismul în slujba Imperiului.Civitas, Chişinău, 2000, p.45.15. Постановление Второго Чрезвычайногосъез да народных депутатов всех уровней Приднестровскогорегиона (2 сентября 1990 года). În: Бессарабскийвопрос и образование ПриднестровскойМолдавской Республики. Сборник официальных документов.РИО ПГКУ, Тирасполь, 1993, с.82-84.16. Nedelciuc V., Republica Moldova. Universitas,Chişinău, 1992, p.66.17. Cojocaru G. Separatismul în slujba Imperiului,Civitas, Chişinău, 2000, p.70-71.18. Ibidem, p.72.19. Nedelciuc V. Republica Moldova. Universitas,Chişinău, 1992, p.68.20. Republica Moldova: istoria politică (1989 –2000), v.2, p.361.21. Nedelciuc V. Republica Moldova. Universitas,Chişinău, 1992, p.69.22. Ibidem.23. Cojocaru G. O cronică a evenimentelor din August’91. Caiete de istorie, Chişinău, an.1, nr.1, noiembrie2002, p.17.24. Sfatul Ţării, 20 august 1991.25. Трудовой Тирасполь, 21-28 августа 1991.26. Moldova Suverană, 27 noiembrie 1991.27. Sfatul Ţării, 20 august 1991.28. Nedelciuc V. Republica Moldova. Universitas,Chişinău, 1992, p.71.29. Ibidem, p.72.30. Ibidem, p.73.3(22), septembrie 2011 - 17

AkademosLIMBA ROMÂNĂ,„CASĂ A FIINŢEINOASTRE”Acad. Mihai CIMPOIROMANIAN LANGUAGE, “OUR HOMEBEING"The conclusion of the eminent linguist is trulyand absolutely indisputable: “…To promote, undervarious aspects, the Moldovan language as differentfrom the Romanian language, is from the linguisticpoint of view, either a naïve error, or a scientifi c fraud;from the historical and practical point of view, itis a nonsense and a utopia; from the political point ofview, it is a cancellation of the ethnical and culturalidentity of a nation, and, therefore, an act of ethnicand cultural genocide” (volume Romanian languageis my homeland. Research. Communications. Documents,selection and preamble: Alexandru Bantos;coordinators: Academician Silviu Berejan, professorAnatol Ciobanu, professor Nicolae Matcas, Chisinau,1996, p. 15-31).It is time, gentlemen, of the ultimate and politicizedenthronement of the Truth. We are Romaniansand punctum. We speak Romanian and punctum. Wehave a mutual Romanian history and punctum.I. „Locul de adăpost al fiinţei”De ce – iarăşi – o conferinţă despre limba română,de ce această reluare de discuţie – teoretică,dar şi cu aplicare socio-lingvistică – despre limbape care o vorbim şi în care scriem în spaţiul nostrumoldavo-basarabean, de ce până şi Imnul de Statreproduce textul celebrului poem al lui Alexie Mateevici(în felul acesta constatăm – iată – că cel maiinspirat poem consacrat limbii noastre aparţine unuibasarabean), de ce mor încă poeţi pentru ea, lăsândtestamentar, precum Grigore Vieru, grija pentru„creşterea limbii româneşti” (Ienăchiţă Văcărescu).De ce?Întrebarea se încarcă iarăşi de o sporită semnificaţiereactualizatoare de cauzalul, de asemeneasporit, Fiindcă…Să încercăm să descifrăm această legătură desubordonare, gândindu-ne mai cu seamă la pluralulei: „legături de subordonare”.Să intrăm, mai întâi, în domeniul filosofic alproblemei dezbătute, lămurind astfel şi prezenţa întitlul conferinţei a acestei sintagme ce pare o ciudăţeniemetaforică, un trop: „casă a fiinţei noastre”.Graţie acestei definiţii a ceea ce este limba – nusub aspectul elementar al vorbirii, al „limbajuluiunei comunităţi umane istoriceşte constituită, alcătuitdin structură gramaticală, lexicală şi foneticăproprie”, ca „limbă naturală”, precum fixeazătoate DEX-urile – ci sub aspect profund ontologic,Eminescu şi Heidegger se întâlnesc la o distanţă deaproape o sută de ani. (L-o fi citit autorul tratatuluiFiinţă şi timp pe Eminescu, l-o fi informat „studentul”său Noica. Or, de ce să ne punem altfel de întrebăricând intuiţia lucra sigur în firea amândurora?EMINESCU: „Nu noi suntem stăpânii limbii, cilimba e stăpâna noastră…” (Eminescu, Fragmentarium,Bucureşti, 1981, p. 241).HEIDEGGER: „Omul se poartă ca şi cum elar fi făuritorul şi dascălul limbii, când de fapt ea(subl. în text – n. n.) rămâne stăpâna omului. Atuncicând acest raport de subordonare se răstoarnă, omulajunge să urzească ciudate maşinaţiuni”; „Limba nueste, de aceea, ceva ce se află în posesia omului, ciinvers, ea este acel Ceva ce îl are pe om în poezia sa.Ce anume este omul – suntem un dialog. De cândsuntem un dialog, de când suntem obiectul uneiadresări, de când suntem la nivelul limbii.Poezia ctitoreşte fiinţa. Poezia este limba originarăa unui popor. În această limbă survine stareade expunere în fiinţare, care, astfel, se deschide. Caîmplinire a acelei expuneri, omul este de ordinul istoriei.Limba este temeiul posibilităţii de istorie şinicidecum o invenţie făcută abia în decursul creăriiistorice de cultură” (Martin Heidegger, Origineaoperei de artă, Bucureşti, 1982, p. 169).EMINESCU: „Precum într-un sanctuar reconstituimpiatră cu piatră tot ce-a fost înainte – nudupă fantezia sau inspiraţia noastră momentană – cidupă ideea în genere şi în amănunte – care-a predomnitla zidirea sanctuarului – astfel trebuie să nepurtăm cu limba noastră românească. Nu orice inspiraţieîntâmplătoare e un cuvânt de-a ne atinge deaceastă gingaşă şi frumoasă zidire, în care poate căunele cuvinte aparţin unei arhitecturi vechi, dar înideea ei generală, este însăşi floarea sufletului etnical românimii” (Op. cit., Ibidem).HEIDEGGER: „Limba este domeniul (templum),adică locul de adăpost al Fiinţei. (…) Deoarecelimba este locul de adăpost al Fiinţei, noiajungem la fiinţare străbătând neîncetat acest loc deadăpost” (Ibidem, p. 252).Prin urmare: noi ajungem la fiinţare tot străbătândacest loc de adăpost, trăind, locuind în acestaici unde „se întrepătrund pământul şi cerul, diviniişi muritorii”.Prin limbă, Poetul realizează o rostire esenţialăa Fiinţei. Iată că şi nouă ne vine astăzi să-o rostimmai uşor, deoarece avem rost, atât de potrivit chiarcu rostul lucrurilor şi care ne dă şi derivatul rostire,ce presupune azi, după cuceririle din genetică, matematicăşi metafizică nu numai o articulare a glasurilorşi a undelor sonore, ci, aşa cum spune Noica, şi18 - nr. 3(22), septembrie 2011

Prelegere academicăa celor mute din spectrul electromagnetic: „Rostireaomului este, dacă e potrivit gândită, solidară cu rostullucrurilor. La capătul ei, deci, rostirea devine, într-unfel, tăcerea fiinţei” (Constantin Noica, Cuvântîmpreună despre rostirea românească, Bucureşti,1987, p. 26-27).Eminescu se mai întâlneşte cu Heidegger în modulde a înţelege limba ca bun suprem.EMINESCU: „Această parte netraductibilă aunei limbi formează adevărata zestre de la moşistrămoşi,pe când partea traductibilă este comunăgândirii omeneşti în genere. Precum într-un stat nebucurăm toţi de oarecare bunuri, care sunt a tuturorşi a nimănui, uliţe, grădini, pieţe, tot astfel şi înrepublica limbilor sunt drumuri bătute cari sunt atuturor – adevărata avere proprie o are însă cinevaacasă la sine: iar acasă la dânsa limba româneascăeste o bună gospodină şi are multe de toate” (Ibidem,p. 241-242).HEIDEGGER: „Limba este un bun în sens maioriginar. Ea dă garanţie, adică oferă certitudinea căomul poate să fi e ca fiinţă ce aparţine Istoriei” (Ibidem,p. 297). Poezia ctitoreşte Fiinţa, această ctitoriefiind legată de semnele zeilor, cuvântul poeticrosteşte „vocea poporului”.Poetul nostru vorbeşte, în Epigonii, despre sfintelefiri vizionare care „au scris o limbă ca un fagurede miere”, semnificaţia expresiei eminesciene sporindprin comparaţia descoperită în Biblia de la Bucureşti(1688) şi folosită şi de Sadoveanu („Fagurede miere cuvintele bune şi îndulcirea lor leacul sufletului”),şi prin amintirea versului lui Virgilius carese referă la mierea adusă ca ofrandă zeiţei Ceres. Înacelaşi spirit eminescian-heideggerian Mateevicivorbeşte despre limba noastră ca limbă sfântă.Nu putem, prin urmare, să punem la îndoialăaceastă sfinţenie şi să intervenim cu speculaţii şiaproximări în templul, sanctuarul pe care-l reprezintă.Coborând adânc în istorie, dăm de o întâmplaresemnificativă. M. Pompenius Marcellus aducea unreproş lui Tiberiu, că folosea un cuvânt născocit: casuveran el putea interveni să se dea cetăţenie romanăoamenilor; în domeniul limbii însă nu avea dreptulsă intervină ca să încetăţenească vreun cuvânt.Or, suveranii noştri s-au tot amestecat în fel şichip, stabilind şi rolul de „bunică” pentru aşa zisa„limbă moldovenească” în raport cu nepoata ei,„limba română”.Aş propune, dragi colegi, să nu mai îngăduimaceastă imixtiune a politicului şi să nu permitem niciviitorului preşedinte s-o facă. Să stabilim odată pentrutotdeauna că singurul legislator în acest domeniu,aşa cum propune şi Vasile Bahnaru în recenta sacarte Ascensiunea în descensiune a limbii române,trebuie să fie Academia de Ştiinţe a Moldovei.II. Ecuaţia limbă/ identitateÎntre limbă şi fiinţă, fiinţa naţională, e un raportde absolută identitate. Într-un articol, România şiAustro-Ungaria, publicat în noiembrie 1876 în Curierulde Iaşi, Eminescu îl stabileşte în mod decis:„spirit şi limbă sunt aproape identice, iar limbă şinaţionalitate asemenea”.Literatura unui popor este prin excelenţă naţională.Poezia este, după Eliot, cea mai tenace naţională.Conferinţa lui Thomas Stearns Eliot Funcţia socialăa poeziei, rostită în 1943 la Institutul Anglo-Norvegian şi, sub formă extinsă, rostită în public laParis în 1945, nu este doar o profesiune de credinţăsau o expunere de program, un manifest estetic: esteo prospectare de natură fenomenologică a limbii şilimbajului poetic şi, în special, a funcţiei sociale aacestora, privite într-o interdependenţă constructurală.Runele şi descântecele cu scopurile lor magicesau utilitare, poezia epică ce păstra şi transmiteaamintirea celor mai importante evenimente istorice,oda pindarică legată de prilejuri sociale, poezia dramaticăcu un efect puternic asupra unui număr marede oameni.Bineînţeles că poezia trebuie să ne aducă o plăcereestetică, asociată însăşi comunicării unei experienţenoi de viaţă şi a unui nou mod de a înţelegecele ce ne lărgesc conştiinţa şi ne rafinează sensibilitatea.Eliot vine apoi cu precizarea caracterului localşi naţional absolut al poeziei, pentru că „spre deosebirede celelalte arte, poezia are pentru cei de acelaşineam şi aceeaşi limbă cu poetul o valoare care numaipentru ei o poate avea”.În acest sens scoatem din demonstraţia fenomenologicăa lui Eliot o observaţie profundă care– more geometico – se poate aplica procesului dedeznaţionalizare metodic dirijate la noi: „Este maiuşor să gândeşti decât să simţi într-o limbă străină.De aceea nicio artă nu este mai tenace naţională decâtpoezia. Unui popor i se poate lua, i se poate suprimalimba, impunând în şcoli altă limbă: dar pânănu înveţi poporul acela să simtă (Eliot subliniazăcuvântul) în altă limbă, nu o poţi dezrădăcina pe ceaveche, care va reapărea în poezie, pentru că poeziaeste glasul sensibilităţii” (T. S. Eliot, Eseuri, Bucureşti,1974, p. 94).Eliot mai precizează că datoria poetului, ca poet,este ca şi cum indirectă faţă de poporul său, dar estedirectă faţă de limba lui pe care trebuie s-o păstreze,apoi s-o îmbogăţească şi s-o perfecţioneze, dat fiind căeste o personalitate distinctă de a semenilor săi. Aceastaeste deosebirea dintre scriitorul care e doar excentricsau nebun şi poetul adevărat” (Ibidem, p. 95).3(22), septembrie 2011 - 19

AkademosCei mai mulţi nu înţeleg că nu ajunge să te mândreşticu marii scriitori ai neamului, ci să-i pomeneştiîn câte un discurs politic: ei nu înţeleg că „dacăţara lor nu va continua să dea mari scriitori şi maiales mari poeţi, limba se va degrada, cultura însăşise va degrada, şi va fi poate absorbită de alta maiputernică” (Ibidem, p. 96).Eliot urmăreşte spectacolul implacabil al înnoirilordin cadrul limbii, afirmând că niciun poetenglez de azi nu poate învăţa cum să mânuiască cuvintelefără să-i studieze pe Shakespeare şi pe toţicei care, în vremea lor, au înnoit limba.Este absolut sigur să găseşti o universalitate alimbii indiferent de specifi citatea ei în diferite epoci.„Sau măcar eşti sigur că o găseşti atunci cândcultura naţională e vie şi sănătoasă, fiindcă într-o societatesănătoasă există o neîncetată influenţă reciprocăşi o interacţiune între toate părţile ei. Tocmaiasta numesc eu funcţia socială a poeziei, în sensul eicel mai larg: în proporţie cu vigoarea şi calitatea ei,poezia influenţează vorbirea şi sensibilitatea întregiinaţiuni” (Ibidem, p. 98).Despre caracterul naţional şi „patriotic” al actuluipoetic vorbeşte şi Nichita Stănescu al nostru:„A vorbi despre limba în care gândeşti, a gândigândirenu se poate face decât numai într-o limbă– în cazul nostru a vorbi limba română este ca oduminică. Frumuseţea lucrurilor concrete nu poatefi decât exprimată în limba română. Pentru mineiarba se numeşte iarbă, arborele se numeşte arbore,malul se numeşte mal, iar norul se numeşte nor. Cepatrie minunată este această limbă! (…) Numelepatriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu esteo patrie. Limba română este patria mea” (NichitaStănescu, Fiziologia poeziei, Bucureşti, 1990,p. 357).Adrian Păunescu amintea, în discursul său cuocazia acordării titlului de Membru de Onoare alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, de ecuaţia limbă/identitate, de faptul că fără de limbă „nu eşti nimic”.Solicităm Guvernului să acorde Premii Naţionaleanume în domeniul literaturii şi artei, urmândca altor domenii să li se acorde Premii de Stat sauPremii Speciale.III. Coşeriu: argumentele teoretice supremeEugeniu Coşeriu, gigantul lingvisticii mondiale,ne pune pe tapet sub formă de catehism argumenteleteoretice supreme.1. Din punct de vedere genealogic, limba românăeste pur şi simplu latină sau latină în toate aspecteleei „moştenite” sau derivate din cele moştenite şireprezentând structurile ei esenţiale.2. Din punct de vedere tipologic, limba românăcorespunde exact tipului lingvistic romanic general(fără franceza modernă).3. Din punct de vedere „areal”, limba românăcu toate dialectele ei reprezintă o arie autonomă înspaţiul lingvistic romanic, fiind singura reprezentantăa latinităţii orientale.1. Aşa-zisa „limbă moldovenească” (care pur şisimplu nu există din punctul de vedere genealogic)reprezintă dialectul dacoromân, ceea ce e caracteristicpentru dacoromână e caracteristic şi pentru graiulromânesc din Basarabia şi Transnistria.2. Din punct de vedere tipologic, graiul „basarabean”ţine de tipul lingvistic romanic în realizarearomânească a acestuia şi de subtipul dacoromân.3. Din punct de vedere „areal”, graiul basarabeane cuprins în aria dacoromână şi a păstratîn ciuda rusificării sistematice proprietăţile limbiicomune şi n-a fost atras într-o altă arie sau subarielingvistică, el nedespărţindu-se niciodată de limbavorbită în dreapta Prutului.4. Cei care susţin existenţa limbii „moldoveneşti”au confundat criteriul genealogic cu cel „areal”şi istoria lingvistică cu istoria politică.5. Prin impunerea noţiunii de „limbă moldovenească”s-a urmărit un proces bine dirijat metodologicde deznaţionalizare, de „mancurtizare” (dupăAitmatov): „Din punct de vedere politic, promovareaunei limbi „moldoveneşti” deosebite de limbaromână, cu toate urmările pe care le implică, estedeci un delict de genocid etnico-cultural, delict numai puţin grav decât genocidul rasial, chiar dacă nuimplică eliminarea fizică a vorbitorilor, ci numaianularea identităţii şi memoriei lor istorice”.Concluzia marelui lingvist sună cu tărie apodicticăde adevăr absolut: „… A promova sub oriceformă o limbă moldovenească deosebită de limbaromână este, din punct de vedere strict lingvistic, orio greşeală naivă, ori o fraudă ştiinţifică; din punct devedere istoric şi practic, e o absurditate şi o utopie;din punct de vedere politic, e o anulare a identităţiietnice şi culturale a unui popor şi, deci, un act de genocidetnico-cultural” (cit. apud vol. Limba românăeste patria mea. Studii. Comunicări. Documente,selecţie şi prefaţă: Alexandru Bantoş; coordonatori:acad. Silviu Berejan, prof. Anatol Ciobanu, prof.Nicolae Mătcaş, Chişinău, 1996, p. 15-31).Acest adevăr ştiinţific imparabil a fost reconfirmatîn cadrul diferitelor conferinţe, simpozioane,congrese ale filologilor români, ale romaniştilor dinîntreaga lume, inclusiv din fosta URSS, în intervenţiilelui Klaus Haitmann şi Raimund Piotrovski, înmesajul dlui Mircea Snegur, Preşedintele RepubliciiMoldova, prezentat Parlamentului în ziua de 27aprilie 1995, în numeroase declaraţii ale UniuniiScriitorilor şi oamenilor de cultură, în cadrul şedin-20 - nr. 3(22), septembrie 2011

Prelegere academicăţei lărgite a Prezidiului Academiei de Ştiinţe a Moldoveidin 9 septembrie 1994 şi a Adunării Generalea A.Ş.M. din 28 februarie 1996.Credem, în finalul acestui compartiment că EugenCoşeriu ar merita mai mult în contextul gratitudiniinoastre: traducerea celor două opere fundamentaleale sale, publicarea unui volum de opereliterare şi înfiinţarea unei catedre – Catedra EugeniuCoşeriu.IV. Eroi, martiri, „paznici de far”S-a vorbit adesea, şi faptul este fixat documentarde istoriile culturale şi literare, că omul de cultură şide litere basarabean este/ nu poate să nu fie şi un omal Cetăţii, o figură apostolică.Există neîndoielnic un canon basarabean carepresupune (în spiritul lui Horald Bloom) o Artă aMemoriei, un cult al Eumenidelor, al Tradiţiei şi al„cuvântului ce exprimă adevărul” (Eminescu), alValorilor şi Limbii române, care – aşa cum spuneaBlaga – e poemul originar al unui popor.Limbii române i s-a construit un adevărat paladiu,de felul statuii de lemn a lui Palas Atena, menităsă ocrotească spiritul locului şi să salveze acestbun suprem.A fost/şi este o perioadă de luptă şi rezistenţă,cu toate formele specifice: exil interior, disidenţăintelectuală, cultivare rizomică a tradiţiei (cu tendinţeconstante de întoarcere la izvoare, la rădăcini,„la Ithaka”), limbaj esopic, dar şi atitudini tranşante,neconcesive de declarare a adevărului. Acesteaau generat martíriul basarabean, trăit şi asumat cuîntreaga lor fiinţă şi la cele mai înalte cote etice (deontologice,zicem azi), conform datoriei sfinte faţăde limba română.Martíriu, conform DEX-urilor, înseamnă „suferinţă,tortură sau moarte (în chinuri) pe care le îndurăcineva pentru convingerile sale; pentru religia sa,martiraj (inv., „martir”), iar martirologiu, în afară desensul bisericesc de listă a „martirilor şi sfinţilor”,„listă a celor care au suferit sau au murit pentru oconvingere, pentru o cauză”.„Listă” e, bineînţeles, puţin spus. Ar trebui săutilizăm un alt termen, acela de izvod (drag lui Blaga)sau de codice, un nou Codex aureus, în carenumele celor care au suferit, au fost torturaţi şi aumurit (în chinuri) să fie imprimate cu litere de aur.Înscrişi în aceste Codice se cad cei deportaţi,maltrataţi în GULAG cu deosebită bestialitate numaipentru că erau români (şi avem în acest sensmărturia autoritară a lui Aleksandr Soljeniţîn), grupulde scriitori transnistreni care în condiţii infernaleau păstrat limba română şi au pledat pentru alfabetullatin, Petre Ştefănucă, cel care cu temeritatea refuzat să răspundă la interogatoriu în limba rusăşi a murit bătut în cap cu propriile cărţi scrise româneşte,Mihail Curicheru, Ioan Sulacov, Pan Halippa,Vasile Ţepordei şi toţi cei imprimaţi pe CruceaComemorativă din Sala Uniunii Scriitorilor, NicolaeCostenco, dus în Peninsula Taimîr pentru că ascris într-o „limbă burgheză”, adică română şi că apropus, la o întâlnire cu un demnitar sovietic, ca „săconstruim comunismul, dar în limba română”.Constantin Stere intră în acest Codice, datorităfigurii sale de Om-luptător şi vieţii sale pline, precumzicea Ralea, „ca a unui aventurier, ca a unuisfânt şi ca a unui tiran”, în care a dominat însă aspectuleroic.Deghizat în personajul său Ion Răutu, răspundela întrebarea jandarmului Paciewki de ce naţionalitateeste: „Sunt român”, iar în deportare poartă cusine două cărţi româneşti aduse prin contrabandă casă nu uite limba.De altfel, la 1894, Stere publică, în Evenimentulliterar, un articol despre unitatea limbii române„vorbită încă din veacul al XV-lea atât în Moldova,cât şi în Muntenia şi în Transnistria” şi despre faptulcă „deşi masele poporului n-au cules nici una dinroadele civilizaţiei şi culturii creată de omenire pânăacum” s-a putut forma „o limbă literară adevărat românească”.Alături de poetul Nicolae Ţurcanu, s-ar cădeas-o includem în acest martiraj pe mama sa, împuşcatăpentru faptul că ţinea ascunsă după icoană poeziiscrise în limba română.Calitatea de martir se cade să i-o atribuim şi luiGrigore Vieru cel puţin pentru cele două testamenteale sale – documente ale slujirii martirizate a limbiilui Eminescu, căreia i-a consacrat poezii, cântece şiaforisme şi în care vedea reazemul (cuvântul e alpoetului) fiinţei noastre (exact în sensul temeiuluiheideggerian şi eminescian): „Dacă vom fi nevoiţisă părăsim pământul natal cu acelaşi ritm, pestevreo 50 de ani s-ar putea să nu se mai vorbeascăromâneşte pe la noi. Or, tocmai Limba şi religia auţinut vie fiinţa noastră naţională de-a lungul veacurilor.Gândindu-mă la asta, am uneori clipe de prăbuşiresufletească. Mă ridic însă. Altfel n-aş mai puteascrie. Dar marele Shakespeare zicea: „Nu este destulîntuneric în tot universul ca să stingă lumina uneiplăpânde candele”. Fie că au fost adevăraţi martiri,fie că şi-au asumat mai modesta funcţie de „paznicide far”, scriitori şi publicişti, profesori de felul luiValentin Mândâcanu, Alexandru Gromov, AvramCotlear, Anatol Ciobanu, mai tinerii citaţi de GrigoreVieru – Vlad Pohilă şi Valentin Guţu – au păstratflacăra sacră a acestei candele. (Grigore Vieru – Poetul,col. „Academica”, Iaşi, 2009, acelaşi text învol. Taina care mă apără, Princeps, Chişinău, 2010,p. 414). La aceştia se cer adăugaţi profesorii şi învăţătoriinoştri de limba şi literatura română (Leonid3(22), septembrie 2011 - 21

AkademosColibaba, cel care a ţinut discursul fulminant de laCongresul III al Scriitorilor, Elena Vasilache, ParfenieGuţu, Petre Bacoş, Veronica Postolache. Martirăar putea fi considerată însăşi cartea românească –marginalizată, interzisă, arsă, dată la cuţit. Merită,indiscutabil un monument aparte.Propunem, la finele acestui compartiment, publicareaunui Codice al martirilor basarabeni ale limbiiromâne şi edificarea unui Monument-simbol alCărţii Româneşti.V. Un Anti-Codice „De-vina Comedie”A existat/ şi mai există în evoluţia/ în ascensiuneaîn descensiune a limbii române din Basarabia/Transnistria un aspect tragico-comic, determinat deîncercările criminale – căci e vorba şi de un genocidlingvistic iarăşi unic pe mapamond – de inventare aunei „alte” limbi, înstrăinate de matricea stilistică firească– prin impunerea la nivel de stat a unei limbi„norodnice creată pe baze fals dialectale, traducerisilnice şi născociri lexicale la alfabetul chirilic (defapt rusesc), prin folosire abuzivă de rusisme.Propunem în acest sens elaborarea unei Cărţi aruşinii limbii „moldoveneşti”, în care să intre:– expresii „trăsnite” din Cuvântelnicul lui I. D.Ceban şi Dicţionarul moldo-român al lui V. Stati;– mostre de transcriere regionalistă moldotransnistreană;– invenţii lexicale monstruoase de felul „acriturăchişetică” (pentru acid), „şinşiancă” (pentru cincinal),„socoteală” (pentru scor), „Unirea Scriitorilorsfatnişi moldoveneşti” (pentru Uniunea scriitorilorsovietici moldoveni) şi multe alte asemenea;– enormităţi din parlament (ştim că Ion Hadârcăare o listă întreagă);– stropşire de limbaj (după cum zicea Ibrăileanudespre Caragiale) de tot felul;– inadvertenţe stilistice, barbarisme, neologismecu sens deformat. Etc.În rest, vorba lui Shakespeare, e tăcere. Tăcereîn jurul mult discutatelor probleme despre limba română/„moldovenească”, despre istoria românilor,despre poporul moldovenesc.E ora, domnilor, a înscăunării definitive şi nepolitizatea Adevărului. Suntem români şi punctum.Vorbim limba română şi punctum. Avem o istoriecomună a românilor şi punctum.Conferinţă ţinută cu ocazia Zilei LimbiiRomâne în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei,31 august 201122 - nr. 3(22), septembrie 2011Nina Arbore. Moşi. 1933. Gravură pe lemn. 18,5x15,5

FinanţeARMONIZAREAPOLITICILORBUGETAR-FISCALEŞI MONETAR-VALUTAREDr. hab., prof. univ. Tatiana MANOLEHARMONIZATION OF BUDGET-FISCAL ANDMONETARY – EXCHANGE POLICIESIn this article the author deals with fi nancial policies:fi scal policy and monetary policy. There areindicated three major gaps that creates major problemsfor an effi cient fi scal policy: the gap on therecognition, legislative and administrative offsetand gap impact. There are analyzed restrictive andexpansionary fi scal policy and the infl uence on thebudget. Also, there are analyzed the effects of expansionarymonetary policy and the impact on the budget.There are studied the effects of budget growth ina fl exible exchange rate regime and a fi xed exchangerate regime.Politica bugetar-fiscală şi cea monetar-valutarăau un impact esenţial asupra dezvoltării economicofinanciarea ţării. Acest tip de influenţe va fi cercetatîn cele ce urmează.Politicile financiare pot fi definite ca ansamblulmetodelor şi mijloacelor concrete privind procurareaşi gestionarea resurselor financiare, precum şisistemul de instituţii abilitate cu funcţii financiare,instrumentele şi reglementările financiare utilizatede stat pentru influenţarea proceselor economice şia relaţiilor sociale, într-o etapă determinată.Politicile financiare fac parte din politica generalăa statului şi îndeplinesc un rol important în realizareaprogramelor privind dezvoltarea economică,promovarea progresului tehnic şi ştiinţific, formareaprofesională, recalificarea şi reîncadrarea în muncăa şomerilor, ocrotirea sănătăţii, protecţia socială apopulaţiei, dezvoltarea culturii, asigurarea echilibruluiecologic, apărarea naţională etc.Politicile financiare cuprind politicile fiscale şipoliticile monetar-valutare.Politicile fiscale sunt, mai întâi de toate, instrumenteale guvernului de influenţare economică.Ele reflectă măsura în care un guvern se implică înorientarea proceselor macroeconomice. Aplicareapoliticilor fiscale constă, în esenţă, în determinareamărimii cheltuielilor guvernamentale, a impozitelorşi taxelor, a plăţilor transferabile sau a unei combinaţiidintre acestea care să conducă la realizareascopurilor stabilite de guvern.Aplicarea unei politici fiscale determinate poateavea efecte imediate asupra bugetului guvernamental.Creşterea cheltuielilor guvernamentale saua plăţilor transferabile duc la sporirea deficituluiguvernamental, în timp ce creşterea ratei fiscalităţiiduce la reducerea acestuia. Iată de ce, proiectareaunei politici fiscale trebuie însoţită mereu de o analizăa efectelor acesteia asupra deficitului bugetar,precum şi a datoriei publice, în general.Ca să fie eficientă şi să reducă instabilitatea economică,politica fiscală trebuie să stimuleze economiaîn timpul recesiunii şi să o restrângă în timpulextinderii inflaţiei. Pentru funcţionarea unei politicifiscale, timpul este crucial. Din cauza decalajelor,este foarte puţin probabil ca politica fiscală să fieeficientă. Cele trei decalaje care prezintă problemelemajore pentru o politică fiscală eficientă sunt:1. Decalajul privind recunoaşterea – timpulnecesar pentru a recunoaşte că există o problemă şiaceasta necesită a fi corectată.2. Decalajul administrativ / legislativ – timpulnecesar pentru a pune în aplicare o politică ce arcorecta cursul economiei.3. Decalajul privind impactul – timpul necesarpentru schimbarea politicii fiscale care ar aveaefecte asupra economiei.La fel este ştiut că impozitele întotdeauna suntdeformatoare, ceea ce înseamnă că ele fac oameniisă-şi schimbe comportamentul. Ratele înalte a impozituluipe venit descurajează efortul de muncă.Din cauza ratelor marginale înalte, de exemplu, maimult de 50 %, mulţi angajaţi vor lucra mai puţin.Ratele înalte de impozitare pentru investiţii decapital (impozite pe venitul din capital) descurajeazăinvestiţiile în activitatea de producere şi rezultăîn lipsa stimulentelor de investiţii.Ratele înalte ale impozitelor încurajează cheltuielilepentru bunuri mai puţin dorite, dar deduse dinvenitul impozabil, rezultând într-o utilizare ineficientăa resurselor.Este de menţionat faptul, că în condiţiile uneieconomii de piaţă funcţionale, instrumentele financiareşi cele monetare joacă un rol important. Ele aufost concepute astfel încât să genereze în mod automatunele fenomene economice sau doar să le punăîn mişcare prin organele de decizie. Economistulamerican, laureatul Premiului Nobel Paul D. Samuelson,bunăoară, scrie: „Sistemele noastre economicobugetaremoderne sunt structural dotate cu forţe destabilizare automată foarte eficace. Ziua şi noaptea,indiferent dacă Preşedintele se află sau nu la CasaAlbă, sistemul bugetar contribuie, aidoma unui reostat,la neutralizarea factorilor de dezechilibru”.Este vorba de acţiunea automată a unor asemeneainstrumente, precum: impozitele – încasărilebugetare din impozitele pe venit se diminueazăde îndată ce venitul naţional începe să se reducă şicresc în situaţia inversă; îndemnizaţiile de şomajşi alte transferuri sociale. Astfel, când economiaeste în recesiune, oamenii sunt disponibilizaţi. Cheltuielilepentru compensare de şomaj (G) cresc pentrua plăti lucrătorilor neangajaţi, iar impozitele de3(22), septembrie 2011 - 23

Akademoscompensare a şomajului (T), impuse afacerilor, vordescreşte din cauza reducerii persoanelor angajate.Cheltuielile guvernamentale (G) cresc, acumulareaimpozitelor (T) scade, împingând bugetul spre deficitîn timpul recesiunii, dovedind astfel o politicăfiscală de expansiune.Notă: Politicile fi scale sunt instrumente ale guvernuluipentru a infl uenţa economia, ele refl ectă,prin urmare, măsura în care un guvern se implicăîn dirijarea proceselor macroeconomice.Aplicarea politicilor fi scale constă, în esenţă, îndeterminarea mărimii cheltuielilor guvernamentale,a impozitelor şi taxelor, a plăţilor transferabilesau a unei combinaţii dintre acestea care să ducăla realizarea scopurilor stabilite. Există două tipuriimportante de politică fi scală: politica fi scală expansionistăşi politica fi scală restrictivă.Politica fiscală expansionistă sau uşoară presupuneo creştere a achiziţiilor guvernamentale (G)şi / sau a plăţilor transferabile (TR) sau o descreşterea taxelor autonome (T o) şi / sau a ratei marginalea fiscalităţii (t y). Instrumentele fiscale expansionistesunt: 1) creşterea lui G, creşterea lui TR, reducerealui T oşi, respectiv, reducerea lui t y.Invers, dacă există o descreştere a achiziţiilorguvernamentale (G) şi/sau a plăţilor transferabile(TR), sau o creştere a taxelor autonome (T o) şi / saua ratei marginale a fiscalităţii (t y), politica fiscală senumeşte restrictivă sau dură. Instrumentele fiscalerestrictive sunt: 1) scăderea lui G, scăderea lui TR,creşterea lui T oşi, corespunzător, creşterea lui t y. Fenomenuleste ilustrat prin tabelul 1.Astfel, prin compensările de şomaj se menţineîntr-o anumită măsură cererea agregată şi, prin urmare,oferta agregată. Echilibrul general în economieeste menţinut.Tabelul 1Deosebirile dintre politica fiscală expansionistăşi cea restrictivăPolitica fiscalăexpansionistă (uşoară)Politica fiscalărestrictivă (dură)- Creşterea lui G ↑ - Scăderea lui G ↓- Creşterea lui TR ↑ - Scăderea lui TR ↓- Reducerea lui T o ↓ - Creşterea lui T o ↑- Reducerea lui t y ↓ - Creşterea lui t y ↑În timpul avântului economic, plăţile pentrucompensaţiile de şomaj (G) scad, impozitul pentrucompensarea de şomaj (T) urcă. Cheltuielile guvernamentalescad, acumulările guvernamentale cresc,astfel bugetul se mişcă spre surplus (politica fiscalărestrictivă) la timpul potrivit.Colectările impozitului pe venitul corporativsunt receptive la condiţiile economice şi, prin urmare,sunt ciclice, crescând pe parcursul unei expansiunişi scăzând pe parcursul unei recesiuni.De aceeaşi manieră acţionează un alt instrumental guvernului şi anume programele de sprijinal agriculturii. Când cererea solvabilă la produseleagricole scade, guvernul achiziţionează recolta nevalorificatăpe piaţă la preţuri favorabile agricultorilor.În momentul când preţurile iarăşi încep săcrească, guvernul vinde producţia achiziţionată şiîşi recuperează cheltuielile. Astfel, statul acţioneazăca un „tampon” la momentul potrivit.Sistemul progresiv de impozitare este un stabilizatorla fel automat. Acumulările de venituri însistemul bugetar vor creşte în perioade de dezvoltare(avânt) a economiei şi vor scădea în perioade derecesiune automat, fără a modifica rata impozituluipe venit.Mai e de menţionat, după cum ne atenţioneazăsavantul economist Paul D. Samuelson, că „unstabilizator încorporat exercită o acţiune care tindesă atenueze până la un anumit punct orice fluctuaţiecare afectează economia naţională, însă ea nupoate să elimine 100 % efectele fenomenului destabilizator.Singurele intervenţii discreţionare (măsuripe care guvernul le crede de cuviinţă în afara legii),de natură monetară şi bugetară, sunt susceptibile sărestaureze pe deplin echilibrul normal” 2 .O intervenţie discreţionară, de exemplu, ar fi şimodificarea cotelor de impozit în funcţie de evoluţiaciclului economic; diferenţierea cuantumului cheltuielilorpublice de transfer etc.E de menţionat, că indicatorii financiari privindimpozitele, taxele, contribuţiile şi celelalte venituri datoratebugetului public naţional, precum şi cheltuielilepentru diferite destinaţii finanţate de la acest buget îşipăstrează caracterul lor imperativ, iar persoanele juridiceşi fizice sunt obligate, prin deciziile autorităţilorpublice, să participe la efortul financiar naţional.Efectele unei politici bugetare expansioniste 3 .Prin politica cheltuielilor publice, guvernul decidesă influenţeze creşterea PIB. Din figura 1 observămcă statul sporeşte consumul, reducând impozitele,pe când venitul disponibil creşte. Creştereaconsumului, la rândul său, măreşte cererea internăde mărfuri şi servicii.Creşterea cererii de consum stimulează producătoriisă lărgească producţia şi să angajeze mai mulţilucrători. Şomajul se va reduce. PIB va creşte.1Citat după “Finanţe publice" / Iulian Văcărel, Ch. D. Bistriceanu,Florian Bercea. – Ed. A VI-a. – Bucureşti. Editura Didacticăşi Pedagogică, 2007, pag. 85. [P.D.Samuelson, L' Economique,tome 1, Paris, Librairie Armarid Colin, 1997, p. 500].2Citat după „Finanţe publice / Iulian Văcărel, Ch. D. Bistriceanu,Florian Bercea. – Ed. A VI-a. – Bucureşti. Editura Didacticăşi Pedagogică, 2007, pag. 85. [P.D.Samuelson, L' Economique,tome 1, Paris, Librairie Armarid Colin, 1997, p. 503].24 - nr. 3(22), septembrie 2011

FinanţeCreşterea cererii pe piaţă va duce la ridicareapreţurilor. Va creşte cererea de valută. Ca urmare,economia se va confrunta cu un efect inflaţionist.Pe de altă parte, guvernul a redus impozitelepentru a stimula consumul, dar statul are nevoie deresurse financiare pentru investire. Producătorii (firmele)privaţi, încurajaţi de creşterea cererii, au şi einevoie de investiţii. Ce se întâmplă pe piaţa capitalului?Desigur, creşte rata dobânzii. Cresc datoriilepublice ale statului pentru acoperirea necesităţilorde resurse băneşti. Scad investiţiile private ca rezultatal creşterii ratei dobânzii.Guvernul se va afla în faţa dilemei: ce să accepte?O inflaţie mai mare şi un şomaj mai mic, ori unşomaj mai mare şi o inflaţie mai mică?Astfel, investiţiile private (sectorul privat) limitează,de fapt, efectul stimulativ asupra PIB, producândaşa-numitul „efect de izgonire financiară”.În viitor, guvernul va trebui să modifice politicabugetară. Economia trebuie să ajungă în stare deechilibru.3Genereux, Jacque. „Les politiques economiques”. Edition duSeuili, 1996.Consum sauInvestiii publiceEfectele unei politici monetare expansionistePolitica monetară expansionistă, promovată deBanca Centrală (emisia de monede, taxa scontului,a ratei de refinanţare) va reduce rata dobânzilorbancare. În consecinţă, vor creşte investiţiile şiconsumul. O asemenea politică poate provoca douăsituaţii alternative.Pe de o parte, apare efectul multiplicativ decreştere a PIB, se creează noi locuri de muncă, sereduce şomajul conjunctural. Pe de altă parte, crescpreţurile, apar procese inflaţioniste. Guvernul ajungela dilema: inflaţie / şomaj.Prin urmare, politica monetară „a băncilor ieftine”,dusă de Banca Centrală, are limitele ei. Politicaexpansionistă (reducerea impozitelor şi contribuţiilorîn scopul creşterii şi a ocupării) duce la creştereainflaţiei şi a activismului economic. Şomajul scade,dar cu preţul creşterii inflaţiei. Figura 2 reprezintăefectele posibile pentru economie a creşterii de emisiemonetară într-un regim cu rată de schimb fixă.Promovarea acestor politici financiare influenţeazăbugetul atât la venituri, cât şi la cheltuieli.Figura 3 ilustrează faptul că dacă Guvernul decidesă promoveze o politică bugetară stimulativă într-oţară în care cursul de schimb valutar este flexibil,Impozite sauTransferuri1 2PIBVenit disponibil3Cerere internNecesiti de finanare dinpartea statului4 5 61112 13Efect multiplicativasupra PIB +/-puternicPreuriInflaiaCererede valutDobândDatorii publicePosibilitate demanevrare înpolitica bugetar7Locuri de munc148omaj conjuncturalInvestiii private carelimiteaz efectul stimulativasupra PIB-ului (efectul deizgonire financiar)9DilemaInflaie/omajFigura 1. Efectele politicii fiscale expansioniste3(22), septembrie 2011 - 25

AkademosEmisie monetar i/sauTaxe conductoare alebncii centrale pe piaa monetar1Dobânzi bancare2InvestiiiConsum35Efect stimulativasupra PIB-uluiPreuri(Inflaie)4Locuri de munc(Inflaie)4omajconjunctural66DilemaInflaie/omajFigura 2. Efectele unei politici expansionisteprin majorarea cheltuielilor publice sau prin reducereaveniturilor publice (reducând rata impozitelor),atunci creşte cererea internă (efectul iniţial stimulativ).Aceasta va stimula PIB-ul, va conduce la creştereanumărului locurilor de muncă şi la reducereaşomajului.Dar, totodată, vor creşte şi preţurile la mărfuri şiservicii, vor creşte importurile, iar în balanţa comercialăva apărea deficitul. Va creşte cererea de valută.Rata dobânzii va creşte şi ea, dar investiţiile se vorreduce. În balanţa de capital se va înregistra surplus,deoarece rata înaltă a dobânzii va atrage fluxul decapital.Acum în faţa Guvernului apar două alternative:Prima: mobilitatea puternică a capitalului, surplusulîn balanţa de plăţi. Ca rezultat, creşte rata deschimb a valutei naţionale, scad preţurile internaţionalecompetitive la mărfurile naţionale, cresc importurile.Importatorii, vânzând marfa în ţara datăcontra valută naţională, la revenire cumpără valutăstrăină (dolari, euro) şi le este convenabil: cu o cantitatemică de valută naţională ei acum vor cumpărao cantitate mai mare de dolari sau euro ca urmare acreşterii cursului valutei naţionale. Va scădea însăexportul. Se va reduce cererea la produsele naţionale.Astfel, se va reduce efectul stimulativ iniţial prinrata de schimb. Va apare deficitul extern.A doua: mobilitatea slabă a capitalului, deficitîn balanţa de plăţi. Ca urmare a unei deprecieri a rateide schimb cresc preţurile internaţionale competitivela produsele naţionale. Importurile se reduc şiapare surplusul extern, iar exporturile cresc, cerereala produsele naţionale creşte. Apar efectele stimulativeconsolidate.Prin urmare, efectele creşterii bugetare într-oţară cu sistem de schimb valutar flexibil sunt diverse.Într-un asemenea caz, pentru economie va fideosebit de importantă strategia Băncii Centrale cudeciziile ei de politică monetară.Altele sunt efectele creşterii bugetare într-unregim cu rata de schimb fixă. Chiar dacă guvernulîntreprinde aceleaşi măsuri, intervenţia Băncii Centralepoate influenţa investiţiile sub presiunea maseimonetare şi a ratei dobânzii (vezi figura 4).Este cunoscut faptul, că în teoriile contemporaneprivind politica bugetar-fiscală tot mai des seabordează efectele creşterii bugetare într-un regimcu rata de schimb valutar flotantă (flexibilă) (vezifigura 3) şi în condiţiile unei rate de schimb valutarfixat (vezi figura 4). În ambele cazuri, o stimulare acreşterii cheltuielilor publice prin majorarea achiziţiilorde stat ori prin reducerea impozitelor va conducela diminuarea veniturilor publice.În figura 3 observăm că la început apare efectulstimulativ, apoi creşte rata dobânzii ca urmarea creşterii cererii de valută, iar investiţiile se reduc.Acum va fi nevoie de o intervenţie a Băncii Centraleprin instrumente de politică monetar-creditară.În regim de curs fixat dezechilibrele apărute seelimină prin modificarea în oferta de monedă (vezifigura 4). În regim de curs flotant Banca Centralăva trebui să dirijeze toate instrumentele de politicămonetar-creditară.În Republica Moldova Banca Centrală (numităoficial Banca Naţională a Moldovei), de lacucerirea independenţei ţării până în prezent,foloseşte cu succes un şir de instrumente monetarepentru a-şi atinge obiectivul său fundamental– menţinerea preţurilor şi reducerea inflaţieiprin sterilizarea masei monetare din circulaţie. În26 - nr. 3(22), septembrie 2011

Finanţeacest scop un rol deosebit are utilizarea ratei obligatoriede rezervă.În anul 2011 norma rezervelor obligatorii aleBNM în raport cu mijloacele atrase în lei moldoveneştişi în valută de către băncile comerciale a fostmodificată de două ori:• Prima dată în luna februarie 2011, mărindusecu 3 puncte – de la 8% la 11%;• A doua oară ea a fost modificată prin HotărâreaConsiliului Administrativ al BNM din 26 mai2011. De data aceasta norma rezervelor obligatoriicu referire la mijloacele atrase de băncile comercialeîn lei moldoveneşti şi în valută se măreşte iarăşicu trei puncte, de la 11% la 14%. Decizia va intra învigoare din luna august 2011.Scopul urmărit de BNM prin aceste modificăriasupra RO (rezervelor obligatorii) este sterilizareamasei monetare din circulaţie şi, astfel, reducereainflaţiei.Există păreri că, prin majorarea RO, BNM tindesă transfere responsabilitatea sa de pe umerii propriipe umerii băncilor comerciale, iar băncile comerciale,la rândul lor, vor trece-o pe umerii clienţilor săi.Cum? Prin reducerea mijloacelor creditare şimărirea, astfel, a ratei dobânzii la creditele acordatede către băncile comerciale oferite clienţilor.Pentru rezervele băncilor comerciale aflate laconturi în BNM, Banca Naţională plăteşte o rată adobânzii, egală, bunăoară, pentru luna iunie 2011,cu 5%. Această plasare a mijloacelor rezervate înCheltuieli publice i/sauVenituri publice1 2Cerere intern(efect iniial stimulativ)Necesitatea de finanare dinpartea statului34 5 6 7812PIBLocuri demuncomaj Şomaj conjunctual conjuncturalPreuri Cerere deImporturi Dobânzivalut9Deficit albalaneicomerciale13InvestiiiAlternativeSurplus albalanei decapital11Mobilitate puternic a capitalului:surplus în balana plilorMobilitate slab a capitalului:deficit în balana plilor14 15Aprecierea ratei de schimbDeprecierea ratei de schimb16 17Preuri internaionale competitivePreuri internaionalecompetitive18 19 20Importuri Exporturi Importuri Exporturi21 22 23 24DeficitexternCerere laprodusele naionaleSurplusexternCerere laprodusele naionaleEfecte stimulative reduseEfecte stimulative consolidate{evicţiune (pierdere) prin rata de schimb}Figura 3. Efectele creşterii bugetare într-un regim cu rata de schimb flexibilă3(22), septembrie 2011 - 27

AkademosBNM este bazată pe principiul administrativ – constrângereabăncilor comerciale de către BNM de arezerva obligatoriu conform normativului mijloaceleatrase de către băncile comerciale.Dar pentru plasarea după principiul „de piaţă” aveniturilor exprimate în certificate de venit la BNM,aceasta din urmă plăteşte în prezent (adică până îniunie 2011) 6%, iar din iulie 2011 va plăti o rată a dobânziide 9%. Această rată a dobânzii se referă numaila depozite în lei moldoveneşti. La depozitele în valutăpăstrate de băncile comerciale în BNM, aceastadin urmă achită o rată a dobânzii simbolică – de 0,1%anual. Astfel, BNM foloseşte cu succes un şir de instrumentemonetare în scopul menţinerii necesaruluide masă monetară şi de stabilizare a preţurilor.Concluzii:1. Politica bugetar-fiscală şi politica monetarăau o influenţă decisivă asupra dezvoltării economico-financiarea ţării, fiind instrumente de armonizarela nivel macroeconomic.2. Politică de majorare a ratei obligatorii derezervă pusă pe mijloacele atrase de băncile comercialeîn lei moldoveneşti are ca scop reducerea inflaţieiprin reducerea masei monetare în circulaţie.3. Prin politica cheltuielilor publice, guvernuldecide să influenţeze creşterea PIB. Astfel statulmăreşte consumul, reducând impozitele, venituldisponibil creşte. Creşterea consumului, la rândulsău, măreşte cererea internă de mărfuri şi servicii.Creşterea cererii de consum stimulează producătoriisă lărgească producţia şi să angajeze mai mulţi lucrători.Şomajul se va reduce. PIB va creşte.4. Creşterea cererii pe piaţă va duce la ridicareapreţurilor. Va creşte cererea de valută. Ca urmare,economia se va confrunta cu un efect inflaţionist.De aceea, guvernul are misiunea să îmbine corect întimp aceste două politici.Cheltuieli publice i/sauVenituri publice18Cerere intern(Efectul iniial stimulativ)Necesitatea de finanare dinpartea statului2PIB5 6 9Preuri Importuri Cerere devalut10Dobânzi3Locuri demunc7Deficit al balaneicomerciale11 12InvestiiiSurplus al balaneide capital4omajconjuncturalAlternative13Mobilitatea slab a capitalului:deficit în balana plilor14Masa monetar1516DobânziInvestiii private:efecte stimulative reduseeviciune financiar naionalMobilitatea puternica capitalului: surplus în balanaplilor171819MasamonetarDobânziInvestiii private:efecte stimulative puterniceeviciune financiarinternaionalFigura 4. Efectele creşterii bugetare într-un regim cu rata de schimb fixăSursa: {1, pag. 31}28 - nr. 3(22), septembrie 2011

EconomieREGLEMENTAREAECHILIBRAT MOTIVATĂA STABILIZĂRIISISTEMULUIFINANCIAR NAŢIONALDr. hab., prof. Gheorghe ILIADITHE BALANCED MOTIVATED REGULATI-ON OF THE NATIONAL FINANCIAL SYSTEM STA-BILIZATIOThere are proposed the instruments and levers ofthe mechanism of coordinated infl uence of the fi nancialmeans; on the basis of the new concepts of theevolutionary economy there is founded the modelingof the goods-money correlation as a prerequisite ofthe fi nancial stability and there are recommendedproposals for the adjustment of monetary, fi scal andeconomic macro-indicators in order to maintain thegoods-monetary equilibrium, and the mechanism ofstabilization of the national fi nancial system.Managementul financiar-creditar este un importantinstrument de influenţă a statului asupra formăriiunui mediu favorabil pentru exercitarea activităţiide întreprinzător, creşterea economică şi creareaunui sistem sigur de protecţie socială a populaţiei.Teoria şi experienţa ţărilor cu relaţiile de piaţădezvoltate arată că evoluţia economiilor naţionaleeste precedată de o stabilizare financiară realizată înbaza echilibrului financiar, adică a raportului marfăbaniîn circulaţia monetară. Deosebit de importantăîn acest sens este elaborarea unor măsuri analiticemanageriale de formare a masei monetare, raportatăla alţi indicatori macroeconomici (creşterea PIB,nivelul inflaţiei, mărimea deficitului bugetar, normarentabilităţii în sectorul real etc.). Particularităţilemanagementului financiar-creditar impun şi necesitateaunor temeinice evaluări analitice şi propuneribine argumentate din punct de vedere ştiinţific pentruperfecţionarea unei reglementări echilibrat motivatăa stabilizării sistemului.În prezent, există un larg spectru de instituţiifinanciare (organizaţii creditare, fonduri şi proiectecu capital străin) care realizează în Moldova diferiteprograme de finanţare a sectorului real al economieinaţionale. În condiţiile de restrângere a maseide numerar şi a deficitului de resurse, băncile tindspre extinderea bazei de clienţi, mai cu seamă dinmicul business (MB). Emisia eficientă va permitesă se formeze premise financiare echilibrate pentrusporirea rolului stimulatoriu al sistemului fiscal şicondiţii favorabile pentru transformarea economiilorşi acumulărilor în investiţii.Creată de-a lungul secolelor în baza diferitelorcurente şi şcoli politico-economice, teoria businessuluişi viziunile conceptuale ale menţinerii stabilităţiişi creşterii economice dictează abordările adecvatepentru modelarea unei politici rezonabile în cepriveşte raportul dintre măsurile de autoreglare apieţei şi nivelul de intervenţie a statului. Experienţamondială de asemenea arată că nivelul stabilităţii şidurabilităţii creşterii economice sunt determinate decorelarea de măsuri, pe de o parte – de autoreglementareaindirectă a pieţei, iar pe de altă parte – deinfluenţă directă a statului. Astfel, acesta din urmăasigură realizarea şi menţinerea stabilităţii financiaremacroeconomice. La etapele ciclului economic,care caracterizează inflaţia, criza şi depresia, regulatoriide piaţă devin mai slabi, cu o anumită întărirea rolului statului.Modelarea logico-descriptivă cuprinde bazelemetodice ale monitorizării stabilităţii economico-financiare,reperele organizatorico-informaţionale aleestimărilor analitice privind conjunctura cererii şiofertei. Totodată, aceasta include şi particularităţiletehnicilor şi procedeelor de reglementare a relaţiilorbugetar-fiscale şi creditar-monetare, care ar trebuiluate în consideraţie sau în funcţie de fenomene decriză în condiţiile de „răcire” a economiei, sau înfuncţie de încetinire a relansării, în cazul „supraîncălzirii”economiei. Este important de menţionatcă la etapa iniţială de înviorare şi ascensiune aeconomiilor de piaţă, în majoritatea ţărilor străinese încuraja o mai mare libertate a antreprenoriatuluiîn raport cu implicarea statului. Cu alte cuvinte,tendinţele de slăbire a mecanismului gestionăriidirective centralizate a redistribuirii resurselor s-autransformat sub influenţa liberalizării progresive aeconomiei şi utilizării largi a măsurilor indirecte dereglementare bugetară şi bancară.De aceea, se pare că orice model naţional de reglementarea economiei trebuie să perpetueze posibilitateastatului de a influenţa echilibrul financiarprin tehnici selective fiscal-bugetare şi monetar-creditare,racordate la procedeele tradiţionale ale economieievoluţioniste.Analiza demonstrează că, la etapa actuală, decalajeledin activitatea structurilor de conducere esteun adevărat flagel pentru economia moldovenească.Modernizarea reglementării financiar-creditareşi economice, în condiţiile actuale, este examinatăprioritar, cu părere de rău, numai ca o activitate desupraveghere interdepartamentală a funcţionării durabilea propriilor structuri organizatorice.Situaţia se agravează şi în urma faptului că in-3(22), septembrie 2011 - 29

Akademosteresele diferitelor structuri guvernamentale, atuncicând nu coincid, nici nu se contrazic: fiecare departament,grup de lobby sau structură corporativăvede şi apreciază realitatea economică de pe poziţiasa proprie. Prin urmare, apare o întrebare la nivelde interes naţional: cum să se ajusteze intereseledepartamentale înguste într-o decizie multilaterală,acceptabilă pentru toţi? Răspunsul la aceastăîntrebare, în termeni generali, pare să fie văzut prinelaborarea unui mecanism unic de reglementare aechilibrului financiar care ar exclude posibilitateade a judeca de pe o poziţie separată despre realitateîn întregime.Eforturile depuse în vederea realizării echilibruluifinanciar urmează să fie centrate pe priorităţiledezvoltării economice (inovare, economisire a resurselor,reproducere lărgită, majorarea exporturiloretc.). Fundamentarea logico-descriptivă a echilibruluifinanciar trebuie să fie utilizată la elaborarea modeluluimatematic de imitaţie a relaţiei marfă-bani.Spre marele nostru regret, constatăm că metodeletradiţionale matematice şi modelele liniare sunt ineficiente.Totuşi, la ora actuală, o serie de publicaţii ştiinţifice[1,2,4] descriu metode noi, avansate, de analizăşi prognoză tehnico-ştiinţifică şi socială, în careun rol deosebit îl joacă econofi zica, care este şi bazaconceptuală a teoriei economiei evoluţioniste. Înopinia profesorului Mirkin, directorul Academiei deFinanţe a Federaţiei Ruse, majoritatea metodelor deprognozare a crizelor financiare, bazate pe analizaeconometrică sau construirea modelelor matematiceliniare, sunt puţin utile. Cercetările, dezvoltateîn ultimele două decenii, în domeniul econofiziciiau descoperit legităţi fundamentale pentru metodelemoderne de prognozare a dinamicii activelor financiareşi evaluarea riscurilor financiare. De asemenea,au fost întreprinse încercări de a sintetiza diferitemetode calitative, folosite în activitatea financiarăpentru soluţionarea unor sarcini practice.Noua direcţie de cercetare îmbină diferite tipuride autoorganizare a sistemelor dificile neliniare, faptce permite a utiliza nu doar metodele fizicii teoretice,statisticii fizice şi modelele mecanicii cuantice,dar şi analiza locală multifractală a rândurilor temporare,metode de descoperire a modurilor şi multealte instrumente. Econofizica posedă o metodologiemultilaterală şi larg aprobată de lucru cu date experimentale.Un exemplu în acest sens este teoria adouă fapte empirice [ 3 ] aparent contradictorii: necorelareacreşterii preţurilor pe intervale disjuncte(stabilitatea pieţei) şi corelarea diferenţelor normateîntre cererea şi oferta locală a activului dat. Aceastapermite a înţelege nu doar mecanismul dinamic careasigură eficacitatea activităţii pieţelor financiare,dar şi cauzele posibile ale nestabilităţii lor. Datorităacestui fapt, concepţia teoretică în cauză este deosebitde importantă de pe poziţia nu doar a specificuluiproblemei noastre, dar şi a obiectului de investigaţii– modelarea sistemului financiar echilibrat ca premisăa influenţei lui asupra creşterii stabile ulterioarea economiei. În acest scop mai poate fi utilizatăteoria tranziţiilor de fază, a criticii autoorganizate,precum şi metodele fizicii teoretice. Concomitent,folosirea lor e posibilă nu doar pe piaţa financiară,ci şi în economie, business şi procese sociale. Dupăpărerea mai multor autori, o importanţă ştiinţifică şipractică deosebită prezintă „ideea jocurilor” din teoriaevoluţionistă, argumentarea principiilor excepţieistrategiilor dominante şi echilibrului cu ajutorulmodelelor comportamentului adaptiv-imitativ, folosireametodelor, împrumutate din fizică, construireadiagramei erorilor şi altele [1, 3].Pentru economiştii-cercetători, complexitateaacestei direcţii ştiinţifice noi reprezintă posibilitateaunică de a poseda o totalitate de instrumentemetodologisce în procesul general de cunoaştere.Mai mult – de a identifica specificul ştiinţei sale,deciziile ei independente, argumentele şi evaluările,concluziile şi propunerile formulate în baza unorcategorii, tendinţe, legităţi ale ştiinţelor naturale şireale, separate de influenţa vectorilor ideologici şipropagandistici care, deseori esenţial, corectează şiîndreaptă reperele analizei economice, ale prognozelorşi recomandărilor.De aceea, viziunile econofizicienilor, la primavedere, par axiomatice. Totuşi, ele sunt luate ca bazăconceptuală pentru fundamentarea modelului echilibruluifinanciar al economiei şi elaborarea măsurilorşi propunerilor concrete de stabilitate a acesteia.În contextul dat, primordială devine sarcinaelaborării unui nou sistem de măsuri de stabilitate,care, în baza complexului de mijloace economice,financiar-creditare şi administrativ-legislative, integratesincron şi legate reciproc, să echilibreze corelaţiamasei monetare şi a celei de marfă şi să asigure,astfel, îndeplinirea flexibilă şi mobilă a parametrilorde program a tuturor sectoarelor economiei naţionaleîn întregime. Cu toate acestea, reperul de bază,prioritar şi de perspectivă trebuie să fie menţinereastabilă a nivelului inflaţiei în parametri optimi – caun factor important al durabilităţii sistemului financiaral economiei naţionale şi ca o condiţie de startnecesară pentru creşterea durabilă.Perioada parcursă de la începutul reformelornoi în economia naţională, prin respingerea instrumentaruluicentralizat directiv-administrativ algestionării economiei naţionale, a confirmat că nu30 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economieexistă alternative pentru metodele imediate bugetareşi bancare de reglementare a pieţei. Însă tot viaţareală developează fenomene noi, interconectate îneconomia naţională, care reclamă o evaluare ştiinţificăa situaţiei, elaborarea deciziilor metodologicejustificate şi adoptarea unor măsuri concrete menitesă asigure stabilitatea şi creşterea ulterioară a economieinaţionale.Potrivit principalelor prevederi conceptuale alefuncţionării ciclului economic în sistemul economicde piaţă, după cum este cunoscut, corelaţia maseimonetare şi a marfurilor necesită o permanentă şioportună corecţie. Acest fapt este caracteristic, înspecial, pentru circulaţia monetară, deoarece încălcareaechilibrului în oricare din cele două direcţiiposibile ale dezvoltării ei duce inevitabil sau cătreinflaţie, sau către deflaţie cu consecinţele corespunzătoarepentru economie.O astfel de abordare determină obiectul de bazăal corecţiei masei monetare, a cărei schimbare vapermite modificarea relaţiilor monetar-marfare prinintermediul monitorizării nivelului real al inflaţiei şireglementării lui directe prin instrumente financiarecorespunzătoare.Elaborarea, aprobarea şi implementarea în practicăa abordărilor principiale, recomandate pentruformarea şi funcţionarea instrumentarului de statal echilibrului financiar în condiţii noi, ar trebuisă conducă spre stabilizarea sectoarelor, financiarşi real, ale economiei, întrucât anume aici, în maremăsură, contează legăturile legislative între categoriilede costuri şi realitatea obiectivă. În acelaşitimp, se poate presupune că mişcarea spre sistemulfinanciar reînnoit, echilibrat şi dinamic dezvoltat nupoate oferi rezultatul aşteptat, dacă ea se va realizafără un program de acţiuni bine gândit. Se impun,astfel, eforturi conştiente şi concertate, bazate pe argumenteştiinţifice profunde.Este nevoie de un program integru de acţiuni,îndreptat spre tratarea stării financiare a economieişi, înainte de toate, spre atenuarea disproporţieiîn producerea mărfurilor şi dezechilibrării în sferacirculaţiei. Aceste obiective sunt atinse prin metodeanalitice coordonate ale presiunii selective şi procedeeargumentate de alegere şi selectare, a cărorutilizare se întemeiază pe principiile evoluţionismuluieconomic. Influenţa complexă şi orientată ainstrumentelor indicate ale echilibrării va asigura,evident, o adaptare cu succes a structurilor instituţionaleale pieţei la condiţiile corectate ale conjuncturiipieţei, iar cele mai active din ele (inovatorii) voravea posibilitate de dezvoltare mai largă şi efectivă,vor fi reproduse stabil într-un sistem economic reînnoit.Doar în aceste condiţii (adică prin echilibrareafluxurilor monetare şi de marfă) pot fi create celemai importante premise pentru o creştere economicădurabilă. Până în prezent, după cum arată elaborărileanalitice, starea sferei de producere şi servicii,precum şi inflaţia galopantă influenţează negativasupra circuitului activelor de producţie, înainte detoate, din cauza restricţiilor volumelor mijloacelorbăneşti proprii şi atrase pentru realizarea procesuluide reproducţie.Fără îndoială că în condiţiile tranziţiei spre relaţiimature de piaţă, echilibrarea financiară a economiilornaţionale este o chestiune imperioasă şide neamânat, deoarece perturbarea stabilităţii estefactorul principal de reţinere a creşterii economice.Acest fapt pune în faţa autorităţilor centrale şi aştiinţei economice probleme actuale, care necesităelaborări noi, decizii metodologic argumentate. Iarcomplexul de măsuri organizaţional-structurale atâtla nivel central, cât şi la cel local, trebuie să prevadăşi garanţii pentru procedurile menite să asigureechilibrul între masa monetară şi de marfă.Pentru soluţionarea problemei dezbătute aicieste nevoie, în opinia noastră, de crearea unei structuriinterdepartamentale corespunzătoare pe lângăGuvernul Republicii Moldova – Comisia pentruReglementarea Echilibrului Financiar al EconomieiNaţionale (CREFEN). Coordonarea activităţii departamentelorincluse în sistemul unic va asiguraîncasări echilibrate şi la timp a masei monetare însectorul real, va stimula dezvoltarea acesteia şi vapermite ca ea să devină o sursă stabilă şi durabilă acreşterii economice.În acest scop, va suporta modificări şi conceptulmonitoringului, care urmează să devină o bazăinformaţional-analitică de pârghii şi instrumente alemecanismului de supraveghere şi corectare operativăa echilibrului dintre masele monetară şi de marfă.Drept semnal pentru punerea în funcţie a pârghiilor(instrumentelor) de stimulare sau de reţinerecorespunzătoare trebuie să servească indicatoriimonitoringului sectorului financiar şi celui real aleconomiei, care urmăresc integral indicatorii dedezvoltare şi reflectă abaterile de inflaţie-deflaţiemaximale şi minimale admise, precum şi dimensiunilenormative, ştiinţific argumentate ale echilibruluifinanciar al economiei.În legătură cu acestea, modelarea monitoringuluitrebuie să includă un şir de principii exprimateîn valori cantitative care reprezintă reperele organizatorico-informaţionaleale dependenţei reciproceîntre cerere şi ofertă, precum şi datele activităţiibancare, bugetare şi economice într-un termen concretde analiză, reflectând astfel gradul impactuluilor asupra nivelului inflaţiei.3(22), septembrie 2011 - 31

AkademosAstfel, sistemul de informare şi semnalare operativăprivind metodele şi tehnicile analizei şi evaluăriistării de echilibru financiar al economiei arerolul unui instrument foarte important în obţinereaunei informaţii depline şi veridice, care poate fi utilizatăla alegerea destinaţiilor şi priorităţilor privindstarea echilibrului. Ea poate ajuta la luarea unordecizii speciale de stabilizare şi la asigurarea uneireglementări operative a politicii economice.Monitoringul, în calitate de sistem de informareşi semnalare operativă privind metodele de analizăşi evaluare a stării de echilibru financiar al economiei,are o mare importanţă pentru etapa de tranziţiela relaţiile de piaţă în condiţiile unor serioasedisproporţii interramurale, ale insuficienţei acute deresurse (în primul rând, financiare), ale mobilităţii şiinstabilităţii indicatorilor social-economici.Realizarea măsurilor de stabilizare determinănecesitatea elaborării unui monitoring al circulaţieifluxurilor financiare, care asigură urmărirea tuturorfazelor a susnumitului proces la nivelul macroeconomic.Importanţa esenţială a acestuia este abordareasa conceptuală, care prevede formarea modeluluimecanismului unei economii competitive şiinovaţional orientate, îi evidenţiază componentanaţională şi reflectă gradul (coeficientul) corelaţieimarfă-bani ca premisă a creşterii macroeconomice.Având în vedere faptul că datele monitoringuluine oferă posibilitatea determinării evoluţiei inflaţiei,nivelul căreia, la rândul său, corespunde corelaţieimarfă-bani, susnumitul sistem de urmărire a schimbărilorîn această corelaţie ne permite corectarea ei,ce poate fi efectuată numai prin folosirea pârghiilorde influenţă asupra masei monetare.Altfel spus, după elaborarea ştiinţifică şi implementareamodelului EFEN (Echilibrului Financiaral Economiei Naţionale), precum şi a parametrilororganizaţional-structurali ai noii instituţii interdepartamentale,principala funcţie a CREFEN va filuarea deciziilor definitive în funcţie de gradul efectival echilibrului financiar-creditar. Pentru fiecaredin ministere şi departamente (reprezentate, corespunzător,în calitate de membru al Comisiei, de celpuţin viceministru), va fi prevăzut un subsistem demacroindicatori cu valoarea limită de corectare a lorîn funcţie de situaţia economică din ţară şi tendinţelede corectare a valorilor parametrilor în cadrulfiecărui departament. Propunerile de modificare amacroindicatorilor vor fi elaborate de către reprezentantulinstituţiei responsabile de domeniul cercetare-dezvoltare,utilizând tehnicile şi procedeelemetodei de expertiză, şi propuse semestrial Comisiei.Realizarea măsurilor elaborate va permite orientareapoliticii monetar-creditare şi fiscal-bugetareîn direcţia emisiei monetare şi stimulării creditului(expansiune creditară) sau la reţinerea şi limitarealor (restricţia creditară). În acest fel, în condiţiilereducerii activităţii de afaceri în sectorul real al economiei,descreşterii procesului de reproducţie şi intensificăriişomajului, sectorul financiar va tinde săînvioreze sfera de afaceri prin extinderea procesuluide creditare, micşorarea ratei dobânzii şi presiuniifiscale şi prin acordarea înlesnirilor şi subvenţiilor.Şi dimpotrivă, în condiţiile redresării economiceînsoţită deseori de activităţi cu caracter speculativ,majorarea preţurilor, amplificarea disproporţiilor îneconomie, adică tot ce înseamnă „febra bursieră”,organele de conducere vor încerca să evite „supraîncălzirea”sferei de afaceri prin limitarea creditului,mărirea ratei dobânzii şi nivelului impozitelor, reţinereaemisiei diferitor modalităţi de plată etc.Modelarea echilibrului financiar în economiaautohtonă, bazată pe concepţiile teoriei economieievoluţioniste, impune problema elaborării unui sistemde măsuri stabilizatorii, chemat să asigure unset de regulamente economice financiar-creditare şiadministrative de drept, executarea sincronizată aparametrilor de program de dezvoltare a economieide piaţă. Se presupune că funcţionarea liberalizatăa instrumentelor de reglementare indirectă a mecanismuluide piaţă va fi completată cu mijloace deinfluenţă a statului, ceea ce în condiţiile legislativea acestei îmbinări va crea premise favorabile pentrufuncţionarea sincronizată şi eficientă a sectorului financiarşi celui real al economiei naţionale.Formarea Comisiei de Reglementare EFEN şielaborarea materialelor informaţional-analitice vapermite menţinerea operativă şi eficientă la stadiuliniţial (balansarea financiar-creditară) a stării financiareechilibrate a economiei naţionale. Acest fapt edeosebit de important, deoarece neimplicarea instituţiilorde stat care asigură executarea şi coordonarea,spre exemplu, a funcţiei de transmisie inversă,înseamnă practic că sistemul structural de gestionarea statului este nestabil, ceea ce va conduce inevitabilla dezechilibrarea financiară a economiei.Toate acestea demonstrează nevoia elaborăriigrabnice a unui proiect de Lege cu privire la coordonareaacţiunilor pentru asigurarea echilibrăriieconomiei. Cea mai importantă predestinaţie aei constă în crearea şi propunerea ansamblului demăsuri referitor la coordonarea acţiunilor direcţionatespre menţinerea economiei în parametrii stăriiechilibrate. Articolele proiectului de lege trebuie săelucideze conţinutul bazelor economico-juridicede asigurare a stabilităţii financiar-economice. Deasemenea, condiţiile organizaţional-informaţionale32 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economieale evaluărilor analitico-previzionale ale conjuncturiipieţei şi particularităţilor reglementării statalea relaţiilor bugetar-fiscale şi monetar-creditare determinăcondiţiile stimulării economiei „răcite” sauîncetinirea creşterii ei în cazul „încălzirii”.Implementarea metodelor de formare şi funcţionarea totalităţii instrumentelor de reglementare aeconomiei cadrează cu condiţiile noii argumentărişi se bazează nemijlocit pe direcţia inovatoare a ştiinţei– econofizica, ca parte conceptuală principalăa teoriei economiei evoluţioniste. Folosind aparatul(conceptual şi matematic) dezvoltat al ştiinţelor naturaleşi exacte, cercetătorii sunt capabili să contribuiesemnificativ la interpretarea concepţiilor fenomeneloreconomice. La etapa contemporană, cândevenimentele economice se caracterizează prin folosireanoţiunilor economiei evoluţioniste, cu diferiteinstabilităţi şi bifurcaţii, statul trebuie să influenţezeprocesele economice la nivelul macroeconomiei.În acelaşi timp, e valabilă concluzia potrivit căreiatendinţa spre un sistem economic cu dezvoltare dinamicănu poate asigura rezultatul scontat, dacă eaparcurge calea de evoluţie firească. Se face simţitănevoia de eforturi conştiente de transformare, bazatepe cercetarea ştiinţifică ulterioară a problemei încauză şi pe activitatea bine determinată a organelorguvernamentale în domeniul reformelor de piaţă îneconomia naţională.Pornind de la aplicabilitatea practică a rezultatelorce pot fi obţinute de pe urma posibilităţilor modelăriipe baza economiei evoluţioniste a problemeirespective, se impune necesitatea creării unei echipecreative provizorii de savanţi, formată la joncţiuneacunoştinţelor interdisciplinare, şi a includerii ei înelaborarea proiectului ştiinţific corespunzător. Seprezintă ca oportună studierea ulterioară complexăa acestor noi şi foarte strâns legate relaţii financiare,economice şi administrative, chemate să asigureechilibrul financiar al economiei naţionale, ca premisăa creşterii ei stabile şi durabile.Bibliografie1. Дубовиков М. М., Первый конгресс поэконофизике в России, Журнал новой экономическойассоциации, Москва, 2009, http://journal.econorus.org/pdf/NEA-2009-3-4.pdf2. Маевский В. И., Кондратьевские циклы,экономическая эволюция и экономическая генетика,ИЭ РАН, Москва, 1994.3. Малинецкий Г. Г., Математические основысинергетики: Хаос, структуры, вычислительныйэксперимент, Комкнига, Москва, 2005.4. Семенко М. Г., Что такое Эконофизика, zakharov@kaluga.rosmail.comNina Arbore. Păpuşi. 1921. Ulei pe carton. 66 x 733(22), septembrie 2011 - 33

AkademosINFLUENŢAINSTITUŢIILORASUPRA DEZVOLTĂRIIECONOMICEViorel GÎRBUINFLUENCE OF INSTITUTIONS ON THEECONOMIC DEVELOPMENTA way to diagnose the economic structure of anation is to look at its institutions. Following DouglassNorth, a Nobel laureate in economics, “institutionsdetermine the performance of economies”(North, 1990, p.137). Although Moldova has struggledto achieve similar economic performance tothe European continent for about twenty years, theresults are still mediocre. The level of the country’seconomic development, expressed as GDP per capita,is less than it was in 1990, at the beginning ofthe process. The goal of this paper is to conduct anexploration of the main causes that hinder economicgrowth in Moldova and of the possibilities to gain afair level of economic development in Moldova in thenear future.„Oricare ar fi generalizările pe care suntemgata să le acceptăm, trebuie să urmeze o altă etapă:după ce istoria ne demonstrează în mod tranşant căprotecţia proprietăţii private şi economia de piaţăsunt mai favorabile dezvoltării decât simpla extracţieierarhică a rentei, ce altceva se poate propune înconfi rmare? Diavolul se ascunde în detalii.”Robert M. SolowUna din modalităţile prin care poate fi caracterizatăeconomia unei ţări este să te uiţi la instituţiilecare o guvernează. „Instituţiile determină performanţaeconomică” (North, 1990, p.137) susţine laureatulNobel pentru Economie Douglass North.I. Ce sunt instituţiile şi care este rolul lor îndezvoltarea eco no mică?În viziunea lui North (1990), economiile modernesunt caracterizate prin costuri înalte de tranzacţionare.Atunci când este scump să tranzacţionezi,creşte semnificaţia instituţiilor care determinăcalitatea acestor procese. Astfel, economistul citatafirmă că rolul instituţiilor constă în reducerea incertitudinilordin interacţiunea umană. Instituţiile înacest sens sunt văzute ca „reguli de joc în societate”(North 1990, p.3) şi sunt un element determinant albunăstării din prezent a societăţii, deoarece fac legăturadintre trecut şi viitor. În lucrarea sa, North(1990) identifică două categorii de instituţii: formaleşi neformale. În prima categorie sunt incluse normelesau regulile dintr-o societate, cum sunt legile.Cea de a doua categorie cuprinde atitudinile saunormele de comportament ale unui grup social, definiteîn mod uzual drept cultură. Importanţa instituţiilorformale şi neformale este proporţională niveluluide dezvoltare a societăţii. Instituţiile neformalejoacă un rol mai însemnat în societăţile cu un nivelscăzut de dezvoltare economică (North 1990, pp.36-54). O altă categorie importantă în descriereaoferită de North (1990) sunt organizaţiile, definiteca fiind grupuri create în baza unor interese comunepentru atingerea unor obiective proprii. Organizaţiilecuprind partidele politice, firmele, şcolile şi alteentităţi de acest gen.Instituţiile se schimbă în timp sub acţiunea modificăriipreţurilor relative, prin care sunt createoportunităţi noi în procesul de interacţiune umană.Organizaţiile create pentru a beneficia de oportunităţileapărute se dezvoltă, se diversifică şi astfeldetermină schimbarea instituţiilor formale şi neformale,care, la rândul lor, generează oportunităţide dezvoltare în cadrul noii matrice instituţionalecreate. Este posibilă şi situaţia opusă, atunci cândinstituţiile se dezvoltă sub acţiunea organizaţiilorcare favorizează din diverse motive formarea impedimentelorîn desfăşurarea activităţilor productive.Astfel, rezultatul reprezentat prin configuraţia instituţionalăcreată este determinat de puterea relativăde negociere pe care o deţin organizaţiile.Potrivit teoriei lui North (1990), rolul instituţiilorîn desfăşurarea activităţilor economice este predominant,deoarece calitatea acestora influenţeazănivelul de dezvoltare economică. Astfel, instituţiiledetermină rentabilitatea activităţilor economice, aşadupă cum acestea din urmă oferă cadrul pentru desfăşurareatranzacţiilor economice, implicit determinăcosturile de transformare şi tranzacţionare, elementecare în sumă formează costul de producţie.O consecinţă directă a perceperii instituţiilorca „reguli de joc” este cea legată de costul aferentadministrării regulilor şi mărimea penalităţilor aplicatepentru încălcarea acestora. Incapacitatea unorsocietăţi de a-şi dezvolta măsuri eficiente şi puţincostisitoare pentru punerea în aplicare a contracteloragreate este cauza stagnării şi subdezvoltării înlumea a treia (North 1990).În concluzie, North (1990) afirmă că diferenţelece au existat şi continuă să existe la nivelul cadruluiinstituţional au determinat nivele diferite de dezvoltarea societăţilor, care au evoluat de-a lungul mileniilorîn culturi, religii şi etnii diverse. Discrepanţe-34 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economiele în nivelul de dezvoltare a statelor în prezent suntmai semnificative decât anterior, poate chiar la celemai înalte cote atestate vreodată. Această observaţiecontrazice teoriile economice clasice care prezicnivelarea disparităţilor dintre state.Corelaţiile care se formează între instituţiilepolitice şi cele economice, văzute de North (1990),sunt de ambele direcţii, deşi în final regulile politiceduc la formarea regulilor economice. O descrieremai nuanţată în acest sens este adusă în cadrul propusde Acemoglu, Johnson şi Roberts (Aghion &Durlauf 2005, pp. 389-396). Acest cadru este formatîn baza a 6 argumente:1. Instituţiile economice determină nivelul dedezvoltare economică şi modul de distribuire a resurselorîn societate;2. Instituţiile economice sunt endogene şi determinatede puterea politică;3. Forţa politică este utilizată în interesul celorcare o deţin, deşi instituţiile care rezultă din configuraţiapolitică nu sunt neapărat cele care corespundmaximului de creştere agregată a societăţii;4. Distribuirea politicii este endogenă. Douătipuri de forţe politice pot fi identificate: puterea politicăde jure şi puterea politică de facto;5. Puterea politică de facto este mai importantădecât puterea politică de jure;6. Ierarhia instituţiilor este după cum urmează:instituţiile politice → instituţiile economice →rezultatele economice.II. Instituţiile care favorizează creştereaPentru prezenta lucrare este importantă definireatermenului de „instituţii bune”. Acemoglu et al.se referă la instituţii bune ca fiind acelea care oferăprotecţie proprietăţii private şi determină accesulrelativ echitabil la resursele economice pentru oparte cât mai mare a societăţii (Aghion & Durlauf2005, p.395). North (1990), la rândul său, identificădouă instituţii favorabile dezvoltării economice:protecţia proprietăţii private şi executarea eficientăa contractelor comerciale.Modelul Aghion-Howitt al creşterii endogenecu inovaţii care îmbunătăţesc calitatea (quality –ladder model) oferă o descriere mai nuanţată a instituţiilorfavorabile dezvoltării economice. Acestmodel analizează interconexiunile dintre creştere şischimbarea instituţională (Aghion &Durlauf 2005,pp. 69-107), fiind studiată legătura dintre creştereaproductivităţii (rata de creştere pe termen lung) şicantitatea totală de resurse utilizate pentru inovaţii,implicit îmbunătăţirea calităţii.Autorii modelului trag câteva concluzii:- statele care investesc mai mult în educaţiasuperioară vor obţine o productivitate mai marea activităţilor de cercetare şi vor reduce costul deoportunitate al Cercetării şi Dezvoltării (C&D);- creşterea se accelerează odată cu mărireanumărului inovaţiilor dar se reduce odată cu creştereacompetiţiei pe pieţele de bunuri şi/sau odată cuapariţia imitaţiilor (Aghion & Durlauf 2005, p.75).Ultima concluzie vine în contradicţie cu percepţiageneral acceptată conform căreia există o relaţiedirect proporţională dintre creştere şi competiţie.Autorii modelului argumentează că factorul careface distincţia este distanţa de la frontiera tehnologică.În acest sens un grad înalt de competiţie estebenefi c doar pentru pieţele unde fi rmele se afl ă lafrontiera tehnologică (Aghion & Durlauf 2005, p.90).Aghion şi Howitt menţionează că statele precumJaponia sau Coreea au reuşit să impună rate înaltede creştere în perioada 1945 – 1990 în baza unoraranjamente instituţionale care au favorizat (Aghion& Durlauf 2005, p. 99):- relaţiile de cooperare de lungă durată dintrefirme şi bănci;- predominarea conglomeratelor largi în economie;- intervenţii masive în economie ale guvernului,operaţionalizate prin instrumente de promovarea exporturilor şi de oferire a creditelor subvenţionatepentru sectorul de afaceri.Distanţa de la frontiera tehnologică determinăconfiguraţii specifice ale cadrului instituţional. Astfel,statelor aflate considerabil sub frontiera tehnologicăle este recomandabil să opteze pentru politicide încurajare a investiţiilor care să asigure accesul lacredite pe termen lung, alocate în condiţii preferenţiale,cu rate subvenţionate ale dobânzilor, precumşi pentru politici care să favorizeze în mod egal atâteducaţia primară, secundară, cât şi cea superioară.Odată realizată apropierea de frontiera tehnologică,instituţiile care favorizează inovaţiile devin mai importante.Instrumentele folosite în acest scop sunt:finanţarea privată, monitorizarea activităţilor speculative,liberalizarea comerţului, flexibilizarea pieţeimuncii, forţa de muncă înalt calificată (Aghion &Durlauf 2005, p.101).Modelul menţionat identifică următoarele instituţiifavorabile creşterii economice: climat investiţionalavantajos, sistem educaţional corespunzătornivelului de dezvoltare economică, politică economicăactivă promovată de stat, sector bancar binedezvoltat şi stabil.Astfel, se poate conchide că cele mai importanteinstituţii, care influenţează nivelul de bunăstare eco-3(22), septembrie 2011 - 35

36 - nr. 3(22), septembrie 2011Akademosnomică, sunt: protecţia proprietăţii private, executareaefi cientă a contractelor, sistemul educaţionalşi politica economică adecvată nivelului de dezvoltarea societăţii.III. Analiza instituţiilor în MoldovaÎn ceea ce urmează se va prezenta o analiză a stăriifiecărei din instituţiile identificate anterior în vedereadeterminării modului în care aceasta contribuie ladezvoltarea economică în Republica Moldova.i. Protecţia proprietăţii privateÎn scopul evaluării performanţei RepubliciiMoldova în domeniul protecţiei proprietăţii privatese va face uz de datele oferite de indicatorii proxy,monitorizaţi pe plan internaţional, care caracterizeazăstatul de drept şi calitatea guvernării. Ca surse deinformaţii sunt utilizate: International Country RiskGuide (ICRG) realizat de Political Risk ServicesGroup, organizaţie specializată în analiza riscurilorpolitice şi de ţară; Proiectul Polity IV, specializat înstudierea caracteristicilor de autoritate ale statelorpentru efectuarea unor analize comparative şi cantitative,precum şi evaluările relevante ale BănciiMondiale.Analiza propusă poate fi elaborată fie cu referirela evoluţia în timp a indicatorilor specificaţi în raportcu performanţa economică a ţării, fie privită laun interval definit de timp, dar sub aspect regionalatunci când se analizează raportul dintre performanţaeconomică şi indicatorii vizaţi pentru Moldovaşi statele de referinţă. Cea de a doua abordare estepreferabilă pentru lucrarea de faţă, iar ca state de referinţăsunt analizate: Slovacia, Polonia, România,Ucraina şi Federaţia Rusă.Performanţa economică este dată prin nivelulProdusului Intern Brut (PIB). Datele la acest indicatorpentru anul 2008, atunci când efectele negativeale crizei financiare mondiale nu erau încă vizibile,se prezintă în următorul tabel.Tabelul 1Produsul Intern BrutINDICATOR Moldova Ucraina Federaţia Rusă România Slovacia PoloniaProdusul Intern Brut* 3,003.65 7,351.36 16,033.54 12,644.78 22,043.88 17,581.4*Per capita, după paritatea puterii de cumpărare, Dolari SUA, anul 2008Sursa:FMI, World Economic Outlook Database, October 2010Tabelul 2Statul de drept şi calitatea guvernăriiINDICATOR Moldova Ucraina Federaţia Rusă România Slovacia PoloniaLegea şi ordinea (max. 6 puncte) 1 4.5 4 4 4 4.5 4.5Statul de drept (212 state, 1 – nivelminim) 2 41 31 20 54 65 67Fragilitatea statului, bunăstarea (risc: de moderat scăzut moderat scăzut redus redusla extrem la redus, 6 cat.) 3Fragilitatea eficacităţii politicilor (risc: scăzut scăzut scăzut nul nul nulde la extrem la nul, 5 cat.) 3Stabilitatea guvernării (max. 12 puncte –risc minim) 1 6,5 6 10.5 6.5 8 9Corupţia (max. 6 puncte – risc minim) 1 1.5 2 2 2.5 2.5 2.5Responsabilitate democratică (max. 6 4 5.5 2.5 6 6 6puncte – risc minim) 1Calitate birocraţie (max. 4 puncte – riscminim) 1 1 1 1 1 3 3Voce şi responsabilitate (212 state, 1 – 39 47 22 59 75 73nivel minim) 4Eficacitatea guvernării (212 state, 1 – 24 33 45 50 77 68nivel minim) 4Corupţia (212 state, 1 – nivel minim) 4 31 28 15 57 69 68Calitatea cadrului legal (212 state, 1 –nivel minim) 4 48 39 31 68 85 74Sursa: 1 International Country Risk Guide, 2009; 2 Worldwide Governance Indicators 2008; 3 Polity IV 2009; 4 GovernanceMatters VIII 2008

EconomieDin datele prezentate se atestă discrepanţe enormela nivelul PIB pe cap de locuitor în Moldovaîn raport cu statele de referinţă. Acest indicator estemai mic de aproximativ 2,5 ori în Moldova faţă denivelul statelor de referinţă cu cea mai slabă performanţăşi de aproximativ 7,5 ori mai mic decât astatului de referinţă cu cel mai înalt nivel.În partea ce ţine de statul de drept şi calitatea guvernării,datele se prezintă după cum arată tabelul 2.Astfel, capacitatea, imparţialitatea şi respectareade către populaţie a legilor în Moldova, măsuratăprin indicatorul Legea şi ordinea elaborat deICRG pentru anul 2009, se situează la valoarea de4,5 puncte dintr-un total de 6, unde 0 indică un nivelînalt de riscuri.Sondajul Băncii Mondiale, efectuat în cadrulproiectului de monitorizare a indicatorilor de guvernarela nivel mondial, plasează Moldova pe poziţia41 din 212 state, la capitolul statul de drept. Cea maibună performanţă în cadrul sondajului dat este realizatăde statele de la capătul clasamentului. Acestindicator în descrierea autorilor evaluează gradul deîncredere a agenţilor şi respectarea de către aceştiaa regulilor agreate în societate şi, în particular, calitateaexecutării contractelor, respectarea proprietăţiiprivate, poliţia, justiţia precum şi probabilitatea apariţieicrimelor şi violenţei (Kaufmann et al., p. 6).În conformitate cu evaluarea Polity IV pentruanul 2009, Moldova este plasată în grupul ţărilor cuun nivel moderat de fragilitate şi bunăstare (Marshall& Cole, 2009). Împreună cu Federaţia Rusă,Moldova înregistrează cea mai proastă performanţăde pe continentul european la capitolul dat. Aceastăsituaţie este atribuită conflictului teritorial din RepublicaMoldova, care limitează capacitatea autorităţilorlegale de a-şi exercita atribuţiile pe întregteritoriul ţării. De asemenea, Moldova are cel maimic nivel al Produsului Intern Brut pe cap de locuitorîn Europa, care de asemenea influenţează înmod negativ acest indicator. Dar, ceea ce prezintăimportanţă pentru analiza în cauză, este evaluareade către Polity IV a eficacităţii politice din Moldovacare este apreciată ca având o fragilitate scăzută.Aspectele legate de calitatea guvernării în Moldovasunt reflectate de ICRG în patru dimensiuni:Stabilitatea guvernării, Corupţia, Responsabilitateademocratică, Calitatea birocraţiei. PerformanţaMoldovei în acest domeniu este în medie similarăcu cea a statelor vecine şi inferioară Slovaciei şi Poloniei.Cel mai slab rezultat Moldova îl înregistreazăla capitolul corupţie, care este văzută ca fiind lacele mai înalte cote din rândul statelor examinate.Banca Mondială (BM) oferă o evaluare alternativăa calităţii guvernării în cadrul studiului GovernanceMatters VIII, efectuat pentru anul 2008. Similarcu sondajul anterior, aspectele legate de calitateaactului guvernamental sunt evaluate cu ajutorul a 4subindicatori: Voce şi responsabilitate, Eficacitateaguvernării, Corupţia şi Calitatea cadrului legal. Deaceastă dată, în opinia experţilor BM, cea mai îngrijorătoareperformanţă este înregistrată la capitoluleficacităţii guvernării, Moldova fiind ultima dinrândul statelor de referinţă. Similar cu sondajul anterior,Moldova înregistrează deficienţe majore şi lanivelul responsabilităţii democratice.ii. Executarea efi cientă a contractelorAnaliza executării contractelor comerciale esteoferită în cadrul sondajului de estimare a costuriloraferente organizării unei afaceri, elaborat de BancaMondială. Pentru anul 2010, indicatorul menţionat,analizat sub aspectul de timp, cost şi număr de procedurinecesare a fi perfectate din momentul iniţieriiacţiunii în judecată şi până la plata finală, se prezintădupă cum urmează:Tabelul 3Executarea contractelor comercialeINDICATOR Moldova Europa de OCDEEst şi AsiaCentralăTimp (zile) 365 450,9 462,4Costuri (pondere din20,9% 25,6% 19,2%suma solicitată)Număr de proceduri 31 37,1 30,6Sursa: Banca Mondială „Cost of Doing Business” Survey2010Din datele prezentate se atestă o performanţăbună a Moldovei în executarea contractelor comerciale,care este similară celei din statele membre aleOrganizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică,şi mult mai bună faţă de media statelor dinEuropa de Est şi Asia Centrală.iii. Sistemul educaţionalÎn conformitate cu datele pentru anul 2010,Moldova ocupă poziţia 99 din 169 de state în raportcu Indicele Dezvoltării Umane (IDU), elaborat deProgramul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare.Datele conţinute de IDU cu referire la domeniuleducaţiei se prezintă în tabelul 4.Din datele prezentate se atestă că în domeniuleducaţiei Moldova înregistrează cea mai slabăperformanţa din rândul statelor de referinţă.Atrage atenţia valoarea indicatorului care evalueazănumărul anilor de şcolarizare de care poatebeneficia un copil de vârstă şcolară în cazul încare tendinţele actuale vor rămâne aceleaşi pe totparcursul vieţii acestuia. Indicatorul dat este mult3(22), septembrie 2011 - 37

AkademosTabelul 4Indicele Dezvoltării UmaneINDICATOR Moldova Ucraina Federaţia România Slovacia PoloniaRusăEducaţia 0,686 0,818 0,710 0,797 0,834 0,784Media anilor de şcolarizare 0,73 0,853 0,669 0,801 0,875 0,752Valoarea estimativă a anilor de şcolarizare 0,582 0,709 0,682 0,717 0,719 0,738Rata combinată brută în învăţământ* 71,6% 90% 81,9% 79,2% 80,5% 87,7%*pondere din totalul populaţiei de vârsta corespunzătoare a nivelelor de educaţie luate în calculSursa: PNUDsub valorile statelor de referinţă, situându-se lanivelul de 0,582.Anterior am arătat că, potrivit modelului Aghion-Howitt, pentru nivelul prezent de dezvoltare economicăa ţării este indicat ca sistemul educaţional săfavorizeze în mod egal educaţia primară, secundarăşi superioară. Adică niciunui nivel nu i se va acordaatenţie sporită, ci mai degrabă se va urmări asigurareaunei interconexiuni dintre acestea şi atingereaunui minim de calitate, în special pentru educaţiaprimară şi secundară. Cum stau lucrurile în Moldovadin perspectiva descrisă mai sus se poate deduceparţial şi din rata de înrolare la toate nivelele deeducaţie. Astfel, în conformitate cu datele BirouluiNaţional de Statistică, rate de înrolare în învăţământulprimar şi secundar în Moldova a scăzut în anul2008 la 90,9% de la 93,8% cât a fost în anul 2000.Cele mai afectate sunt zonele rurale din ţară. În parteace ţine de treaptă superioară de învăţământ şieducaţia profesională, situaţia este următoarea. DeşiMoldova dispune de o structură economică puţinsofisticată, care este capabilă să genereze un nivelredus al PIB pe cap de locuitor şi care în consecinţănecesita un nivel mediu nu foarte înalt de calificarea forţei de muncă, totuşi preferinţa elevilor pentruinstituţiile de educaţie superioară, după finalizareatreptelor obligatorii de educaţie, este evidentă. Conformdatelor BNS numărul elevilor înrolaţi în anulde studiu 2009/2010 în instituţiile de educaţie vocaţionalăa fost de 22 161, pe când numărul elevilorînrolaţi în instituţiile de învăţământ superior pentruaceeaşi perioadă a fost de 109 892.iv. Politica economicăFactorii de bază care influenţează nivelul de producţiesunt forţa de muncă şi capitalul. Dacă volumulforţei de muncă pentru un stat aparte se schimbăgreu în timp, în vederea asigurării creşterii volumuluide producţie şi, implicit, dezvoltării economice,se impune creşterea stocului disponibil de capital.Dar cum poate fi realizat acest lucru? În mod firesc,stocul de capital creşte datorită investiţiilor. Investiţiilesunt finanţate în mod uzual din economii. Într-osocietate deschisă rata de economisire este maidegrabă un aspect cultural, deşi sunt factori care potinfluenţa acest proces. Calitatea instituţională a sectoruluibancar, privită atât ca eficienţă operaţională,dar şi ca grad de acoperire geografică a ţării este unaspect care determină rata naţională de economisire.La nivel macro preferinţele pentru economisire alepopulaţiei sunt influenţate de mărimea PIB pe capde locuitor, stabilitatea macroeconomică, politicilefiscale şi cele ale ratei de schimb valutar promovatede stat.Economiile în dezvoltare, pe lângă nivelul redusal veniturilor populaţiei, înregistrează problememajore la nivelul celorlalţi factori menţionaţi.Multitudinea problemelor atestate în funcţionareaeconomiilor slab dezvoltate iau forma eşecurilormecanismelor economiei de piaţă, care îngreuneazăprocesul de mobilizare şi alocare eficientă a resurselor.Ce poate sparge acest cerc vicios autosusţinutde sărăcie? Un răspuns la această întrebare îl poateconţine experienţa statelor din regiunea Asiei deSud-Est care au înregistrat succese în procesul dedezvoltare economică în a doua jumătate a secoluluitrecut.Astfel, în vederea încurajării acumulării de capital,autorităţile din China, Hong-Kong şi Taiwan(Aoki et al., 1995, pp. 44-45) au recurs la instrumentespecifice:- încrederea scăzută în sistemul bancar dinChina şi Taiwan a fost compensată prin asigurareaintegrală de către stat a depozitelor bancare de peconturile de economii;- Hong-Kong şi Taiwan au asigurat stabilitateamacroeconomică prin promovarea unor politicifiscale conservative care urmăreau realizarea desurplus bugetar;- politica monetară în Taiwan urmăreştemenţinerea unei rate reale pozitive a dobânzilor,pe când în China rata reală pentru creditele bancareeste menţinută la cote negative, deşi dobânda38 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economiereală plătită pentru depunerile în bănci este pozitivă;- statele din această regiune au promovat opolitică restrictivă de creşteri salariale şi au descurajatorganizarea muncitorilor în uniuni;- în vederea atragerii economiilor străine,rata de schimb valutar în Hong-Kong şi Taiwan estemenţinută la un nivel stabil;- investiţiile sunt încurajate prin introducereade stimulente fiscale şi crearea de zone economicelibere;- investiţiile în capitalul fix sunt finanţatede către bănci specializate, create de stat (bănci dedezvoltare), sau de către băncile comerciale care înChina sunt preponderent deţinute de stat.Creşterea economică depinde nu doar de volumulcapitalului acumulat, ci şi de utilizarea eficientăa acestuia. Aici politica economică, promovată deguvern, care determină şi ghidează modul acumulăriicapitalului în economie, joacă un rol decisiv. Înacest sens Lau menţionează că orientarea către exporta economiei şi în general participarea în circuituleconomic mondial prin intermediul comerţuluiinternaţional exercită presiuni concurenţiale pentruîntreprinderile exportatoare din China, Hong Kongşi Taiwan şi le determină să fi e efi ciente (Aoki et al.,1995, p. 51).Toate măsurile menţionate, implementate în vedereadepăşirii problemelor specifice economiilor îndezvoltare, au în comun rolul activ jucat de guvernîn acest proces. Yoon Je Cho, cu referire la experienţaCoreei de Sud, aduce un argument şi mai explicitmenţionând că în ţara sa intervenţia guvernuluiîn funcţionarea pieţei, în special a pieţelor financiare,a fost una masivă, iar procesul de dezvoltareeconomică a fost favorizat prin alocarea rentei economice(Aoki et al., 1995, p. 208). În Coreea de Sudcontrolul asupra sectorului financiar a constituit uninstrument al politicii industriale care a promovatcreşterea economică. Guvernul coreean a dispus deo strategie de dezvoltare în care politicile de crediterau coordonate eficient cu politicile economice(Aoki et al., 1995, p. 209).Dar care este situaţia la acest capitol în RepublicaMoldova? Pentru a răspunde la această întrebareurmează a fi analizate aspectele care exercită o incidenţădirectă asupra condiţiilor de dezvoltare economicăîn Republica Moldova, conţinute generic însintagma „politica economică”.1. Strategia de dezvoltare economicăÎn Moldova politica în domeniul dezvoltăriieconomice este conţinută în câteva documente depolitici, în vigoare la moment:- Strategia naţională de dezvoltare pe anii2008–2011;- Programul de stabilizare şi relansare economicăa Republicii Moldova pe anii 2009-2011;- Memorandumul cu privire la Politicile Economiceşi Financiare pentru 2010-2012;- Relansăm Moldova: Priorităţile de dezvoltarepe termen mediu.Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008-2011, aşa cum se specifică în textul acesteia, areca obiectiv principal „… crearea condiţiilor pentruîmbunătăţirea calităţii vieţii populaţiei prin consolidareafundamentului pentru o creştere economicărobustă, durabilă şi incluzivă”. Iar pentru atingereaacestui deziderat, Toate direcţiile prioritare dedezvoltare stabilite în Strategie urmăresc ajustareapoliticilor naţionale relevante la cele europene. Înacest scop, acţiunile întreprinse pentru realizareaStrategiei se vor întemeia pe cele patru criterii dela Copenhaga, racordarea la care ar putea asiguraapropierea ţării noastre de valorile şi structurile europene.În special, prin prisma Strategiei, Guvernulva depune eforturi pentru transpunerea acquis-luicomunitar în legislaţia naţională, asigurând implementareaconsecventă a legislaţiei europene adoptate.(Legea Nr.295-XVI. Chişinău, 21 decembrie2007).Strategia este dezvoltată în jurul a cinci piloni:consolidarea statului democratic bazat pe supremaţialegii şi respectarea drepturilor omului; reglementareaconflictului transnistrean şi reintegrareaţării; sporirea competitivităţii economiei naţionale;dezvoltarea resurselor umane, creşterea gradului deocupare şi promovarea incluziunii sociale, dezvoltarearegională.La capitolul economic, Strategia propune realizareaunui şir de activităţi axate pe: îmbunătăţireamediului de afaceri; promovarea ÎMM-urilor; sporireaeficienţei întreprinderilor; dezvoltarea sfereide cercetare şi inovare; dezvoltarea infrastructuriifizice.Un alt document este Programul de stabilizare şirelansare economică a Republicii Moldova pe anii2009-2011, elaborat ca răspuns la efectele negativeale crizei economice mondiale. Acest document seaxează pe 3 domenii majore, inclusiv: stabilizareaşi optimizarea finanţelor publice; relansarea activităţiieconomice; asigurarea unei protecţii socialeeficiente şi juste. În partea ce vizează dezvoltareaeconomică, programul în cauză prevede: reducereapoverii administrative şi fiscale pentru desfăşurareaafacerilor; facilitarea accesului antreprenorilor lamijloace financiare pentru iniţierea, dezvoltarea sau3(22), septembrie 2011 - 39

Akademosrelansarea afacerilor; stimularea investiţiilor publiceşi private.Memorandumul cu privire la Politicile Economiceşi Financiare pentru 2010-2012 îşi propunereducerea deficitului bugetului public general şi restabilireapoziţiei bugetar-fiscale durabile pe termenmediu; menţinerea inflaţiei conform ţintei stabilitede BNM şi dezvoltarea unui cadru clar, credibil şifuncţional al politicii monetare care să fie din timpcomunicat opiniei publice, iar intervenţiile BNM pepiaţa valutară se vor realiza doar pentru contracarareafluctuaţiilor neprevăzute; asigurarea stabilităţii financiare;îmbunătăţirea climatului de afaceri; promovareareformei serviciului public; reforma sistemului deasigurări sociale; eliminarea costurilor cvasi-fiscaleîn sectorul serviciilor comunale de utilităţi publice;protecţia persoanelor cu venituri mici.Un ultim document de politici economice este„Relansăm Moldova”, care se axează pe o serie deacţiuni grupate pe 3 categorii. În sfera economicăse prevede: ameliorarea condiţiilor pentru afaceri;stimularea dezvoltării afacerilor; parcurile industriale;agricultura de valoare înaltă; investiţiile în infrastructură;dezvoltarea regională.Această expunere succintă, la nivel de principii,a documentelor de dezvoltare economică din Moldovaaduce câteva observaţii. Cea mai importantăeste că abordările propuse a fi implementate denotăfaptul că Moldova nu încearcă să creeze anumiteavantaje temporare, capabile să producă schimbăricalitative într-o perioadă scurtă de timp, care săprevadă, de exemplu, crearea unui sector industrialperformant în ţară. Creşterea economică este lăsatăpe seama acţiunii forţelor pieţei, fără a se ţine contde existenţa eşecurilor pieţei care pentru statele încurs de dezvoltare se pot manifesta la amplitudinisporite. În acest fel în Moldova se încearcă reconstituireacondiţiilor existente la moment în economiiledezvoltate, ori chiar şi în condiţii similare economiaMoldovei va înregistra performanţe scăzute din motivulinfrastructurii subdezvoltate dar şi a potenţialuluieconomic mult inferior faţă de cel din stateledezvoltate economic, din motive istorice legate detrecutul comunist al ţării. Acest lucru este îndeosebievident atunci când facem referinţă la abordărileaplicate de statele din regiunea Asiei de Sud-Est.Astfel, măsurile întreprinse la moment nu pot aveao altă consecinţă decât transmiterea în gestiuneaagenţilor economici străini a activelor economicenaţionale.Obiectivele propuse a fi realizate în sfera economicăîn Moldova sunt în mare măsură declarative,acestea, de altfel, fiind valabile şi pentru statele dezvoltateeconomic. Astfel, îmbunătăţirea mediului deafaceri, promovarea ÎMM-urilor, sporirea eficienţeiîntreprinderilor, dezvoltarea sferei de cercetare şiinovare, dezvoltarea infrastructurii fizice, reducereadeficitului bugetului, menţinerea la cote mici ainflaţiei, asigurarea stabilităţii financiare constituiepriorităţi generice aplicate în vederea asigurăriifuncţionării adecvate a unei economii. Dar ce altemăsuri extraordinare, date fi ind şi discrepanţele extraordinaredintre nivelul de dezvoltare economicăcare există pe moment, sunt luate în Moldova pentrulichidarea decalajului în raport cu media continentuluieuropean?Este de notat faptul că autorităţile RepubliciiMoldova percep funcţionarea instituţiilor democraticeşi stabilitatea macroeconomică, unde nivelulredus al inflaţiei este elementul de bază, ca fiindcondiţii premergătoare dezvoltării economice. Însăinstituţiile democratice, în toată complexitatea acestoracaracteristică societăţilor moderne dezvoltate,funcţionează eficient doar după atingerea unui anumenivel de dezvoltare economică. De asemenea, încondiţiile necesităţii asigurării unei creşteri economicerapide, aşa cum poate ar fi cazul în Moldova,obligativitatea menţinerii unui nivel redus al inflaţieieste mai degrabă un impediment decât o condiţiefavorabilă. În situaţiile de transformări economicerapide este firesc ca nivelul inflaţiei să oscilezemult, acesta fiind instrumentul de ajustare şi alinierea structurii economice naţionale la standardele existentepe plan mondial. De asemenea, inflaţia joacăşi rolul de creştere a productivităţii muncii, careeste un element extrem de important îndeosebi pentrustatele aflate în tranziţie de la comunism. Astfel,pentru economiile emergente nu mărimea infl aţieieste de urmărit, atâta timp cât aceasta nu atingecote exagerate, ci nivelul şi calitatea creşterii economiceşi modul de distribuire a rezultatelor acesteiacare trebuie să fi e echitabilă pentru întreagasocietate.Atrag atenţia, de asemenea, şi acţiunile propusepentru realizarea dezideratului de dezvoltare economicăa ţării, care sunt racordarea la criteriile de laCopenhaga şi transpunerea acquis-lui comunitar înlegislaţia naţională. Aceste măsuri de „dezvoltareeconomică” par a fi superficiale. Criteriile date auca menire asigurarea armonizării economice şi socialea unui grup de state care formează sau intenţioneazăsă adere la UE, state care la momentul aderăriiau dispus de un nivel de dezvoltare economicămult mai avansată decât cel al Moldovei în prezent.Moldova, deşi şi-a declarat ca obiectiv politic demai bine de 5 ani integrarea europeană, se află încă40 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economiela o distanţă indefinit de îndepărtată de acest obiectiv.Astfel, criteriile date, deşi reprezintă un cadruavansat de organizare socio-economică a unui stat,nu reprezintă neapărat şi un instrument de dezvoltareeconomică. Statele care au aplicat criteriile menţionateau beneficiat şi de un suport substanţial alUE în cadrul procesului de integrare în UE, pe cândMoldova nu.Astfel, neajunsul major al documentelor strategicede dezvoltare economică a ţării rezidă în faptulcă acestea nu oferă o soluţie practică de lichidare ahandicapului în dezvoltarea economică a Moldovei,în comparaţie cu media de pe continentul european.Ele oferă o abordare generală de creştere economică,ignorând problemele reale din economie şi suntaxate pe abordări paliative care nu oferă soluţii dedepăşire a neajunsurilor caracteristice nivelului actualde dezvoltare a ţării. Aceste probleme nu pot fidepăşite prin simpla acţiune a forţelor pieţei, dat fiindpotenţialul economic al Moldovei mult inferiorîn comparaţie cu acela al altor state.De aceea Moldova trebuie să-şi dezvolte o strategieeficientă de lichidare a handicapului în nivelulde dezvoltare economică (nu de creştere economicăca obiectiv general, ci de recuperare economicăîntr-o perioadă fi nită de timp), cu instrumente specificecreate special în acest sens. Modelul statelordin Asia de Sud-Est poate servi ca exemplu.2. Mediul de afaceriÎn scopul evaluării calităţii mediului de afaceridin Moldova, se va recurge la doi indicatori proxy.Indicele libertăţii economice, elaborat de fundaţiaHeritage şi Wall Street Journal este unul dintreaceştia prin care se analizează calitatea mediuluieconomic din perspectiva principiilor economiceneoclasice. În conformitate cu Indicele LibertăţiiEconomice, pentru anul 2010 Moldova este plasatăpe poziţia 125 din 179 de state evaluate. Per total,Moldova, cu un punctaj de 53,7 puncte, este caracterizatăca având în principal un mediu de afacerineprietenos (Miller & Holmes, 2010).Dintr-un total de 43 state de pe continentul european,Moldova ocupă poziţia a 40-a. PerformanţaMoldovei este văzută ca fiind sub media mondialăşi cea regională. În conformitate cu acest indicator,Moldova înregistrează o performanţă mediocră înmulte domenii economice, inclusiv:- Libertatea în afaceri este restricţionată deprocedura dificilă de licenţiere care necesită maimult timp decât media mondială, pe când barierelenon-tarifare obstrucţionează libertatea comerţului;- Sistemul de taxare este caracterizat ca fiindNina Arbore. Lalele, ulei pe pânză, 505 x 505 mm. Colecţia Muzeului Municipiului Bucureşti3(22), septembrie 2011 - 41

Akademosprea complex, iar nivelul înalt al cheltuielilor bugetarelimitează libertatea economică;- Libertatea în sfera monetară este limitată deintervenţiile guvernamentale în formarea preţurilorpentru câteva din utilităţile publice;- Lipsa de transparenţă în administrare, infrastructurafizică săracă, executarea slabă a contractelor,intervenţia excesivă a mediului birocratic însfera economică, justiţia imparţială şi restricţia deachiziţionare a pământului de către investitorii străinilimitează libertatea investiţiilor;- Libertatea în sfera financiară este limitatăde finanţarea dificilă pe termen lung, sectorul bancarconcentrat şi de piaţa de capital subdezvoltată;- Slăbiciunile în sistemul proprietăţii privateconstau în interferenţa puterii executive în sistemuljudiciar şi protecţia insuficientă a proprietăţii intelectuale;- Corupţia este percepută ca având o răspândirelargă – în conformitate cu topul realizat deTransparency International, Moldova ocupa în anul2009 poziţia 109 din 179 state, la acest capitol;- Cadrul normativ rigid limitează libertateape piaţa forţei de muncă.Cea de a două evaluare a mediului de afaceri sebazează pe percepţia antreprenorilor. Sondajul elaboratde unitatea de analiză a antreprenoriatului dincadrul Băncii Mondiale reprezintă o sursă de informaţieîn acest sens. În conformitate cu investigaţiileefectuate pe durata anilor 2008-2009, trei obstacolemajore îngreunează activitatea firmelor în Moldova.Aceste obstacole sunt: accesul dificil la finanţare;forţa de muncă slab calificată şi disponibilitatea redusăa terenurilor. Corupţia, mărimea taxelor, practicileşi sectorul neformal, instabilitatea politică reprezintădeficienţe de o severitate mai redusă pentrumediul de afaceri din Moldova. Furnizarea energieielectrice, licenţierea şi administrarea taxelor suntpercepute ca fiind cel mai puţin anevoioase din topulformat din 10 cele mai stringente probleme alemediului de afaceri din Moldova (BM, 2009).Accesul la finanţare reprezintă obstacolul principalpentru firmele din Moldova, mai cu seamăpentru companiile mari. Totodată, forţa de muncăslab calificată afectează activitatea firmelor de taliemedie. În cazul firmelor mici o problemă la fel deacută o reprezintă disponibilitatea redusă a terenului.Deşi ambii indicatori menţionaţi sunt importanţi,în cazul Moldovei cel de al doilea este mai relevant.Libertatea economică, percepută de IndiceleLibertăţii Economice prezintă o importanţă majorăîn două situaţii extreme. Prima situaţie este cea încare obstacole mari sunt puse în calea desfăşurăriiactivităţilor economice, precum cele caracteristiceeconomiilor planificate, după modelul statelor comuniste.Cel de-al doilea caz este al economiilor depiaţă aflate la un nivel foarte avansat de sofisticare,atunci când chiar şi cea mai mică dereglare poateprezenta pericole pentru funcţionarea întregului sistemeconomic.Licenţierea solicită mai mult timp în Moldova.În comparaţie cu standardele mondiale, nici sistemulfiscal nu este atât de bine organizat precum ar trebui.Sistemul birocratic prezintă deficienţe, calitateanesatisfăcătoare a cadrului legal şi corupţia impunobstacole suplimentare în funcţionarea economieimoldave, dar problema crucială este cea a accesuluilimitat la fi nanţare. Adiţional, infrastructura slabdezvoltată şi forţa de muncă slab calificată necesităatenţia autorităţilor pentru impulsionarea ritmuluicreşterii economice în ţară.3. TaxareaÎn Moldova sunt aplicate două categorii de taxe:generale de stat şi locale. Potrivit codului fiscal, sistemulimpozitelor şi taxelor generale de stat include:impozitul pe venit, taxa pe valoarea adăugată, accizele,impozitul privat, taxa vamală şi taxele rutiere.La nivel local sunt aplicate alte 14 taxe.La o privire de ansamblu se atestă că taxele aplicateasupra volumului activităţilor economice suntcolectate la nivel central. Această distribuire a veniturilorfi scale demotivează autorităţile locale înstimularea activităţilor economice la nivelul local.Sistemul fiscal în Moldova este competitiv dinperspectivă internaţională. Această concluzie estefăcută în cadrul unei analize efectuată de AgenţiaSUA de asistenţă internaţională (USAID) în anul2008 (Gallagher et al., 2008). Nivelul taxelor, inclusivşi al contribuţiilor sociale, în Moldova nueste foarte înalt, situându-se la nivelul de 34% dinPIB. Dacă se exclud taxele vamale şi contribuţiilesociale, veniturile fiscale se vor reduce la jumătate,până la 17% din PIB. Acest nivel nu este foarteînalt (Gallagher et al., 2008). Moldova colecteazămai puţine taxe directe şi mai multe taxe indirecte.În conformitate cu CCTM, în 2007, 8 060 mil. leidin venituri au provenit din taxe directe, iar 9 879mil. lei din taxe indirecte, unde numai TVA i-au revenit42,3% din totalul veniturilor fiscale.Aproximativ 22% din veniturile rezultate dinmunca prestată sunt asimilate de stat sub forma taxelor.Acest nivel este puţin peste media mondială(Gallagher et al., 2008). Conformarea cu regulileautorităţilor fiscale în Moldova nu este mult maidificilă decât în alte părţi. Obstacolele administra-42 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economietive puse pe seama plătitorilor de taxe în Moldovasunt competitive pe plan regional. Pe durata unuian calendaristic, agenţii economici trebuie în mediesă opereze 49 plăţi către autorităţile fiscale şisă consume în medie 218 ore pentru a se conformaregulilor administrative impuse. Pentru Europa deEst şi regiunea Asiei Centrale media este de 46,3plăţi şi, respectiv, 451,5 ore, pe când pentru stateleCSI – 52,1 plăţi şi 595,5 ore, respectiv (Gallagheret al., 2008).4. SubvenţiileNu este foarte mult de relatat la acest capitol.Motivul principal constă în faptul că guvernul moldavnu implementează o politică economică activă,aşa cum reiese şi din analiza documentelor de politicieconomice.Deşi subvenţii sunt alocate, mărimea acestoraeste în descreştere. În conformitate cu CCTM 2009-2011, subvenţiile vor fi reduse de la 3,3% din PIB înanul 2007 la 1,3% în 2011. Recenta criză financiarăa accelerat şi mai mult acest proces.Beneficiarul major al subvenţiilor este sectorulagricol. În 2009, subvenţiile au constituit 53% dinalocaţiile aprobate acestui sector. Politica de subvenţionareîn Moldova urmăreşte îmbunătăţireaperformanţei producătorilor autohtoni în vedereacreşterii capacităţilor acestora de a concura pe piaţalocală (HG nr. 1305 din 29.11. 2007).Astfel, se poate remarca faptul că politica desubvenţionare în Moldova este îndreptată către sectoruleconomic cu cel mai mic potenţial pentru asigurareadezvoltării economice şi nu urmăreşte îmbunătăţireacompetitivităţii pe plan extern al ţării.5. Politica de comerţ exteriorPolitica de comerţ exterior a Moldovei esteformată de principiul Naţiunii celei mai Favorizate(MFN) şi principiul aplicării condiţiilor egale cucele aplicate producătorilor locali pentru bunurileimportate din statele membre ale Organizaţiei Mondialea Comerţului (OMC). Moldova are încheiateacorduri de liber schimb cu majoritatea statelorCSI şi cu statele semnatare ale acordului CEFTA.În 2008, UE a atribuit Moldovei Preferinţe Autonomecare oferă accesul liber pe piaţa UE a bunurilorfabricate în Moldova, cu excepţia unor categorii debunuri agricole, sensibile pentru piaţa internă a UE.Pe durata negocierilor de aderare la OMC Moldovanu a reuşit să obţină derogări de la regulile debază aplicate în cadrul acestei organizaţii, prevăzutepentru statele în dezvoltare (Mincu, 2007). În acestfel, Moldova a ratat posibilitatea folosirii taxelor şia măsurilor non-tarifare în vederea protejării producătorilorlocali de la competiţia externă directă,dar nici să ofere subvenţii în schimbul atingerii unorperformanţe la export, precum şi folosirea subvenţiilorîn vederea încurajării consumului bunurilorlocale în detrimentul celor de import.În conformitate cu evaluarea OMC (2009), Moldovaa aplicat în anul 2007 un tarif mediu, ponderatla volumul de comerţ, în mărime de 2,7%. Tarifulmediu, ponderat la volumul de comerţ aplicat produseloragricole, a fost de 8,5%, pe când în cazul bunurilornon-agricole acesta a fost de 2,1%. Pe plan regional,tariful mediu, ponderat la volumul comerţului,este similar cu cel aplicat de UE. În Ucraina valoareaacestui indicator a fost de 5,1%, pe când în anul 2006Federaţia Rusă a aplicat în medie un tarif de 11,4%.Economia Moldovei este în mod tradiţional dependentăde comerţul exterior, aşa cum piaţa internămică nu oferă posibilităţi de creştere economicărobustă într-o lume aflată într-un proces continuu deglobalizare. Dar, concomitent, comerţul neîngrăditcu statele mult mai avansate în plan economic poateaduce prejudicii serioase pentru economia Moldovei,dat fiind potenţialul economiei naţionale multmai redus în comparaţie cu acela al altor state.6. Politica fi scalăEvaluarea politicii fiscale aplicate în Moldovaeste bazată pe Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediupentru anii 2009-2011, care este documentul deplanificare strategică pe termen mediu în domeniulfinanţelor publice. Deşi evaluările făcute la momentulelaborării acestuia şi-au pierdut din relevanţă, înurma influenţelor nefaste exercitate de recenta crizăeconomică, documentul în cauză totuşi este sugestivatunci când trebuie să se facă evaluare calitativă apoliticii fiscale aplicate în Moldova.Astfel, politica fiscală aplicată în RepublicaMoldova poate fi descrisă în felul următor:- În 2007 cheltuielile guvernului au atins41% din PIB, din care cheltuielile curente au reprezentat33,4%, iar cheltuielilor capitale i-au revenit7,6%. Cea mai semnificativă categorie a cheltuielilorcurente au reprezentat-o în 2007 transferurilecătre populaţie, care au atins suma de 11,2% dinPIB. Cheltuielile cu salarizarea în sectorul bugetarau reprezentat 9,3% din PIB. Cheltuielile cu platabunurilor şi serviciilor, precum şi subvenţiile alocateîn scopuri de producţie au reprezentat 8,7% şi,respectiv, 3,3% din PIB;- Pe durata anului 2008, la momentul elaborăriiCCTM 2009-2011, s-a estimat că toate cheltuielilepublice vor urca la 41,5% din PIB în 2011, pecând cheltuielile curente s-ar majora până la 34,4%din PIB, iar cheltuielile capitale se vor reduce la7,1% din PIB. Toate categoriile de cheltuieli curen-3(22), septembrie 2011 - 43

Akademoste au fost estimate să crească. Unica categorie planificatăsă se micşoreze este cea cu transferurile înscopuri de producţie, care a fost planificată pentru2011 la numai 1,3% din PIB;- Sectorul social, care cuprinde cheltuielilepentru asistenţă socială, educaţie şi sănătate, esteprincipalul beneficiar al alocaţiilor bugetare. În2009, sectorului social i-au revenit 68,7% din totalulalocaţiilor bugetare. Pentru acelaşi an cheltuielilecu destinaţie economică au reprezentat doar10,7% din total;- Pentru anul 2011, investiţiile capitale,care reprezintă o categorie a cheltuielilor capitale,au fost planificate să fie reduse cu 20 puncteprocentuale, la numai 1,8% din PIB în comparaţiecu nivelul anului 2005. Aproximativ două treimidin investiţiile capitale le reprezintă investiţiile îninfrastructură;- Aproximativ 62% din bugetul public naţionaleste operaţionalizat la nivel central, pe cândrestul 38% sunt valorificate în cadrul bugetelor locale,bugetelor asigurărilor sociale şi de sănătate, iaraproximativ o treime din sursele colectate la nivelcentral sunt redistribuite pentru acoperirea deficitelordin celelalte bugete.Incidenţa crizei financiare mondiale recente aexercitat un impact negativ asupra economiei RepubliciiMoldova, care a schimbat configuraţia politiciifiscale aplicate de autorităţi în Moldova princreşterea substanţială a ponderii în total a cheltuielilorsociale, precum şi majorarea semnificativă adeficitului bugetar. Scăderea cererii la exterior, darşi la interior, a determinat o scădere pronunţată avolumului activităţii economice în Moldova (IMF2010).Această descriere succintă a politicii fiscaleaplicate în Moldova denotă faptul că în pofida declaraţiilorpolitice, dezvoltarea economică nu constituieo prioritate în Moldova. Astfel, pondereaînaltă a cheltuielilor publice în PIB limitează capacitateasectorului privat de a se dezvolta. Abordareadată poate fi justificată cu condiţia existenţei unuiprogram amplu de investiţii în infrastructura economică,dar acesta nu este cazul Republicii Moldova:ponderea cheltuielilor alocate pentru investiţiilecapitale, deşi şi aşa nu foarte mare, este în scădere.Cheltuielile cu destinaţie socială domină per ansambluconfiguraţia cheltuielilor bugetare, dar şi voinţaguvernului, care nu poate oferi o altă soluţie în vedereaacoperii necesităţilor sociale decât majorareacontinuă a ponderii în PIB a cheltuielelor bugetare,precum şi reducerea alocaţiilor cu destinaţie economică.Dependenţa pronunţată de transferurile dinbugetul central limitează autonomia locală în Moldova.7. Politica monetară şi sectorul fi nanciarPolitica monetară şi valutară este implementatăde Banca Naţională a Moldovei (BNM). Obiectivulprimar al BNM este asigurarea şi menţinerea stabilităţiipreţurilor. Totodată, fără prejudicierea obiectivuluisău fundamental, Banca Naţională promoveazăşi menţine un sistem financiar bazat pe principiileeconomiei de piaţă şi sprijină politica economicăgenerală a statului.În vederea realizării obiectivului său, BNM foloseşteregimul inflaţiei ţintă, prin care rata anualădorită a inflaţiei este anunţată din timp. Pe moment,BNM urmăreşte menţinerea unei rate a inflaţiei sub10 procente.În partea ce ţine de politica valutară, regimulaplicat în Moldova este cel al cursului flotant deschimb valutar, determinat în baza cursurilor valutarepreponderente pe piaţă.Politica monetară este transmisă în economie debăncile comerciale. Mărimea şi maturitatea sectoruluifinanciar exercită o influenţă directă asupra niveluluide dezvoltare economică a ţării. În Moldovavolumul creditelor oferite în noiembrie 2009 a reprezentat36,3% din PIB, pe când activele totale alesectorului bancar au reprezentat 64% din PIB (IMF2010). La sfârşitul anului 2010 în Moldova activau15 bănci comerciale, în care ponderea investiţiilorstrăine în capitalul băncilor a fost de aproximativ77%. Aproape 2/3 din total îl reprezintă activele celormai mari 5 bănci din Moldova. Din totalul crediteloracordate, mai mult de jumătate se direcţioneazăpentru industrie şi comerţ, urmate de agricultură şiindustria alimentară – 14,85%, credite pentru imobil,construcţie şi dezvoltare – 12,33%, credite pentruconsum şi alte domenii – 8,4%. (BNM, 2011).În acest context se poate remarca faptul căobiectivul de asigurare şi menţinere a stabilităţiipreţurilor favorizează dezvoltarea economică prinreducerea incertitudinilor, dar concomitent acestalimitează capacitatea utilizării de către guvern apoliticii monetare ca instrument activ pentru realizareaunor obiective de dezvoltare economică, deoareceîn multe cazuri creşterea economică rapidăeste asistată de o inflaţie pronunţată. Este de menţionatşi faptul că noţiunea de „rată mare a inflaţiei”nu are o definiţie exactă în literatura de specialitate.Se poate argumenta că o mărime de până la 20%a ratei inflaţiei reprezintă o valoare rezonabilă încondiţiile unei creşteri economice reale şi susţinute.Astfel, este la latitudinea politicienilor stabilireaordinii de prioritate, fi e asigurarea creşterii econo-44 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economiemice şi prin aceasta creşterea bunăstării populaţieiprin majorarea veniturilor, fi e lupta cu infl aţia carese materializează în fi nal în tentativa de a menţineun nivel real al veniturilor populaţiei la o mărimeexistentă în prezent. Abordarea dată este poate potrivităpentru statele dezvoltate economic, dar pe câtde bine aceasta se aliniază obiectivelor de dezvoltareeconomică a Moldovei?Mărimea relativă a sectorului bancar în Moldovaeste de peste 5 ori mai mică decât media statelor UE(FMI raport 07/243 din iulie 2007). În acest contextîn vederea implementării unor proiecte industrialede anvergură care ar putea asigura o rată sporită decreştere economică, ar fi oportună fondarea uneibănci de dezvoltare pentru perioada în care sectorulbancar din Moldova este încă în formare pânăsă ajungă la cotele medii din UE.IV. Eşecurile pieţeiTermenul de eşec al pieţei defineşte situaţia încare alocarea resurselor în cadrul sistemului economieide piaţă este ineficientă. Deviaţiile de la asumărilede bază ale competiţiei perfecte, care sunt:atomicitatea cererii şi a ofertei; omogenitatea produsului,lipsa publicităţii şi a diferenţierii produselor;intrarea liberă pe piaţă; transparenţa pieţei însensul că toţi agenţii cunosc tipul şi calitatea produsului;perfecta mobilitate a factorilor de producţieduc la apariţia eşecurilor pieţei, care sunt de altfelo stare uzuală a oricărei economii. Nivelul de dezvoltareeconomică determină gradul de apropiere decondiţiile competiţiei perfecte, în acest sens statelecu o economie slab dezvoltată sunt într-o măsurămai mare expuse apariţiei eşecurilor pieţei.Un exemplu al eşecurilor pieţei este adus deAzariadis şi Stachurski (Aghion & Durlauf, 2005,pp. 298-301) cu referire la eşecurile pieţelor de creditşi asigurări. Astfel, lipsa gajului în mărime suficientăface ca agenţii economici din statele slab dezvoltatesă opteze pentru proiecte mai puţin riscante, dar caresunt şi mai puţin profitabile pe plan mondial. Pe termenlung, menţinerea acestei situaţii duce la creştereadiscrepanţelor dintre nivelul de dezvoltare a statelor.În context cu acest tip al eşecurilor pieţei este şi observaţiaRosenstein-Rodan care face referire la incapacitateastatelor slab dezvoltate să atragă tehnologiide producţie moderne din cauza costurilor ridicateale acestora. În acest sens o soluţie este industrializareaper ansamblu a economiei care va mări piaţa şi,în consecinţă, va reduce costul per unitate (Aghion& Durlauf 2005, p. 340). Astfel, industrializarea economieipoate fi realizată sub conducerea guvernului,prin intermediul controlului direct asupra sectoruluifinanciar. Pe durata secolului al XIX-lea un processimilar a avut loc în Europa de Vest, care s-a realizatfără intervenţia directă a guvernului, dar la acea datăstatele respective dispuneau de un sector financiarbine dezvoltat, format dintr-un număr mic de băncicomerciale cu un nivel considerabil de capitalizare(Aghion, Durlauf 2005, p. 340).Moldova nu dispune de un sector financiar binedezvoltat şi mărimea relativ mică a celor mai importanteinstituţii financiare face imposibilă implementareaunor proiecte industriale valoroase. Accesullimitat la finanţare în Moldova reprezintă o formăa eşecului pieţei care necesită a fi abordată în modcorespunzător în vederea realizării unei creşteri economicecalitative. Fondarea de către stat a unei băncide dezvoltare reprezintă o soluţie în acest sens.Poate principala întrebare care s-a conturat înurma analizei efectuate în capitolul precedent este:pe cât de relevante necesităţilor reale ale ţării suntabordările aplicate la ora actuală în economie pentruasigurarea creşterii economice?Pentru Moldova este mai potrivită dezvoltareaunei strategii de recuperare economică care să oferesoluţii reale pentru reindustrializarea rapidă a ţării.Din acest punct de vedere, obiectivele majore urmăritede ţară în economie care ţin de stabilitate şi liberalizare,lichidare a unor avantaje artificiale, temporare,sunt mai degrabă în defavoarea dezvoltăriieconomice a ţării. Unica posibilitate de dezvoltareeconomică pentru ţară, care să nu se materializezeîn fi nal într-o extensiune a unor economii mai mari,este crearea de avantaje temporare şi de alterareartifi cială a preţurilor relative, dar cu condiţia îndreptăriisupraprofi turilor obţinute în acumulareade capital, şi nu în consumul bunurilor de lux sauexportul acestuia.Politica economică bazată pe principiile neoclasiceavantajează statele cu un nivel înalt de dezvoltareeconomică, acolo unde eşecurile pieţei sunt maipuţin prezente. Statele cu o economie slabă trebuiesă identifice instrumente eficiente de depăşire a eşecurilorpieţei. Cu referire la statele din regiunea Asieide Sud-Est, care s-au dezvoltat economic constantbine cu începere din anii şaizeci ai secolului trecut,Rodrik (Aghion & Durlauf 2005, p.975) menţioneazăcă Coreea de Sud şi Taiwan au aplicat politicide creştere economică cu abateri semnificative de laprescripţiile Consensului din Washington. Niciunuldin aceste state nu au operat liberalizări semnificativeale comerţului şi ale sistemului financiar pânăîn anii 1980. Ambele state au implementat politici3(22), septembrie 2011 - 45

Akademosindustriale prin intermediul: creditelor direcţionate,protecţiei comerţului, subvenţionării exporturilor,scutirilor de impozite.Experienţa internaţională denotă că atributelede bază ale politicii economice, care au dus la dezvoltareîn Germania, SUA şi Japonia, dar ignorateîn prezent, sunt: bazele imateriale ale bunăstării(cunoştinţe şi voinţa umană); superioritatea sectoruluimanufacturier faţă de cel agricol şi de extragerea resurselor naturale şi materiei prime; rolulcrucial al infrastructurii; caracterul sistemic alcreşterii economice şi comerţul liber dintre statelecu nivel similar de dezvoltare (Reinert 2004, p.32).O abordare care a plasat industrializarea ca măsurăde creştere a valorii resurselor naturale disponibilela nivel naţional, a fost prezentă în politicileeconomice aplicate în Canada, Australia şi NouaZelandă (Reinert 2004). În acest context Reinertmenţionează că sectorul de manufactură, deşi maipuţin competitiv faţă de acel din Marea Britanie dela acea vreme, a fost necesar pentru transformarearesurselor naturale în bunăstare naţională ale statelorvizate (Reinert 2004, p. 34).Protecţionismul reprezintă un instrument decreştere a producţiei, veniturilor şi a consumuluifi nal al populaţiei. Acesta stimulează producereabunurilor publice care în continuare favorizeazăproducţia. Deşi restricţionate astăzi pentru statele îndezvoltare, politicile protecţioniste au fost folositede nenumărate ori de SUA (Reinert 2004). Patenteleşi drepturile aferente care aduc venituri suplimentareautorilor acestora în vederea dezvoltării cunoaşterii,sunt instrumente indispensabile pentru creşterepe plan mondial, pe când protecţionismul, carecreează rentă în sectorul de manufactură în vedereadezvoltării acestuia, este etichetat ca cel mai marerău (Reinert 2004, p. 9).În baza concluziilor din capitolul 3, pot fi făcuteurmătoarele propuneri în vederea îmbunătăţiriiperspectivelor de creştere economică în RepublicaMoldova:1. La nivel strategic se impune dezvoltareaunei strategii de recuperare a decalajului în nivelulde dezvoltare economică dintre Moldova şi mediacontinentului european, care să prevadă crearea deavantaje comparative inclusiv prin alterarea artificialăa preţurilor relative menite să creeze venituritemporare necesare pentru retehnologizarea unorsectoare ale economiei şi transformarea acestora înpoli de creştere economică;2. Fondarea unei bănci de dezvoltare care să finanţezedezvoltarea sectorului industrial;3. Aplicarea unei politici de subvenţionare aexporturilor de mărfuri şi servicii ca instrument defacilitare a retehnologizării şi a creşterii calităţiiproduselor autohtone;4. Ajustarea sistemului educaţional la necesităţileeconomiei reale;5. Majorarea fondurilor bugetare destinate finanţăriiinvestiţiilor în infrastructură;6. Îmbunătăţirea autonomiei la nivel local şicrearea condiţiilor de competiţie intraregională prinatribuirea în categoria veniturilor locale a impozituluipe venit;7. Modificarea obiectivului de activitate a BNMîn vederea asigurării creşterii economice;8. Dezvoltarea unei politici economice pe termenlung sustenabile, având ca reper amprenta ecologicăa Moldovei.V. ConcluziiPerformanţa economică a oricărei societăţi estedirect corelată cu calitatea instituţiilor care guverneazăsocietatea respectivă. Văzute în sens larg, instituţiilesunt regulile de joc în societate şi pot luaorice formă, fapt care face dificilă evaluarea comparativăa acestora. În prezenta lucrare au fost analizatepatru, apreciate ca fiind cele mai importante,instituţii care determină nivelul de dezvoltare economicăa ţării.Rezultatul analizei relevă că Moldova înregistreazădeficienţe la nivelul fragilităţii şi bunăstării,corupţiei şi eficacităţii actului guvernamental. Dardiscrepanţele în nivelul de dezvoltare economicădintre Moldova şi statele de referinţă sunt mult maisemnificative. O performanţă salutară se atestă înpartea ce ţine de costurile de aplicare pe cale judiciarăa contractelor comerciale neonorate. Şi din contra,situaţia din sistemul naţional de educaţie trezeşteîngrijorare. De asemenea, viziunile strategice dedezvoltare a ţării, deşi formal abordează problemeleimportante din societate, nu oferă soluţii practice dedepăşire a acestora.În scopul asigurării creşterii economice, Moldovatrebuie să aplice o strategie de creştere economicăbazată pe exporturi, să asigure accesul lamijloace financiare ieftine şi alocate în mod eficient.Realitatea nu este desigur atât de simplă. Or,ascensiunea economică este imposibilă fără progrestehnologic. Invenţiile şi inovaţiile sunt factorii caredetermină progresul în sfera tehnologică. Dar capa-46 - nr. 3(22), septembrie 2011

Economiecităţile de inovare, mai uşor accesibile statelor sărace,sunt mult restricţionate în prezent. În acest sensRay şi Bhaduri menţionează că odată cu aprobareaacordului TRIPS în cadrul OMC, fl exibilitatea implementăriiunei politici de protecţie a drepturilorde autor ajustate la necesităţile curente de dezvoltareeconomică ale statelor membre OMC, a fostexclusă. Acest aspect are implicaţii directe asuprastatelor aflate într-o fază de recuperare tehnologicăprin excluderea caracterului co-evoluţionar al capabilităţiloracestora în domeniul tehnologic şi instituţiilede protecţie a proprietăţii intelectuale (Ray &Bhaduri, 2008, p.13).Politicile economice şi financiare ale ţării suntelaborate în strânsă colaborare cu Fondul MonetarInternaţional, după cum reiese şi din denumireadocumentelor pe care Republica Moldova le aresemnate cu această organizaţie. Documentele încauză stabilesc şi rata maximă a îndatorării pe careo poate avea Republica Moldova. Deşi creştereadatoriei externe prezintă riscuri multiple, limitareaaccesului la sursele financiare externe îngreuneazămult posibilităţile de dezvoltare economică aţării. Fără acces la fi nanţare externă îndreptatăcătre sectorul real al economiei, guvernul este înimposibilitatea operării unor schimbări majore şicalitative în economie.Un ultim aspect este legat de acordul cu referirela subvenţii şi măsuri compensatorii semnat încadrul OMC. Acordul dat în mod explicit interzicesubvenţiile acordate în vederea atingerii de cătrebenefi ciari a unor performanţe la export. În acestcontext, instrumentul care a fost aplicat de cătrestatele din regiunea Asiei de Sud-Est, şi nu doar,şi care a contribuit în mod decisiv la construcţiarapidă a economiilor acestora, este interzis pentrumoment. Avantajul instrumentului dat constăîn simplitatea în aplicare. În acest mod, efi cienţastrategiei de creştere economică bazată pe exporturieste mult redusă.Astfel, în cazul Moldovei, atât cadrul instituţionalinternaţional, cât şi cel local nu oferă perspectivereale pentru dezvoltarea unei economii robuste şiindependente. În acest sens necesită a fi identificatesoluţii în vederea depăşirii obstacolelor descrisemai sus.Bibliografie selectivă1. Aghion, P & Durlauf, S. eds. 2005. Handbookof Economic Growth. ElsevierNorth-Holland.2. Aoki, M & Kim, H & Okuno-Fujiwara, M.eds. 1995. The Role of Government in East AsianEconomic Development: Comparative InstitutionalAnalysis. Clarendon Press – Oxford.3. Gagliardi, F. 2008. Institutions and economicchange: A critical survey of the new institutionalapproaches and empirical evidence. The Journalof Socio-Economics, 37, p. 416-443.4. Gallagher, M. & Goian, V. & Rozner, S.& Rusu, V. 2008. Collecting and Paying Taxes inMoldova, a Tax Benchmarking Exercise. [Internet].Disponibil la adresa: http://www.fiscalreform.net/images/collecting%20taxes%20in%20moldova.pdf[Accesat pe 28.06.2010].5. IMF. 1998. Republic Moldova: Recent EconomicDevelopments. Country Report No. 98/58.[Internet]. Disponibil la adresa: http://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.cfm?sk=2668.0 [Accesatpe 28.06.2010].6. IMF. 2004. Republic Moldova: Poverty reductionStrategy paper. Country Report No. 04/395.[Internet]. Disponibil la adresa: http://www.imf.org/external/pubs/ft/scr/2004/cr04395.pdf [Accesat pe28.06.2010].7. IMF. 2007. Slovak Republic: FinancialSystem Stability Assessment Update, including Reportson the Observance of Standards and Codeson the following topics: Banking Supervision andInsurance Regulation. Country Report No. 07/243.[Internet]. Disponibil la adresa: http://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.cfm?sk=21191.0 [Accesatpe 28.06.2010].8. IMF. 2010. Republic of Moldova; Requestfor a Three-Year Arrangements Under the ExtendedCredit Facility and Request for an Extended Arrangement.Country Report No. 10/32. [Internet].Disponibil la adresa: http://www.imf.org/external/pubs/cat/longres.cfm?sk=23590.0[Accesat pe28.06.2010].9. Kaufmann, D. & Kraay, A. & Mastruzzi,M. 2009. Governanace Matters VIII. Aggregateand Individual Governance Indicators 1996-2008.Policy research Working Paper 4978. [Internet].Disponibil la adresa: http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1424591 [Accesat pe28.06.2010].10. Marshall, M. & Cole, B. 2009. Global Report2009, Conflict, Governance, and State Fragility.Centre for Systemic Peace. [Internet]. Disponibil laadresa: http://www.systemicpeace.org/Global%20Report%202009.pdf [Accesat pe 28.06.2010].3(22), septembrie 2011 - 47

Akademos11. Miller, T & Holmes, K. 2010. 2010 Indexof Economic Freedom. The Heritage Foundationand Dow Jones & Company, Inc. 13. Mincu, G.2007. Evaluating the Commitments of the Republicof Moldova to the World Trade Organization. [Internet].Disponibil la adresa: http://docs.moldova.org/download/documents-business-and-economyangajamenteomceng-679.pdf [Accesat pe 28.06.2010].12. North, D. 1990. Institutions, InstitutionalChange and Economic Performance. USA. CambridgeUniversity Press.13. PRS Group, Inc. 2009. Extract from InternationalCountry Risk Guide. [Internet].Disponibilla adresa:https://www.prsgroup.com/FreeSample-Request.aspx.14. Ray, A & Bhaduri, S. 2008. Co-evolutionof IPR Policy and Technological Learning in DevelopingCountries: A game-theoretic Model. [Internet].Disponibil la adresa: http://globelics_conference2008.xoc.uam.mx/papers/Amit_Shovon_Co_evolution.pdf [Accesat pe 28.06.2010].15. Reinert, E. 2004. How Rich Nations gotRich: Essays in the History of Economic Policy.Working Paper Nr.2004/01. [Internet]. Disponibilla adresa: http://www.sum.uio.no/pdf/publications/working-and-occasional-papers/wp-2004-reinert.pdf [Accesat pe 28.06.2010].16. Reinert, E. 2007. Globalization, EconomicDevelopment and Inequality: an Alternative Perspective.Edward Elgard Publishing limited.17. Williamson, O. 2000. The New institutionalEconomics: Taking Stock, Looking Ahead. Journalof Economic Literature, XXXVIII, p.595-613.18. World Bank. 1994. Moldova Between Eastand West. A review of the Foreign Trade and ExchangeRegime. Report No. 13077-MD. [Internet].Disponibil la adresa: http://www.worldbank.org.md/external/default/main?pagePK=51187349&piPK=51189435&theSitePK=302251&menuPK=64187510&searchMenuPK=302279&theSitePK=302251&entityID=000009265_3961006123144&searchMenuPK=302279&theSitePK=302251 [Accesat pe28.06.2010].19. World Bank. 2010. Enterprise Surveys:Moldova. [Internet]. Disponibil la adresa: https://www.enterprisesurveys.org/documents/EnterpriseSurveys/Reports/Moldova-2009.pdf[Accesat pe28.06.2010].20. WTO.1994. Agreement on Subsidies andCountervailing Measures. [Internet]. Disponibil laadresa: http://ec.europa.eu/world/agreements/prepareCreateTreatiesWorkspace/treatiesGeneralData.do?step=0&redirect=true&treatyId=578 [Accesatpe 28.06.2010].Nina Arbore. Desen, publicat în revista Cuvântul liber, Bucureşti, 1935, 5 octombrie48 - nr. 3(22), septembrie 2011

EnergeticăЭНЕРГЕТИЧЕСКИЕРЕСУРСЫЧЕЛОВЕЧЕСТВА (I)А.А. КУДРЯШЕВА, профессор, д.б.н,академикГ. ДУКА, профессор, д.x.н., академикГ.Е. МАКОВЕЙЧУК, ЛауреатГосударственной премии в областинауки и техникиС.А. БИЛЫК, Генеральныйдиректор предприятия «ШЕДАР»Д. ПОРУБИН, д.х.н.ENERGY RESOURCES OF HUMANITYEnergy resources play a crucial role in thedevelopment of mankind. Need for energy is increasingannually due to growth in the number of people,numerous industrial, food, agricultural, medical,biotechnology and other branches of human activity.The growing depletion of non-renewable naturalenergy resources already represents a real threat tohuman livelihoods and sustainable development forfuture generations. Currently, new developments andresearch in the fi eld of obtaining effective renewableenergy resources are maintained at low levels becauseof poor funding and the apparent fragmentation ofinterests in society.According to researchers, if the energyproduction increases with the same rate, then allforms of currently used fuel will be exhausted in thefi rst half of the XXII century, in 130 years later.Ensure of environmental, biological, industrialand residential security requires the developmentand wide application of special laws, standardsand specifi cations for objective monitoring of thedegree of danger of natural gas for the population,environment and biological diversity.According to the data provided by the EnergyInstitute of the ASM, currently 44% of the energybalance of Moldova is provided by natural gas, 17%by diesel fuel, 11% by electricity, 10% by gasoline,7% by coal.The share of local energy resources in theoverall balance declined from 4.56% in 2008 to 4,49% in 2010. Thus, it should be just the opposite.According to the Energy Strategy of the Republicof Moldova until 2020 and the Law on RenewableEnergy of 12.07.2007, in 2010 the consumption ofenergy produced within the country should reach 6%in 2020 - 20%. Of these, 70% - energy from biomass,14% - hydro, solar heat - 10%, wind - 1.5%, solarPV - 0.1%, other types of energy - 4.4%.Энергетические ресурсы играют чрезвычайноважную роль в развитии человечества.Современный научно-технический прогресспредполагает огромные энергетические затраты.Экономический рост и устойчивое развитиечеловечества зависят от наличия и возможностейвоспроизводства энергоресурсов, степениих безопасности, биологического разнообразияи здоровья мирового общества.Как известно, необходимость в энергоресурсахежегодно увеличивается из-за роста численностилюдей, многочисленных промышленных,пищевых, сельскохозяйственных, медицинских,биотехнологических и других отраслей антропогеннойдеятельности. Огромное количествоэнергоносителей требует и многочисленныетранспортные средства во всех странах мира.В результате потребности в энергоресурсах человечестварастут значительно быстрее, чемвозможности их полного удовлетворения длягармоничного развития мирового сообщества изначительного повышения его экономическогопотенциала.По оценкам международных экспертов, общиепотребности в инвестициях, которые необходимыдля удовлетворения прогнозируемогоспроса на энергетику, составляют не менее 3триллионов долларов США.Энергетическая безопасность и обеспеченностьявляются основой для экономическогорос та, научно-технического прогресса и устойчивогоразвития человечества. В последниегоды ведущие государства прилагают всё большеусилий в борьбе за доступ к природным ресурсам,энергоносителям и другим жизненноважным источникам энергообеспечения. В мировойпрактике эти направления развиваютсяза счет новейших инновационных технологий, атакже постоянного совершенствования техникии организационно-управленческих решений.На современном этапе экологически не безопасногонаучно-технического развития человечества,энергоресурсы являются одним из главныхсоставляющих промышленного, продовольственного,аграрного и другого производства.Международной Академией Информати зaции(c Генеральным Консультативным статусомЭКОСОС ООН с 1995 года), по линии Информационногоцентра ООН в Москве в 2006 годуиздана книга «Энергетическая безопасность»(информационный аспект). В ней подробно рассмотренынаправления развития традиционнойэнергетики, новые и возобновляемые источникиэнергии, инновационные энергетические технологии,эффективность использования энергии,способы энергосбережения, особенности международногосотрудничества в сфере энергетическойи экономической безопасности и др.3(22), septembrie 2011 - 49

AkademosНевозобновляемые природные источникиэнергииЧеловечество широко использует природныеэнергетические ресурсы и довольно медленносоздает новые возобновляемые источники энергии.Инновационные энергетические технологиитребуют больших финансовых затрат, чтозначительно сдерживает развитие энергетикии удовлетворение потребностей человечествав электроэнергии. Усиливающееся истощениеневозобновляемых природных энергетическихресурсов в определенной мере уже представляетреальную угрозу для жизнедеятельностии устойчивого развития будущих поколений. Внастоящее время новые разработки и научноисследовательскиеработы в области полученияэффективных возобновляемых энергетическихресурсов ведутся на недостаточном уровне из-заслабого финансирования и явной разрозненностиинтересов в обществе.Монопольное владение и использованиемеждународных природных ресурсов даетогромные прибыли за счет их добычи и реализации.Однако несовершенное законодательство вобласти природопользования не позволяет поддерживатьэкономический потенциал государстви их жителей за счет получаемой прибыли. Помимоэтого, законодательство не обязывает вдолжной степени монополистов обеспечиватьбезопасность окружающей среды для здоровьячеловечества.В то же время, как в процессе добычи, переработкии транспортирования природных, так иискусственно получаемых энергоресурсов, возникаютсерьезные экологические и биологическиепроблемы. Часто затраты на их устранение ложатсяна плечи населения и государственные структуры,что подрывает экономический потенциал.Все природные энергетические ресурсы довольнобыстро истощаются. Эффективная их замена покаеще остается невозможной в достаточной и надежнойстепени из-за отсутствия международной программы,социального финансирования исследованийи образования, а также межгосударственнойкоординации в области обеспечения энергетическихпотребностей человечества.Каждый источник энергии обладает какпреимуществами, так и разного рода недостатками.В международных масштабах учитываютстоимость, выход полезной энергии, социальноэкономическиепоказатели для государства, возможныеопасные воздействия на окружающуюсреду и здоровье населения в местах добычи ииспользования энергетических ресурсов.По данным Администрации энергетическогоинформирования США (ЕIA) за 2005 год, основнымиисточниками энергии были природные невозобновляемые(в % к общему потреблению):нефть (35,5), уголь (23,7), природный газ (19,3).Тогда как биомасса растений составляет 7,2%,гидроэнергия – 6%, ядерная энергия – 5,9%,биотопливо (этанол) – 1,8%, а ветровая и геотермальная– лишь 0,2%.На сегодняшний день значительных измененийв соотношении и сокращении потребляемыхприродных ресурсов не произошло. В последниегоды происходит непрерывное возрастаниепотребностей в электроэнергии и источникахтопливно-энергетического баланса (дрова, торф,сланцы и др.). Добыча природных энергетическихресурсов ежегодно увеличивается и ужедостигает в среднем:- нефть 3450 млн. тонн;- природный газ 2230 млрд. м 3 ;- уголь 4625 млн. тонн.Тем не менее, этого количества уже явно недостаточнодля обеспечения потребностей мировогосообщества в электроэнергии и топливноэнергетическомбалансе. Несмотря на то, что человечестводополнительно использует ветровую,солнечную, атомную, приливную, геотермальнуюэнергии, а также дрова, сланцы, торф и др.По мнению исследователей, если энергопроизводствобудет расти современными темпами,то все виды используемого в настоящее времятоплива будут исчерпаны в первой половинеХХII века, т.е. через 130 лет.Оптимистически настроенные эксперты считают,что вряд ли возможен дефицит природныхресурсов на нашей планете, поскольку человечествововлекло в хозяйственную деятельность невсе резервы земного шара. Повышение объемових добычи возможно за счет увеличения глубиныразрезов (сейчас 700 м), шахт (2,5 км), скважин(10 тысяч м), а также совершенствованиякоэффициента полезного использования добываемыхэнергетических ресурсов. В настоящеевремя он составляет не более 35%.Международной Академией Информатизации(с Генеральным Консультативным статусомЭКОСОС ООН) предложен термин «энергетическая безопасность». Он отражает защищенностьграждан от угроз дефицита в обеспеченииэнергией.В процессе глобальной антропогенной деятельностинефть занимает первое место. Ее широкоиспользуют все экономически развитыестраны мирового сообщества (Таблица 1).Сегодня необходим более рациональныйподход к использованию этого невозобновляемогоприродного энергетического ресурса. Положительнымпримером в данном отношенииявляются США. Эта индустриально развитаястрана сохраняет природные запасы нефти (4,2млрд. тонн) для будущих поколений и активноработает над созданием перспективных во-50 - nr. 3(22), septembrie 2011

Energeticăзобновляемых источников энергии. Что весьмарационально и из-за проблем, возникающих впроцессе добычи нефти и вызываюших опасныезагрязнения окружающей среды. В настоящеевремя необходимо усиление государственногои международного контроля для профилактикиотрицательных последствий деятельности нефтедобывающихкомпаний.СтранаВеликобританияНорвегияАлжирРоссия (оценка)КазахстанЛивияИранИракКувейтОАЭСауд. АравияСШАКанадаНигерияМексикаВенесуэлаКитайСостояние запасов углеводородного сырья на планете (нефть)Запасыподтвержден.(млн. т)588,11153,71260,310 000,01015,04041,112 082,213 698,613 220,213 438,335 782,23076,3671,02853,26818,58832,73287,7Добыча в1995-м130140604003070180?10010040033090100150140150Запасы на01.01.200203109207600860360011 00013 00012 60012 80033 40011001302250590080202400Запасына1.1.20100046044006203000960012 50011 80012 00030 200001450470069801200Запасына1.1.20200004003202300780012 00010 80011 00026 20000450320056300Таблица 1Запасына1.1.2030000???201600600011 000980010 00022 200000170042800«Минеральные источники мира» (Министерство природных ресурсов Р.Ф., ФГУНПП)«Аэрогеология ИАЦ «Минерал».Так же использовались данные: US Geological Survey (Геологический обзор США)USGS World Petroleum Assessment 2000Из многообразия перспективных задач попроизводству и эф фективному применению высококачественныхтоплив из нефтепродуктовследует вы делить несколько наиболее важных:• теоретический анализ и обобщение опытаприменения топ лив, более активное использованиемоделирования для изучения химмотологическихпроцессов, сопровождающих химические,физические и физико-химические превращенияуглеводородов топлив и присутствующихв них присадок;• расширение научно-прикладных работ вобласти вовлечения ненефтяного (альтернативного)сырья для производства топлив принципиальнонового состава;• сокращение ассортимента (унификация)моторных топлив, несмотря на появление новыхконструкций двигателей и машин и более жесткихтребований к ним, предъявляемых в процессеэксп луатации;• развитие исследований в направление синтезаи эффективно го применения присадок к топливамразличного происхождения;• создание более совершенной системы испытанийи допуска к применению новых топливулучшенного качества, получаемых по разнымтехнологиям;• разработка новых приборов и методовисследования состава и физико-химическихсвойств топлив;• повышение практической результативностиработ в области производства и применениямоторных топлив (особенно на авто мобильномтранспорте).Наряду с нефтью, во всех странах широкоиспользуется природный газ (около 25% от потребляемойэнергии в масштабах человечества).В среднем ежегодно сжигаются 2,4 трлн. м 3природного газа. Помимо этого, его значительныепотери имеют место при добыче нефти. Вподобном случае он попадает в атмосферу безизменений, а в ряде случаев его сжигают, чтоотрицательно отражается как на атмосфере, таки на биосфере. По мнению экспертов и специалистов,при огромных объемах использованияприродного газа современным человечеством,3(22), septembrie 2011 - 51

Akademosего запасы будут полностью израсходованы через50-60 лет.По данным Международного экономическогоагентства, к 2020 году спрос мировогосообщества на природный газ удвоится. Это потребуетинвестиций от 900 до 2,6 трлн. долларовСША. Они необходимы для добычи, транспортировкигаза по трубопроводам в естественномили сжиженном состоянии.В процессе добычи и использования природногогаза необходима разработка более совершенногоэкологически безопасного оборудования.В зонах размещения объектов промышленностинужен постоянный экологический мониторингза состоянием атмосферного воздуха,живых организмов, жилых и производственныхпомещений.Обеспечение экологической, биологической,промышленной и жилищной безопасности требуетразработки и широкого применения специальныхзаконов, стандартов и технических условийдля объективного контроля степени опасностиприродного газа для населения, окружающейсреды и биологического разнообразия.Широко используемым в мировых масштабахявляется ископаемый вид топлива – уголь,обладающий высоким выходом полезной энергии,как при производстве электричества, таки в процессе выработки высокотемпературноготепла для многих производственных процессов.Его относят к относительно дешевым энергетическимресурсам. Однако процесс добычи углядовольно опасен для шахтёров и причиняетбольшой вред окружающей среде. Помимо этого,при его сжигании выделяется значительнобольше углекислого газа по сравнению с другимиископаемыми видами топлива. При добычеугля наблюдаются сильные нарушения поверхностнойи глубинной структуры земного шара.Специалисты и эксперты считают, что болееэкономичной является добыча угля открытымспособом, иначе называемым – карьерным.Суммарная добыча каменного угля в среднемсоставляет около 3,5 млрд. тонн в год. Максимальноеего количество (более 1 млрд. тонн вгод) добывает Китайская Народная Республика.В США используют более 850 млн. тонн, а в РоссийскойФедерации – 200 млн. тонн. В результатеглобальной добычи угля погибают почвенныебиологические существа, снижается плодородиеземли, образуются депрессионные воронки иогромные «горы» искусственного типа.По данным, предоставленным Институтомэнергетики АНМ, в настоящее время энергетическийбаланс Молдовы на 44% обеспечиваетсяза счет природного газа, на 17% дизтопливом, на11% электроэнергией, на 10% бензином, на 7%углем, по 3% дровами и сжиженным газом, на 1%мазутом, на 4% – за счет других источников (долякеросина практически незаметна). При этом доляместных энергоресурсов в общем балансе снизиласьс 4,56% в 2008 году до 4, 49% в 2010.Хотя должно бы быть как раз наоборот. СогласноЭнергетической стратегии РеспубликиМолдова до 2020 года и Закону о возобновляемойэнергии от 12.07.2007 года, в 2010 году потреблениеэнергии, произведенной внутри страны,должно составить 6%, в 2020 году – 20%.Из этого числа: 70% – энергия биомассы, 14%– гидроэнергия, солнечная термическая – 10%,ветряная – 1,5%, солнечная фотоэлектрическая– 0,1%, другие типы – 4,4%.Атомная энергетика стала функционироватьблагодаря новым открытиям и международнымнаучным достижениям. Этот энергетическийисточник, по мнению ученых, имеет следующиепреимущества:- не выбрасывает в атмосферу парниковыхгазов;- обладает стабильной ценой в процессеэксплуатации;- надежность энергоснабжения;- ядерные реакторы не выделяют углекислогогаза и других вредных веществ для окружающейсреды.При нормальном цикле ядерных процессовстепень загрязнения воды и почвенных покрововнаходится в допустимых пределах. Однаконаряду с этими преимуществами имеются и недостаткиатомной энергетики. К основным изних относятся:- большие затраты на создание и обслуживаниеисточника энергии;- обычные атомные электростанции пригоднытолько для получения электроэнергии;- чистый выход полезной энергии относительнонизок;- несовершенные технологии хранения иутилизации (захоронения) радиоактивных отходов;- постоянный риск возможной аварии;- вредное влияние на здоровье обслуживающегоперсонала.Действующие в настоящее время электростанциипроизводят 16% мировой электроэнергии.Они не выбрасывают в атмосферу оксидовазота, диоксида серы, летучих органическихсоединений (ЛОС) и природных газов (ПГ). Однако,от извлечения ресурсов до захороненияотходов, включая сооружение реакторов и установок,происходит выброс 2-6 граммов эквивалентауглерода на киловат/час выработаннойэлектроэнергии (гСэкв/кВт/ч). Тогда как в случаеиспользования нефтепродуктов, природногогаза и угля выброс углерода составляет 100-360гСэкв'/кВт/ч.52 - nr. 3(22), septembrie 2011

EnergeticăИспользование ядерной энергии (ЯЭ) позволяетежегодно снижать примерно 600 млн. тоннвыбросов углерода. Это в среднем равноценновыбросам гидроэнергетики и составляет примерно8% от общего количества современногообъёма выбросов, составляющего 7500 млн.тонн.В настоящее время функционируют 440ядерных реакторов в 30 странах мирового сообщества.В США построено 104 атомных станций,во Франции – 59, в Японии – 54, в России– 31, в Германии – 19. В некоторых странах идетстроительство около 30 реакторов, использующихуран.Мировые запасы урана оцениваются в 11,5млн. тонн. Возможные дополнительные его ресурсысоставляют 0,9 млн. тонн. В странах СНГзапасы урана составляют 33%, в Австралии –23%, в ЮАР и Намибии – 16 %, Канаде – 11%,США – 9%, а на остальные страны мирового сообществаприходится в среднем лишь 8%.По прогнозам, к 2050 году предусмотреноувеличение мощностей мировой атомной энергетикивдвое, что потребует увеличения объёмовдобычи урана и промышленного производстваядерного топлива.Для строительства новых атомных электростанцийимеются существенные препятствия,связанные с несовершенной защитой обслуживающегоперсонала, длительным периодом полураспадареакторных отходов, несовершеннымспособом их транспортирования и захоронения.Уже известны глобальные негативные последствияиз-за серьезной катастрофы на Украине,вызванной аварией Чернобыльской атомнойэлектростанции (26 апреля 1986 года). В результатекатастрофы ЧАЭС радиоактивное загрязнениепроизошло не только на территорииУкраины, но и России, Белоруссии, Польши ирядa других стран. В связи с этой аварией в РФ,например, оказались радиационно заражённымитерритории площадью 5500 км 2 .Таким образом, прежде чем расширятьстроительство атомных электростанций, необходимодетально изучить степень их безопасностидля населения, окружающей среды,биологического разнообразия, продовольственныхи природных жизненных ресурсов.Образно выражаясь, «пепел Чернобыля долгиегоды будет напоминать о себе. Ведь период полураспадабиологически опасных долгоживущихискусственных радионуклидов исчисляетсядесятками лет, а в отдельных случаях идесятками тысяч лет».Следует также принимать во внимание непродуманноеи небрежное захоронение радиоактивныхотходов. Состояние международнойрадиоактивной свалки в Тихом Океане (Мариинскаявпадина), свидетельствует о необходимостиболее глубоких исследований в областирадиационной безопасности. В зарубежной печатипоявилась информация о том, что началосьразрушение контейнеров с радиоактивными отходами.Это представляет огромную опасностьдля всего мирового сообщества и населяющихокеан гидробионтов (живых организмов, обитающихв воде).Еще не до конца оценены последствия катастрофыатомной электростанции Фукусима 1в Японии, связанные с ее влиянием на живыеорганизмы, экономику и перспективы научнотехническогопрогресса страны и прилегающихтерриторий.Будущее атомной энергетики зависит от скоростии качества дополнительных научных исследованийв области:- совершенствования конструкции и особенностейтопливных ресурсов и циклов;- повышения безопасности технологическихпроцессов и совершенствования диапазонаи барьеров инженерно-технических решений;- обеспечения безопасного и эффективногофункционирования целостной системы атомныхэлектростанций (конструкции, системы управленияи контроля);- создания более совершенных и безопасныхэнергоблоков;- повышения энергетической, экономической,технической и тепловой эффективности;- максимального сокращения радиоактивныхотходов и безопасных способов их утилизации изахоронения.До глобального строительства атомных электростанцийнеобходимы системные многоцелевыеисследования и инновационные разработкив области гарантии безопасности данного энергетическогоресурса, так как в процессе начальныхэтапов выявлено много проблем и разногорода недоработок, представляющих глобальнуюопасность для человечества.Литература1. В. М. Капустин «Нефтяные и альтернативныетоплива». – М.: Колос, 2008. – 232с.2. Gh. Duca, V. Postolatii. Asigurareasecurităţii energetice a Republicii Moldova, ItinerarStrategic: revistă de studii de securitate şi apărare. –2007. – Nr 1-2. – P. 8-23. – Bibliogr.: 8 tit.3. Gh. Duca. Propunerile Academiei deŞtiinţe a Moldovei privind eficientizarea sectoruluienergetic, Akademos: revistă de Ştiinţă, Inovare,Cultură şi Artă. – 2010. – Nr 1 (16). – p. 34-41.3(22), septembrie 2011 - 53

AkademosREPUBICA MOLDOVA ÎNCADRUL SECURITĂŢIIEUROPENE DEAPROVIZIONARE CUGAZE NATURALENatalia TIMOFTE, Magistru în ŞtiinţeEnergetice (Marea Britanie), IE AŞMREPUBLIC OF MOLDOVA WITHINEUROPEAN SECURITY OF GAZ SUPPLYRepublic of Moldova, one of the former USSRcountries, became last year member to the EnergyCommunity. This represents a major step towardsalignment with EU policies and processes and theintegration of Moldova in European energy and gasmarkets.Under the current presidency of Moldova in theEnergy Community, on October 06, 2011, in Chisinau,the Energy Community Ministerial Councildecided to adopt the European Union rules on theInternal Market for electricity and gas known as the“Third EU legislative Package”, which was adoptedby EU member-states in July 2009.For Moldova this represents not only a greatachievement, but also a major challenge consideringthat now there is a legal obligation to implement theadopted Rules by January 2015, at the latest. Significant legislative, regulatory and infrastructuraladjustments are to be undertaken in order to fulfi llthis engagement.One of the major issues covered by the 3-rd EUlegislative package is the issue of security of energy,including gas, supply. Thus, in the followings, a briefview on European security of gas supply will beprovided, considering Moldova as being part to thisprocess.Republica Moldova, aflându-se la hotar cu UniuneaEuropeană, s-a pronunţat pentru afilierea laprocesele europene în desfăşurare şi integrarea ulterioarăîn acest spaţiu comunitar, inclusiv în piaţade energie electrică şi piaţa de gaze naturale 1 . Unpas strategic în acest sens, pornit încă din anii 2003-2004 şi recent realizat, a fost aderarea Moldovei laComunitatea Energetică.Activitatea Republicii Moldova în cadrul ComunităţiiEnergetice serveşte drept un pas majorspre soluţionarea multiplelor probleme complexeale sectorului energetic, în special privind asigurareasecurităţii aprovizionării cu gaz natural,care este una din problemele-cheie cu care se1Programul Guvernului Republicii Moldova pentru anii 2011-2014.confruntă statul nostru în ultimii 20 de ani de independenţă.Analiza domeniului de securitate a aprovizionăriicu gaz natural (în cele ce urmează: gaz) demonstreazăcă complexitatea acestuia se datorează roluluistrategic pe care-l are gazul în economia ţărilordin spaţiul european, gradului înalt de dependenţăde surse limitate şi de import, caracteristicilor specificeale industriei de producere şi de aprovizionarecu gaz, lipsei mecanismelor internaţionale eficienteîn domeniul transportului de gaze etc. 2 .La abordarea problemei securităţii aprovizionăriicu gaz se ţine cont de cererea înregistrată şi prognozatăpentru acest tip de combustibil, infrastructurileexistente şi planificate, totalitatea resurselorenergetice disponibile şi posibilitatea substituiriiîntre ele, gradul dependenţei de import şi posibilitateadiversificării acestuia, precum şi de numeroşialţi factori.În cele ce urmează, este făcută o încercare de aprezenta succint cadrul european în problema securităţiiaprovizionării cu gaz.Spaţiul european analizat cuprinde 3 :1. Uniunea Europeană (UE) cu cele 27 de statemembre;2. Spaţiul Economic European (EEA), inclusivNorvegia;3. Comunitatea Energetică 4, inclusiv Moldovaşi Ucraina.Pe plan european, în special în UE şi în contextulintegrării europene, factorii suplimentari caresporesc gradul de complexitate a problemei securităţiiaprovizionării cu gaz sunt:• Cadrul geografic extins ce se caracterizeazăprin diferenţe majore de cerere şi ofertă;• Prezenţa numeroşilor participanţi, fiecareavând caracteristici politice, economice şi energeticeindividuale şi distincte;• Scăderea nivelului de producere locală agazelor naturale şi creşterea dependenţei de surseexterne de aprovizionare cu gaz;• Extinderea continuă a UE marcată uneoriprin ajustări economice, regulatorii şi de infrastructurăîntârziate;• Instabilitatea politică şi economică în uneleţări producătoare şi de tranzit al gazului către Europa;• Contracte de lungă durată privind aprovi-2Sursa: Security of gas supply to Europe: ways to mitigaterisks, N. Timofte, 2010, UK.3 Elveţia şi Bielorusia nu fac parte din aceste formaţiuni geografice.4Sursa: www.energy-community.org.54 - nr. 3(22), septembrie 2011

Тribuna tânărului savantzionarea cu gaze, practica existentă de stabilire apreţurilor la gaz şi lipsa unei pieţe lichide internede gaze;• Diversificarea insuficientă a căilor de importal gazului;• Lipsa cadrului normativ internaţional obligatoriuşi eficient în domeniul aprovizionării cugaze etc.Ţinând cont de faptul că UE stă în fruntea procesuluieuropean de diminuare a riscurilor legate deaprovizionarea cu gaz, politicile şi acţiunile întreprinsede diverse instituţii ale UE vor servi ca punctde reper în cele ce urmează.II. CARACTERISTICA GENERALĂÎn prezent, dependenţa UE de importul gazuluidepăşeşte 60% 5 şi până în 2030 se prognozeazăcreşterea acesteia la circa 80% 6 .În 2010, producerea de gaz în UE a fost acoperităpreponderent de Olanda şi Marea Britanie,urmate de România, Germania, Danemarca, Italiaşi Polonia (tabelul 1). Olanda şi Danemarca sunt exportatorinet de gaz 7 .Tabelul 1Rezerve şi producerea de gaze naturaleîn Europa 8 :În Europa producătorul principal de gaz esteNorvegia, cu rezerve de cca 2 trilioane m 3 (tcm),care la nivelul actual de producere vor servi încă înjur de 19 ani (rata Rezerve/Producţie).În 2008 9 , consumul cel mai înalt al gazului5Sursa: An EU Energy Security and Solidarity Action Plan,COM(2008)744/3, SEC(2008)2794, 2795.6Sursa: An Energy policy for Europe, COM (2007)1.7Sursa: Natural Gas Statistics, IEA, ESDS International, 2010,şi BP Statistical Review of World Energy, 2011.8Sursa: BP Statistical Review of World Energy, 2011.9În context se fac referinţe la două surse statistice de bază. BPStatistical Review of World Energy 2011 reflectă datele cele mairecente (2010), dar mai restrânse şi pentru un număr mai mic deţări. Informaţie mult mai amplă, dar mai puţin recentă (2008),a fost luată din IEA (Agenţia Energetică Internaţională) WorldEnergy Balances şi Natural Gas Statistics, 2009. Ţinând contde faptul că perioada 2009-2010 a fost marcată de criza financiînUE a fost în Marea Britanie (> 18% din total),Germania (18%) şi Italia (16%), urmate de Olanda,Franţa şi Spania cu 9%, 8,6% şi 7%, respectiv(tabelul 2). În acelaşi an, în UE consumul de gazpe sectoare era de 32% pentru producere de energieelectrică şi termică, 26% în sectorul rezidenţial,21,5% în industrie, 9% în comerţ şi servicii publiceşi altele (cca 11%) 10 .Din ţările importatoare de gaz pe locul întâi înUE se plasează Germania (22% din total), urmatăde Italia (18,5%), Franţa (11%), Spania (9%), MareaBritanie (9%), Belgia (4%) şi altele (26.5%) 11 .Iar în cadrul european analizat, după nivelul de consumşi de import al gazului se evidenţiază Ucraina,respectiv cu locurile 4 şi 3 în total pe Europa.Caracterizând gradul dependenţei de import algazului natural, este de menţionat că 17 ţări europeneau dependenţa de cca 98-100%. Din aceste ţări,14 fac parte din UE (inclusiv Franţa şi Spania) şi3 din Comunitatea Energetică (inclusiv RepublicaMoldova). În alte 6 ţări ale UE dependenţa de importal gazului depăşeşte 80% (inclusiv Germania),iar în 2 ţări din Comunitatea Energetică este de 70-90% (Ucraina şi Serbia). În UE numai 3 ţări au dependenţăde import al gazului moderată sau redusă(inclusiv România), 2 ţări sunt exportatoare-net degaz şi încă 2 ţări nu au gaz în bilanţul lor energetic.Iar în cadrul Comunităţii Energetice 2 ţări au maipuţin de 20% dependenţă de import şi încă două ţărinu importă gaz.Printre ţările europene importatoare de gaz 14au o singură sursă de import 12 : 9 fac parte din UEşi 5 din Comunitatea Energetică. Ele beneficiază degaz furnizat exclusiv prin gazoducte. Cu excepţiaIrlandei 13 şi Suediei, toate aceste ţări importă gazdin Rusia şi, cele din urmă, cu excepţia României şiUcrainei au un nivel înalt de dependenţă de importal gazului natural: 90 - 100%.ară mondială urmată de recesiune economică, datele înregistrateîn anul 2008, reflectând o perioadă mai stabilă de dezvoltare,sunt valabile şi-n ziua de azi pentru efectuarea diverselor studiieconomice şi de ramură.10Surse: World Energy Balances and Natural Gas Statistics,IEA, ESDS International, 2009; Eurostat, 2009.11Olanda este una din ţările importatoare de gaz datorită caracteristicilorcalorifice scăzute ale gazului produs local. Prinurmare, gazul cu un conţinut calorific înalt este importat dinalte ţări.12Bielorusia este încă o ţară cu dependenţa de import a gazuluide cca 100 % şi de 100 % care provin din singura sursă, daraceastă ţară nu face parte din cadrul geografic definit pentruprezenta analiză.13Gazul importat provine din Marea Britanie, Norvegia şi Rusia,dar legătura prin gazoducte este numai cu Marea Britanie.3(22), septembrie 2011 - 55

AkademosDependenţa de import al gazului natural în EuropaTabelul 2În ceea ce ţine de diversificarea surselor deimport al gazului în Europa, trebuie de menţionatcă actualmente în UE niciun furnizor extern majornu are cotă mai mare de 50% în totalul importului(prin gazoducte şi în formă de LNG). Furnizoriiprincipali sunt Rusia, Norvegia, Algeria, Qatar, Nigeria,Libia şi Egipt. Rusia furnizează gaz natural,preponderent prin gazoducte, în 24 ţări europene 14 ,din care numai circa jumătate au import diversificatde gaz. În următorii 20 de ani o creştere esenţialăde furnizări de gaze este aşteptată din partea ţărilorOrientului Mijlociu, Africii şi CSI 15 .Republica Moldova, făcând parte din ţările caracterizateprin 100% dependenţă de import al gazuluinatural şi tot importul provenind dintr-o singură14plus Bielorusia.15 Până-n 2030 este prognozată următoarea creştere: din OrientulMijlociu – 939 miliarde m 3 (bcm), Africa – 466 bcm,CIS – 294 bcm, Europa – 36 bcm. Sursa: European Energy andTransport: Trends to 2030 - update 2007, DG-TREN.sursă, are actualmente cel mai înalt nivel pe planeuropean de pondere a gazului în resurse energeticeprimare 16 şi în producere de energie 17 . Totodată, RepublicaMoldova în cadrul european are şi cel maiînalt nivel de dependenţă de import de energie (primarăşi secundară), un grad foarte redus de diversificarea resurselor energetice antrenate în economiaţării şi a căilor de import al acestora.16Surse statistice consultate, şi anume: Balanţa Energetică aRepublicii Moldova, 2010, Biroul Naţional de Statistică (BNS)a RM, şi baza de date statistice a Agenţiei Energetice Internaţionale(IEA, care conlucrează cu BNS a RM), 2010, Paris, Franţa,reflectă diferit datele utilizate în prezenta analiză. Recunoscândveridicitatea datelor oferite de BNS, în analiza de mai sus inclusăîn tab.2 au fost luate ca bază datele oferite de IEA pentrupăstrarea legăturii comparative cu ţările Europene incluse înanaliză.17Producerea de energie în Republica Moldova este de peste90% bazată pe utilizarea gazului natural. Sursa: Biroul Naţionalde Statistică, 2010. Notă: Producerea locală de energie electricăîn Republica Moldova acoperă doar cca 1/3 din consumul total,celelalte 2/3 fiind importate.56 - nr. 3(22), septembrie 2011

Тribuna tânărului savantTabelul 3Matricea riscurilor aferente securităţii europene în domeniul aprovizionării cu gaz 22III. RISCURILE LEGATE DE SECURITA-TEA APROVIZIONĂRII CU GAZ ŞI CĂILEDE DIMINUARE A ACESTORAUE întreprinde eforturi susţinute în direcţia asigurăriisecurităţii 18 de aprovizionare cu gaz. Aceastase reflectă în mod direct asupra tuturor ţărilor, şi nunumai europene, implicate în procesul dat, inclusivasupra ţărilor Comunităţii Energetice 19 ....Pentru bunăstarea cetăţenilor săi şi funcţionareacorespunzătoare a economiei, strategia delungă durată a UE în domeniul securităţii aprovizionăriicu energie trebuie să vizeze asigurarea disponibilităţiifi zice neîntrerupte a resurselor energeticepe piaţă, la preţ accesibil pentru toţi consumatorii(privaţi şi industriali), respectând cerinţele legatede mediul ambiant şi având ca scop asigurareadezvoltării durabile. Securitatea de aprovizionarenu-şi pune ca scop să maximizeze autonomia energeticăsau să minimizeze dependenţa, dar să reducăriscurile legate de o asemenea dependenţă 20 .3.1. RISCURILECreşterea cererii la gaz este urmată de creştereariscului de încetare sau întrerupere a aprovizionării.Aprovizionarea internaţională cu gaz conţine riscuripolitice şi economice. Diminuarea riscurilor politicesubînţelege asigurarea stabilităţii politice de lungădurată nu numai în terţe-ţări şi regiuni în afara Europeiantrenate în producerea şi tranzitarea gazului18Prin „securitate” se subînţelege securitatea de aprovizionareşi siguranţă tehnică. Sursa: EU Directive 2009/73/EC din13.07.2009.19În acest context trebuie menţionate EU Directive 2009/73/EC din 13.07.2009 Concerning Common Rules for the InternalMarket in Natural Gas, Directiva 2004/67/EC din 26.04.2004concerning Measures to safeguard of natural gas supply, TratatulComunităţii Energetice, Regulament (EC) 1775/2005 onConditions for access to the natural gas transmission networksdin 28.09.2005, Decizia 1364/2006/EC din 06.09.2006 layingdown Guidelines for trans-European networks.20Surse: Green Paper - Towards a European Strategy for thesecurity of energy supply, COM(2000)0769, şi Tratatul UniuniiEuropene din 1992.spre Europa, dar şi în spaţiul european propriu-zis,cea din urmă fiind una din condiţiile de bază pentrucrearea Pieţei Interne de Energie, inclusiv de gaz,şi a sistemului european integrat de furnizare a gazului.Securitatea aprovizionării poartă în sine şi riscurilede preţ şi cantitate. Timpul de asemenea esteunul din factorii esenţiali, deoarece creşterea bruscăa preţului, spre deosebire de o creştere moderată peparcursul unei perioade mai îndelungate poate ducela consecinţe sociale şi economice grave 21 ....Securitatea Europeană în domeniul gazuluinatural poate fi privită ca o matrice multidimensionalăcare cuprinde riscurile contractuale, guvernamentaleşi de infrastructură, care ar puteaameninţa diferite ţări şi UE, în general, cu întrerupereaaprovizionării de scurtă şi lungă duratăde la furnizori naţionali, UE şi cei externi 22 (vezitab.3).Tab. 3: Matricea riscurilor aferente securităţiieuropene în domeniul aprovizionării cu gaz 23 .3.2. CĂILE DE DIMINUARE A RISCURI-LORObiectivele de bază ale politicii în cadrul UEsunt durabilitatea, competitivitatea şi securitateaaprovizionării cu energie, inclusiv cu gaz. În asigurareasecurităţii aprovizionării cu gaz sunt evidenţiateurmătoarele direcţii cheie:1. Ajustarea infrastructurii şi diversificareacăilor şi surselor de aprovizionare;21Sursa: Security of Supply Metrics First Report 2006, MorganBazillian et al.22Sursa: Security of European Gas Supply - Inquiry into EuropeanUnion Energy Policy: Gas Supply and Access. Dr-Prof.Stern J., Oxford Gas Research Institute, 01.03.2004. Referitorla riscurile legate de acţiuni militare vezi: Green Paper on aEuropean Programme for critical infrastructure protection –COM(2005)576.23 Sursa: Security of European Gas Supply - Inquiry into EuropeanUnion Energy Policy: Gas Supply and Access. Dr-Prof.Stern J., Oxford Gas Research Institute, 01.03.2004.3(22), septembrie 2011 - 57

Akademos2. Depozite de gaz şi mecanisme de acţiune încazuri critice;3. Relaţii internaţionale;4. Eficienţa energetică şi stimularea surselorlocale de energie 24 ;5. Piaţa Internă de Gaz.3.2.1. Referitor la ajustarea infrastructurii şi diversificareacăilor şi surselor de aprovizionare cugaz printre condiţiile de bază necesare a fi realizatesînt 25 :• Flexibilitatea sistemului de aprovizionare şide import al gazului, în special:o Dezvoltarea cererii întreruptibile, inclusivprin utilizarea altor tipuri de combustibil şi surse deenergie în procese industriale şi în producerea energieioDezvoltarea interconexiunilor transfronta-liere şi a cooperării dintre operatorii sistemului dinţările vecine;• Piaţa lichidă de gaze naturale etc.În ceea ce ţine de diversificarea căilor de importal gazului, UE a definit următoarele proiecte prioritare26 :• Interconexiunea Ţărilor Baltice care includesistemul de transport şi de depozitare a gazului;• Coridorul de Gaz din Europa de Sud careeste una din priorităţile cheie ale UE în domeniulsecurităţii aprovizionării cu gaz, menită să asigurefurnizarea către Europa a gazului produs în regiuneaMării Caspice şi în Orientul Mijlociu. Ţările vizatesunt Azerbaidjan şi Turkmenistan, iar în perspectivăîndelungată Uzbekistan şi Iran;• Nodul Energetic Mediteranean care includeinterconexiunea de gaz între Europa şi regiuneaMediterană de Sud cu extindere ulterioară cătreIrak, Orientul Mijlociu şi Africa Sub-Sahariană.• Nodului de Gaz în Comunitatea Energetică27 .28• GNL şi depozite de gaz menite să asigure24 Supra 525Sursa: anexa la Directiva 2004/67/EC26 Supra 527Sursa: www.nabucco-pipeline.com. Notă: Rusia realizeazăun proiect alternativ acestuia – South Stream – menit, la rândcu proiectul Nord Stream, să diversifice căile de transport a gazuluide origine rusă către Europa. În acelaşi timp, realizareaacestor proiecte va spori dependenţa europeană, deja foarte înaltă,de gaz de origine rusă.28 Acest proiect nu include la moment Moldova şi Ucraina.Pentru detalii vezi: http://www.energy-community.org/portal/lichiditate şi diversitate în cadrul pieţei europene degaz, în special pentru ţările dependente de o singurăsursă de aprovizionare cu gaz.Trebuie de menţionat şi proiectul Nord Stream,care urmează a fi dat în exploatare (prima tranşă)până la sfârşitul anului 2011 şi finalizat în anul2012. Realizarea acestui proiect va permite furnizareaîn Europa a cca 55 miliarde m 3 . 29În prezent, importul de gaz natural în Europaeste efectuat în volum de circa 5/6 prin gazoducteşi 1/6 în formă lichefiată. Doar 7 ţări beneficiază defurnizare a gazului în forma de GNL (tabelul 2). Înperioada apropiată se aşteaptă o creştere importantăa capacităţilor de recepţionare a GNL 30 . Proiecte deGNL sunt promovate de către Germania, Olanda,Polonia, Croaţia, Albania, Cipru şi alte ţări. Realizarealor va permite de a reduce semnificativ dependenţade import prin gazoducte.Necesarul de investiţii în infrastructura de gazeîn Europa în apropiaţii 25 ani este estimat la cca€220 miliarde 31 .3.2.2. Standarde de securitate şi mecanisme deacţiune în cazuri critice. Depozite de gaz.În ceea ce ţine de standarde comune de securitateşi mecanisme de acţiune în situaţii critice, încadrul UE se menţionează necesitatea perfecţionăriibazei legale existente, inclusiv armonizarea standardelorde securitate a aprovizionării şi măsurilorce urmează a fi întreprinse în situaţii critice pe planregional local şi general european 32 .Referitor la standardele securităţii aprovizionăriianumitor categorii de consumatori, legislaţia UEprevede că ţările-membre trebuie să asigure, printrealtele, protecţia aprovizionării consumatorilor rezidenţialiîn măsura cuvenită cel puţin în următoarelecazuri 33 :• Întreruperea parţială a aprovizionării naţionalecu gaz natural;• Condiţii climaterice extreme (iarna);• Perioade de cerere la gaz deosebit de înaltăşi condiţii climaterice cele mai reci înregistrate îndecurs de 20 de ani.page/portal/ENC_HOME/AREAS_OF_WORK/GAS/Regional_Market/Gas_Ring_Concept29 GNL=gaz natural lichefiat (LNG)30 Vezi notă în supra 2831Surse: www.gie.eu.com şi the Priority Interconnection Plan– COM(2006)846.32Sursa: supra 6: COM(2007)1 şi supra 32: COM(2006)846.33 Supra 558 - nr. 3(22), septembrie 2011

Тribuna tânărului savantAceste condiţii minime de securitate a aprovizionăriipot fi extinse asupra întreprinderilor mici şimijlocii, precum şi altor consumători care nu dispunde posibilitatea de a substitui gazul natural prin alteresurse energetice.Responsabilitatea de a identifica şi realiza mecanismelede acţiune în situaţii critice este atribuităfiecărei ţări în parte 34 . În UE, Comisia Europeană aredreptul să intervină doar atunci când măsurile întreprinsela nivel de ţară se dovedesc a fi insuficientepentru a face faţă situaţiilor cu probabilitate înaltăde a se transforma în întreruperi majore de aprovizionare35 şi pe o perioadă semnificativă de timp. Înasemenea caz, Comisia Europeană convine asupraGrupului Coordonator de Gaz 36 şi asigură suportulnecesar conform legislaţiei în vigoare. O situaţie similarăa avut loc în ianuarie 2009, în perioada cândfurnizarea de gaz din Rusia către Ucraina, respectivtranzitul acestuia spre Europa, a fost încetată.În ceea ce priveşte disponibilitatea infrastructuriinecesare pentru depozitarea gazului, este demenţionat faptul că în cadrul UE 16 ţări dispunde depozite de gaz, cele mai semnificative fiindîn Germania, Italia, Franţa, urmate de Ungaria,Olanda, Austria, Marea Britanie, Spania, Cehia,Slovacia, România, Polonia şi altele. Iar în spaţiuleuropean general, depozite cele mai mari de gazsunt în Ucraina, acestea de cca 1,6 ori depăşindulepe cele din Germania 37 . După cum arată studiileefectuate, crearea depozitelor strategice obligatoriide gaz nu se justifică. Soluţii mai eficiente ar fi:dezvoltarea ulterioară a depozitelor comerciale şiasigurarea accesului transparent la servicii de depozitare,diversificarea surselor de aprovizionaredin ţările vecine şi prin GNL, capacitatea în situaţiicritice de a reduce rapid consumul de gaz în bazacontractelor întreruptibile şi prin substituire cu altesurse de energie etc. 38 .Repartizarea regională existentă a rezervelor,capacităţilor de producere şi de depozitare a gazu-34 Sursa: Directiva 2004/67/EC.35 Supra 35.36„Întrerupere majoră de aprovizionare” se referă la situaţiaîn care Comunitatea ar risca pierderea a peste 20% din totalulaprovizionării cu gaz din terţe-ţări şi situaţia în care măsurileluate la nivel naţional se consideră a nu fi adecvate. Sursa: Directiva2004/67/EC.37GCG este creat conform Directivei 2004/67/EC şi Deciziei2006/791/EC din 07.11.2006 şi include reprezentanţi ai instituţiilornaţionale, GIE, Eurogas şi OGP.38 Sursa: www.gie.eu.comlui natural, precum şi implementarea proiectelor deinterconexiune cu ţările vecine creează un potenţialsolid de rezistenţă în cazuri extreme legate deaprovizionarea cu gaz, cauzate de factori interni şiexterni. Totodată, experienţa anului 2009 a arătat căeste necesară îmbunătăţirea coordonării acţiunilor,în situaţii critice, între ţările UE şi terţe-ţări implicate.În acest sens urmează să fie identificate mecanismelede compensare a pagubelor suportate.3.2.3. Relaţii externeUE reprezintă forţa motrică în regiune, inclusivîn relaţiile externe îndreptate spre stabilirea legăturilortemeinice bazate pe încredere şi un cadru legislativcomun cu ţările producătoare şi de tranzit agazului, care urmează să asigure beneficii de lungădurată în domeniul asigurării securităţii de aprovizionarecu gaz şi în realizarea proiectelor de interescomun. UE menţine dialoguri cu numeroase ţări şiorganizaţii internaţionale, printre care sunt Rusia,Norvegia, Comunitatea Energetică 39 , Bielorusia, ţărileregiunii Caspice, ţările Africii, OPEC şi altele.Totodată, relaţiile în domeniul aprovizionării cugaz sunt bazate pe acorduri bilaterale interguvernamentaleşi contracte de lungă durată. Ţinând contde faptul că actualmente UE reprezintă 27 de ţări,în relaţii cu ţările producătoare şi de tranzit externeexprimarea într-o singură voce şi acţiuni coordonatesunt esenţiale pentru atingerea obiectivelorcomune. ...Exprimarea într-o singură vocenu subînţelege investirea cu afaceri externe a unuireprezentant al UE, ci o planifi care şi o coordonareefi cientă în vederea asigurării unităţii între mesajşi acţiune întreprinse la nivelul comunitar şi lanivelul fi ecărui stat membru al UE 40 . Prin urmare,elaborarea mecanismelor bine determinate pentruasigurarea transparenţei dintre UE şi ţările membreale acesteia sunt considerate a fi prioritate. O altăprioritate este dezvoltarea sistemului de avertizaretimpurie cu ţările vecine cheie 41 .Experienţa arată că ...pentru piaţa europeană degaz natural pericolul cel mai mare de întrerupere afurnizărilor vine din tensiunile dintre Rusia şi alte39 Supra 5.40 Moldova şi Ucraina, devenite recent membre la ComunitateEnergetică, tranzitează anual către UE cca 140 bcm de gaz:Ucraina în jur de 120 bcm şi Moldova cca 20 bcm.41Supra 5.3(22), septembrie 2011 - 59

Akademosţări producătoare şi de tranzit al gazului natural dinCSI 42 . În acest context, Tratatul Cartei Energetice şiProtocolul de Tranzit (proiect) ar putea să joace unrol major, dar la ziua de azi puterea şi viitorul acestoranu sunt clare 43 .Din anul 2008, schimbări esenţiale au avut locîn spaţiul CSI. Astfel, în 2008, Turkmenistan, Kazahstanşi Uzbekistan au anunţat că începând cu anul2009 vor ajusta preţurile sale de export al gazului lanivelul european prin aplicarea principiului „EuropeanNetback”, urmând practica introdusă anteriorde către Gazprom. Schimbări semnificative au avutloc şi în relaţiile ruso-ucrainene în urma ultimeloralegeri prezidenţiale din Ucraina.Consolidarea regională şi internaţională ulterioarăa eforturilor îndreptate spre asigurarea regulilorşi practicilor echitabile în domeniul de aprovizionarecu gaz va aduce beneficii tuturor părţilorimplicate şi va contribui la diminuarea riscuriloraferente acesteia.3.2.4. Efi cienţa energetică şi resurse alternativede energieObiectivele UE în domeniile de eficienţă energeticăşi energie regenerabilă, stabilite pentru anul2020, vor contribui semnificativ la realizarea obiectivelorpoliticii UE, şi anume durabilitatea, competitivitateaşi securitatea aprovizionării cu resurseenergetice (primare şi secundare), prin dezvoltareaşi utilizarea surselor alternative de energie şi reducereadependenţei (inclusiv de import) de combustibilitradiţionali. Tehnologiile moderne şi dezvoltareadepozitelor de CO 2vor menţine cărbunele dreptuna din alternativele principale ale gazului naturalîn producerea energiei 44 .Creşterea eficienţei energetice, diminuarea intensităţiienergetice şi diversificarea mixului ener-42 Sursa: EU Neighbourhood policy. http://ec.europa.eu/world/enp/index_en.htm43 Supra 23.44 În aprilie 2009, preşedintele rus a propus „Conceptual Approachto the New Legal Framework for Energy Cooperation(Goals and Principles)” care avea ca scop substituirea TratatuluiCartei Energetice. Totodată, pe 19.12.2008, AdunareaGenerală a Naţiunilor Unite a votat unanim (192 participanţi)rezoluţia asupra „Reliable and Stable Transit of Energy and itsRole in Ensuring Sustainable Development and InternationalCooperation” iniţiată anterior de Turkmenistan. Surse: www.encharter.org, www.un.org.getic vor contribui la moderarea consumului de gazşi la reducerea dependenţei de acest tip de combustibil.3.2.5. Piaţa Internă de Gaz...Crearea Pieţei Interne de Energie (inclusiv deGaz) este considerată a fi esenţială pentru îmbunătăţireasecurităţii de aprovizionare, competitivităţiişi durabilităţii în Europa. Predictibilitatea şi efi cienţapieţei interne de gaz sunt determinante pentruasigurarea investiţiilor de lungă durată şi pentrupracticarea preţurilor obiective şi competitive 45 .În cadrul UE au fost stabilite un şir de cerinţemenite să contribuie la crearea pieţei interne de gaz:demonopolizarea sectorului, reglementarea eficientă,transparenţa, ajustarea şi securitatea infrastructurii,suficienţa capacităţilor tehnice de aprovizionareşi altele.Întrebările-cheie legate de formarea pieţei europenede gaz sunt: modul de stabilire a preţurilor laacesta şi dezvoltarea comerţului la zi. Complexitateaprocesului de creare a Pieţei Interne de Gaz cereo abordare profundă şi desfăşurată şi va fi prezentatăîn analizele ulterioare.VI. CONCLUZIIAsigurarea securităţii de aprovizionare cu gazenaturale în spaţiul european, inclusiv în RepublicaMoldova, reprezintă una din cele mai complexeprobleme ale sectorului energetic. Una din căile desoluţionare a acesteia este considerată a fi formareaPieţei Europene de Energie (Gaz). Aderarea RepubliciiMoldova la Comunitatea Energetică reprezintăun pas strategic privind integrarea ulterioară înspaţiul şi-n procesele europene.În acest context sunt necesare următoarele:ajustarea legislaţiei Republicii Moldova la normelestabilite în al 3-lea pachet legislativ al UE; dezvoltareainterconexiunilor cu ţările vecine, inclusivprin participare în activitatea ENTSO-G, în specialîn Programul de Dezvoltare pe 10 ani; dezvoltareaproiectelor locale de depozitare a gazului; revizuireaaprofundată şi aprobarea Programului Naţionalde valorificare şi utilizare a resurselor regenerabilede energie etc.45 Supra 6.60 - nr. 3(22), septembrie 2011

Polemici academiceLUCRAREA SOLULUI –TENDINŢEŞI PERSPECTIVEDr. hab., prof. cercet. Boris BOINCEANSOIL TILLAGE-TRENDS AND PERSPECTI-VESThe article is discussing the hisorical contradictionsof different concepts regarding soil tillagein Basarabia(Republic of Moldova) and in otherparts of the world.The author is bringing argumentsin favor and against different methods of soiltillage,including moldboard plow.New tendencies inthe conservation tillage systems,including No-till arediscussed.The necessity of a long-term interdisciplinaryresearch programm on sustainable farming systemwithdifferent systems of soil tillage is required.Lucrarea solului a fost mereu un motiv de disputăpe parcursul întregii istorii a omenirii. Ţinutulnostru n-a fost o excepţie. Controverse aprinse s-audeclanşat în Basarabia, de exemplu, la sfârşitul sec.XIX – începutul sec. XX. Se polemiza asupra problemei– arăm sau nu arăm solul?Ivan Ovsinski, autorul cărţii „Sistemul nou deagricultură”, care activa pe moşiile diferitor deţinătorişi proprietari de teren din raioanele Ocniţa,Donduşeni şi Drochia, era adeptul lucrării solului lao adâncime nu mai mare de 5 cm [21]. Pe când conteleTrubeţkoi, directorul Staţiunii Experimentaledin satul Ploti, raionul Râbniţa considera obligatoriearătura anuală tradiţională cu plug cu cormană, carepresupune o adâncime a brazdei de 20-22 cm [32].Adeptul arăturii anuale, un cunoscător profundal agriculturii de stepă, A.Izmailski, care a activat înaceeaşi perioadă de timp cu I.Ovsinski, doar că înregiunea Herson din Ucraina, în cartea sa „Cum s-auscat stepa noastră” scrisă ca reacţie la seceta catastrofalădin regiunile de stepă din anii 1891-1892,menţiona: „După cum nu este posibil ca o perechede cizme să corespundă dimensiunilor diferite alepicioarelor diferitor oameni, aşa nu este posibil de agăsi o regulă comună de lucrare a solului, aplicabilăîn toţi anii şi pe toate solurile” [17].Discuţiile au devenit şi mai înverşunate pe parcursulşi după cel de-al Doilea Război Mondial, maicu seamă după apariţia cărţii fermierului americanFolkner „Plugarul nebun” [30]. Anterior, în anul1933, din cauza furtunilor de vânt pe Platoul Maredin SUA şi în Canada, la iniţiativa savantului-pedologH. Bennet Congresul SUA a adoptat Programulde Conservare a solurilor [11]. Pentru renunţarea lafolosirea plugului cu cormană în agricultură a pledatacademicianul popular Terentie Maliţev din regiuneaKurgan (de după muntele Ural) din fosta URSS[10, 24, 26]. Această idee a fost preluată ulterior deacademicianul Baraev, care a îmbogăţit-o cu practicaacumulată şi tehnica folosită în Canada şi extins-ope solurile desţelinite din Kazahstan, contribuindastfel la reducerea considerabilă a pierderilor de solîn urma eroziunii de vânt.Uneltele de lucru de tipul „laba gâştei” s-au impusîn fosta URSS, inclusiv în Republica Moldova, daracestea, ca şi plugul cu cormană, nu corespund condiţiilornoastre pedoclimaterice. Cu alte cuvinte, o unealtăideală de lucru pentru lucrarea solurilor de cernoziomde stepă până în prezent nu este inventată.De menţionat că, în opinia lui T.Maliţev, culturileanuale au aceeaşi capacitate de acumulare asubstanţei organice în sol ca şi cele perene în cazulîn care solul nu este arat cu plug cu cormană,ceea ce contravine totalmente conceptului înaintatde academicianul V.Viliams. El argumenta necesitateaobligatorie a arăturii anuale cu plug cu cormanăîn cadrul sistemului de agricultură cu ierburi pereneprin necesitatea reamplasării straturilor de sol 0-10cm, cu structură deteriorată în timpul perioadei devegetaţie, cu stratul 10-20 cm având structura restabilită.În aşa mod se asigură amplasarea strictă astratului superficial de sol la fundul brazdei, dar nuamestecarea lui cu tot stratul de sol arabil [7].Teoria lansată de academicianul Viliams n-afost susţinută de academicianul Nicolai Tulaikov,care considera greşită ideea includerii obligatorii aierburilor perene în asolamentele de câmp din regiuneaSaratov şi necesitatea efectuării arăturii anuale.Tulaikov recomanda arătura la adâncime mică (12-15 cm), cu toate că recunoştea influenţa negativă aacesteia asupra gradului de îmburuienare a câmpurilor[29]. Din păcate, soarta academicianului Tulaikova fost pecetluită de regimul stalinist, savantulfiind declarat „duşman al poporului” din cauza dezacorduluisău cu sistemul de agricultură cu ierburiperene, considerat ca o panacee pentru toate condiţiiledin imensa suprafaţă a fostei URSS.Lucrările ştiinţifice şi practica avansată din anii1930-1950 au dovedit în mod convingător posibilitateaminimalizării lucrării solului. Sistemul dat acăpătat o răspândire mai largă odată cu apariţia unorerbicide eficiente în anii 1960-1970. Acest sistem delucrare a solului a obţinut denumirea de conservativpe continentul american, deoarece era orientat preponderentspre conservarea fertilităţii solului, protecţialui contra eroziunii.În literatura ştiinţifică termenii şi noţiunile privindlucrarea conservativă a solului deseori se confundă.În anii 1980, sub noţiunea de lucrare conser-3(22), septembrie 2011 - 61

Akademosvativă a solului se înţelegea o astfel de lucrare, carepresupunea păstrarea a cel puţin 30 la sută de resturivegetale la suprafaţa solului pentru protejarea luicontra eroziunii. Deja în anii 1990, această definiţiea suferit schimbări fără a se indica cantitatea resturilorvegetale, dar cu doleanţa ca această cantitate săasigure protejarea solului contra eroziunii pe întreagaperioadă de vegetaţie a culturilor. Nu întâmplător,sistemul respectiv a evoluat ulterior în „Sistemul deManagement al Resturilor Vegetale” [36, 37].Lucrarea conservativă include un spectru larg demetode, începând cu îmbinarea diferitor metode delucrare de bază a solului cu şi fără întoarcerea brazdei(chisel, paraplow, unelte de tipul „laba gâştei”,grape cu discuri etc.), care se soldează cu formareaunui strat de mulci la suprafaţa solului, până la renunţareala lucrarea mecanică a solului după tipulNo-till (zero tillage, semănatul direct).Toate sistemele de lucrare conservativă a soluluiau evoluat odată cu progresul tehnologic în agricultură.În aspect istoric, necesitatea lucrării solului aapărut cu scopul de a mobiliza substanţele nutritivedin sol prin intermediul mineralizării mai intense asubstanţei organice a solului şi suprimării buruienelor,bolilor şi dăunătorilor. Apariţia îngrăşămintelora redus necesitatea mobilizării fertilităţii solului învederea asigurării plantelor cu elemente nutritive,iar folosirea pesticidelor a diminuat influenţa pozitivăa arăturii cu plug cu cormană asupra stării fitosanitarea semănăturilor (gradul de infestare a semănăturilorcu buruiene, boli şi dăunători).Pe moment, extinderea sistemelor de lucrareminimă a solului, inclusiv a sistemului No-till,este imposibilă fără aplicarea substanţelor chimiceîn formă de îngrăşăminte minerale şi a mijloacelorchimice pentru protecţia plantelor contra buruienelor,bolilor şi dăunătorilor.Între timp, au fost acumulate şi alte argumenteîn favoarea reducerii sau excluderii totale a arăturiisolului cu plug cu cormană, printre acestea fiind:1. Diferenţierea stratului arabil de sol după fertilitate.Stratul de sol de la suprafaţă este mai fertil şiasigură un nivel de producţie mai înalt comparativcu straturile de sol amplasate mai adânc. Acest lucrua fost demonstrat strălucit de colaboratorii StaţiuniiExperimentale din Ploti, raionul Râbniţa, în anii1896-1912 şi confirmat ulterior de alţi cercetători,inclusiv din Republica Moldova [32, 45]. Stratul desol 0-20 cm asigură acoperirea a 50% din necesităţileplantelor în elemente nutritive. Cealaltă jumătateeste asigurată din contul straturilor subiacente [32].Vanikovici, Bessonova şi Koltun au dovedit experimentalcreşterea productivităţii porumbului odatăcu majorarea grosimii stratului de sol până la 50 cm.Stratul uniform de sol de până la 75 cm nu are avantajefaţă de stratul precedent. Concomitent, micşorareagrosimii stratului arabil până la 15 cm reduceproducţia de porumb la boabe cu 22,6%, până la 10cm – cu 35,4%, până la 5 cm – cu 48,5% (100%reprezintă producţia de porumb la boabe obţinută pevarianta cu grosimea de sol de 25 cm) [45].Astfel, contrar afirmaţiilor lui Viliams, stratulde sol la adâncimea de 10-20 cm posedă o structurămai bună, însă este mai puţin fertil decât stratulsuperficial al solului arat. Cercetările au confirmato activitate microbiologică mai scăzută odată cutrecerea de la straturile superficiale spre cele maiprofunde [20]. Desţelenirea solurilor virgine şi arăturanecontenită duce la sleirea lor sau epuizareafertilităţii («выпаханость почв», „worn out soils”),cauzată de reducerea drastică a conţinutului de substanţăorganică a solului, pierderea structurii, majorareagradului de infestare cu buruiene etc. [27].Solul dispune de elemente nutritive, însă lipsesccondiţiile optime pentru folosirea apei şi nutriţiei decătre plante.Din păcate, acest simptom este dominant pe majoritateaterenurilor arabile din Republica Moldova.Nu întâmplător marele Dokuceaev, studiind cernoziomuriledin regiunile de stepă, inclusiv cele dinBasarabia, în vederea elaborării concepţiei de zonareagroeconomică a numit zona cernoziomurilorzona acţiunii fi zice, adică zona în care solurile necesităameliorarea structurii şi regimului lor hidric[7a]. Zona chimizării a fost numită zona mai sus decernoziomuri cu prevalarea solurilor de pădure, iarzona mai jos de cernoziomuri cu dominarea griziomurilor– zona hidratării. Disturbanţa stratului arabilprin arătură are o influenţă extrem de negativăasupra mezofaunei din sol, în special asupra râmelorde ploaie, care sunt un indicator ferm al fertilităţiisolului [22].2. Ineficienţa arăturii cu plug cu cormană înacumularea apei în sol comparativ cu lucrarea soluluifără întoarcerea brazdei, iar în anii secetoşiavantajele afânării solului atât în ce priveşte acumularearezervelor de apă în sol, cât şi asigurarea unuispor stabil de producţie pentru culturile cerealierede toamnă [10, 18, 23]. Sunt bine cunoscute concluziileexpuse în lucrările fundamentale ale ambilorînvăţaţi, V.Dokuceaev şi A.Izmailski, ca reacţie civicăla seceta drastică din 1891-1892, precum că capacitateasolului de a acumula apa este determinatănu atât de modul de lucrare, cât de starea structuralăşi acoperirea suprafeţei solului cu resturi vegetale[7a, 16, 17]. Izmailski A. şi Costîcev P. accentuauşi importanţa profunzimii stratului arabil al soluluiîn condiţii de stepă în vederea acumulării apei înstraturile mai adânci ale solului [12, 17]. Cu toatecă lucrarea mai adâncă a solului nu are avantajeîn combaterea buruienelor, care prezintă pericolulprincipal în folosirea rezervelor de apă din sol în62 - nr. 3(22), septembrie 2011

Polemici academicecondiţii de stepă [12]. Rotmistrov, Costîcev şi Izmailskimenţionau permanent că în condiţii de stepăcontează nu atât adâncimea lucrării solului, cât calitateaşi efectuarea ei la timp. Datele experimentaleobţinute la ICCC „Selecţia” timp de trei rotaţii înasolamentul cu diferite sisteme de lucrare a soluluiau dovedit că productivitatea asolamentului esteaceeaşi indiferent de metoda, adâncimea şi periodicitatealucrării solului.3. Ponderea mică a lucrării solului în formareanivelului de producţie comparativ cu asemeneafactori de intensificare a agriculturii, precum: asolamentul,fertilizarea, irigarea şi genotipurile de plante.Această legitate a fost stabilită atât pe soluri decernoziom, cât şi pe alte tipuri de sol [3, 25].4. Evident că lucrările de minimalizare a lucrăriisolului permit reducerea consumului de motorinăşi braţe de muncă la fiecare unitate de suprafaţă.După datele corporaţiei „Agrosoiuz” din Dnepropetrovsk(Ucraina), care deserveşte 12 mii ha în zonade stepă, consumul de motorină la aplicarea sistemuluiNo-till s-a redus de la 100 până la 25 litri/ha.Cheltuielile de producere s-au redus de la 30 până la50%, a sporit considerabil venitul la fiecare unitatede suprafaţă [38].Toate acestea demonstrează posibilitatea principialăde minimalizare a lucrării solului în condiţiileRepublicii Moldova, inclusiv tranziţia la sistemulNo-till. Dar aceasta nici pe departe nu înseamnă soluţionareaîntregului complex de probleme existenteîn agricultura modernă. Sunt unele limite care pânăla urmă pot reduce efectul scontat de la implementareanoilor tehnologii de lucrare a solului.Aici ar fi bine să ţinem cont de următoarele aspectemetodologice:1. Zonalitatea şi punerea în evidenţă a condiţiilorconcrete de sol şi climă în fiecare gospodărie.Înainte de a începe extinderea sistemului conservativde lucrare a solului, este necesar de a verificagradul de compactare a stratului subiacent de sol,gradul şi tipul de îmburuienare a câmpurilor, gradulde răspândire a bolilor şi dăunătorilor, prezenţa unuiregim echilibrat de asigurare a solului cu elementenutritive etc. Este bine cunoscut faptul că toţi aceştifactori nu pot fi influenţaţi doar prin aplicarea separatăa celor mai moderne maşini agricole şi metodede lucrare a solului.2. Necesitatea unei viziuni sistemice asupraagriculturii, care presupune îmbinarea armonizată asistemelor de rotaţie a culturilor, de lucrare şi fertilizarea solului în scopul restabilirii fertilităţii lui, înbaza căreia devine posibilă menţinerea sau sporireaproductivităţii culturilor. Folosirea în comun a tuturorpărţilor componente este cu mult mai eficientădecât folosirea lor separată [5,6].Trebuie să recunoaştem că soluţionarea cu succesa problemei în cauză devine posibilă doar încadrul sistemului raţional de gospodărire, unde ramurafitotehniei este îmbinată cu ramura zootehniei,înfăptuindu-se amplasarea diferenţiată a culturilor şiasolamentelor pe elementele reliefului etc. Supraevaluareaimportanţei unui sau altui component ducela compromiterea întregului sistem de agricultură şigospodărire. Drept exemplu serveşte istoria dezvoltăriisistemelor de agricultură în Republica Moldovaşi în alte republici din fosta URSS. Sistemul deagricultură bazat pe asolamente cu ierburi perene aeşuat. A urmat sistemul de agricultură bazat pe lucrareasolului fără întoarcerea brazdei, promovat deT.S.Maliţev. În pofida eforturilor enorme în implementareaacestui sistem în regiunea Poltava (Ucraina),rezultatul final a fost şi el lamentabil [19].Suntem martorii actualei etape de intensificarea agriculturii în baza folosirii mijloacelor chimice(îngrăşăminte minerale şi pesticide) conform conceptului„revoluţiei verzi” susţinut de LaureatulPremiului Nobel Norman Borlaug de la Institutul deGrâu şi Porumb din Mexica, care la fel se dovedeştea fi nedurabilă. Întreaga omenire este în căutareaunui model alternativ de intensificare a agriculturii.Astfel, Sistemul Conservativ de Agricultură,conform definiţiei FAO, este bazat pe trei principiistrâns legate între ele:- disturbanţă mecanizată continuă minimă a solului;- sol acoperit permanent cu resturi organice;- diversitatea culturilor crescute în alternanţăsau asociere [42].Ar fi regretabil dacă promovarea noilor tehnologiimoderne de lucrare şi însămânţare a culturilor seva efectua în lipsa unui asolament echilibrat capabilsă restabilească rezervele de substanţă organicăîn sol, a culturilor succesive etc. Este important deaccentuat în acest context că tehnologiile modernede lucrare a solului sunt doar o parte componentă asistemului de agricultură şi nicidecum nu-l pot înlocui.Nu putem să nu facem referinţă la spusele mareluiînvăţat rus V.Stebut, care clasifica toate măsurileagrotehnice de restabilire a fertilităţii solului îndouă categorii: materiale şi tehnologice [28]. Măsurilemateriale includ: folosirea îngrăşămintelor,perfecţionarea structurii suprafeţelor de însămânţare,inputuri diverse. Măsurile tehnologice presupunameliorarea calităţii solului prin folosirea uneltelorde lucrare a solului. Prin lucrarea solului nu introducemnimic în sol, ci doar redistribuim conţinutulstratului arabil. Nu există alt procedeu mai agresivdupă influenţa sa asupra fertilităţii solului decât lucrareasolului în formă curată, fără a o îmbina armonioscu rotaţia culturilor şi fertilizarea solului cuîngrăşăminte organice. Drept exemplu serveşte scă-3(22), septembrie 2011 - 63

Akademosderea bruscă a conţinutului de substanţă organicăpe solurile desţelenite sub influenţa arăturii anuale.Efectele măsurilor tehnologice asupra solului suntde scurtă durată şi contribuie la reducerea fertilităţiisolului în perspectivă de lungă durată, cu toatecă iniţial efectul asupra producţiei poate fi pozitiv[14]. Pornind de la acest postulat, trebuie să tindemspre replasarea totală a lucrării mecanice a solului,înlocuind-o cu lucrarea biologică. Cu alte cuvinte,să punem povara afânării solului de pe seama tehniciiagricole pentru lucrarea solului pe seama microfloreişi mezofaunei din sol, care pot face acestlucru cu mult mai reuşit decât omul. Fără suficientăenergie în formă de resturi vegetale şi îngrăşăminteorganice, în sol vor continua procesele de degradare,inclusiv a structurii sale [31] .Experienţa de lungă durată la ICCC „Selecţia”cu studierea diferitelor sisteme de lucrare asolului în asolament, fondată în 1976 la iniţiativaşefului secţiei de agrotehnică a ICCC „Selecţia”Kibasov P., a demonstrat convingător că excludereatotală a arăturii sub toate culturile din asolamentul cuculturi cerealiere şi sfeclă de zahăr a redus de douăori pierderile de substanţă organică a solului în stratul0-40 cm comparativ cu arătura anuală (tab.1).Prin urmare, pierderile necompensate de substanţăorganică şi elemente minerale din sol pe variantacu excluderea arăturii cu plug cu cormană(cu excepţia sfeclei de zahăr în primele două rotaţiia asolamentului) în asolament cu 57,2% culturiprăşitoare, la aplicarea anuală a 5,7 tone gunoi degrajd la 1 ha suprafaţă de asolament au constituit 0,5t/ha. Concomitent, pe varianta cu arătură anuală laadâncime obişnuită pentru toate culturile asolamentuluipierderile anuale necompensate de substanţăorganică a solului au constituit 1,1 t/ha. De menţionatcă mărirea adâncimii de lucrare a solului în cadrulaceluiaşi asolament şi aceeaşi doză de îngrăşăminteorganice (varianta 4) a redus pierderile necompensatede substanţă organică şi elemente minerale din solpână la 0,7 t/ha comparativ cu varianta anuală arată.Datele altei experienţe de lungă durată din cadrulICCC „Selecţia”, cu un grad de saturare a asolamentuluiîn mărime de 30% cu lucernă şi folosireaanuală în medie la 1 ha de asolament a 4 tone gunoide grajd au constatat pierderi de substanţă organicăşi elemente minerale din sol echivalente cu 0,5t/ha [45]. Experienţa mondială denotă că ierburileperene în asolament în lipsa folosirii suplimentare aîngrăşămintelor organice nu sunt în stare să menţinăconţinutul de substanţă organică în sol [15].Situaţia reală în Republica Moldova în ce priveşterespectarea asolamentelor şi folosirea îngrăşămintelororganice este bine cunoscută, de aceeaeste mai puţin probabil că implementarea sistemuluiinovativ de lucrare a solului va avea un impactsemnificativ asupra agriculturii. Ea poate fi schimbatădoar pentru o perioadă relativ scurtă de timp.Afirmaţia precum că odată cu creşterea nivelului deproducţie creşte şi fertilitatea solului nu corespunderealităţii. Ponderea fertilităţii solului în formareanivelului de producţie pe solurile de cernoziomtipic şi obişnuit constituie 75-90%, indiferent dedozele de îngrăşăminte minerale aplicate. Sporireanivelului de producţie nu schimbă ponderea fertilităţiisolului în formarea nivelului de producţie. Cualte cuvinte, soiurile şi hibrizii cu un potenţial maiînalt de producţie pot să-l realizeze doar pe soluricu fertilitate mai înaltă, dar nu din contul majorăriidozelor de îngrăşăminte minerale. RespectareaSchimbarea rezervelor de substanţă organică a soluluisub influenţa diferitelor sisteme de lucrare a solului în asolament,ICCC „Selecţia”, 1977-1997, t/ha [4]Tabelul 1Stratulde sol,1977 1997 Diferenţa,± t/hacm 1 2 3 4 1 2 3 4 1 2 3 40-10 53,5 54,1 53,8 53,2 48,8 49,6 51,4 45,6 -4,7 -4,5 -2,4 -7,610-20 56,0 56,0 57,6 50,7 51,1 52,9 55,5 49,0 -4,9 -3,1 -2,1 -1,720-30 54,8 53,1 55,5 51,9 51,8 50,8 53,9 50,4 -4,0 -2,3 -1,6 -1,530-40 53,3 52,9 50,9 52,5 45,2 45,7 46,8 49,2 -8,1 -7,2 -4,1 -3,30-40 217,6 216,1 217,8 208,3 196,9 192,0 207,6 194,2 -21,7 -17,1 -10,2 -14,1Semne convenţionale:1 – Arătură anuală la 20-22 cm2 – Afânare anuală la 20-22 cm3 – Afânare anuală la 8-12 cm + arătură sub sfeclă de zahăr la 32-35 cm4 – Arătură adâncă anuală la 35-40 cm64 - nr. 3(22), septembrie 2011

Polemici academiceprincipiului fundamental de restabilire a fertilităţiisolului rămâne unul necondiţionat pentru asigurareadezvoltării durabile a sectorului agrar în RepublicaMoldova. Menţinerea substanţei organice în sol ţinede o responsabilitate naţională, care încă nu esteconştientizată. Economia de piaţă sustrage atenţiade la această problemă prin externalizarea consecinţelornegative apărute ca rezultat al degradării solurilor.Din păcate, economia de piaţă este orientatăpreponderent spre majorarea venitului fără a acordaatenţia cuvenită problemelor ecologice şi sociale.Adoptarea sistemului conservativ de lucrare asolului permite a sensibiliza necesitatea unor schimbăriradicale în sistemul existent de agricultură înRepublica Moldova:- perfecţionarea structurii suprafeţelor de însămânţareprin optimizarea raportului dintre culturileprăşitoare şi culturile de semănat compact, inclusivierburi perene;- restabilirea vităritului în vederea distribuiriiuniforme a îngrăşămintelor organice pe toată suprafaţaterenurilor arabile;- excluderea practicii de ardere a resturilor vegetale(paielor) sau de folosire a lor în calitate debiocombustibil. Beneficiile de pe urma folosiriiresturilor vegetale la ameliorarea calităţii solului,prevenirea poluării apelor subterane, reducerea eroziuniisolului şi efectului încălzirii globale etc. suntincomparabil mai mari decât beneficiile obţinute dela folosirea paielor pentru încălzirea clădirilor. Esteo greşeală de a folosi paiele pentru încălzire, caretrebuie eliminată din practica agricolă;- schimbarea modului de utilizare a terenuriloragricole, deoarece arenda terenului pentru o perioadăde trei ani nicidecum nu stimulează implementareaasolamentului şi a întregului complex de măsuripentru restabilirea fertilităţii solului;- necesitatea urgentă de instituire a unui organstatal pentru monitorizarea şi reglementarea folosiriiraţionale a solurilor, indiferent de forma de proprietateşi dimensiunile gospodăriei agricole.Sistemul conservativ de lucrare a solului, inclusivNo-till, nu este lipsit şi de unele neajunsuri,puţin studiate la moment. Cea mai gravă problemăeste pericolul avansat de levigare a nitraţilor şi pesticidelorîn raport cu sistemul convenţional de agricultură(cu aplicarea plugului). Acest fapt provoacăîngrijorare, deoarece folosirea substanţelor chimiceîn cazul dat este mai intensă decât în sistemulconvenţional de agricultură. Ca rezultat al păstrăriiresturilor vegetale la suprafaţa solului, temperaturalui, îndeosebi primăvara la început de vegetaţie, rămânemai joasă, ceea ce presupune folosirea unordoze de start mai mari de azot.Practica folosirii acestui sistem de lucrare a soluluiîn diferite ţări ale lumii a demonstrat şi necesitateaaplicării unor doze sporite de îngrăşăminte deazot din cauza proceselor mai lente de mineralizarea substanţei organice a solului şi nitrificare [1, 8, 9,33, 34, 35, 36]. Nu mai puţin important este termenulaplicării azotului cu îngrăşămintele minerale învederea reducerii pierderilor ca rezultat al denitrificării,volatilizării şi levigării nitraţilor în apele subterane.Eficacitatea folosirii erbicidelor pe sol curatşi acoperit cu resturi vegetale la fel diferă. Acelaşiaspect rămâne a fi studiat în privinţa bolilor şi dăunătorilor.La folosirea culturilor succesive apar problemece ţin de compatibilitatea lor cu culturile debază, disponibilitatea şi suficienţa rezervelor de apăîn sol pentru a exclude compromiterea producţieiculturilor de bază etc. [39, 40, 41, 43] Utilizareaintensă a substanţelor chimice contravine tendinţelorextinderii agriculturii durabile, inclusiv ecologice,în lume şi în Republica Moldova. Soluţionareaacestei contradicţii este posibilă doar în baza unorsisteme alternative de agricultură.Astfel stând lucrurile, considerăm oportună lansareaunui program de investigaţii ştiinţifice efectuatela diferite nivele şi etape de implementare a sistemuluiconservativ de agricultură, ce ar cuprinde:• evaluarea comparativă a diferitor sisteme deagricultură, inclusiv de agricultură conservativă, înexperienţe staţionare pentru evaluarea durabilităţii.Concomitent se cer a fi găsite modalităţi de reducerea dependenţei tehnologiilor existente la moment defolosirea mijloacelor chimice (îngrăşăminte mineraleşi pesticide). Aceste cercetări la fel sunt de ordinsistemic şi necesită studii de lungă durată;• efectuarea testărilor diferitor modele de tehnologiide cultivare a culturilor, inclusiv No-till, peloturi demonstrative în vederea aprecierii celor maipotrivite variante, dar şi pentru evaluarea comparativăa cheltuielelor economice şi energetice; testareadiferitor culturi succesive şi compatibilităţii lor cuculturile de bază în asolament;• participarea cercetătorilor, alături de agenţiieconomici, în procesul de testare a tehnologiilorpentru ajustarea acestora la condiţiile reale de producere.Prin recunoaşterea avantajelor şi necesităţii extinderiidiferenţiate a suprafeţelor rezervate sistemuluiconservativ de agricultură, inclusiv No-till,nu trebuie să negăm rolul pozitiv al arăturii cu plugcu cormană. Acest procedeu îşi păstrează o eficacitateînaltă prin:• reducerea semnificativă a situaţiei fitosanitareîn semănături, îndeosebi, a gradului de îmburuienarecu buruiene perene [10, 25, 37];• formarea unui strat de sol adânc şi uniform,care asigură necesitatea plantelor în apă şi elementenutritive. Lipsa îngrăşămintelor organice şi rotaţieide culturi care prevede un raport optim dintre cul-3(22), septembrie 2011 - 65

Akademosturile cu capacitate diferită de îmbogăţire a soluluicu resturi vegetale nu va permite crearea unui astfelde strat de sol. Cu alte cuvinte, lucrarea separată asolului doar cu plug cu cormană fără adăugare desubstrat organic în formă de îngrăşăminte organiceva contribui la degradarea ulterioară a stratului arabilde sol.Anterior a fost menţionată contribuţia diferitelorstraturi de sol în asigurarea plantelor cu nutriţieminerală. Aici atenţionăm asupra distribuirii sistemuluiradicular al porumbului la boabe pe straturilede sol [45]. La amplasarea consecutivă în condiţiinaturale a orizonturilor de sol ABC în experienţamodel a Universităţii Agrare de Stat din Moldova,în stratul 0-25 cm au fost determinate 53,4% dinmasa totală de rădăcini. La amplasarea orizonturilorde sol în ordinea AAA, în acelaşi strat de sol 0-25cm au fost găsite doar 36,8% rădăcini. În stratul25-50 cm au fost determinate în primul caz 24,6%,iar în al doilea caz 39,4%. Cantitatea de rădăcini înstratul 50-75 cm a fost aceeaşi indiferent de modalitateade amplasare a orizonturilor de sol pe profil.Krauze M. şi Wolny la fel constată rolul structuriisolului şi adâncimii stratului arabil în formarea unuinivel mai înalt de producţie, rezultat al asigurăriimai bune a plantelor cu apă şi nutriţie [13, 44]. Nuîntâmplător, adepţii minimalizării lucrării soluluiajung unanim la concluzia că ea este cu atât mai eficientă,cu cât stratul de sol accesibil pentru rădăcinieste mai adânc şi mai fertil [25]. Repartizarea sistemuluiradicular al plantelor în straturile superioarede sol poate prezenta pericol în condiţii de stepă cusecete frecvente;• crearea condiţiilor mai favorabile de humificareşi acumulare a substanţei organice în sol. Dupăcum arată cercetările efectuate cu folosirea paielorde grâu de toamnă marcate cu atomi de 14 C, coeficientulde humificare a paielor este cu atât mai mare,cu cât mai mare este adâncimea de încorporare a lor[2]. Aceasta se datoreşte faptului că în straturile inferioarede sol suprafaţa particulelor minerale libereeste mai mare comparativ cu straturile superficialede sol, precum şi vitezei mai mici de descompunerea resturilor vegetale.Ţinând cont de avantajele, dar şi de neajunsurilelucrării solului cu şi fără întoarcerea brazdei, reacţiadiferitor culturi la folosirea arăturii cu plug cu cormanăpe soluri cu diferită compoziţie granulometricăşi grad diferit de infestare, îndeosebi cu buruieneperene, ICCC „Selecţia”, împreună cu alte instituţiiştiinţifice din Republica Moldova, recomandă pentrumoment îmbinarea diferitor metode de lucrare asolului în asolament. În asolamentele bine echilibratedupă componenţa culturilor şi la folosirea îngrăşămintelororganice în vederea asigurării unui bilanţnedeficitar de materie organică a solului arătura cuplug cu cormană poate fi exclusă sau aplicată de 1-2ori în rotaţia asolamentului cu şapte câmpuri [10].Excluderea totală a arăturii devine foarte problematicăpe solurile compactate şi în anii cu exces deumiditate primăvara. Folosirea intensă a mijloacelorchimice pentru combaterea bolilor, dăunătorilorşi buruienelor, pentru optimizarea regimului de azotîn sol, poate exercita pe parcursul anilor o influenţănegativă asupra biotei solului. Nu sunt puse la îndoialăbeneficiile acordate solului la folosirea resturilorvegetale şi gunoiului de grajd cu o disturbanţămecanică minimă a solului în asigurarea dezvoltăriidurabile a agriculturii.Acumularea substanţei organice în sol este foartedificilă şi durează o perioadă lungă de timp, pecând descompunerea ei se produce uşor şi rapid.Printr-un sistem de agricultură corect poate fi stabilitun echilibru dintre două procese vitale, care determinăfuncţionalitatea solului şi capacităţile lui dea genera produse alimentare de calitate înaltă şi petermen lung.Bibliografie1. Аллен Х.П. Прямой посев и минимальнаяобработка почвы. Перевод с англ. и предисловиеМ.Ф.Пушкарева, Москва, Агропромиздат, 1985, 208 с.2. Боинчан Б.П. Процессы трансформацииорганического вещества в интенсивно используемойдерново- подзолистой почве и продуктивностьполевых культур – Диссертация на соискание ученойстепени кандидата с/х наук, М., ТСХА, 1982.3. Боинчан Б.П., Булат Л.И., Боагий И.В.Взаимодействие обработок почвы с ротацией культури удобрением почвы в Республике Молдова. В«Материалы Всероссийской научно-практическойконференции «Ресурсосберегающие технологииобработки почвы в адаптивном земледелии»», М., ИздвоРГАУ – МСХА им. К.А.Тимирязeва, 2010, с.6-12.4. Боагий И., Булат Л. Обработка почвыкак мощный фактор, влияющий на содержаниеорганического вещества почвы. În: Lucrările conferinţeiinternaţionale ştiinţifico-practice „Solul – una dinproblemele principale ale secolului XXI”, Chişinău, 7august 2003, p.173-174.5. Ванькович Г.В. Системы земледелия исистемы ведения хозяйства, Земледелие, 1988, N9,c.16-18.6. Ванькович Г.В. Oбработка как факторвоздействия на биокосную систему в aгробиоценозе.В сборнике «Плодородие и обработка почвы всевооборотах», Кишинев, 1980, с.75-80.7. Вильямс В.Р. Учение об обработке почвы исистемах восстановления плодородия почвы. Полноесобрание сочинений, М., 1949, том 3.7а. Докучаев В.В. Избранные сочинения т.1-2,ОГИЗ, Москва, 1948.66 - nr. 3(22), septembrie 2011

Polemici academice8. Кант Гюнтер. Земледелие без плуга, М.,Колос, 1980, 156 с.9. Кант Гюнтер. Биологическое растениеводство:возможности биологических агросистем,Москва, ВО «Агропромиздaт», 1988, 206 с.10. Кибасов П.Т. Обработка почвы под полевыекультуры. Кишинев, Картя Молдовеняскэ, 1982, 235 с.11. Конке Г., Бертран А. Охрана почвы. Пер. с англ.под ред. Соболева С.С., Издательство с/х литературы,журналов и плакатов, Москва, 1962, 342 с.12. Костычев П. Обработка и удобрениечернозема. Изд. А.Ф.Девриена, Санкт-Петерсбург,1892, 303 с.13. Краузе М. Обработка почвы как факторурожайности., Л., Государственное издательство с/х иколхозно-кооперативной литературы, 1931, 296 с.14. Лыков А.М., Макаров И.П., Рассадин А.Я.Методологические основы теории обработки почвыв интенсивном земледелии. Земледелие, 1982, №6, с.14-17.15. Лыков А.М., Еськов А.И., Новиков М.Н.Органическое вещество пaхотных почв Нечерноземья,РАСХН, ГНУВНИПТИОУ, 2004, 630 с.16. Измаильский А.А. Избранные сочинения.Государственное издательство с/х литературы,Москва, 1949, 335 с.17. Измаильский А.А. Как высохла наша степь.ОГИЗ, Сельхозгиз, М., Л., 1937, 75 с.18. Модестов А.П. Главнейшие вопросы южнорусскогоземледелия (по многолетним работамопытных учреждений). Издательство товарищества«Агрономь», Москва, 1914, 224 с.19. Моргун Ф.Т., Шикула Н.К. Почвозащитноебесплужное земледелие, Москва, Колос, 1984 - 276 с.20. Мишустин Е.Н., Теппер Е.З. Влияниедлительного севооборота, монокультур и удобренийна состав почвенной микрофлоры, Известия ТСХА,1963, №6, с.85-92.21. Овсинский И. Новая система земледелия.Перевод с польского С. Сикорского, 1909, 229 с.22. Рассел Э. Почвенные условия и рострастений. Издательство Иностранной литературы,М., 1955, 623 с.23. Ротмистров В.Г. Сущность засухи. Поданным Одеского опытного поля, Одесса, 1913, 66 с.24. Пупонин А.И. Научные и практическиеосновы минимальной обработки почвы, ИзвестияТСХА, вып. 2, 1979, с.10-18.25. Пупонин А.И., Кирюшин Б.Д.Минимализация обработки почвы, Обзорнаяинформация, Москва, 1989, 55 с.26. Сидоров М.И. Плодородие и обработкапочвы. Центральное-черноземное Книжноеиздательство, Воронеж, 1981, 95 с.27. Соколовский А.Н. Сельскохозяйственноепочвоведение, Сельхозгиз, Москва, 1956, 335 с.28. Стебут И.А. Избранные сочинения.Государственное издательство с/х литературы,Москва, 1957, том 2, 631 с.29. Тулайков Н.М. Избранные сочинения.Издательство с/х литературы, журналов и плакатов,Москва, 1963, 311 с.30. Фолкнер Э. Безумие пахаря, Перевод с англ.В.Н.Энгельгардта и И.Л.Поздюнина, Москва, 1959,276 с.31. Фокин А.Д. О роли органическоговещества почвы в функционировании природныхи сельскохозяйственных экосистем, Почвоведение,1994, №4, с.40-45.32. 18-й Отчет Плотянской сельскохозяйственнойопытной станции князя П.П.Трубецкого за 1912год, Одесса, 1913, 380 с.33. Krupenikov I.A., Boincean B.P., Dent D. TheBlack Earth. Ecological Principles for Sustainable Agricultureon chernozem soils. Springer Science-BusinessMedia, 2011, 143 p.34. William A. Hayes. Minimum tillage farming,No-till Farmer, Inc, Brookfield, Wisconsin, USA, 166 p.35. Young H.M. No-tillage farming, No-till Farmer,Inc, Brookfield, Wisconsin, USA, 201 p.36. Conservation Tillage Systems and Management.Crop Residue Management with No-till, Ridge-till,Mulch-till, Mid West Plan Service, Ames, Iowa, 1992,140 p.37. Blevins R.L. and Frye W.W. Conservation tillage:An ecological approach to soil management. In:Advances in Agronomy, Vol.51, 1993, Edited by DonaldSparks, Academic Press, USA, p.33-78.38. www.agrosoyuz.ud.39. Lal R. The plow and agricultural sustainability.Journal of sustainable agriculture, 2009, N33, p.66-87.40. Lal R. Constraints to adopting No-till farmingin developing countries. Soil and Tillage Research, 2007,Elsevier (www.sciencedirect.com).41. Lal R. Regnier E., Eckert D. Expectations fromcover crops for sustainable agriculture. In the book:Cover crops for clean water by W.L. Hargrove, 1991,USA, Published by Soil and Water Conservation Society,p.1-11.42. Conservation Agriculture: www.fao.org/ag/ca.43. Hargrove W.L. and Frye W.W. The need for legumecover in conservation tillage production. In: “Therole of legumes in conservation tillage systems”, Proceedingsof national conference, University of Georgia,Athens, 1987.44. Wolny E. La decomposition des métiers organiqueset la forms d’humus dans leurs raports avecl’agriculture, Paris, 1902, 657 p.45. Sidorov M., Vanicovici Gh., Coltun V., NicolaevN., Boincean B. Agrotehnica, Bălţi, Presa UniversitarăBălţeană, 2006, 293 p.3(22), septembrie 2011 - 67

CULTURA FLORII-SOARELUI (HELIANTHUSANNUUS L.).REPERE ISTORICEM. cor. Maria DUCA*,Dr. Constantin MANOLACHE**,Rodica CHILARI**Universitatea AŞM**Institutul de Studii Enciclopedice al AŞMAkademosTHE SUNFLOWER CROP (Helianthus annuusL.). HISTORICAL REFERENCEThe article approaches the historical aspectsof the sunfl ower spread on both international andnational levels. The authors emphasize undiscoveredaspects regarding the sunfl ower cultivation andproducing within the space of the East bank of thePrut river, on the basis of speacialised literature andarchives.Floarea-soarelui este considerată una dintre celemai profitabile culturi de câmp. Având un spectrularg de utilizare, ea nu numai că reprezintă o soluţieîn aprovizionarea cu ulei vegetal, ci şi aduce omare contribuţie la creşterea producţiei de albumine,a produselor organice şi minerale. Seminţele defloarea-soarelui conţin 33-56 la sută ulei, cu valoarealimentară ridicată, determinată de prezenţa acizilorgraşi nesaturaţi, reprezentaţi în cea mai mare partede acizii linoleic (44-75%, conţinut ridicat) şi oleic(14-43%, nivel mediu), dar şi de prezenţa a maipuţin de 15 la sută acizi graşi saturaţi (mai ales palmiticşi stearic). Acest fapt îi conferă stabilitate şicapacitate îndelungată de conservare.Potrivit datelor statistice ale ONU, astăzi floarea-soareluieste cultivată pe glob pe o suprafaţătotală de peste 21 milioane hectare. 52,11% dintreacestea sunt cultivate în ţările Europei, 19,63% înAsia, 16,49% în America de Sud, 6,95% în Americade Nord şi 4,38% în Africa. Lideri printre ţăriprivind suprafeţele cultivate cu floarea-soarelui suntFederaţia Rusă, Argentina, Ucraina, India, Spania,S.U.A., România, Franţa 1 .Republica Moldova ocupă locul 15 după exportulde seminţe de floarea-soarelui şi locul 2 în ceeace priveşte exportul de ulei. Anual, la noi se cultivă1Vezi: Fond and Agriculture Organization of the United Nation.Statistics – http://faostat.fao.org. (accesat la 17.10.2011)Nina Arbore. Floarea-soarelui, ulei pe carton,645x540 mm, 1933. Colecţia Muzeului Naţionalde Artă al Românieiîn jur de 260 mii hectare de floarea-soarelui, folosindu-seseminţe hibride de prima generaţie atât deproducţie autohtonă, cât şi de cea importată. Totodată,Republica Moldova vinde seminţe hibride defloarea-soarelui în ţările vecine. Astfel, importul/exportulanual al materialului semincer constituie cca1500–1800 t de seminţe hibride de elită 2 .Conform teoriei savantului sovietic N.I. Vavilovdespre centrele de origine a plantelor de cultură,floarea-soarelui provine din America Centrală – sudulMexicului, parţial insulele Antile 3 .Iniţial s-a considerat că Peru reprezintă spaţiulde unde îşi ia începutul această plantă. Dodonaeus(1568) a denumit-o „Floarea de aur a Peru-ului”, întărindideea originii ei peruviene, origine reiteratăapoi în lucrările tuturor botaniştilor vremii. Însă cercetătoriinu au găsit dovezi indubitabile că floareasoareluiera cultivată aici în epoca precolumbiană.În primele descrieri (Linne, 1753; De Candolle,1828), majoritatea speciilor de floarea-soarelui erauatribuite ca origine Mexicului, Virginiei, Canadeisau chiar Braziliei. Astăzi nu mai există nicio îndoialăcă această plantă de cultură provine din par-2Vezi: Şt. Moraru, Cultura fl orii soarelui, Chişinău, TipografiaCentrală, 1999. M. Vronschih, B. Boincean, M. Buciuceanu,Floarea-soarelui: (îndrumar). Chişinău, 2002.3Vezi: Н. И. Вавилов, Центры происхождения культурныхрастений, Ленинград, Тип. им. Гутенберга, 1926; Н.И. Вавилов, Происхождениe и география культурныхрастений, Москва, 1987.68 - nr. 3(22), septembrie 2011

Biologietea vestică a Americii de Nord, inclusiv Mexicul deNord, aşa cum au stabilit la sfârşitul secolului trecutDecaisne (citat după Heiser, 1951), Pickering şi AsaGray (citat după Bukasov, 1930) 4 . În acest sens convergtoate dovezile botanice, arheologice, istorice şietnologice.Incaşii au fost primii care au cultivat splendidafloarea-soarelui şi au sculptat în templele lorimagini enorme în aur ale acestei plante. În 1588,Thomas Hariota 5 a editat prima lucrare care conţineinformaţii privind cultivarea ei de indienii nordamericani.Tradiţia orală şi scrisă denotă utilizareaseminţelor de floarea-soarelui sălbatică de către populaţiabăştinaşă din această parte a lumii ca produsalimentar şi condiment. Astfel, este atestată semnificaţiaacestei culturi în viaţa cotidiană a comunităţiiumane. Indienii obţineau din floarea-soarelui făină,unguent aplicat la tratarea unor boli (inclusiv vindecareamuşcăturilor de şarpe). Planta este prezentăşi în diverse ceremonii de cult, mituri, legende şidecoraţii indiene (fig. 1)..Fig. 1. Floarea-soarelui în localitatea indianăPomeiock, redată în acuarela lui John White,1590Th. Hariota descrie „planta solis” înaltă de circa6 picioare (1,75 m), cu capitul mare, „din seminţelecăruia se face un fel de pâine şi supă” 6 .În Europa, floarea-soarelui sălbatică a fost adusădin Mexic ca o plantă trofeu după descoperireaAmericii de către conquistadorii spanioli. Ea a fostplantată pentru prima dată în 1568 în grădinile regaledin Spania, apoi, în 1576 – în Belgia.Germanii au încercat să facă cafea din seminţeprăjite, britanicii au început să fiarbă butoane deplantă pentru feluri de mâncare de legume. O pe-4Apud: Alex Viorel Vrânceanu, Floarea-soarelui, Bucureşti,Editura Academiei Socialiste România, 1974. p. 15-16.5Ibidem.6Ibidem.rioadă lungă de timp nimeni nu ştia pentru ce erabună floarea-soarelui. Graţie aspectului fizic foartefrumos, având o gamă largă de culori (lămâie pală,galben, auriu intens, portocaliu, mahon, nuanţe deroşu, combinaţii bicolore sau în formă simplă, semi-dublăsau dublă), bătute sau semibătute, aceastaa atras atenţia amatorilor de flori din mai multeregiuni ale Europei, căpătând o răspândire mare îngrădini şi parcuri. Grădinarii se lăudau că au crescutplante cu flori uriaşe pe tulpini înalte, pe care le numeauHelianthus (de la cuvintele greceşti Helios –soare şi anthos – floare), întrucât acestea, aduse dinLumea Noua, nu doar se aseamănă cu un soare, darşi se mişcă de-a lungul zilei odată cu rotaţia astruluipe cer. Floarea-soarelui era numită şi fl oare mexicanăsau crizantemă peruană, fl oare de aur indianăsau crizantemă americană. Cum însă floarea sedeschide în fiecare zi în zori spre soare şi se roteştedupă el până la apusul lui, treptat, la toate popoareleaceste denumiri au fost înlocuite cu cuvinte ce aurădăcina soare. Floarea-soarelui este omonimul cuvântului„soare” şi la italieni, la francezi, la olandezişi la multe alte naţiuni. Astfel, în ucraineană floareasoareluieste denumită sonyashnik, în polonă – slunechnik,în bulgară – slnchogled, în germană – dizonnenblyume, în engleză – sunfl ower.Cultivată, în principal, ca plantă ornamentală,specia s-a răspândit repede pe continentul european(Franţa, Italia, Europa de Nord şi de Est). La sfârşitulsecolului al XVI-lea, numeroase scrieri o semnalauîn Belgia, Olanda, Elveţia, Germania, Anglia.Mai târziu, oamenii de ştiinţă au obţinut dinvarietăţile sălbatice de floarea-soarelui o specie cufruct mare, având înălţimea de peste un metru. Pestedouă sute de ani după aducerea ei în Europa a fostdescoperit un nou domeniu de utilizare a florii-soarelui– extragerea uleiului. În 1716, Bunyan a obţinutpatentul Oficiului de standardizare din Londrapentru invenţia „Extragerea uleiului de seminţelede floarea-soarelui… pentru persoanele interesateîn manufactura lânii, în pictură, prelucrarea pieiloretc.” 7 . Cu alte cuvinte, uleiul era introdus în circuitca materie primă pentru industria textilă, nu însăşi ca produs comestibil. Abia peste o jumătate desecol a început cultivarea florii-soarelui în scopuriindustriale.În secolul al XVII-lea, potrivit unui decret al luiPetru I, floarea-soarelui a fost adusă în Rusia dinOlanda, fiind cultivată ca plantă decorativă. Este deremarcat un fapt surprinzător, că în regiunea oraşuluiMoscova, în timpul săpăturilor arheologice a7Ibidem, p. 18.3(22), septembrie 2011 - 69

AkademosFig. 2. Presa de ulei din seminţa florii-soarelui a lui Danila S. Bokarev, 1830unor aşezări vechi, după unele evaluări cu carbon14, au fost descoperite resturi de seminţe de floarea-soarelui,iar într-una din case arheologii au găsitvase pereţii cărora conţineau rămăşiţe de grăsimi cuo structură similară uleiului de floarea-soarelui. Îndecurs de un secol floarea-soarelui a căpătat o marerăspândire în Rusia.Considerată un apanaj al aristocraţilor – plantatăîn grădinile şi parcurile nobililor – floarea-soareluia început să fie cultivată ulterior şi pe lângăcasele ţăranilor, seminţele ei fiind întrebuinţate înalimentaţie. Cererea sporită de floarea-soarelui adus la mărirea suprafeţelor cultivate. Iniţial, plantacreştea în grădinile de legume şi în bostănării.În 1830, agricultorul Danila S. Bokarev din satulAlekseevka, gubernia Voronej, a făcut o adevăratădescoperire. El a extras pentru prima dată ulei dinsămânţa florii-soarelui, folosind o mică presă (fig.2). Astfel, floarea-soarelui s-a înscris în rândulplantelor industriale, transgresând hotarele guberniilorVoronej şi Saratov, în Caucazul de Nord şi înEuropa de Răsărit 8 .Prin eforturile savanţilor ruşi V.S. Pustovoit şiL. A. Jdanov s-a mărit în mod semnificativ conţinutulde ulei de floarea-soarelui şi rezistenţa lui laboli şi dăunători. Ca rezultat, până la sfârşitul anilor1970 soiurile elaborate de ei erau cultivate pe toatecontinentele lumii. Pentru contribuţia sa deosebităîn acest domeniu, lui V.S. Pustovoit i s-a conferitde două ori titlul de Erou al Muncii Socialiste.Consiliul de Miniştri al URSS a instituit Medaliade aur „Pustovoit”, acordată de Academia de ŞtiinţeAgricole din URSS pentru lucrări ştiinţifice remarcabileşi descoperiri în domeniul selecţiei culturilor8Vezi: Е.Терентьева, Подсолнечники // В мире растений,2002 г., №10; Подсолнечник, 2 изд., М., 1965; ГлубокаяТ. П., Многолетние подсолнечники, Саратов, 1946; СинскаяЕ. Н., Историческая география культурной флоры, под ред.Д. Д. Брежнева, Л., 1969.agricole. El pe bună dreptate este considerat în lume„părintele florii-soarelui”. Asociaţia Internaţională aspecialiştilor din domeniul florii-soarelui, cu sediulla Paris, de asemenea acordă o dată la patru ani omedalie de aur „Pustovoit” 9 .La sfârşitul secolului al XIX-lea, emigranţii ruşiau introdus cultura de floarea-soarelui şi producţiade ulei în SUA şi Canada. Curând Statele Unite audevenit al doilea mare producător al uleiului de floarea-soarelui,fiind depăşite doar de Rusia. Suprafaţacultivată cu floarea-soarelui se extinde substanţial.Dacă în 1881, în Rusia, erau cultivate 153 mii hectare(în deosebi în Ucraina şi Kuban), în 1913 – 980 miihectare. Treptat a început să crească şi numărul oloiniţelorcare prelucrau seminţele de această cultură.În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, floarea-soareluis-a răspândit şi în alte zone limitrofe cuRusia ţaristă, în special în Balcani. În spaţiul românesc,floarea-soarelui a fost cultivată pentru primadată la mijlocul secolului al XIX-lea în Moldova,în apropierea Vasluiului, de către un rus care a instalatşi prima presă pentru seminţe 10 . Cultivareaflorii-soarelui s-a inteţit şi s-a extins apoi în Munteniaşi în alte regiuni româneşti, ajungând în perioadainterbelică să se cultive aici mai multe soiuri:floarea-soarelui comună (care se ramifică mult şi areflori numeroase), indiană (cu puţine flori şi cu tulpinăramificată) şi cea cu o singură fl oare, care nu-iramificată 11 . În scopul dezvoltării ramurii respectivese asigurau condiţii favorabile, inclusiv financiare.Astfel, la sfârşitul secolului al XIX-lea, cele treioloiniţe din Iaşi erau scutite de impozite 12 .Primul document care atestă cultivarea floriisoareluipe teritoriul actualei Republici Moldova9Vezi: Большая советская энциклопедия. 3-е изд., М., 1969-1978; В. С. Пустовойт, Избр. труды, М., 1966.10Ion Toncea, Cultura fl orii-soarelui, Bucureşti, Editura CE-RES, 1989, p. 13.11Enciclopedia României, vol. III. Bucureşti, 1939, p. 359.12Вестник Бессарабского земства, Кишинев, 1883, c. 422.70 - nr. 3(22), septembrie 2011

Biologiedatează din 1845 şi se referă la expoziţia ordinarăa produselor agricole din ţinutul Novorosia, organizatăla 3-10 octombrie 1845 în oraşul Simferopol,unde în lista produselor ce puteau fi prezentate laexpoziţie era menţionat şi uleiul de floarea-soarelui.În 1847, organizatorii au solicitat administraţieiBasarabiei permisiunea ca expoziţia agricolă să fieprezentată în regiune 13 .În 1861, floarea-soarelui este menţionată în Basarabiaca o plantă cultivată în grădinile de legume,iar în 1863 printre culturile de câmp 14 , fiind răspândităpe larg pe moşiile individuale ale ţăranilor. La ExpoziţiaAgricolă şi Industrială din Basarabia din 1889doar patru din cei 131 de expozanţi prezenţi în SecţiaAgricultură, Legumicultură şi Tutunărit au prezentatpe standurile lor seminţe de floarea-soarelui, aceştiafiind L. Goilov din Călăraş, P. Jidcov şi E. Sergheevdin judeţul Bender şi A. Satin din gubernia Tambov(Rusia) 15 , iar la expoziţia din anul 1903 seminţele defloarea-soarelui nu au fost prezentate în general, deşiaceste produse figurează în Regulamentul Expoziţieişi în lista culturilor agricole şi produselor industrialesolicitate în calitate de exponate.Populaţia rurală colecta nu numai seminţele, dincare producea ulei. Ea a găsit aplicare şi tulpinii defloarea-soarelui, şi pălăriei acestei culturi, în special,pentru foc în perioada de vară sau pentru gardurişi la îngrădiri pentru păsări. În gospodăriile individualeroada de floarea-soarelui era depozitată, deobicei, în podul casei, cu timpul însă ţăranii au începutsă construiască alături de casă încăperi specialepentru păstrarea roadei şi a alimentelor 16 . În anul1942, Guvernământul Provinciei Basarabiei a editatpentru producătorii individuali o lucrare – Sfaturipentru săteni, în care se prezentau sugestii referitoarela întrebuinţarea turtelor de floarea-soarelui şi aaltor turte oleaginoase pentru hrana animalelor 17 .Pregătirea uleiului din floarea-soarelui, „de calitatesuperioară”, este atestată pentru prima dată înBasarabia în 1867, ca o afacere a coloniştilor ruşi.13Arhiva Naţională a Republicii Moldova (în continuare –ANRM) Fond 3, inv. 2, dos. 376.14V.A. Gordienco, Pentru o roadă mare de răsărită, Chişinău,Editura Politică a Comitetului Central al PC al Moldovei, 1959,p. 6.15Каталог сельскохозяйственной и промышленной выставкив Кишинëве, устраиваемой Бессарабским Земствомв 1889 году, Кишинев, 1889, c. 2-6.16Valentina Iarovoi, Încăperi şi recipiente pentru păstrareaproduselor alimentare, în Diversitatea expresiilor culturale alehabitatului tradiţional. Conferinţa internaţională, 2–4 august2007, Chişinău, Editura Cartdidact, 2007, p. 93.17 Sfaturi pentru săteni. Guvernământul Provinciei Basarabiei,Chişinău, 1942, pp. 70-71.Dintr-o desetină de seminţe se obţineau 45 de puduride ulei, iar pălăriile erau folosite ca şi combustibil 18 .În 1868, în Însemnările Comitetului de Statisticădin Basarabia se menţiona: „Răsărita în Basarabiase cultivă în cantităţi considerabile în vederea extrageriiuntdelemnului. Aici, pe terenurile cernoziomicedin lăsături ea creşte foarte bine şi deseori ajungela patru arşini înălţime. Seminţele se recoltează pela jumătatea lunii august şi roada aproape întotdeaunaeste îmbelşugată – în medie, de pe o desetină secapătă până la nouă sferturi de seminţe” 19 .În anii 1871–1872, în judeţul Orhei, erau 17fabrici de ulei, în judeţul Bender – 3, în judeţulSoroca – 33, în judeţul Akkerman – 31. Oloiniţeleerau impozitate cu câte o rublă pentru fiecareunitate 20 . Pe parcurs, numărul oloiniţelor în judeţelebasarabene a variat. Astfel, în 1883, în judeţulOrhei erau 18 oloiniţe, în judeţul Soroca – 15,în judeţul Bălţi – 20, în judeţul Akkerman – 52(cifrate la preţul de 52 000 ruble). Capacitateaeconomică a unei oloiniţe se estima la 100 rublepe an 21 . În 1884, în judeţul Soroca sunt menţionate10 oloiniţe. Fiecare unitate era impozitatăcu câte 1 rublă 20 copeici 22 . În 1907, în judeţulTiraspol erau 38 oloiniţe, la care activau 55 depersoane 23 . P. A. Kruşevan menţiona în 1903 căîn Basarabia erau 22 de oloiniţe 24 , iar protoiereulNicolae V. Laşcov arăta că în 1912 aici funcţionau235 de oloiniţe, cu o producţie estimată la 3300 de ruble 25 . Apariţia oloiniţelor în târgurile dinBasarabia şi chiar pe unele moşii boiereşti (conaculBalioz din satul Ivancea, raionul Orhei) vin să18Записки Бессарабскаго областнага Статистическагокомитета. Том 2. Изданный подь редакцiей д. Членакомитета А.Н. Егунова. Кишиневь, 1867, c. 181; ЗапискиБессарабскаго областнага Статистичес каго комитета.Том 3. Изданный подь редакцiей А.Н. Егунова. Кишиневь,1868, c. 181.19Însemnările Comitetului de Statistică din Basarabia, vol. III,Chişinău, 1868. Citat după: I. P. Fesenco, Economia producţieirăsăritei, Chişinău, Editura „Cartea moldovenească”, 1967,p. 7.20Biblioteca ANRM (Inv. 81). Сборник БессарабскогоЗемства, c. 44, 54, 61, 64, 156.21Вестник Бессарабского земства, Кишинев, 1883, c. 70,92, 138, 216, 423.22Вестник Бессарабского земства, Кишинев, 1885, c. 290-299.23Статистико экономическiй обзорѣ Тираспольскаго уѣздаХерсонской губерниiи за 1907 годѣ, Тирасполь, 1909, c. 52.24Бессарабiа. Географическiй, историческiй, статистическiй,экономическiй, этнографическiй, лите ра турныйи справочный сборник. Под редакцiей П. А. Крушевана,Москва, Типографiя А. В. Васильева, 1903, c. 53.25Н. В. Лашков, Бессарабия. К столетию присоединенияк России. Географический и историко-статистическийобзор состояния края, Кишинев, 1912, c. 143.3(22), septembrie 2011 - 71

Akademosconfirme extinderea „explozivă” a suprafeţelor defloarea-soarelui 26 .În 1905, în Basarabia, culturilor oleaginoasele reveneau 2 din 100 de desetine de pământ (1,4în proprietăţile moşiereşti şi 0,6 în gospodăriileţărăneşti) 27 . În 1909, au fost cultivate 263 de desetinecu floarea-soarelui. În 1912, în judeţul Hotin,floarea-soarelui a fost plantată pe o suprafaţă de 967desetine 28 . În 1913, în Basarabia se cultiva 10 200de desetine de floarea-soarelui.După unirea din 1918, suprafeţele rezervateculturilor oleaginoase în Basarabia au crescut substanţial.Astfel, în 1923, în România, terenurile oleaginoaseconstituiau 164 772 ha, iar în 1932 – 277504 ha, atestându-se astfel o majorare a acestora cu68,4% în zece ani, cea mai spectaculoasă schimbarefiind în Basarabia 29 . Cultivarea florii-soareluia atins apogeul în 1926 – 189 469 ha (38% dintretoate plantele industriale), cel mai mult în Basarabia(88%), apoi Transilvania (7%) şi Moldova (4%) 30 .În anul agricol 1934–1935, în Măcăreşti, Nisporeni,de exemplu, au fost cultivate 80 ha de floarea-soarelui31 . În Enciclopedia României (1938) se menţioneazăurmătoarele: „La noi în ţară floarea-soareluise cultivă mai cu seamă în judeţele Bălţi, Soroca,Hotin, Orhei, Sălaj şi Tighina” 32 (fig. 3).În anii 1935–1939 (fig. 4) se înregistrează o scăderea terenurilor cultivate cu floarea-soarelui. Astapentru că în România şi-a extins activitatea societateape acţiuni germană Soia, care propaga cultivareasoiei îndeosebi din contul suprafeţelor cultivate cufloarea-soarelui. Dacă 1 kg de floarea-soarelui valora6 lei, apoi 1 kg de soia – 9 lei. Mai mult decâtatât, potrivit raportului Camerei agricole din judeţulBălţi, din 31 ianuarie 1940, „suprafeţele de răsărităse reduc an de an din pricina că ea este mult atacatăde lupoaie, care, mai cu samă în anii secetoşi, pricinuieştedaune colosale” 33 .În RSS Moldovenească, suprafaţa cultivată cufloarea-soarelui era de 178,2 mii hectare în 1940 şide 138,5 mii ha în 1941 34 . În 1943, pentru cultivarea26Biblioteca ANRM (Inv. 81). Сборник БессарабскогоЗемства, c. 44, 54, 61, 64, 156.27Бессарабское Сельское Хозяйство, К. ТипографияБессарабского губернского Правленiя, 1908, c. 6.28Хотинское земство. Отчеты, доклады, сметы Хотинскойуезд земской управы, Кишинев, 1913 c. 73.29Enciclopedia României, vol. III, Bucureşti, 1939, p. 358.30I. Simonescu, Ţara noastră. Natura. Oamenii. Munca. Bucureşti,1937, p. 22.31Ion Chirtoagă, Măcăreştii din stânga Prutului, Chişinău,Pontos, 2009, pp. 170-172.32Enciclopedia României, vol. III, Bucureşti, 1939, p. 361.33Arhiva Organizaţiilor Social-Poltice a Republicii Moldova(în continuare – AOSPRM), Fond 51, inv. 3, d. 41, f. 58.34Ibidem, Fond 51, inv. 3, d. 41, f. 51; inv. 2, d. 165, f. 7.72 - nr. 3(22), septembrie 2011Fig. 3. Câmp de floarea-soarelui în Basarabia,anii 1930florii-soarelui s-au distribuit 162 343 ha. Pentruanul 1944 erau planificate cultivarea a 85,4 mii hade floarea-soarelui (în judeţele Bălţi – 40,0 mii ha,Soroca – 33,0 mii ha, Orhei – 5,535 mii ha, Camenca– 2,540 mii ha, Râbniţa – 4,325 mii ha 35 ), iar în1945 – 166 mii de hectare 36 .Creşterea suprafeţelor de floarea-soarelui a impuscrearea unor întreprinderi industriale centralizatecum ar fi „Moldrajirmaslo”. Astfel, potrivitdatelor de arhivă, în 1941 acest trust avea 15 unităţi(fabrici, oloiniţe) de prelucrare a florii-soarelui şiproducere a uleiului 37 , iar la 15 iunie 1944 – 18 unităţi(Bălţi – 4, Otaci – 2 , Bircevo – 2, Rezina – 2,Soroca – 1, Vertujeni – 1, Chişinău – 3, Orhei – 1,Benderi – 1, Calaraşi – 1). Uleiul de floarea-soareluiera estimat la preţul de 80 lei 38 .Din cauza operaţiilor militare din timpul războiului,8 fabrici s-au ruinat (Bălţi – 3, Otaci – 2,Rezina – 1, Soroca – 1, Vertujeni – 1). La sfârşitulanului 1945 în trustul „Moldrajirmaslo” funcţionaudoar 5 unităţi, cu o capacitate de 25 t de ulei pe zi 39 .La Bălţi erau angajaţi 279 de oameni, inclusiv 89de funcţionari şi 190 de muncitori, la Bircego – 4735Ibidem, Fond 51, inv. 2, d. 165, f. 2.36I.P. Fesenco, Economia producţiei răsăritei, Chişinău, Editura„Cartea moldovenească”, 1967, p. 8.37AOSPRM, Fond 51, inv. 2, d. 165, f. 5.38Ion Chirtoagă, Măcăreştii din stânga Prutului, Chişinău,Pontos, 2009, p. 262-263.39AOSPRM, Fond 51, inv. 2, d. 165, f. 1, 5.

BiologieFig. 4. Dinamica suprafeţei cultivate cu floarea-soarelui în Basarabia (ha)de oameni, inclusiv 22 funcţionari şi 25 muncitori,la Floreşti – 11 oameni, inclusiv 5 funcţionari şi 6muncitori, la Soroca – 13 oameni, inclusiv 2 funcţionarişi 11 muncitori, la Rezina – 47 oameni, inclusiv22 funcţionari şi 25 muncitori 40 . Un litru de ulei defloarea-soarelui, în judeţul Soroca, se comercializa,la 30 aprilie 1944, cu 20 ruble, la 10 mai 1944 – cu30 ruble, iar la 21 mai 1944 – cu 50 ruble 41 .Pe parcursul anilor, pe teritoriul actual al RepubliciiMoldova recolta de floarea-soarelui a avut odinamică evolutivă şi spectaculoasă. Astfel, în anul1864 roada de floarea-soarelui era considerată favorabilă42 , iar în 1887, în judeţul Tiraspol, floarea-soareluia rodit slab, de pe o desetină fiind recoltate între5 şi 25 de puduri 43 . Din cauza secetei, situaţia s-a repetatşi în anul următor 44 . În Bălţi roada a constituitîn medie doar 30-40 puduri de pe o desetină, în locde 120 de puduri, cât se obţinea de obicei. În judeţeleAkkerman şi Ismail media roadei a constituit doar 40de puduri, în loc de 100. În judeţele Orhei şi Chişinăuroada a fost considerată satisfăcătoare. În unele regiuniînsă floarea-soarelui nu a produs seminţe 45 .În 1929, în judeţul Cahul recolta de floareasoareluia constituit 1600 kg la ha 46 . În anul agricol40Ibidem, Fond 51, inv. 2, d. 165, f. 3.41Ibidem, Fond 51, inv. 2, d. 188, f. 5, 12, 14.42Записки Бессарабскаго областнага Статистическагокомитета. Том 1. Изданный подь редакцiей А.Н. Егунова.Кишиневь, 1864, c. 295-296.43Бюллетинь о состоянии сельского хозяйства в Тираспольскомуезде за летний период 1887. Издание Херсонскойгубернской земской управлении, Кишинев, 1888, c. 16.44Бюллетинь о состоянии селсьского хозяйства в Тираспольскомуезде за летний период 1887. Издание Херсонскойгубернской земской управлении, Кишинев, 1889, c. 13.45Бессарабское Сельское Хозяйство, Кишинев, ТипографияБессарабского губернского Правленiя, 1909, c. 769.46Buletin agricol, 1930, nr. 1, p. 21.1937–1938, fiind unul dintre cei mai roditori dinperioada interbelică, a fost înregistrată o roadă de800 kg, iar în anul agricol 1938–1939, condiţiile climatericefiind nefavorabile, roada la ha s-a redus la400 kg 47 . În judeţul Bălţi, în 1939, roada a constituitdoar 7,5 centnere la hectar.În RASS Moldovenească, în 1940, pe câmpurilegospodăriilor agricole au fost colectate în mediecâte 15,8 centnere de floarea-soarelui la hectar.În 1941, cea mai mare roadă de floarea-soarelui afost obţinută în judeţele Bălţi (30 433 t), Soroca(14 228 t), Cahul (5 154 t) 48 .În iunie-iulie 1940, Guvernământul Basarabieia exportat turte de floarea-soarelui în Elveţia înschimbul a 150 de tractoare, iar între 1 august 1942şi 15 iulie 1943 din Basarabia s-au expediat 2 787de vagoane cu floarea-soarelui în alte regiuni aleRomâniei 49 .În mai 1944, în judeţele Soroca, Bălţi, Orhei,s-au perceput impozite de pe 446 t (4,1%), 117 t(0,6%), 18 t (0,2%) de floarea-soarelui, iar în raioaneledin stânga Nistrului – de pe 30 t (0,7%) 50 . În1948 prin intermediul reţelei „Moldavpotrebsoiuz”au fost transportate 433 tone de seminţe de floareasoarelui51 .La 24 iulie 1945, Comisia de Planificare de Stata RSS Moldoveneşti a elaborat un document ce prevedeaevoluţia culturilor oleaginoase în perioada47Ion Chirtoagă, Măcăreştii din stânga Prutului, Chişinău,Pontos, 2009, p. 170-172.48AOSPRM, Fond 51, inv. 2, dosar 165, f. 4.49Anatolie Petrencu, Basarabia în al Doilea Război Mondial,Chişinău, „Lyceum”, 1997, p. 132-133.50AOSPRM, Fond 51, inv. 2, d. 188, f. 8.51Ibidem, Fond 51, inv. 8, d. 547, f. 9.3(22), septembrie 2011 - 73

AkademosFig. 5. Cultivarea florii-soarelui în RSS Moldovenească, anii 19501946–1948. În scopul extinderii suprafeţei cultivatecu floarea-soarelui şi creşterii recoltei la hectar s-auluat măsuri „de a intensifica la Staţia MoldoveneascăŞtiinţifico-Experimentală, începând cu anul 1946,lucrările de selecţie a florii-soarelui” 52 şi „de aplicarepe teritoriul republicii a soiului de tipul Jdanovsk 82-81” 53 . Staţia Moldovenească Ştiinţifico-Experimentalăde Cultivare a Plantelor de Câmp, de pe lângăInstitutul Agricol „M.V. Frunze”, urma să efectuezecercetări ale culturilor oleaginoase în diferite zoneale republicii 54 . Se recomanda cultivarea florii-soareluipe acelaşi sol o dată la şase ani, folosirea pe larga îngrăşămintelor minerale (1946 – 1500 t, 1947 –1700 t, 1948 – 1800 t) şi aplicarea tehnicii specifice(semănători – 200 în 1946, 400 în 1947, 600 în1948; cultivatoare – 500 în 1946, 700 în 1947, 900în 1948 55 ). Se propunea organizarea „pe lângă aparatulComitetului Popular al RSS Moldoveneşti” a uneisecţii responsabile de cultivarea soii şi a altor culturioleaginoase, numărul de personal planificat fiind de 6oameni. De asemenea, se prevedea ca în fiecare secţieagricolă raională se fie angajaţi specialişti în domeniu,inclusiv agronomi pentru culturi oleaginoase 56 .La Institutul Agricol „M.V. Frunze” urmau să se ţinăanual, pe parcursul a două luni, cursuri de perfecţionarea agronomilor specializaţi în culturi oleaginoase:în 1946 – 75 de persoane, 1947–1948 – câte 50de persoane 57 . Aşa cum floarea-soarelui era în mare52Ibidem, Fond 51, inv. 3, d. 41, f. 52.53Ibidem, f. 54.54Ibidem, f. 52.55Ibidem, f. 55.56Ibidem, f. 55.57Ibidem, f. 56.parte cultivată în gospodăriile individuale (în 1945,din 166 mii de hectare cultivate cu floarea-soarelui,colhozurilor aparţineau doar 11,9 mii, iar sovhozurilor– 3,3 mii de hectare), documentul Comisiei dePlanificare prevedea susţinerea privilegiată a colhozurilorşi colhoznicilor implicaţi în creşterea culturiloroleaginoase 58 .Anul 1949 a fost unul de rezonanţă în cultivareaflorii-soarelui în RSS Moldovenească. Pentruacest an, fondul de seminţe destinate gospodăriilorcolective din Moldova sovietică prevedea 650 tonede floarea-soarelui, fiind necesare alte 350 de tone 59 .A. Sâci, împuternicitul Ministerului de Aprovizionareal URSS în RSS Moldovenească, menţiona căla 17 octombrie 1949, planul de recoltă a florii-soareluiera realizat în proporţie de 60,4%, comparativcu planul la porumb (47,4%), soia (22,0%), tutun(2,0%), cartof (38,7%) 60 . La 5 noiembrie 1949, Dobrovolski,secretarul Comitetului raional Vertujenial PCM, raporta că la 25 octombrie în raion s-a adunatroada de floarea-soarelui de pe o suprafaţă de2 256 ha, planul fiind executat în proporţie de 55,8%în gospodăriile colective şi 26,7% în gospodăriileprivate. În 1949, se prevedea majorarea impozitelorla floarea-soarelui cu 100% pentru culaci 61 .În anii 1950–1960, în contextul întrecerii stahanovistes-au publicat o serie de lucrări despre experienţacultivării florii-soarelui în gospodăriile colec-58Ibidem, f. 57.59Ibidem, Fond 51, inv. 8, d. 82, f. 1-2.60AOSPRM, Fond 51, inv. 8, d. 547, f. 97-98.61В.И. Пасат, Трудные страницы истории Молдовы, 1940–1950, Москва, ТЕРРА, 1994, c. 370.74 - nr. 3(22), septembrie 2011

Biologietive 62 (fig. 5). N. Sapojnicov relata despre „experienţaStaţiilor de Maşini şi Tractoare şi a colhozurilorfruntaşe din Moldova” în producerea uleiului 63 .În 1959, V. A. Gordienco, funcţionar la „SovietulGospodăriilor Norodnice al RSS Moldoveneşti”, aeditat volumul Pentru o roadă mare de răsărită 64 .Mai târziu, în anii 1960, în întreceri socialiste s-auimplicat şi preşedinţi de colhoz, care au publicatlucrări cu caracter propagandistic despre cultivareaflorii-soarelui 65 .În 1955–1959, producţia florii-soarelui a crescutde 1,9 ori, comparativ cu anii 1950–1954 66 . Astfel,dacă în 1957, în 3,3% din colhozuri se obţineao roadă de până la 7 centnere la hectar, atunci în1959 – în 3,0% din gospodării 67 . În 1959, în condiţiiclimaterice nefavorabile, în mod special din cauzaîngheţurilor, recolta la floarea-soarelui a constituitîn medie 12,3 centnere/hectar. Cea mai mică roadăa fost atestată în raioanele Dubăsari (7,8 centnere/hectar), Căuşeni (8,9 centnere/hectar), Tiraspol (9,0centnere/hectar), Teleneşti (9,2 centnere/hectar)şi Nisporeni (9,9 centnere/hectar). Indicii cei maiînalţi de roadă au fost stabiliţi în raioanele Ocniţa(19,2 centnere/hectar), Lipcani (18,2 centnere/hectar),Ceadâr-Lunga (16,8 centnere/hectar), Drochia(15,6 centnere/hectar). În 1960, în gospodăriile colectivefloarea-soarelui s-a cultivat pe o suprafaţă de100,2 mii ha, ceea ce constituia 109% comparativcu anul anterior, 68 roada de floarea-soarelui fiind de14,5 centnere/hectar 69 . Terenurile cultivate erau plasateîn regiunea de nord a republicii: Bălţi – 9,9%,Soroca – 7,7,% 70 .În afară de gospodăriile ţărăneşti, floarea-soarelui,produs indispensabil pentru alimentarea obştiimonahale în perioada postului, era cultivată şi pedomeniile ecleziastice. În 1950, la Mănăstirea Hâncus-au plantat 1,5 ha de floarea-soarelui şi s-a adunato roadă de 1 500 kg 71 . La închiderea Mănăstirii62V. Mocanu, 33 de centnere de răsărită la hectar, Chişinău,1958; K. Тукан, Как мы получили 31 центнер семянподсолнечника с гектара, Кишинев, 1959.63N. Sapojnicov, Pentru 10 centnere de oloi de la fi ecare hectarde răsărită (experienţa Staţiilor de Maşini şi Tractoare şi colhozurilorfruntaşe din Moldova), Chişinău, 1956.64V.A. Gordienco, Pentru o roadă mare de răsărită, Chişinău,1959.65I. A. Ciursin, Cum am obţinut roade mari de răsărită,Chişinău, 1964 (lucrare editată şi în limba rusă).66AOSPRM, Fond 51, inv. 19, d. 219, f. 256.67Ibidem.68Ibidem, Fond 51, inv. 21, d. 71, f. 49-50.69Ibidem.70Ibidem, Fond 51, inv. 3, d. 41, f. 58.71Православие в Молдавии: власть, церковь, верующие.1940–1991: Собрание документов: в 4 т. T. 1 / Отв. ред.и авт. предисл. В. Пасат, Москва, 2009, РОССПЭН, c. 483;Alexei Agachi, Istoria mănăstirii Hâncu, 1677–2010, Chişinău,Pontos, 2010, p. 166-167.Cuşelăuca din raionul Floreşti, în 1959, în depozits-au depistat 500 kg de floarea-soarelui 72 . În 1967,la Japca, singura mănăstire care a activat neîntreruptpe parcursul perioadei sovietice, în depozite erau1 tonă de floarea-soarelui şi 0,5 t de untdelemn 73 .Treptat, în Moldova au fost fondate instituţii decercetare ştiinţifico-practică privind locul şi rolulflorii-soarelui în economia naţională şi în alimentaţiapublică. Au fost create gospodării colective, administratede specialişti în cultivarea florii-soareluişi ridicarea productivităţii.Începând cu anii 1970, în Republica Moldovas-a pus problema sporirii producţiei de floarea-soareluide 1,2 ori prin utilizarea efectului de heterozis,ceea ce a contribuit la o creştere stabilă a recoltei,reducându-se, totodată, suprafeţele de însămânţarecu floarea-soarelui. Pentru prima dată în URSS floarea-soareluihibridă s-a recoltat pe câmpurile productiveîn anul 1980 pe 20 mii hectare. Cultivareaflorii-soarelui hibride în Republica Moldova a datrezultate pozitive.Tabelul 1Suprafeţele şi recolta de floarea-soareluiîn RSS MoldoveneascăAniiSuprafaţa recoltată cufloarea-soareluiRecoltacentnere/hectarTotal Inclusiv hibrizimii hectare %1981 137.2 30.2 22.0 15.81982 133.7 48.6 36.3 17.51983 140.2 65.6 46.8 18.71984 138.4 87.7 83.4 20.71985 133.1 109.0 81.9 18.1Media 136.5 68.2 50.0 18.1Recolta hibrizilor în anii 1981–1985 a fost cu5,4 centnere/hectar mai înaltă în comparaţie cu soiurilecare se cultivau în acel moment în raioaneleRepublicii Moldova (tabelul 1).În anii 1986 şi 1987 aproximativ 90% de suprafeţeerau cultivate cu hibrizi şi recolta medie a fostde 19,7 şi 16,9 centnere/hectar. În zona de Nord şicea Centrală se cultivau numai hibrizi şi recolta înaceste zone era mai înaltă decât cea medie pe ţară şicea din raioanele de Sud (tabelul 2).72Православие в Молдавии: власть, церковь, верующие.1940–1991: Собрание документов: в 4 т. T. 2 /Отв. ред. иавт. предисл. В. Пасат, Москва, 2010, РОССПЭН, c. 729.73Ibidem.3(22), septembrie 2011 - 75

AkademosTabelul 2Recolta de floarea-soarelui hibridă în diferitezone ale RSS Moldoveneşti (centnere/hectar)Zona1976– 1981–1980 19851986 1987În medie pe ţară 16.6 18.1 19.7 16.9Zona de Nord 15.9 18.6 20.4 20.8Zona Centrală 16.4 18.9 20.1 17.8Zona Sud-Vestică 17.2 18.3 16.9 12.2Zona de Sud 16.7 15.1 13.4 13.3Republica Moldova a fost o regiune de pionieratîn privinţa introducerii hibrizilor de floareasoareluipe teritoriul URSS şi principalul producătorde seminţe hibride. Cele mai bune rezultates-au înregistrat în anii 1988–1990, când în mediede pe fiecare hectar s-au obţinut câte 1,96 tone deseminţe-marfă, iar producţia globală a constituit253,6 mii tone. Din anul 1991 a început însă unproces invers – scăderea continuă a productivităţiişi creşterea suprafeţelor semănate cu floareasoarelui.Ca rezultat, în medie pe anii 1996–2000recolta acestei culturi a constituit 1,19 t/ha, pe osuprafaţă de 196,3 mii hectare, iar producţia globală– 233,6 mii tone. Aceste date demonstrează cărepublica producea în ultimii ani aproximativ aceeaşicantitate de seminţe-marfă de floarea-soareluica şi în anii 1986–1990, însă semăna suplimentarcirca 70 mii hectare 74 .Potrivit datelor Biroului Naţional de Statistică,cea mai mică roadă de floarea-soarelui din perioada2000-2010 a fost în anul secetos 2007 – 156 miitone de seminţe pe o suprafaţă de 234 mii hectare,roada medie fiind de 7 chintale/hectar, iar cea maimare recoltă a fost în anul 2008 – 372 mii tone deseminţe de pe 228 mii hectare, roada medie fiindde 16 chintale/hectar. Deşi anul agricol 2008 a fostunul favorabil pentru sectorul agrar, din cauza preţurilormici de comercializare a producţiei agricoleveniturile producătorilor au fost foarte mici 75 .Combinatul de extragere a uleiului SA „FloareaSoarelui” din Bălţi, conform raportului finan-74Vezi: Дука, М. В. Проблемы и перспективы развития вселекции гибридов подсолнечника: обзор / М. В. Дука. –К., МолдНИИНТИ, 1988; Кукош (Дука), М. В. Селекциямежлинейных гибридов подсолнечника в условияхМолдавии / М. В. Кукош // Научно-технический бюл. ВНИИрастениеводства им. Н. И. Вавилова – Л., 1983. – Вып.134; Подсолнечник – Helianthus L. / А. В. Анащенко, М. В.Кукош, С. Н. Кутузова, Н. К. Лемешев // Каталог-справочникмировой коллекции ВИР. – Л., 1984. – Вып. 389.75Vezi: Biroul Naţional de Statistică – www.statistica.md(accesat la 14.10.2011).ciar al întreprinderii, a încheiat anul 2010 cu unprofit net de 26,804 milioane lei – cu 3 milioanelei mai mult decât în 2009. Profitul net al unei acţiunia celui mai mare producător de ulei de floarea-soareluidin Moldova a crescut de la 32,01 leipână la 36,18 lei. Proprietarii SA „Floarea Soarelui”sunt „Agriseed LTD” (24,89% din acţiuni),„Agro Oil Ltd” (24,87%), „W.J.Holding” (21%)şi circa 1440 de acţionari mici. SA „Floarea Soarelui”ocupă locul şase în clasamentul exportatorilorMoldovei în anul 2010. SA „Floarea Soarelui”este cea mai mare întreprindere din ramuragrăsimilor şi uleiurilor vegetale. Aceasta faceparte din grupul transnaţional de companii WJ.Producţia întreprinderii este exportată în zeci deţări ale lumii, inclusiv în Rusia şi în alte ţări dinCSI, în România, Ungaria, Bulgaria, Macedonia,Irak, SUA 76 .În urma realizării programului de producere aflorii-soarelui, în Republica Moldova suprafeţelede însămânţare cu această cultură vor fi raportatela mărimi ştiinţific fundamentate. Tendinţa generalăeste de stabilizare a suprafeţelor, dictată de restricţiitehnologice, de performanţele productive şi calitativecare sporesc graţie folosirii hibrizilor noi defloarea-soarelui 77 .Cercetările recente privind condiţiile climatericepe parcursul mai multor ani ne demonstrează oscilărifrecvente destul de pronunţate în ceea ce priveşteprecipitaţiile atmosferice şi repartizarea acestorape parcursul perioadei de vegetaţie a anului. Deaceea,pentru evitarea pierderilor şi menţinerea calităţiiseminţelor oleaginoase un rol important îl are respectareatermenelor de recoltare care se stabilesc înfuncţie de biologia plantelor (fazele de dezvoltarea plantelor), de condiţiile climatice şi posibilităţileagrotehnice ale gospodăriei.Asemenea factori impun în cultivarea şi recoltareaflorii-soarelui o abordare competentă pentrufiecare zonă şi caz în parte în ceea ce priveşte tehnologiilede cultivare, sistemele de lucrare a solului,aplicarea pesticidelor în funcţie de condiţii concretepedologice şi climatice.Tehnologiile agricole moderne promovează sistemulde protecţie integrată a florii-soarelui, careîmbină toţi factorii cu rol de reglare şi combaterea populaţiilor de organisme dăunătoare în agroecosistem.76Vezi datele raportului citate de infotag.md şi http://totul.md/ro/arhiv/newsitem/25525.html (accesat la 17.10.2011).77Vezi proiecte Bios – www.bios.ong.md/download.php (accesatla 17.10.2011).76 - nr. 3(22), septembrie 2011

Managementul sănătăţii publicePIAŢAMEDICAMENTELORŞI OPORTUNITĂŢILE DEDESTINDERE A ACESTEIADr. hab. Alexandru STRATANDr. Victoria TROFIMOVAcad.Valeriu RUDICDr. hab. Tudor LUPAŞCUDr. Mihail POISICDr. Maria COLŢUNDr. Alexandru TELEUŢĂDrd. Alexandru FALĂPHARMACEUTICALS MARKET AND SOMEOPPORTUNITIES OF ITS EXPANSIONThe problem of drug affordability is very importantfor Moldova, as it directly affects the wellbeing ofthe population in a very sensitive area - the healthprotection. Solving this problem involves two aspects:improving the legal framework of drug pricingand market diversifi cation of medicinal products,which by increasing the offer, may contribute to therelaxation of situation in the concerned market. Thearticle aims to analyse the issues at drug marketfrom Moldova, including the aspect of scientifi cresearch contribution to the increase of it’s accesibilityfor population.În condiţiile noastre, preţurile la medicamentereprezintă un interes deosebit, deoarece în mod directafectează populaţia într-un aspect foarte sensibil– cel al protecţiei sănătăţii. De aceea formarealor a devenit o chestiune viu dezbătută la diferiteniveluri şi de multipli actori sociali.Totodată, considerăm că e necesar să se acordeatenţie la două aspecte. Mai întâi – perfecţionăriicadrului legal de formare a preţurilor la medicamente.Şi mai apoi – diversificării pieţei produselor medicamentoase,care, majorând oferta, de asemeneapoate contribui la destinderea situaţiei tensionate pepiaţa vizată.Reglementarea preţurilor la medicamente înRepublica Moldova are o istorie relativ lungă. Documentulde bază care stabileşte reglementărileîn domeniu este Hotărârea de Guvern nr. 547 din04.08.1995 Cu privire la măsurile de coordonare şireglementare de către stat a preţurilor (tarifelor). Înconformitate cu această Hotărâre a fost stabilit modulde formare a preţului pentru mărfurile socialimportante: mărfurile importate se comercializează peteritoriul Republicii Moldova la preţurile de achiziţie,incluzând cheltuielile de transport de la furnizorpână la locul (depozitul) de destinaţie, taxelevamale achitate, taxele de stat şi adaosul comercialce nu depăşeşte 20 la sută în raport cu preţurile deachiziţie; mărfurile produse şi puse în circulaţie peteritoriul republicii se comercializează la preţurilibere de livrare cu aplicarea adaosului comercial cenu depăşeşte 20 la sută din preţul de livrare, taxa pevaloarea adăugată, cu excepţia pâinii şi produselorde panificaţie pentru care limita adaosului comercialaplicat nu va depăşi 10 la sută. Din contul adaosuluicomercial se acoperă toate cheltuielile de circulaţie,inclusiv cheltuielile pentru transport şi alte cheltuielilegate de procurarea şi comercializarea acestormărfuri 1 .În lista mărfurilor social importante, în 1995,au fost incluse şi medicamentele, dar tot în acelaşian decizia respectivă fusese anulată prin HotărâreaNr. 1021 din 29.10.2010 cu privire la modificareaanexei nr.3 la Hotărârea Guvernului nr. 547 din 4august 1995. Mai mult decât atât. Doi ani mai târziueste elaborat un nou act normativ, care a permisincluderea unui adaos comercial mai mare la preţurilepentru medicamente. Potrivit punctului 4 alHotărîrii de Guvern nr. 603 din 02.07.1997 despreaprobarea Regulamentului privind formarea preţurilorla medicamente şi alte produse farmaceutice şiparafarmaceutice, la comercializarea medicamentelorse permite aplicarea unui adaos comercial depână la 40% la preţul liber de livrare la producătorulautohton sau la preţul de achiziţie la producătorul(distribuitorul) de peste hotare, din care: până la 15% pentru agenţii economici careimportă şi distribuie cu ridicata medicamente, atâtde import, cât şi autohtone; până la 25% pentru farmacii.Ca rezultat, preţurile la medicamente au crescutcu ritmuri mari (Figura 1) şi practic s-au dublat înperioada 2005-2010. Iar pentru a explica acest faptdeseori se recurge la falsul motiv că în goana dupăprofituri se majorează preţurile de import ale medicamentelorprin utilizarea schemelor frauduloase, inclusivtranzacţionarea prin zone off-shore (Guvernula invocat aceste suspiciuni pentru a-şi argumenta intervenţiape piaţa farmaceutică în 2010 şi 2011).1Punctul 3 al Hotărârii de Guvern Nr. 547 din 04.08.1995 cuprivire la măsurile de coordonare şi reglementare de către stat apreţurilor (tarifelor). Disponibil la: http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=296465.3(22), septembrie 2011 - 77

AkademosModificarea procentuală a preţurilor la medicamente în Republica MoldovaFigura 1Sursa: elaborat de autori în baza datelor preluate de pe http://statbank.statistica.md/pxweb/Dialog/Saveshow.aspDupă declaraţiile prim-ministrului de la începutulanului 2010, care a supus criticii multiplele majorăriexagerate ale preţurilor la produsele farmaceutice,au fost efectuate o serie de investigaţii de cătreCentrul pentru Combaterea Crimelor Economiceşi Corupţiei, precum şi de unităţile corespunzătoareale Ministerului Sănătăţii. Acestea însă nu s-au soldatcu rezultate reale. Ulterior, la 22 iunie 2010, afost adoptată Hotărârea Guvernului nr. 525 pentruaprobarea Regulamentului cu privire la modul deaprobare şi înregistrare a preţurilor de producătorla medicamente. Punctul 6 al Hotărârii prevede că„anual, de la 1 septembrie până la 31 octombrie,producătorii şi importatorii de medicamente vor declarala Ministerul Sănătăţii preţurile de producătorla medicamente pentru anul viitor” şi că „la expirareatermenului de aprobare a preţului de producătorla medicamente, în lipsa unei noi decizii de aprobare,medicamentul se consideră exclus din Catalogulnaţional de preţuri 2 cu dreptul de comercializare astocurilor existente la preţurile stabilite anterior”.De asemenea, în punctul 6 se defineşte că „preţulpropus de producătorul de medicamente ar trebui săfie preţul mediu pentru cele mai mici trei preţuri lamedicamentele similare în ţările de referinţă.” Iarpunctul 7 stabileşte ţările de referinţă:- în cazul preţurilor de producător la medicamenteprovenite din ţările-membre ale CSI, se prezintăinformaţia comparată a preţului propus cu ceaa preţului de producător, autorizat în ţările de referinţă:Federaţia Rusă, Republica Belarus, Ucraina;2Catalogul naţional de preţuri de producător la medicamente– registrul oficial de înregistrare şi evidenţă a preţurilor de producător,aprobate prin ordinul ministrului sănătăţii;- în cazul preţurilor de producător la medicamenteprovenite din alte ţări, se prezintă informaţiacomparată a preţului propus cu preţul de producător,autorizat în cel puţin 3 ţări din ţările de referinţă:Marea Britanie, Germania, Franţa, România, Elveţia,Grecia, Turcia, Bulgaria, Serbia, Croaţia, Cehia,Slovacia, Lituania, Polonia şi Ungaria.Un fapt important care urmează a fi menţionateste acela că în statele de referinţă producătorii demedicamente stabilesc preţuri distincte. Iar acest lucrucreează dificultăţi pentru importatori.Pe de altă parte, Catalogul de preţuri a fost introdusîn Republica Moldova abia în ianuarie 2010şi cuprinde 12 662 denumiri de medicamente. La2 februarie 2011, în Catalog erau incluse preţurilela doar 4 118 de medicamente 3 . Spre comparaţie, înFranţa, catalogul de medicamente include 60 mii dedenumiri, în Germania – 90 mii, în Statele Unite înanul 2000 el includea mai mult de 260 mii denumiri.În aceste state preţurile la medicamente se înregistreazăpe baza declaraţiilor depuse de producători.Totodată, considerăm că reevaluarea preţuluila medicamente, impusă farmaciilor, este în afaracâmpului legal. Cum punctul 4 din Hotărârea Guvernuluinr. 525, care prevede că „Stocurile de medicamente,importate şi / sau achiziţionate şi plasatepe piaţă: până la data de 1 septembrie 2010 se comercializeazăconform preţului de achiziţie cu aplicareaadaosului comercial stabilit; după data de 1 septembrie 2010 se supunreevaluării de către agenţii economici la preţul dinCatalogul naţional de preţuri”, a fost inclus în Ho-3http://portal.moldpres.md/default.asp?Lang=ro&ID=14680778 - nr. 3(22), septembrie 2011

Managementul sănătăţii publicetărâre abia în decembrie 2010 prin Hotărârea nr.1115 din 06.12.2010 cu privire la modificarea şicompletarea Regulamentului cu privire la modul deaprobare şi înregistrare a preţurilor de producător lamedicamente şi astfel are un caracter retroactiv.Rămâne neclar şi modul în care s-a implicatMinisterul Economiei în vederea elaborării şi examinăriiacestei Hotărâri – atribuţie ce îi revine conformHotărârii de Guvern nr. 547 din 04.08.1995 cuprivire la măsurile de coordonare şi reglementare.Încă nu au fost evaluate adecvat acţiunile MinisteruluiSănătăţii şi ale Agenţiei Medicamentului.Dar anume Agenţia Medicamentului autorizeazălivrarea medicamentelor pe piaţa internă. Pe antetulfiecărei autorizaţii de import, eliberată de cătreagenţie în toţi aceşti ani, la punctul 22 este indicatăfuncţia şi numele directorului agenţiei. De asemenea,există şi semnătura personală a acestuia. Iar înpunctul 23 este indicat numele şefului departamentuluide importuri şi exporturi al agenţiei, precum şisemnătura acestuia. La autorizaţie, în mod obligatoriu,este anexat contractul cu producătorii de medicamente,cu o decodare detaliată a numărului demedicamente şi costul fiecărei unităţi. Fără aceastăautorizaţie, autorităţile vamale nu au dreptul să permităintrarea medicamentelor în ţară.Pe de altă parte, activitatea farmaciştilor poate fiuşor controlată. În plus, farmaciştii prezintă rapoartelunare cu privire la prezenţa în stoc a fiecărui tip demedicament la începutul lunii, realizarea acestora îndecurs de o lună şi soldul de la sfârşitul lunii, indicândpreţul de import, angro şi preţurile cu amănuntul.Aceste informaţii sunt verificate în mod sistematic,pe lângă structurile superioare de stat, încă de cătretrei organe de specialitate: Inspectoratul farmaceutical Agenţiei, Comisia pentru acreditare şi Biroul deformare a preţurilor al Ministerului Sănătăţii.În condiţiile create, devine foarte probabilă apariţiariscului unui deficit de medicamente, inclusiv înspitale. Deoarece preţul la majoritatea medicamentelornu este încă stabilit, contractele privind importulde medicamente nu sunt încheiate, respectiv nuse efectuează noi achiziţii de medicamente. Toateacestea conduc la diminuarea ofertei de preparatemedicamentoase care, la rândul său, se poate soldacu o nouă creştere a preţurilor.Totodată, după cum am arătat deja, în afară deaspectul economic al preţurilor la medicamente, înRepublica Moldova există şi altul, nu mai puţin important,ce vizează diversitatea spectrului de preparatemedicamentoase şi anume: cu cât el este maivariat, cu atât se extinde alegerea, iar preţul devinemai flexibil.În acest context, în cadrul mai multor instituteale AŞM se realizează cercetări ştiinţifice care potcontribui la diversificarea ofertei pe piaţa autohtonăa medicamentelor cu un şir de preparate, posibil afi produse în ţară, cu forţă de muncă din ţară şi dinmaterie primă obţinută în ţară.Un domeniu important al cercetărilor desfăşuratela Institutul de Microbiologie şi Biotehnologieal AŞM, de exemplu, este axat pe valorificarea unornoi surse de materie primă pentru obţinerea şi producereapreparatelor medicamentoase, ce reprezintăo preocupare majoră a biotehnologiei medicale. Îndirecţia dată sunt exploraţi diferiţi compuşi chimici,în centrul atenţiei cercetătorilor revenind substanţelebioactive din diverse surse microbiologice. Oatenţie deosebită se acordă cianobacteriilor şi microalgelor– obiecte biotehnologice cu un prezent şiviitor terapeutic incontestabil.Printre acestea, una din cele mai solicitate sursede compuşi bioactivi cu efecte farmaco-terapeuticepozitive este Spirulina, în baza căreia a fost elaboratăo serie de preparate care la momentul actual seafl ă la diferite etape de implementare:‣ Bior plus şi Aterobior. Se caracterizeazăprin acţiune hipolipemiantă şi antiaterogenă. Ambelesunt elaborate în baza diferitor fracţii din biomasade spirulină obţinută cu ajutorul tehnologiilor desinteză dirijată. Pentru ambele preparate este elaboratîntregul set de documentaţie analitico-normativă.‣ Osteobior şi Imunobior. Sunt obţinute înbaza componentelor extrase din biomasa de spirulinăcare conţine microcomponente metalice metabolizate(Cr şi Zn). Aceste două preparate au fostintroduse în producere industrială în cazul unui proiectde transfer tehnologic, iar în prezent întreprindereaproducătoare se ocupă de înregistrarea lor laAgenţia Medicamentului.O serie de produse nutraceutice au fost elaborateîn baza biomasei liofilizate de spirulină obţinutăprin tehnologii de sinteză orientată, în cadrul căroras-a urmărit scopul de metabolizare eficientă a componentelorde importanţă terapeutică şi includerealor în elementele constitutive ale biomasei. Pentrupreparatele respective sunt elaborate regulamentetehnologice de producere. Dintre acestea menţionăm:• SpiruFierM. Supliment nutraceutic antianemic,imunostimulator, destinat fortificării sistemuluiimun şi suplinirii deficitului de fier în caz deanemie fierodeficitară şi alte maladii (tabloul clinical cărora se ascociază cu anemia fierodeficitară).• SpiruCromM. Pentru corecţia dereglărilor3(22), septembrie 2011 - 79

Akademosmetabolismului glucidic şi lipidic în caz de diabetdetip II (non insulinodependent) asociat cu problememicrovasculare, renale, oculare etc.• SpiruZincM. Supliment nutraceutic imunostimulatorpentru corecţia statusului imun al organismului,depreciat în cazul unor maladii şi afecţiunide diversă etiologie (hepatite virale, tuberculozăpulmonară, cancer etc.).• SpiruSelenM. Supliment nutraceutic hepatoprotector,imunostimulator, pentru utilizare înterapia stărilor patologice, induse de acumularearadicalilor liberi (Hepatite cronice virale de tip B şiC, mixt-hepatite: hepatită cronică virală C şi B, hepatităcronică virală B şi D, hepatită cronică viralăC şi infecţie herpetică; ciroză hepatică compensatăşi subcompensată, unele forme de cancer şi alte maladii);detoxificarea organismului de metale grele;ameliorarea fertilităţii masculine şi feminine.În urma cercetărilor realizate la Institutul deChimie al AŞM au fost elaborate un şir de preparatefarmaceutice care de asemenea ar putea fi utilizateîn calitate de remedii medicamentoase, printreacestea fiind:Enoxil. Preparat obţinut din produse secundarevinicole cu proprietăţi antimicrobiene şi antifungice.Preparatele medicamentoase în baza substanţeibiologic active Enoxil sub formă de soluţie apoasăşi alcoolică de 5% şi sub formă de unguent de 1% şi5% produse la Î.M. „Farmaco” S.A. au fost testate în4 clinici republicane din mun. Chişinău. Rezultateleau demonstrat că preparatele medicamentoaseobţinute în baza compusului biologic activ Enoxilmanifestă efecte curative de înaltă eficienţă în cazulbacteriozelor şi micozelor umane, în procesul deregenerare a plăgilor termice, fizice şi chimice, întratamentul plăgilor postoperatorii şi leziunilorpostradiante la bolnavii oncologici, precum şi întratamentul leziunilor traumatice ale ţesuturilormoi şi afecţiunilor inflamatorii ale regiunii maxilofacialela copii.Hidroperoxi-8a,12-epoxi-11-bishomodriman.Preparat pentru tratarea afecţiunilor micotice.În scopul lărgirii gamei de compuşi cu acţiuneantimicotică înaltă a fost obţinut un compusorganic nou din şirul terpenic, ce posedă activitateantimicotică mai pronunţată decât preparateleexistente. Materia primă de bază pentru obţinereaacestui compus este autohtonă, renovabilă şiuşor accesibilă (produse secundare din industriauleiurilor eterice). Testările microbiologice delaborator au demonstrat că acest compus chimicdispune de activitate înaltă contra unor specii defungi, îndeosebi, contra Candida albicans.Chetizal. Preparat farmaceutic psihotropic dingrupa antidepresantelor. Spectrul de activitate achetizalului este similar cu cel al Amitriptilinei,preparat produs în Germania. Poate fi folosit şi latratarea diferitor forme de depresii (şizofrenice)şi maladiii alcoolice cronice. Preparatul a trecutverificările preclinice şi a fost recomandat pentrucele clinice. În Institutul de Chimie a fost întocmitregulamentul de laborator şi de producere asubstanţei chetizal.Propiconazol şi azotat de propiconazol.Preparate pentru tratamentul candidomicozelor.Determinarea activităţii micotice a propiconazoluluişi azotatului său au fost efectuate în laboratorîn Institutul Naţional de Farmacie al RepubliciiMoldova. S-a stabilit că ambele preparate posedă oactivitate fungicidă mai înaltă şi un indice terapeuticmai ridicat în comparaţie cu Ketoconazolul. Dateleprezentate permit de a recomanda aplicarea lor încalitate de principiu activ al remediilor antimicotice.În Institutul de Chimie a fost întocmit regulamentulde laborator de producere a substanţelor propiconazolşi azotatul de propiconazol.Mobipan şi Mobipamin. Preparatepentru tratamentul şi profilaxia maladiilorcardiovasculare. Preparatele au acţiunehipotensivă, cardiotropică, antiaritmică, diuretică,micşorează conţinutul colesterinei şi majoreazăcantitatea fosfolipidelor în sânge. Preparatele autrecut testările preclinice şi au fost recomandatepentru realizarea cercetărilor clinice. A fostelaborată documentaţia tehnico-normativă deproducere a substanţei active.Dimecarbin. Se administrează oficialpentru tratamentul bolilor cardiovasculare, areacţiune prelungită la tratamentul patologiilorcardiovasculare, în particular, hipertensiunii degradul I şi II. Au fost efectuate testari de laboratorşi elaborată documentaţia tehnico-normativă deproducere a substanţei.Medicas – E. Enterosorbent pentru detoxificareaorganismului uman în bază de cărbuni activi dinmaterie primă vegetală locală, elaborat împreuna cuspecialişti de la Universitatea de Stat de Medicinăşi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”. A fost aprobatde către Agenţia Medicamentul a MinisteruluiSănătăţii din Republica Moldova pentru utilizări încalitate de preparat medicamentos.Alcaloidul brevicolină. Preparat pentrutratamentul tuberculozei. A fost cercetată activitateaantituberculoasă a Brevicolinei, precum şi a săriiei – dihidroclorura de brevicolină. Ambii compuşiau demonstrat activitate antituberculoasă esenţială(99-100%) contra Mycobacterium tuberculosis80 - nr. 3(22), septembrie 2011

Managementul sănătăţii publiceH37Rv în comparaţie cu martorul „Rifampiţin”. Aufost efectuate testări de laborator.Fenglicol şi Fencarin. Preparate pentrutratamentul bolilor stomatologice şi inflamatoriiale cavităţii bucale – gingivită, parodontită,stomatită şi alte maladii. Conform rezultatelortestărilor farmacologice şi clinice ele sunt eficaceîn tratamentul maladiilor stomatologice. Au fostfăcute tentative de implementare a preparatelor înloturi mici în instituţiile medicale.De menţionat că materia primă de bază pentruobţinerea acestor compuşi este autohtonă, renovabilăşi uşor accesibilă (produse secundare vinicole şidin industria uleiurilor eterice). În plus, cercetărileinstitutului sunt tradiţional centrate pe folosirea materieiprime locale, inclusiv a produselor secundaredin complexul agroindustrial, precum şi ţinând contde problemele ecologice ale Republicii Moldova.Studiile promovate în cadrul Grădinii Botanice(Institut) al AŞM, care vizează utilizarea plantelormedicinale în industria medicamentului autohton,se referă la cercetarea substanţelor biologic active, aactivităţii antimicrobiene, antimicotice şi insecticide,evidenţierea unor forme de plante cu o productivitatesuperioară de herbă şi ulei volatil, elaborareafişelor cu elemente tehnologice organice.Din vastul genofond de plante medicinale studiatîn cadrul Grădinii Botanice, menţionăm un şirde specii care au un potenţial sporit de utilizare pepiaţa autohtonă a medicamentelor:- Pol-Pola (Aerva lanata Juss). Creşte în condiţiilepedoclimatice ale Republicii Moldova şi se foloseştela tratarea unui şir de maladii hepato-renale.Este elaborată tehnologia de obţinere a materialuluisăditor prin cultura in vitro, de cultivare în terendeschis până la obţinerea seminţelor. A fost efectuatcontrolul calităţii farmaceutice;- Pelinul lămâios (Artemisia balchanorum).Cercetările efectuate au confirmat că uleiul volatildin plante are proprietăţi antimicrobiene şi este inclusca preparat antimicotic în formula medicamentului„Remediu cu proprietăţi antimicrobiene”;- Rozmarinul (Rosmarinus officinalis L.). Serecomandă la aromatizarea diferitor băuturi, simplificădigestia, ameliorează funcţia ficatului. Suntcercetate şi evidenţiate proprietăţile antibacterieneşi antifungice;- Obligeana (Acorus calamus). S-a cercetat acţiuneaantibacteriană şi antifungică a uleiului volatilde Acorus calamus. Din datele obţinute rezultă căcea mai înaltă activitate antibacteriană s-a evidenţiatfaţă de Staphylococcus aureus şi Eterococcus faecalis,uleiul volatil de obligeană obţinut din rizomii înfaza de repaus fiind urmat de uleiul volatil obţinutdin frunze în faza de repaus, puţin mai activ din fazade butonizare. Acţiunea antifungică a fost cercetatăîn raport cu fungii Candida albicans, Aspergillusniger, Aspergillus fumigatus, Penicillium. Rezultatulexperienţei confirmă că toate probele de ulei deobligeană manifestă acţiune antifungică, mai activfiind uleiul obţinut din rizomi;- Mirtul comun (Myrtus communis L). Este osursă de fitoncide, unguentele sunt folosite la tratareabolilor inflamatoare ca antiseptic;- Polimnia sau iacon (Polymnia sonchifoliaPoepp). Se cultivă ca plantă edulcorantă, rădăcinileconţin 10,6% zaharuri, printre care oligofructanul şiinulina prezintă un interes deosebit. Se recomandăîn cazul diabetului zaharat;- Tămâiţa (Chenopodium ambrosioides L.),cercetată ca plantă ce are proprietăţi vermifuge, sefoloseşte în tratarea cistitei, reumatismului, rinitei,anginei.Un studiu complex a fost efectuat la acelaşiInstitut şi-n privinţa speciilor Koellia virginiana,Satureja montana, în urma căruia ele au fost introduseîn formula medicamentelor „Remediu cu proprietăţiantimicrobiene” şi „Preparat antimicotic”.Un deosebit interes prezintă promovarea speciilorde noi plante medicinale cu acţiune hepatoprotectoare(Desmodium canadense, Helichrysum italicum,Penthaphylloides fruticos), hipoglicemiantă(Cichorium intybus, Momordica charantea, Steviarebaudiana, Inula helenium) în industria farmaceuticăautohtonă.Totodată, Grădina Botanică, în baza cercetărilorrealizate, poate contribui şi prin următoarele activităţila producerea medicamentelor autohtone: Implementarea soiurilor, hibrizilor, formelornoi de specii medicinale în gospodăriile specializate,fondarea plantaţiilor industriale. Reproducerea materialului calitativ de multiplicareşi a seminţelor pentru iniţierea culturilor deplante medicinale. Elaborarea fişelor tehnologice cu elementeorganice de cultivare.Luând în consideraţie informaţia expusă, prezentămunele constatări şi propuneri care ar puteadestinde situaţia pe piaţa medicamentelor din RepublicaMoldova:• Actuala procedură de stabilire în Catalog apreţurilor de producător la medicamente este destulde birocratizată. În consecinţă, pentru circa o mie de3(22), septembrie 2011 - 81

Akademosdenumiri de preparate medicamentoase foarte solicitatepână în prezent preţurile aşa şi nu au fost stabilite.Importul în ianuarie 2011 a fost de 2 ori maimic decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Astfel,în ţară s-a remarcat deja un deficit la un şir de medicamente.Reducerea promisă de preţuri în realitatenu s-a produs, în ianuarie ele micşorându-se doar cu3% comparativ cu decembrie 2010.• Preţurile la medicamente trebuie introduseîn Catalog în bază de declaraţie, cum se practică înmulte ţări dezvoltate, inclusiv SUA, cu menţinereasistemului actual de declaraţie a importatorului privindfaptul că acesta este preţul producătorului.• Eforturile de control trebuie să vizeze maiîntâi de toate preţurile declarate la import, şi numodul de formare a acestora în farmacii. Catalogulpreţurilor la medicamente şi în continuare ar trebuisă rămână în liber acces. Iar în cazul depistării unordecalaje substanţiale ale preţurilor en-detail în ţarăcomparativ cu cele de peste hotare, să se poată informa/ sau autosesiza Agenţia Medicamentului şialte organisme de resort. În acelaşi scop e necesarde creat o linie fierbinte de acces public: prin telefonşi e-mail.• Operatorii care majorează neîntemeiat preţuriletrebuie să fie sancţionaţi, iar informaţiile despreaceasta – să devină publice, cu indicarea furnizoruluiiresponsabil, denumirea companiei şi numeledirectorului general.• Cum una dintre cele mai mari probleme aleîntreprinderilor mici şi medii este producerea formelormedicamentoase în întreprinderi specializateîn conformitate cu standardele GMP, considerămoportună crearea unei asemenea întreprinderi de statcare să asigure producerea industrială a preparatelormedicamentoase şi a nutraceuticelor din substanţeactive, oferite de întreprinderile biotehnologice.• Pentru asigurarea industriei farmaceuticeautohtone cu materie primă e necesară relansareaactivităţilor de implementare a soiurilor, hibrizilor,formelor noi de specii medicinale în gospodăriilespecializate, precum şi fondarea plantaţiilor industriale.• O problemă cheie a etapei de implementareîn economia naţională a preparatelor pe bazasubstanţelor sintetizate în institutele de cercetareeste posibilitatea foarte limitată de a realiza studiiaprofundate privind activitatea biologică şi toxicitatealor, care sunt destul de costisitoare. Pentruefectuarea testărilor biologice şi toxicologice,precum şi implementarea preparatelor medicinale,este necesară crearea unui Centru interdisciplinarde studii ale proprietăţilor biologice şi toxicologiceale noilor compuşi obţinuţi în instituţiile de cercetareacreditate din Republica Moldova.• De asemenea, pentru a finaliza cercetările şilansarea preparatelor medicinale elaborate pe piaţaautohtonă sunt necesare mijloace financiare suplimentare,care ar putea fi obţinute prin intermediulprogramelor de stat şi proiectelor instituţionale interdisciplinaremulticomponente, în care ar fi implicaţispecialişti din diverse domenii: chimie, microbiologie,medicină.Implementarea propunerilor prezentate ar aveaun şir de influenţe benefice nu doar imediate, ci maiales de durată pentru domeniul farmaceuticii şi pentrueconomia naţională, în general. Dintre acesteamenţionăm: crearea / revitalizarea unor noi domeniide producere – în ţară şi pe baza materiei prime locale;crearea locurilor de muncă noi – atât în sferade producere a medicamentelor, cât şi în cea de producerea materiei prime necesare (fapt ce ar permiteangajarea unui potenţial de muncă din mediul rural,în prezent cu şomaj majoritar şi cu venituri netinferioare mediului urban); valorificarea unui stocde cunoştinţe important şi a unui potenţial ştiinţificuman valoros, ocupat cu cercetarea ştiinţifică în domeniulpreparatelor farmaceutice.Nina Arbore. Portret de femeie. [1932].Ulei pe pânză 100 x 7382 - nr. 3(22), septembrie 2011

Ştiinţe medicaleAVORTULDE LA A DOUAJUMĂTATE A SEC. XXÎNCOACELudmila TĂUTU, Viorica ROŞUInstitutul Integrare Europeană şi ŞtiinţePolitice al AŞM, sector demografi eABORTION SINCE THE SECOND HALF OFTHE XXTH CENTURYIn spite of all measures taken abortion remainsthe most widely used method of fertility control inMoldova . Analyzing the dynamics of abortion, wefound large differences in the ratio of abortion indifferent districts of the country: from 8-10 to 100births (Drochia Ocnita Orhei. . ,) up to 72.4 to 101.7abortions per 100 births in Cahul and Taraclia. Thisprompted us to initiate a study aimed to Analise indetail the interruption of pregnancies and the implementationof family planning methods in Cahul. Astudy was conducted retrospectively analyzed themedical records on all abortion on demand madeduring 2010 SR Cahul. And has conducted a prospectivestudy based on survey and medical recordsof 950 abortions performed in Cahul District Hospitalduring January-August 2010În pofida progresului tehnico-ştiinţific obţinut, atuturor succeselor medicinei contemporane, în multeţări ale lumii avortul continuă să fie o metodă dereglare a natalităţii, pe fondul unei sănătăţi reproductiveprecare şi al creşterii numărului cuplurilorinfertile. Imoral, din punctul de vedere al Bisericii,scos în ilegalitate de legislaţia unor state, dreptul laavort a avut o evoluţie sinuoasă, permanent controversatăpe parcursul întregii istorii.Lumea antică a prezentat o atitudine, în general,tolerantă în ceea ce priveşte dreptul femeii de a decideviitorul propriei sarcini. Apariţia creştinismuluia accentuat atitudinea negativă a societăţii faţă deavortul provocat. În anul 1861, în Marea Britanie afost adoptată o decizie conform căreia avortul chirurgical,la orice termen de gestaţie, a fost consideratcriminal [1,2].Legea se bazează pe raţiune şi doreşte binelecomun. E o căutare a condiţiilor prin care fiecarepersoană să-şi poată realiza pe deplin propria viaţă.Avorturile au constituit dintotdeauna o problemă legislativămajoră reglementată politic în mod diferitde state diferite. Extremele sunt reprezentate, pe deo parte, de China care duce o politică agresivă delimitare a creşterii populaţiei, inclusiv printr-o politicăpro-avort, şi, pe de altă parte, de unele stateislamice în care atât avortul la cerere, cât şi cel înscop terapeutic sunt strict interzise de lege [1,2].În Europa, dreptul la avort pe parcursul secoluluial XX-lea a avut o evoluţie fluctuantă. În Polonia,ţară cu o mare influenţă a Bisericii Catolice,întreruperea de sarcină a fost permisă începând cuanul 1956, dar cu un şir de restricţii. O situaţie asemănătoarea avut loc în Portugalia, Spania, Italia [3,17, 22]. Fosta Uniune Sovietică s-a remarcat prin legalizareaavortului încă din anul 1920, cu o scurtăperioadă când avortul a fost interzis în 1936, pentruca să fie din nou legalizat în anul 1953 [1,2,8,18].România e ţara, probabil, cu cea mai tristă istorie ainterzicerii avortului asociată cu norme pronatalistegreşite care practic excludeau nu numai întreruperilede sarcină, dar şi metodele moderne de contracepţie.Celebrul Decret 779/1967 a făcut ca timp de 24 ani sădecedeze în medie anual 393 femei prin complicaţiiale avortului. În 1989 rata mortalităţii materne era de170 decese la 100 000 de nou-născuţi vii, dintre care85 la sută erau decese prin avort criminal, rată de 10ori mai mare decât cea raportată în ţările est-europeneşi de 20 ori mai mare ca în ţările Europei de Vest.Legalizarea avortului şi implementarea contracepţieidupă anul 1989 a dus la o scădere bruscă a mortalităţiimaterne cu 70 la sută în primul an, urmată de oscădere mai lentă în următorii ani [9].Pe parcursul ultimelor decenii majoritatea stateloreuropene au legalizat avortul, dar aplică concomitentpolitici de limitare a acestuia, prin promovareametodelor moderne de planificare familială şicontracepţie. Conform datelor Congresului Mondialpentru Populaţie şi Dezvoltare din Paris (2005),la scară mondială sunt efectuate anual 55 milioanede avorturi, zilnic apelează la întreruperea sarcinii150 000 femei. Din numărul total de avorturi, 22 demilioane sunt avorturi în condiţii nesigure, iar 99%din ele sunt efectuate în ţările în curs de dezvoltare.În pofida eforturilor întreprinse, care au îmbrăcatforma unor acţiuni ştiinţifice, medicale, sociale,legislative, din 585 000 femei gravide, decedateanual pe plan mondial, 13% îşi pierd viaţa în urmacomplicaţiilor avorturilor [1,2,3]. Astfel, dacă lasfârşitul anilor 1920 femeia prevenea 1/3 din procreărişi avorta 1/4 din sarcini, în zilele noastre suntprevenite 2/3 din sarcini, iar 3/4 din gravidităţi suntavortate [2].În Federaţia Rusă mortalitatea maternă legatăde avort pe parcursul ultimilor 19 ani s-a micşoratde şase ori, de la 13,6 la 100 000 născuţi vii în 1990până la 2,3 la 100 000 născuţi vii în 2009. Mortalitateamaternă din alte cauze s-a redus, în acelaşiinterval de timp, numai de 1,7 ori [7,8,18].3(22), septembrie 2011 - 83

AkademosFederaţia RusăEstoniaRomâniaBulgariaLetoniaSuediaUngariaAngliaBielorusiaFranţaSerbiaR. MoldovaDanemarcaNorvegiaSloveniaFinlandaSpaniaItaliaOlandaBelgiaGermaniaElveţiaPolonia511111098771313171717161514212121232730410 5 10 15 20 25 30 35 40 45Figura 1. Ponderea avorturilor la 1 000 de femei fertile, în unele ţări europene, 2009Mortalitatea maternă survenită în urma întreruperiisarcinii în Republica Moldova între anii 1999şi 2010 a fost de 2,5 – 2,6 la 100 000 născuţi vii[2,23].Europa e acea parte a lumii, în care sunt înregistrateatât cele mai mici cât şi unele din cele mai marivalori ale ratei avorturilor la 1 000 de femei fertile.Din totalul avorturilor de pe continentul european,42% au loc în ţările Uniunii Europene, pe când restul– 58%, în ţările Europei de Est [21] (fig. 1).O analiză minuţioasă a evoluţiei avorturilor înFranţa pe parcursul a treizeci de ani a fost efectuatăde către Institutul Francez de Studii Demografice.S-a constatat că din 1975, rata avorturilor a fostaproximativ constantă, constituind 14-17 avorturi la1 000 de femei fertile, fără tendinţe de reducere. Înacelaşi timp, planificarea familiei în rândul populaţieifranceze e bine cunoscută şi larg răspândită.Dacă în 1978 doar 52% din femeile fertile ce aveauviaţă sexuală utilizau metode de contracepţie, apoiîn jurul anului 2005 deja 82% din femei recurgeaula metode moderne de planificare a familiei. A scăzutşi numărul sarcinilor nedorite, de la 42% din numărultotal de sarcini în 1975 la 33% în 2005. S-aconstatat însă că, dacă în 1975 patru din zece sarcinineplanificate se finisau prin avort, apoi în 2005 dinzece sarcini planificate erau avortate şase. În celedin urmă, s-a ajuns la concluzia că în special statutulfemeii, viaţa ei socială, cariera, dorinţa de a fi câtmai independentă şi ulterior imperfecţiunea metodelorde contracepţie, până şi a celor moderne, determinămenţinerea ratei avorturilor atât în Franţa,cât şi în unele ţări ale Europei de Vest [15].În Uniunea Sovietică avorturile erau larg practicate.În 1965 numai în Federaţia Rusă la 100 naşterireveneau 274,5 avorturi, în acelaşi an în RepublicaMoldova la 100 naşteri se semnalau 130,3 avorturi[2,7,11]. „Cultura avortului” a fost ulterior moştenităşi de ţările CSI (tabelul 1). În majoritatea ţărilor exsovieticeîn perioada anilor 1990-2000 rata totală aavorturilor (numărul mediu de avorturi efectuate deo femeie pe parcursul vieţii) depăşea sau era egalăcu rata totală de fertilitate, prin urmare o femeie aveamai multe sau tot atâtea avorturi ca şi naşteri.Abia în 2007, în Federaţia Rusă, pentru primadată în ultimii 48 ani, numărul de naşteri l-a depăşitpe cel al avorturilor, la 100 de naşteri înregistrându-se92 de avorturi. Din 1990, pe parcursul aşaptesprezece ani, numărul absolut al avorturilors-a redus de 2,8 ori, iar la 1 000 de femei fertilede 3 ori. Dacă la o femeie de vârstă fertilă în 1991reveneau 3,39 avorturi, apoi în 2007 acest indicatora constituit 1,31 [7, 8]. Cu toate succesele obţinute,Federaţia Rusă continuă să fie inclusă în categoriaţărilor cu o incidenţă ridicată a avorturilor şi o implementaremodestă a metodelor moderne de planificarea familiei.Republicile din Asia Mijlocie întotdeauna s-aucaracterizat printr-o pondere scăzută a avorturilordatorită, în mare parte, religiei musulmane.84 - nr. 3(22), septembrie 2011

Ştiinţe medicalePonderea avorturilor la 100 de naşteri, în ţările CSI, 1960-2008Tabelul 1AniAzerbaidjanArmeniaBelarusGeorgiaCazahstanKârghâzstanLetoniaLituaniaRepublicaMoldova1960 - - 85,3 41,6 - - - 58,4 69,0 157,2 - - - 138,1 177,91965 37,5 - 133,9 48,1 - - - 82,7 130,3 274,5 - - - - 211,91970 33,8 - 128,1 51,4 - - - 81,6 123,4 254,1 - - - 157,1 188,71980 37,4 46,4 130,7 95,3 - 50,6 - 87,3 121,0 204,6 - - 29,8 153,2 159,91985 29,9 42,2 121,7 68,1 82,5 54,0 - 71,8 113,5 187,5 - 26,8 29,4 148,9 150,91990 13,4 31,6 183,5 61,3 70,2 41,6 129,2 87,9 106,3 205,9 27,0 29,7 31,0 155,1 131,92000 15,0 34,3 130,1 30,6 61,7 16,5 85,1 47,6 55,2 168,7 13,2 16,9 11,7 112,7 97,52005 13,8 29,1 71,4 42,0 45,0 11,6 59,4 32,7 44,1 117,4 10,7 13,4 8,5 44,6 67,02008 16,6 30,3 39,1 39,0 36,5 10,4 43,5 25,8 40,8 81,1 - 11,0 6,2 28,1 52,5Sursa: http://demoscope.ru/weeklyFederaţia RusăTadjikistanTurkmenistanUzbekistanUcrainaEstoniaFluctuaţiile din domeniul economic şi politic,înregistrate în Republica Moldova, au cauzat reducereacalităţii vieţii, polarizarea societăţii, şomajul,înrăutăţirea indicatorilor demografici, a sănătăţiireproductive. În ultimii zece ani s-au obţinut însăunele succese în ceea ce priveşte implementareacontracepţiei moderne şi scăderea numărului deîntreruperi de sarcină atât în majoritatea ţărilor dinEuropa de Est, cât şi la noi în ţară.Deşi datele statistice din ultimii ani arată o scăderea numărului de avorturi în Republica Moldova,considerăm, totuşi, că cifra avorturilor nu reflectănumărul real de întreruperi ale sarcinilor, deoarecemulte din ele nu se înregistrează. În plus, o mareparte din femeile de vârsta reproductivă sunt plecatepeste hotarele ţării. Migraţia acestui contingent defemei a determinat ca raportarea avorturilor la 100de naşteri să fie un indicator mult mai veridic decâtla 1 000 de femei fertile. E alarmant şi faptul că sesemnalează o creştere dublă pe parcursul a 14 ania întreruperilor de sarcină la femeile primigeste şio creştere a avorturilor în grupa de vârstă de 15-19ani, de la 8,9% la 10,8% (tabelul 2).În pofida metodelor moderne de întreruperea sarcinii, 1/3 din ele se efectuează prin chiuretaj,inclusiv în oraşul Chişinău. În raioanele Floreşti,Străşeni, Soroca, Criuleni, Teleneşti toate întreruperilede sarcină, în ultimii doi ani (2009-2010), s-auefectuat exclusiv prin chiuretaj.Cât priveşte avortul medicamentos, din toatemetodele de întrerupere a sarcinii acesta constituiedoar 2,5% [23].În baza reformei sistemului sănătăţii din RepublicaMoldova, planificarea familiei a devenit partecomponentă a serviciului de asistenţă medicală primară.La ora actuală, în republică îşi desfăşoară activitatea3 Centre de sănătate pentru femei, 40 de cabinetede planificare a familiei în cadrul instituţiilormedicale, 12 Centre de sănătate prietenoase tinerilor.În anul 2005 a fost aprobată, prin Hotărârea Guvernuluinr. 913, Strategia Naţională a Sănătăţii Reproductive.Cu toate acestea, situaţia în sănătatea reproductivăîn ultimele două decenii se caracterizează prinreducerea natalităţii şi fertilităţii, sporirea număruluicuplurilor sterile, creşterea migraţiei populaţiei, mortalităţiimaterne, nivele relativ înalte ale morbidităţiişi mortalităţii perinatale şi infantile, sarcini neplanificateşi avorturi multiple, complicaţii după avort cu unnivel scăzut de utilizare a contracepţiei moderne.Analizând dinamica avorturilor, am constatatmari diferenţe în raport teritorial (figura 2).În raioanele Cahul şi Taraclia se semnalează ratacea mai mare de întreruperi de sarcini, care e dublăsau chiar triplă faţă de municipiul Chişinău, mediape raioane sau valorile înregistrate pe ţară. Acestfapt ne-a determinat să iniţiem un studiu centrat peanaliza mai detaliată în ce priveşte întreruperea sarcinilorîn Cahul. În acest scop au fost studiate, pebaza fişelor medicale, toate avorturile ce au fost înregistrateîn raionul Cahul pe parcursul anului 2010,precum şi s-a efectuat un studiu prospectiv pe bazăde anchetă şi fişe medicale a 950 de întreruperi desarcină efectuate în Spitalul Raional Cahul în perioadaianuarie-august 2010.Rezultatele obţinute au arătat o reducere semnificativăa numărului de avorturi din anul 2000 până înanul 2005 de la 2 000 avorturi (183,4 la 100 născuţi)până la 1 278 avorturi (85 la 100 născuţi). În următoriiani numărul de avorturi rămâne la un nivel înaltfără tendinţe de scădere, prezentând valori deosebit3(22), septembrie 2011 - 85

de înalte în raport cu alte unităţi administrative. Dinnumărul de avorturi înregistrate în anul 2010, 17,8%au fost efectuate la primipare, dintre care 7,6% constituiaupaciente sub 16 ani. Metoda cea mai utilizatăde întreruperi de sarcină a fost prin aspiraţie manuală,la termenul în medie de 9-10 săptămâni.În urma anchetării a 950 femei care s-au adresatpentru întreruperea sarcinii în Spitalul Raional Cahulam constatat că cel mai frecvent se apelează laavort la vârsta de 19-30 ani, predominând pacientele86 - nr. 3(22), septembrie 2011AkademosTabelul 2Evoluţia numărului de avorturi în perioada anilor 1995-2009, Republica MoldovaIndicatorul 1995 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009Avorturi - total 57181 26035 16028 15739 17551 17965 16642 15742 15843 15900 14634La 1000 femeiîn vârstă de15-49 ani 51 22 16 16 17 118 16 16 16 16 15La 100 născuţivii116,3 70 44 44 48 47 45 42 42 41,2 36,2Pondereaavorturilor laprimigeste (%) 8,4 9,5 11,9 12,8 12,5 12,9 14,4 17,1 16,4 19,7 18,2Pondereaavorturilor lagrupa de vârstă15-19 ani (%) 8,9 10,6 10,6 11,1 10,7 9,5 9,7 9,2 9,5 8,3 10,8Sursa: http://demoscope.ru/weeklyFigura 2. Repartizarea teritorială a avorturilor înRepublica Moldova, 2010Sursă: Biroul Naţional de Statisticăcăsătorite. Majoritatea femeilor incluse în studiu, înproporţie de 68%, au început viaţa sexuală precoce,la vârsta de 16-19 ani, 13% dintre ele înainte de 16ani (fig. 3).În raport cu mediul de trai, în lotul de studiu aupredominat pacientele din mediul rural, în proporţiede 63%. Analizând gradul de instruire, am constatatprevalenţa pacientelor cu studii medii generaleîn proporţie de 50%, faţă de 22% paciente cu studiimedii speciale şi 28% cu studii superioare.Avortul la cerere la primigeste se întâlneşteîn 32% cazuri, toate fiind înregistrate la pacientenecăsătorite (19%) sau care trăiesc în concubinaj(13%).Cu toate că familia cu doi copii e consideratăideală de generaţiile aflate în perioadareproductivă, avorturile la cea de-a doua şimai mult sarcină sunt întâlnite în special lafemeile căsătorite reprezentând 59% din toateavorturile la cerere.Factorii cei mai frecvenţi care le determinăpe femei să recurgă la avort la cerere sunt:factorii socio-economici – 26% cazuri, statutulfemeii contemporane – 22%, starea civilă(necăsătorite/divorţate) – 19%, relaţii instabilecu partenerul – 15%, nu mai doresc să aibăcopii – 12%, copii mici în familie – 6%.Dacă e să analizăm metoda de întreruperea sarcinii, atunci vacuum aspiraţia manualăs-a întrebuinţat în 78% cazuri, metoda medicamentoasăîn 11%, chiuretajul în 11%.Complicaţiile cele mai frecvente au fost:hemoragie – 5% cazuri, proces inflamatoral organelor genitale – 2%, dereglări de ciclumenstrual – 6%, avort incomplet – 5%,respectiv 78% nu au avut nicio complicaţie(fig. 4).

Ştiinţe medicaleNu mmai doresc c a a aveacopii 12%Copii mici m ici în familie n ilie6%Factori Factori socio-economicieconom 26% ici26%6%5%5% 4% 2%R ela ii ins tabile cupartenerul 15%78%Starea civilăcivil (necăsătorite/divorţate)sdiv or at 19% e) 19%Statutul femeii 22% 22%Figura 3. Factorii determinanţi ai avortuluila cererenu au avut complicaţiiiihem oragies terilitatedereglăriri de ciclu m ens trualavort incom pletproces inflam ator al organelor pelvineFigura 4. Complicaţiile survenite după avorturilela cerereÎn condiţii demografice nefavorabile, planificareafamiliei devine o problemă deosebit demetoda calendarului în proporţie de 51 şi, respectiv,48%. Cea mai utilizată metodă de contracepţie printrefemeile căsătorite e steriletul, iar în rândul celor-actuală care permite, în primul rând, evitarea sarcinilornedorite care la noi în ţară se termină în 74% necăsătorite – prezervativul. Metodele moderne suntprin avorturi la cerere, alegerea timpului optim pentrunaşterea copiilor în raport cu vârsta şi starea de parativ cu cele din mediul rural. Cu cât nivelul defolosite mai mult de femeile din mediul urban com-sănătate a părinţilor şi naşterea copiilor doriţi. educaţie al femeilor este mai ridicat, cu atât acesteaPe moment, eficacitatea planificării familiale ţinefolosesc mai degrabă o metodă contraceptivă modernădecât una tradiţională.Noi am stabilit că femeilenu numai de implementarea metodelor de contracepţie,dar şi de evidenţierea la timp a femeilor dindin lotul de studiu ştiu de unele metode de contracepţieînsă cele în special cu nivel general sau mediu degrupul de risc, de tratamentul sterilităţii şi prevenireabolilor sexual transmisibile. Noi ne-am propus, prinanchetarea a 300 de femei cu un nivel de instruireinstruire nu dispun de informaţie cum să le utilizezediferit, să determinăm gradul lor de informare cu privirela contracepţie, ponderea utilizării contracepti-Cu toate că pe plan mondial tot mai multe femeiori cât de eficiente sunt acestea în prevenirea sarcinii.velor moderne şi atitudinea faţă de avort.utilizează contraceptivele orale hormonale, femeileMajoritatea femeilor intervievate continuă să considereavortul drept un mijloc acceptabil de evitare a sunt sceptice în privinţa lor, din cauza opiniei greşi-din studiul nostru, indiferent de nivelul de instruire,naşterilor nedorite, în pofida faptului că acesta ar puteate despre riscurile pentru sănătate şi efectele secundaresă le pericliteze sănătatea. Utilizarea contracepţieide către femeile căsătorite, fie prin metode moderne,fie prin cele tradiţionale, e cuprinsă între 41-82% înraport cu nivelul de instruire (tabelul 3).Femeile cu studii medii generale şi medii specialecontinuă să se bazeze preponderent pe contracepţiatradiţională, în special pe coitus intreruptus şiale acestora.În plus, majoritatea femeilor intervievate căsătoriteşi care au declarat că nu îşi mai doresc copiipractic nu folosesc metode de contracepţie permanentă.Dacă sterilizarea feminină e acceptată şi utilizatăde un procent mic de femei, apoi vasectomiae în general privită сa o metodă inadmisibilă. Steri-Tabelul 3Ierarhia metodelor de contracepţie utilizate şi cunoscute de respondente.Studii medii generale Studii medii speciale Studii superioareCunoaşteţi % Utilizaţi % Cunoaşteţi % Utilizaţi % Cunoaşteţi % Utilizaţi %Prezervativ 95 39 99 44 100 49,8Metoda calendarului 48 15 78 21 100 10,5Coitus întreruptus 73 53 72 53 100 35Contracepţia oralăhormonală 52 21 81 21 98 47Contracepţieintramusculară - - 4 - 39 -Implant contraceptiv - - - - 8 -DIU 79 53 100 36 98 25Sterilizarea chirurgicalăfeminină 57 5 46 3 98 8Vasectomia - - 2 - 83 -Nicio metodă - 23,1 - 17,9 - 193(22), septembrie 2011 - 87

Akademoslizarea permanentă, în special cea masculină, chiarşi în prezent, nu e promovată de mediul medical dinţară, această metodă fiind una din cele mai utilizateîn SUA şi Europa de Vest.Aşadar, studiul nostru a demonstrat o diminuarea numărului de avorturi pe parcursul ultimelor douădecenii, în paralel cu reducerea mortalităţii materneprin avort, dar această reducere nu reflectă situaţiareală din motivul că nu toate avorturile sunt înregistrate.Pe parcursul a mai multor ani se constată undecalaj semnificativ între ratele avorturilor în diferiteraioane ale republicii: de la 8-10 la 100 naşteri(Drochia, Ocniţa, Orhei) până la 72,4-101,7 avorturila 100 naşteri în Cahul şi Taraclia.Se constată o creştere a numărului de avorturi laprimigeste de la 8,4% în 2000 la 18,2% în 2009 şio tendinţă lentă de creştere a numărului de avorturiîntre minore.Nu există o informare adecvată a populaţiei înce priveşte metodele moderne de contracepţie. Pânăîn prezent, în majoritatea cazurilor predomină folosireaDIU şi a metodelor tradiţionale.În pofida metodelor moderne de întrerupere asarcinii, 1/3 dintre ele se efectuează prin chiuretaj,inclusiv în oraşul Chişinău. În raioanele Făleşti,Sângerei, Soroca, Criuleni, Teleneşti toate întreruperilede sarcină în ultimii doi ani (2009-2010) seefectuează exclusiv prin chiuretaj.În ceea ce priveşte avortul medicamentos, elconstituie doar 2,5% din toate metodele de întreruperea sarcinii [23].Bibliografie1. Безопасный аборт: Рекомендации для системздравоохранения по вопросам политики и практики,Всемирная Организация Здравоохранения, 2004,http://www.euro.who.int.2. Paladi Gh., Cerneţchi O., Obstetrică patologică,Centrul editorial poligrafic (Medicina), 2007, 744 p.; manual.3. World Health Statistics 2010., Publications ofthe World Health Organization., Department of HealthStatistics and Informatics of the Information, 2010.,http://www.who.int/whosis/whostat/2010/en/index.html4. Unsafe abortion: Global and regional estimatesof the incidence of unsafe abortion and associated mortalityin 2008, 6th ed. World Health Organization.,ISBN978 92 4 150111 8.5. STATE OF WORLD POPULATION 2004:Maternal Health, UNICEF, 2004, http://www.unfpa.org/swp/2004/english/notes/page 76. Paladi Gh., Particularităţile în timp a unor procesedemografice pe teritoriul Republicii Moldova, CentrulEditorial-Poligrafic Medicina, Chişinău, 2004.7. Сакевич Виктория, Денисов Борис, Перейдетли Россия от аборта к планированию семeй? 2011.http://demoscope.ru/weekly.8. Письмо МЗСР РФ от 2 июля 2008 г. №4627-РX Об абортах и материнской смертности послеабортов в Российской Федерации в 2007 году, www.coi.su/docs/pismo ob abortah.doc.9. Munteanu Ioan, Tratat de obstetrică, EdituraAcademiei Române, Bucureşti, 2000.10. Usatîi Andrei, Teza de doctor în ştiinţe medicale– Particularităţile planificării familiale în condiţii rurale,Chişinău, 1997.11. Cавич В. Аборт – кривое зеркалодемографической политики. http://demoscope.ru/weekly.12. Marie-Louise H. Hansen, Ditte Moolgard-Nielsen,Lisbeth B. Knudsen, Rates of induced abortion inDanemark according to previous births, and previousabortions, Demographic Research, Vol. 21, Article 22, p642-680, 2009. http://www.demographic-research.org.13. Şalaru Otilia, Paladi Gheorghe, Avortul provocatla primigeste, Chişinău, 1997.14. Şalaru Otilia, Reabilitarea sănătăţii reproductivela primigeste cu avort provocat, Chişinău, 1998.15. Nathalie Bajos, Caroline Moreau, Henri Leridon,Why has the number of abortions not declined inFrance over the past 30 years?, Population and Societies,No.407, 2004. http://www.ined.fr.16. Buciuceanu-Vrabie Mariana, Particularităţileactuale ale comportamentului reproductiv al femeilor devârstă fertilă din municipiul Chişinău, Al V-lea Congresde Obstetrică şi Ginecologie cu participare Internaţională,Chişinău, 7-8 octombrie 2010.17. Tomas Frejka, Birth regulation in Europe: Completingthe contraceptive revolutions, Demographic Research,Vol. 19, Article 5, p. 73-84, 2008. http://www.demographic-research.org.18. Здравоохранение Российской Федерации2006, Нр. 5, ст. 49-51, Аборт у женщин из сельскойместности.19. Center for Reproductive Law and Policy, Makingabortion safe, legal and accessible: a tool kitfor action,New-York, 2000.20. World Abortion Policies 2011, United Nations,Departament of Economic and Social Affairs. PopulationDevision, http://www.un.org.21. Wurm Gisela, Access to safe and legal abortionin Europe, Council of Europe, Parlamentary Assembly,Doc.11537rev., 2008. http://assembly.coe.int.22. Hagc Corina, Antonovici Zelijka, AtanasovaAneliya, Abortion and its impact on women and girlsin Europe, Council of Europe, Parlamentary Assembly,Doc.10802, 2006. http://assembly.coe.int.23. Anuar Statistic 2010, http://statistic.md.24. Mihalcean Luminiţa, Teză de doctor în ştiinţemedicale - Factorii de risc şi conduita preconcepţională afemeilor cu sarcină oprită în evoluţie în anamneză, CentrulEditorial-Poligrafic Medicina, Chişinău, 2010.88 - nr. 3(22), septembrie 2011

MicrobiologieBIOSINTEZA ENZIMELORLIPOLITICE DE CĂTREPSEUDOMONASCNM-PsB,MICROFLORA SATELITA DUNALIELLA SALINADr., conf. univ. Victor CROITORU 1Acad. Valeriu RUDIC 21Departamentul de biochimie şi biofizică medicalăa Institutului Karolinska, Stokholm, Suedia2Institutul de Microbiologie şi Biotehnologie,AŞMBIOSYNTHESIS OF LIPOLYTICENZYMES BY PSEUDOMONAS CNM-PsB, SATELLITE MICROFLORA OFDUNALIELLA SALINAWe have investigated biosyntheticcharacteristics of two newly isolated Pseudomonassp. 1 CNM-PsB-01 and Pseu domonassp. 2 CNM-PsB-02 strains, in parallel withbiotechnological tools oriented for obtainingenzymatic fractions with an elevated lipolyticactivity. Based on rational design andmathematical optimization we suggested fournew nutritive media, containing secondaryorganic resources, fi nally leading to prominentlevels of lipo-enzymatic complexes. Productioncosts of these lipolytic complexes are reduceddue to utilization of the aqueous supernatantresulting after collection of the primaryDunaliella salina biomass. We concludedthat via combination of modern principles ofbiotechnology, and making use of secondarynutrient resources, like sterilized aqua fractionof D. salina, it is possible to obtain two majorproducts in one biotech cycle, that is Dunaliellasalina biomass and the lipolytic complexresulting from cultivation of Pseudomonas onthe residual media.1. PREFAŢĂEnzimele lipolitice joacă un rol important înmetabolismul lipidic al prokaryotelor şi eukaryotelor.Aceste enzime contribuie la transferul lipidelor dela un organism la altul, de la plante la animale, iarde la animalele inferioare la cele ierarhic situatemai superior. În organismul integru aceste enzimeparticipă la procesul de depozitare şi imobilizare agrăsimilor, folosite, la rândul lor, în calitate de sursăenergetică a celulei. Mai mult decât atât. Incluzânduseîn metabolismul lipidelor intracelulare, eleparticipă la funcţionarea membranelor biologice[1].Alături de funcţiile sale cu rol biologic inerent,enzimele lipolitice au şi roluri specifice: se aplică pelarg în medicină, zootehnie, alimentaţie, în ansamblucu alte enzime se folosesc pentru purificareabiologică a apelor reziduale, la transesterificare şiproducere a biodieselului [2].În prezent, pentru obţinerea preparatelorenzimatice, se utilizează foarte activ microorganismele,fapt determinat de viteza mare acreşterii lor, posibilitatea reglării componenţeisistemelor fermentative prin selecţia tulpinilor noi deproducători şi crearea condiţiilor optime de sintezăa acestor substanţe bioactive. La etapa actuală,industria alimentară şi farmaceutică a RepubliciiMoldova resimte deficitul preparatelor lipoenzimatice,ceea ce impune elaborarea tehnologiilornoi de obţinere a acestor compuşi folosind ca materieprimă ieftină biomasa microbiană. Din aceastăcauză, problema privind selectarea, identificarea şiintroducerea în practică a noilor tulpini de bacteriieste studiată asiduu de numeroşi cercetători, în finalindicând necesitatea cercetărilor vizând enzimelelipolitice şi elaborarea ulterioară a procedeelorbiotehnologice pe baza lor [3].Au capacitatea de acumulare a lipazeireprezentanţii genurilor Rhizopus, Penicillium,Aspergillus, bacteriile Bacillus fl uorescens, B.piocyaneum, B. prodegiosum, Pseudomonas etc.Lipazele pot acţiona într-un diapazon larg detemperatură. De exemplu, unele lipaze extrase dinmicroorganisme sunt active la -20 0 C, iar cele extrasedin Vernonia anthelminthica – la +65 0 C. Când seutilizează substraturi ce se lichefiază la temperaturimai mari, se poate spori temperatura incubaţiei, deexemplu până la +45 0 C, pentru a asigura lichefiereasubstratului [4].Lipazele se aplică la producerea compuşilorchirali pentru industriile agrochimice şi farmaceutice,atât în producerea substanţelor optic purefolosind lipaza, cât şi în rezoluţia racematelor dupăsinteză. Reacţiile catalizate de lipaze pot fi utilizatela producerea polimerilor optic puri [5].Pseudomonas aurantiaca şi P. aeruginosaposedă lipoproteidlipază (diacilglicerolipază –IN 3.1.1.34) capabilă să scindeze eterii sterinelor(colesterina), fiind notabil faptul că viteza hidrolizeieste cu atât mai mare, cu cât mai lungă este catenaradicalului acidului gras [6]. Dintre fosfataze(hidrolazele fosfodieterilor), mai amănunţit suntstudiate fosfolipazele, în particular fosfolipazaC, sau lecitinaza (IN 3.1.4.3), care este sintetizatăde multe specii de Pseudomonade. Proprietăţilelecitinazei Pseudomonas aureofaciens au foststudiate de cercetătorii japonezi [7].3(22), septembrie 2011 - 89

Akademos2. OBIECTE ŞI METODE DE STUDIUÎn cadrul studiului au fost cercetate două obiecte:alga verde Dunaliella salina TEOD. CALU–834 şimicroflora-satelit a D. salina, izolată în şapte fracţii,din care, prin metoda expres de testare, au fost alesedouă fracţii numite convenţional 2b şi 3b. Ulterior,culturile numite convenţional 2b şi 3b au fostidentificate (la USMF „Nicolae Testemiţanu”) şidepozitate în Colecţia Naţională de Microorganismesub numele Pseudomonas sp.1 CNM-PsB-01 (pentrucodificarea 2b) şi Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02(respectiv pentru 3b).Particularităţile de cultură şi metodele destudiu al algei verzi Dunaliella salinaPe mediile lichide suspensia de alge are o culoareverde care, în cazul iluminării intense, căpătă onuanţă galbenă-portocalie. Tulpina se dezvoltă binepe mediile nutritive Ben-Amotz ce au următoareacompoziţie [8]:Macroelemente: (g/l)Microelemente: (mg/ml)NaCl 120 Trilon B 0.885NaHCO 31.7 MnSO 40.309NaNO 30.45 MoO 30.15KH 2PO 40.05 ZnSO 40.44MgSO 40.75 CuSO 40.098KCl 0.15FeCl 30.5 ml/l din 2.5 g/lCaCl 20.4 ml/l din 2.5 g/lCreşterea şi productivitatea algei Dunaliellasalina se determină după schimbarea densităţii opticela lungimea de undă λ=625 nm, iar recalcularea BAUse efectuează după formula: M = D 625x 0,768, unde0,768 este coeficientul de recalculare a biomasei înmg/ml.Pentru păstrarea îndelungată a tulpinii sefoloseşte mediul agarizat Ben-Amotz [8] latemperatura de 8-10°C şi iluminarea de 3-4 miierg/cm 2 , s. Reînnoirea culturii în aceste condiţii seface la fiecare 2 luni. Tulpina poate fi menţinută şipe mediul mineral lichid, la o iluminare de zi şi latemperatura camerei, reînnoirea culturii efectuândusepeste fiecare 40-45 de zile [3].Caracteristici culturale şi particularităţi aletulpinilor Pseudomonas sp. 1 CNM-PsB-01 şiPseudomonas sp. 2 CNM-PsB-02Tulpina Pseudomonas sp.1 şi Pseudomonassp.2 au fost izolate în cultură pură din microflorasatelit a algei verzi, halofile Dunaliella salina Teod.CALU-834. Activitatea lipolitică a tulpinii propuseconstituie 1661 mMol/mg (pentru PsB-01) şi 3229mMol/mg (pentru PsB-02). Reprezintă bastonaşeGram-negative, strict aerobe, mobile, cu celulesolitare, baciliforme, cu dimensiunile de 0,5-1 x1,5-4 μm.Tulpinile se caracterizează printr-o activitatelipolitică extracelulară înaltă. Activitatea maximă afermenţilor lipolitici se constată în a 4-a zi de cultivarea bacteriilor. Sunt hemoorganotrofi cu temperaturilimite la +5 o C. Nu se observă creşterea la +42 o C.Temperatura optimă de dezvoltare este +24 - +26 o C.Sursă de carbon pentru dezvoltare poate servi:zaharoza, lactoza, mai puţin glucoza, manitoza,maltoza. Au activitate lipolitică pronunţată. Tulpinanu este rezistentă la eritromicină, lincomicină,streptomicină şi e rezistentă la oxaciclină, ampicilină,ristampicină. Reacţia indolică este pozitivă. Potcreşte fără inhibarea proceselor de divizare înintervalul de pH 5,5-8,4. La pH-ul mediului de 3,8tulpinile nu cresc.Metode matematiceMetodele matematice de planificare aexperienţelor implementate în acest studiu sunt:caracteristica factorilor de variere în cadrul optimizării mediilor nutritive; experienţa factorială deplinăşi metoda mişcării pe gradient sau Box-Wilson [9].La optimizarea mediilor de cultură, în calitate denivel iniţial poate fi ales mediul deja recomandatpentru organismul studiat sau pot fi folosite datelereferitoare la componenţa substraturilor naturale dincare a fost izolat organismul dat.În scopul alegerii unităţilor de variere semontează o serie de experienţe preliminare în care sevariază fiecare factor consecutiv, pe fonul invariabilal celorlalţi componenţi ai mediului, pentru adetermina dependenţa productivităţii culturii deconcentraţia fiecărui factor în parte. În acest cazse ţine cont de faptul că ambele nivele (+ şi -) alefactorului studiat trebuie să se găsească în una dinzonele active ale dependenţei productivităţii.În cadrul optimizării mediilor nutritive,folosindu-se metoda balanţei aleatorii, nivelele devariere a factorilor se aleg astfel încât unul să seafle în zona optimală, iar al doilea în una din zoneleextreme. Pentru a determina cea mai scurtă cale spreextremă în direcţia gradientului, este necesar de avaria factorii proporţional coeficienţilor de regresie,ţinând cont de semnul lor. Calculele încep cutrecerea de la variabilele codificate la cele naturale.Pentru aceasta se calculează produsul b iλ ipentrutoţi factorii la care b is-au dovedit a fi semnificativi.Apoi se alege factorul, al cărui produs este celmai mic faţă de mărimea absolută şi se calculeazăraportul celorlalţi factori faţă de factorul ales.Astfel, obţinem coeficienţii de proporţionalitateK, care poartă semnele corespunzătoare alefiecărui factor. Planificarea ulterioară cu scopuldeterminării maximului funcţiei constă în adunareasau scăderea concomitentă (în conformitate cusemnul coeficienţilor de regresie) a paşilor calculaţila nivelul de bază. Potrivit rezultatelor experienţei„mişcarea pe gradient”, se obţine variaţia optimăa mediului care asigură nivelul cel mai înalt alprocesului studiat [9].90 - nr. 3(22), septembrie 2011

Microbiologie3. REZULTATE ŞI DISCUŢIIÎn cadrul cercetărilor preliminare, pentru adetermina particularităţile de sinteză şi separarea lipazelor produse de microflora satelit a algeiD. salina (bacteriile genului Pseudomonas), s-auobţinut date ce au indicat că salefierea cu sulfat deamoniu de diverse concentraţii pentru separarealipazei de alte substanţe bioactive nu e raţională,deoarece activitatea lipazică se observă doar lafolosirea concentraţiilor înalte de sulfat de amoniu,iar o parte din β-caroten este pierdut din cauzatrecerii lui în soluţie care apoi se aruncă.În scopul optimizării termenilor de evaluarecantitativă a sintezei fermenţilor lipolitici demicroflora bacteriană (tulpinile Pseudomonas sp.1CNM-PsB-01 şi Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02),în dinamica dezvoltării ei, bacteriile au fost cultivatepe lichidul supernatant al Dunaliellei (preliminarsterilizat), adăugându-se substanţe organice laînceputul experienţei. Culturile Pseudomonas sp.1CNM-PsB-01 şi Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02s-au cercetat la prezenţa activităţii lipazice începânddin ziua a doua, zilnic, până în ziua a noua. După cums-a stabilit, cultura Pseudomonas sp.1 CNM-PsB-01manifestă activitate lipazică maximă în ziua a 4-aşi a 7-ea, iar maximul activităţii lipazice a culturiiPseudomonas sp.2 CNM-PsB-02 este în ziua a 5-a.Pornind de la dinamica dezvoltării microflorei, peviitor, culturile vor fi cercetate preponderent în zilele4-5 de cultivare (pentru fiecare cultură respectiv).De asemenea, se observă că tulpina Pseudomonassp.1 CNM-PsB-01 are o activitate practic dublă,în comparaţie cu cultura Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02 şi astfel ea apare ca o sursă biotehnologicămai valoroasă de producere a lipazelor decâtculturile înrudite.Lungimea de undă pentru recalcularea biomaseiabsolut uscate (BAU) a culturilor Pseudomonas sp.1CNM-PsB-01 şi Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02,s-a stabilit a fi în intervalul de 300-360 nm.În scopul determinării variantei optime acompoziţiei mediului nutritiv pentru cultivareabacteriilor însoţitoare ale D. salina a fost efectuatăexperienţa de preplanificare. Ca factori de variereau fost folosiţi autolizatul de drojdii, soluţia dezaharoză şi extractul aquasolubil din Dunaliellasalina în diferite concentraţii. Experimental s-aobservat că valoarea maximă a activităţii lipazicese constată în cazul utilizării concentraţiei de 0,5%sol. de zaharoză pentru tulpinile Pseudomonas sp.1CNM-PsB-01 şi Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02.S-a observat, de asemenea, că valoarea maximăa activităţii lipazice se constată în cazul folosiriiconcentraţiei de 0,9% sol. autolizat de drojdii pentrutulpina Pseudomonas sp.1 CNM-PsB-01 şi 1,5%sol. autolizat de drojdii pentru tulpina Pseudomonassp.2 CNM-PsB-02.Deoarece tulpinile în cercetare au fost izolatedin microflora satelit a algei verzi Dunaliella salina,s-a decis să se investigheze influenţa extractuluiaquasolubil al acestei alge ca un inductor al sintezeienzimelor lipolitice a tulpinilor în studiu. În acestscop am montat o serie de experienţe preliminare (depreplanificare), pentru a studia influenţa extractuluidin Dunaliella salina asupra productivităţii tulpinilor şi, în particular, asupra capacităţii lor dea sintetiza enzime lipolitice, pe fonul celorlalţicomponenţi organici invariabili.Etapa următoare în cadrul optimizării mediuluinutritiv constă în cercetarea influenţei complexea componenţilor organici (sol. de zaharoză şiautolizatului de drojdii) asupra biosintezei enzimelorlipolitice. În acest scop a fost montată experienţafactorială deplină cu 2 factori de variere (EFD 2 2 ).Etapa finală a optimizării mediului nutritiv constădin experienţele efectuate conform schemei Box-Wilson (mişcarea pe gradient) [9], din rezultatelecăreia se selectează concentraţiile optimale alefactorilor cercetaţi.În locul mediului anorganic Ben-Amotz, dinconsiderente economice se poate utiliza lichidulsupernatant rezultat după colectarea biomaseide Dunaliella salina prin centrifugare şi ulteriorsterilizat. Deoarece tulpinile studiate au fost izolatedin microflora satelit a algei verzi Dunaliella salina,ne-am hotărât să cercetăm influenţa extractului aposal acestei alge ca un inductor al sintezei enzimelorlipolitice ale tulpinilor examinate. În acest scop, ammontat o serie de experienţe pentru a studia influenţacomplexă a componenţilor organici (inclusiv aextractului din D. salina) asupra productivităţiitulpinilor şi, în particular, asupra capacităţii lor de asintetiza enzime lipolitice. A fost montată experienţafactorială deplină cu 3 factori de variere (EFD 2 3 ).Etapa finală a optimizării mediului nutritiv constădin experienţele efectuate conform schemei Box-Wilson (mişcarea pe gradient), din rezultatele căreiase selectează concentraţiile optime ale factorilorcercetaţi.Având ca bază rezultatele expuse mai sus, sededuce componenţa calitativă şi cantitativă a mediuluiprincipial nou (cu inductor), pentru cultivareade laborator şi industrială a microorganismelor înstudiu. Cultivarea tulpinilor Pseudomonas sp.1CNM-PsB-01 şi Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02pe aceste medii (M1-M4) asigură sinteza maximă aenzimelor lipolitice şi o productivitate înaltă a lor:M1. Compoziţia mediului nutritiv cu compo -nenţi organici optimizaţi, pentru menţinerea şicultivarea de laborator / industrială a tulpiniiPseudomonas sp.1 CNM-PsB-01:Macroelemente (în g/l): NaCl – 120; NaHCO 3–2,0; NaNO 3– 0,5; KH 2PO 4– 0,05; MgSO . 47H 2O– 0,75; KCl – 0,15; FeCl 3– 0.5 ml/l din 2.5 g/l;CaCl 2– 0.4 ml/l din 2.5 g/l.3(22), septembrie 2011 - 91

AkademosMicroelemente (în mg/ml): Trilon B – 0.885,MnSO 4– 0.309, MoO 3– 0.15, ZnSO 4– 0.44, CuSO 4– 0.098.Componenţi organici: Sol. de zaharoză – 1.6 %(16 g/l); autolizat de drojdii – 0.8 % (8 g/l) ;Prin cultivarea tulpinii Pseudomonas sp.1 CNM-PsB-01 pe acest mediu se obţine un complex deenzime lipolitice cu o activitate de 1774 nMol/s.gBAU.M2. Compoziţia mediului nutritiv cu componenţi organici optimizaţi, pentru menţinereaşi cultivarea de laborator / industrială a tulpiniiPseudomonas sp.2 CNM-PsB-02:Macroelemente (în g/l): NaCl – 120; NaHCO 3–2,0; NaNO 3– 0,5; KH 2PO 4- 0,05; MgSO . 47H 2O –0,75; KCl – 0,15; FeCl 3– 0.5 ml/l din 2.5 g/l; CaCl 2– 0.4 ml/l din 2.5 g/l.Microelemente (în mg/ml): Trilon B – 0.885,MnSO 4– 0.309, MoO 3– 0.15, ZnSO 4– 0.44, CuSO 4– 0.098.Componenţi organici: Sol. de zaharoză – 1.4 %(14 g/l); autolizat de drojdii – 0.9 % (9 g/l);Prin cultivarea tulpinii Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02 pe acest mediu se obţine un complex deenzime lipolitice cu o activitate de 1935 nMol/s.gBAU.M3. Compoziţia mediului nutritiv, principialnou, cu componenţi organici optimizaţi şi inductor,pentru cultivarea de laborator şi industrială a tulpiniiPseudomonas sp.1 CNM-PsB-01, în scopul obţineriibiomasei cu conţinut sporit de enzime lipolitice:Macroelemente (în g/l): NaCl – 120; NaHCO 3–2,0; NaNO 3– 0,5; KH 2PO 4– 0,05; MgSO 4x 7H 2O– 0,75; KCl – 0,15; FeCl 3– 0.5 ml/l din 2.5 g/l;CaCl 2– 0.4 ml/l din 2.5 g/l.Microelemente (in mg/ml): Trilon B – 0.885,MnSO 4– 0.309, MoO 3– 0.15, ZnSO 4– 0.44, CuSO 4– 0.098.Componenţi organici: Sol. de zaharoză – 0,5 %(5 g/l); autolizat de drojdii – 1,5 % (15 g/l); extractdin Dunaliella salina – 1,0 g/l.Prin cultivarea tulpinii Pseudomonas sp.1 CNM-PsB-01 pe acest mediu se obţine un complex deenzime lipolitice cu o activitate de 1370 nMol/s.gBAU.M4. Compoziţia mediului nutritiv, principialnou, cu componenţi organici optimizaţi şi inductor,pentru cultivarea de laborator şi industrială a tulpiniiPseudomonas sp.2 CNM-PsB-02, în scopul obţineriibiomasei cu conţinut sporit de enzime lipolitice:Macroelemente (în g/l): NaCl – 120; NaHCO 3–2,0; NaNO 3– 0,5; KH 2PO 4– 0,05; MgSO . 47H 2O– 0,75; KCl – 0,15; FeCl 3– 0.5 ml/l din 2.5 g/l;CaCl 2– 0.4 ml/l din 2.5 g/l.Microelemente (in mg/ml): Trilon B – 0.885,MnSO 4– 0.309, MoO 3– 0.15, ZnSO 4– 0.44, CuSO 4– 0.098.Componenţi organici: Sol. de zaharoză – 0,7%(7 g/l); autolizat de drojdii – 2,25 % (22,5 g/l);extract din Dunaliella salina – 0,7 g/l.Prin cultivarea tulpinii Pseudomonas sp.2 CNM-PsB-02 pe acest mediu se obţine un complex deenzime lipolitice cu o activitate de 3576 nMol/s.gBAU.Utilizarea mediilor propuse în practicamicrobiologică şi posibila lor aplicare înbiotehnologie ar asigura obţinerea unui complexenzimatic cu o activitate lipolitică net superioară,faţă de cele obţinute, folosind culturile înrudite.Preţul de cost al preparatului enzimatic nou esteredus, rezultat obţinut prin folosirea mediilornutritive ieftine şi componenţi accesibili. Mai multdecât atât, utilizarea lichidului cultural rezultat dupăsepararea biomasei de Dunaliella salina, în loculmediului mineral Ben-Amotz, ar asigura scădereaconsiderabilă a costului produsului final.Astfel, combinarea principiilor biotehnologieimoderne şi utilizarea raţională a resurselornutritive secundare (lichidul cultural sterilizatrefolosit), vor permite obţinerea în cadrul aceluiaşiciclu biotehnologic de sinteză a două produse deimportanţă majoră: biomasa preţioasă de Dunaliellasalina şi complexul enzimatic obţinut la cultivareabacteriilor Pseudomonas pe mediul reutilizat.Bibliografie[1] Lass, A., Zimmermann, R., Oberer, M. andZechner, R. (2011). Lipolysis – a highly regulated multienzymecomplex mediates the catabolism of cellular fatstores. Prog Lipid Res 50, 14-27.[2] Tan, T., Lu, J., Nie, K., Deng, L. and Wang, F.(2010). Biodiesel production with immobilized lipase: Areview. Biotechnol Adv 28, 628-34.[3] Rudic, V. (1993) Aspecte noi ale biotehnologieimoderne. Chisinău, Ştiinţa.[4] Shimada, Y., Sugihara, A. and Tominaga, Y.(1994). Microbial lipase: structure and production.Bioprocess Technol 19, 359-71.[5] Yeniad, B., Naik, H. and Heise, A. (2011).Lipases in Polymer Chemistry. Adv Biochem EngBiotechnol, ISSN:1616-8542.[6] Sugiura, M., Isobe, M., Oikawa, T. and Oono,H. (1976). Sterol ester hydrolytic activity of lipoproteinlipase from Pseudomonas fl uorescence. Chem PharmBull (Tokyo) 24, 1202-8.[7] Sonoki, S. and Ikezawa, H. (1976). Studieson phospholipase C from Pseudomonas aureofaciens.II. Further studies on the properties of the enzyme. JBiochem 80, 361-6.[8] Ben-Amotz, A. and Avron, M. (1972).Photosynthetic Activities of the Halophilic AlgaDunaliella parva. Plant Physiol 49, 240-3.[9] Box, G.P. and Wilson, K.B. (1951). On theExperimental Attainment of Optimum Conditions.Journal of the Royal Statistical Society 13(1), 1-45.92 - nr. 3(22), septembrie 2011

InformaticăCALCULUL BIOLOGIC –O PARADIGMĂA INFORMATICIICONTEMPORANEDr. Constantin CIUBOTARUDr. hab. Svetlana COJOCARUDr. Galina MAGARIUDr.hab. Iurie ROGOJINInstitutul de Matematică şi Informatică, AŞMBIOCOMPUTINGBiocomputing (also known as molecular or cellcomputing) is a new interdisciplinary area of sciencewhere computer science, chemistry, biology, andphysics meet, that promises revolutionary changes incomputations in the near future. It aims at developingnew devices and computing systems to manipulateinformation operating at atomic or molecularscale on the basis of biological, chemical, electronic,photonic and/or mechanical principles. In the papera short overview of biocomputing area and resultsobtained in the frame of STCU project 4032 “Powerand effi ciency of natural computing: neural-like P(membrane) systems” (project manager: Prof. IurieRogojin; coordinating institution: Institute of Mathematicsand Computer Science of the Academy ofSciences of Moldova) are presented. In particularnew computational possibilities provided by computingwith biomolecules in the following biocomputingmodels are investigated: Networks of EvolutionaryProcessors (NEPs) and Hybrid Networks ofEvolutionary Processors (HNEPs), CommunicationP Systems, Transitional P Systems, P Systems withActive Membranes, Polymorphic P Systems, Insertion-DeletionSystems, Insertion-Deletion P Systemswith Small Parameters, and Splicing P Systems. Promisingresults of application of biocomputing methodsand results in computer algebra and computerlinguistics are presented too.Una dintre marile provocări ale informaticii moderneeste ideea de a descrie lumea din jurul nostruîn limbajul procesării informaţiei. O modalitate de aface aceasta este studierea proceselor de calcul careau loc în natură.Calculul natural reprezintă puntea de treceredintre ştiinţele naturale şi informaţionale. Astăzi,majoritatea paradigmelor, principiilor şi mecanismelorutilizate în calculele proiectate de o fiinţă umanăpot fi urmărite în cadrul sistemelor naturale ca sursăde inspiraţie. În timp ce unele domenii ale calcululuinatural, cum ar fi calculul evolutiv şi neuronal,au fost investigate o perioadă mai îndelungată, altedomenii, precum calculul molecular şi cuantic, suntmult mai tinere şi mult mai puţin investigate. Bazatepe fenomene naturale, calculul molecular foloseşteparadigme ale biologiei moleculare, iar calcululcuantic principiile fizicii cuantice şi exploatează paralelismulcuantic.În ultimii ani, utilizarea mecanismelor şi tehnicilorde calcul natural au devenit principala forţă deelaborare a tehnologiilor informaţionale şi de comunicare.Mai mult decât atât. Paradigmele şi metodelecalculului natural reprezintă o contribuţie semnificativăîn domeniul informaticii teoretice, ţinândcont de faptul că perceperea esenţei calculului constituiesubiectul principal al acestei ştiinţe. Astfel,cercetările efectuate în domeniul calculului naturalsunt pârghii importante ale progresului pentru ambelefaţete ale informaticii (teorie şi practică).Calculul biologic (numit, de asemenea, calculmolecular sau celular) este un nou domeniu interdisciplinarde cercetare situat la intersecţia informaticii,chimiei, biologiei şi fizicii care promite schimbărirevoluţionare în domeniul calculatoarelor înviitorul apropiat. El urmăreşte dezvoltarea de noiechipamente şi sisteme de calcul pentru procesareainformaţiei la nivel atomar sau molecular în bazaprincipiilor biologice, chimice, electronice, fotoniceşi/sau mecanice.Cel mai vechi exemplu de model de calcul inspiratde natură este automatul celular, propus deUlam şi von Neumann în anii 1940. Aprofundareacercetărilor în teoria automatelor a dat naştere domeniuluide calcul neuronal, care îmbină cercetăridin domeniile neuroştiinţelor (neuroştiinţe computaţionale)şi informaticii (reţele neuronale).Evoluţia darwiniană a inspirat paradigma decalcul evolutiv. În informatică, tehnicile evolutivesunt utilizate pe scară largă pentru rezolvarea problemelorde optimizare a parametrilor prin aplicareastrategiilor de evoluţie sau a programării evolutive.Un alt grup prevalent de modele de calcul inspiratede natură este cunoscut sub numele de algoritmigenetici. Algoritmii genetici sunt aplicaţi cu succesla soluţionarea problemelor combinatorice şi de optimizare.Printre paradigmele, inspirate de inteligenţa colectivăprezentă în natură, trebuie menţionaţi algoritmiifurnicii (ant algorithms) şi inteligenţa roiului(swarm intelligence). Algoritmii furnicii sunt modeleinspirate de comportamentul coloniei de furnici,iar algoritmul inteligenţa roiului – de comportamentulunui roi de organisme biologice mobile (cum arfi bacteriile, furnicile, termitele, albinele, păianjenii,peştii, păsările), în care fiecare individ comunică cu3(22), septembrie 2011 - 93

Akademosceilalţi fie direct, fie indirect, prin acţiuni asupramediului său local. Cea mai răspândită aplicaţie ainteligenţei roiului este optimizarea roi a particulei(particle swarm optimization).Viaţa artificială (ALife) constă în încercarea dea crea sisteme artificiale care, în mod normal, manifestăproprietăţi specifice doar organismelor vii. Unexemplu de model al vieţii artificiale a fost propusîn 1968: sistemele Lindenmayer (L-sisteme). Acesteasunt sisteme cu rescriere paralelă care, pornindde la un cuvânt iniţial, continuă aplicând regulile derescriere în paralel la toate literele cuvântului generând,astfel, cuvinte noi.Sistemele imunitare artifi ciale sunt, de asemenea,modele de calcul care utilizează inteligenţa colectivă,dar pot efectua calcule mai complexe într-omanieră paralelă şi distribuită. Ele folosesc procedeede învăţare, memorizare, de recuperare asociativăşi alte mecanisme pentru a soluţiona problemece ţin de recunoaştere şi clasificare.Paradigma calculului biomolecular se bazeazăpe ideea că datele pot fi codificate prin biomolecule,iar metodele biologiei moleculare pot fi utilizatepentru a le transforma efectuând operaţii aritmeticesau logice.Modelul de calcul ADN (DNA computing) presupunecă biomoleculele sunt ADN-uri. Naştereaacestui domeniu este marcată prin experimentul realizatîn anul 1994 de către Leonard Adleman, carea reuşit să rezolve un caz particular al problemeicăii hamiltoniene într-un graf orientat exclusiv prinmanipularea eprubetelor cu ADN-uri. Ulterior s-aupropus şi alte metode pentru construirea dispozitivelorde calcul bazate pe ADN.Domeniul de cercetare calculul membranar,având la origine încercarea de a formula un modelde calcul inspirat de structura şi funcţionarea uneicelule vii, este introdus de Gh.Păun în 1998. Astfel,primele modele propuse aveau la bază o structurăasemănătoare amplasamentului celular al membranelor(ierarhică), care delimitează nişte compartimenteîn care multiseturile de chimicale (numiteobiecte) evoluează în conformitate cu regulile deevoluţie specificate. Aceste reguli fie modelează reacţiilechimice şi reprezintă nişte reguli de rescriere(pentru multiseturi), fie au fost inspirate de alte procesebiologice, cum ar fi penetrarea obiectelor prinmembrane. Modelele au fost mai apoi modificateprin încorporarea unor caracteristici suplimentareinspirate de idei înrădăcinate în biologie, matematicăsau informatică.În cadrul proiectului STCU 4032 „Puterea şieficienţa calculului natural: P sisteme (membranare)neuronale“ („Power and efficiency of naturalcomputing: neural-like P (membrane) systems”)(managerul proiectului – prof. Iurie Rogojin, instituţiacoordonatoare – Institutul de Matematică şi Informaticăal Academiei de Ştiinţe a Moldovei), s-aucercetat noile posibilităţi de calcul oferite de maimulte modele importante din domeniul calcululuibiologic. S-a ţinut cont atât de aspectele teoretice,cât şi de cele practice ale acestor modele.Principalele obiective ale proiectului preconizauaplicarea metodelor şi rezultatelor oferite de calcululnatural (membranar) în algebra computaţionalăşi lingvistica matematică, în scopul soluţionării eficientea unor probleme importante din aceste domenii,elaborarea unui instrumentar software pentrusimularea P sistemelor şi contribuirea la dezvoltareateoriei P sistemelor.Au fost cercetate noile posibilităţi oferite de calcululcu biomolecule. În special, Reţelele de ProcesoareEvoluţioniste (RPE) şi Reţelele Hibride deProcesoare Evoluţioniste (RHPE), diverse variantede P sisteme (comunicaţionale, tranziţionale, cumembrane active, polimorfice, splicing), sisteme cuinserţie-deleţie, P sisteme cu inserţie-deleţie cu unnumăr mic de parametri. Multe dintre aceste modelepot fi considerate şi modele de sisteme neuronale (înspecial, P sistemele tissue-like, RPE şi alte exempleconcrete de dispozitive universale de calcul elaborateîn cadrul proiectului). S-a mai examinat unmodel intramolecular pentru procesul de asamblarea genelor în ciliate, care poate fi considerat o paradigmăbio-inspirată potrivită pentru reprezentarea Psistemelor tissue-like.S-a cercetat frontiera de intractabilitate (indecidabilitate,în cazul nostru) a problemelor propusespre rezolvare pentru majoritatea acestor modele înscopul de a înţelege mai bine posibilităţile lor decalcul (universalitatea, eficienţa, complexitatea şialtele). Astfel, s-a demonstrat că orice limbaj recursivenumerabil poate fi generat de o RHPE completăcu 7 noduri, obţinând un răspuns afirmativ la întrebareaformulată de E.Csuhaj-Varjú, C.Martín-Videşi V. Mitrana (2005) cu privire la posibilitatea de agenera un limbaj recursiv enumerabil arbitrar pesteun vocabular V cu o RHPE completă de dimensiunimai mici decât 27+3·card(V). S-a arătat, de asemenea,că familia RHPE cu 2 noduri nu poate generalimbajele recursiv enumerabile.S-a introdus o nouă variantă de sisteme de calculcu eprubete, sisteme ADN cu separarea lungimii,bazat pe operaţii splicing şi comunicare întreeprubete prin cuvinte filtrate conform lungimii, inspiratede tehnica de laborator electroforeză în gel.94 - nr. 3(22), septembrie 2011

InformaticăS-a arătat că sistemele ADN cu separarea lungimii,chiar şi cu parametri foarte limitaţi, sunt capabile săsimuleze maşini Turing. Astfel, în baza lor s-ar puteaconstrui (teoretic) un biocalculator universal.Calculul membranar reprezintă un model formalde calcul distribuit şi celular. S-a definit o variantănouă de P sisteme cu reguli de rescriere, numite Psisteme polimorfice, care admit ca regulile oricăreiregiuni să fie definite prin conţinutul regiunilor interioare,dar nu prin specificare explicită la descriereasistemului. Această idee este inspirată de conceptullui von Neumann „program is data“, dar şi de direcţianouă de cercetare propusă de Gh. Păun privindnucleul celulei. Pentru P sisteme splicing s-a demonstrato afirmaţie remarcabilă: 6 reguli splicingsunt suficiente pentru universalitatea sistemului (amobţinut astfel P sistemul universal cu cel mai micnumăr cunoscut de reguli).Metodele de calcul şi rezultatele calculului natural(membranar) s-au aplicat în algebra computaţională.Acest domeniu ridică probleme extrem de complicate,care impun căutarea unor metode eficientede rezolvare. Pe parcurs, au fost analizate sisteme decalcul utilizate atât în algebra computaţională comutativă,cât şi în cea necomutativă. Rezultatul obţinuta fost prezentat sub forma unei baze de date. Sistemeleanalizate ţineau cont de eficienţă, de terminareacalculelor, dar şi de unele detalii tehnice privindimplementarea acestora. De asemenea, s-au cercetatmetodele existente de calcul paralel utilizate în sistemelealgebrei computaţionale. S-a studiat o serie deprobleme din teoria matricelor (calculul permanentului),teoria bazelor Gröbner (determinarea dacă algebraare dimensiune finită, verificarea dacă un set datde polinoame formează baza Gröbner pentru algebradată). Pentru a simula algoritmii elaboraţi a fost folositsistemul P-lingua. S-a constatat că acest sistemnu poate fi aplicat pentru a simula manipulări cu monoame.S-a propus ca acest sistem să fie extins cu unmecanism de parametrizare a regulilor.S-au aplicat metode şi rezultate ale calcululuinatural (membranar) în lingvistica matematică. Rezultateleprincipale obţinute în acest domeniu suntalgoritmii originali elaboraţi pentru modelarea procesuluide divizare a cuvintelor în silabe, metodelede reprezentare, creare şi gestionare a dicţionarelorelectronice, algoritmii de paralelizare a procesuluide flexionare, formalismele noi de generare a limbajelorcu sisteme membranare tranziţionale.În continuare a fost elaborat un instrumentarsoftware pentru construirea simulatoarelor P sistemelor.Astfel, a fost propusă versiunea beta a instrumentaruluicare permite crearea simulatoarelorpentru P sisteme orientate la soluţionarea unor problemespecifice. Folosind acest instrumentar, s-auconstruit simulatoare pentru câteva P sisteme înscopul de a demonstra şi obţine soluţii pentru problemeledin algebra computaţională şi lingvistică cuaplicarea paralelismului masiv inspirat de calcululbiomolecular. Crearea simulatoarelor serveşte drepttest pentru aplicabilitatea instrumentarului elaborat.Simulatoarele s-au aplicat pentru imitarea dezvoltăriiP sistemelor, propuse pentru modelarea soluţiilorunor probleme din algebra computaţională şi lingvistică.Astfel, simulatoarele au permis validareaacestor soluţii.În cadrul proiectului s-au obţinut mai multe rezultateimportante (teoretice şi practice) publicate înreviste de prestigiu internaţional, şi anume, în TheoreticalComputer Science, Elsevier (5 articole);Natural Computing, Springer (4 articole); LectureNotes in Computer Science, Springer (9 articole);Fundamenta Informaticae, IOS Press (2 articole);Biosystems, Elsevier (1 articol); Discrete AppliedMathematics, Elsevier (1 articol); International Journalof Computers, Communications and Control,Agora University Editing House (1 articol); InternationalJournal of Foundations of Computer Science,World Scientific (1 articol); Romanian Journalof Information Science and Technology, RomanianAcademy (1 articol), Romanian Biological Science(1 articol); Computer science Journal of Moldova,(4 articole). Membrii proiectului sunt coautori ladouă capitole din monografia The Oxford Handbookof Membrane Computing, ed. by G.Paun,G.Rozenberg, A.Salomaa, Oxford University Press,2010. Membrul proiectului Vladimir Rogojin a susţinutteza PhD “Gene Assembly in StichotrichousCiliates. Elementary Operations, Parallelism andComputation” la Abo Academy University, Turku,Finland, TUCS Dissertation, No 117, May 2009.O serie de rezultate din teza sa au fost incluse înrapoartele proiectului. De asemenea, membrii proiectuluiau prezentat comunicări şi rapoarte invitatela numeroase conferinţe internaţionale dedicate calcululuinatural.Un rezumat al cercetărilor în domeniul calcululuinatural efectuate în cadrul Institutuluide Matematică şi Informatică a fost publicat în:Alha zov A., Boian E., Burtseva L., Ciubotaru C.,Cojocaru S., Colesnicov A., Demidova V., Iva -nov S., Macari V., Magariu G., Malahova L.,Rogojin V., Rogozhin Yu., Tofan T., Verlan S.,Verlan T. Investigations on Natural Computing inthe Institute of Mathematics and Computer Science.In: Computer Science Journal of Moldova. 2010,V.18, N.2(53),101-138. ISSN 1561-4042.3(22), septembrie 2011 - 95

AkademosREZONATOARE LASERÎN NANOSTRUCTURIDE ZnO CU MODURIDE EMISIE CONTROLATEDE MORFOLOGIEDr. Veaceslav URSACHI 1)Dr. Emil RUSU 2)Dr. Victor ZALAMAI 1)Alexandru BURLACU 2)M. cor. Ion TIGHINEANU 2,31Institutul de Fizică Aplicată, AŞM2Institutul de Inginerie Electronică şi Nanotehnologii„D. Ghiţu”, AŞM3Centrul Naţional de Studiu şi Testare a Materialelor,Universitatea Tehnică a MoldoveiLASER RESONATORS IN ZNO NANO-STRUCTURES WITH MORPHOLOGY CON-TROLLED EMISSION MODESThe paper gives an overview of technologicalelaborations performed at the Institute of AppliedPhysics and the Institute of Electronic Engineeringand Nanotechnologies “D. Giţu” of the Academyof Sciences of Moldova for the production of ZnObased nanostructures ensuring as high optical qualityof the produced nanostructures as to act as gainmedium for stimulated emission in the ultravioletspectral region and as relevant geometrical formsand morphologies as to act as high quality factorlaser resonators. It is demonstrated that, due to thepossibility of multiple and switchable growth directionsof the wurtzite structure and the high ionicity ofits polar surfaces, ZnO provides conditions for theformation of a variety of micro/nanostructures whichact as laser resonators sustaining guided modes,Fabry–Perot modes, whispering gallery modes, randomlasing and a combination of them. The producedstructures are expected to fi nd many applications inintegrated nanoscale optoelectronics, photonics, andsensor technologies.1. IntroducereDatorită parametrilor avantajoşi, cum ar fi bandainterzisă largă de 3.36 eV la temperatura camereişi energia de legătură mare a excitonilor de 60 meV,oxidul de zinc este unul dintre cele mai promiţătoaremateriale pentru dispozitivele optice cu funcţionareîn regiunea undelor albastre şi ultraviolete, inclusivpentru microlasere [1]. Printre alte proprietăţifavorabile trebuie de menţionat legăturile puternice(energia coezivă de 1.89 eV), stabilitatea mecanicăînaltă (temperatura de topire de 2200 K) şi posibilitateade schimbare multiplă a direcţiilor de creştereîn structura de tip wurtzită, care în combinaţie cucaracterul ionic pronunţat al suprafeţelor polare asigurăformarea unei diversităţi imense de microstructuri/nanostructuri[2,3]. Parametrii optici avantajoşiai cristalelor de ZnO asigură posibilitatea emisieistimulate la temperatura camerei datorită mai multormecanisme, cum ar fi recombinarea excitonilorliberi, interacţiunea exciton-exciton, formarea plasmeielectron-gol etc. [4,5]. Din altă perspectivă, posibilitateaproducerii microstructurilor şi nanostructurilorde ZnO cu o varietate de morfologii asigurăoportunitatea de a crea diferite rezonatoare laser şide a dirija structura modurilor de emisie stimulată.Nanolaserele în bază de ZnO au o largă implementareîn circuitele optoelectronice şi fotonice integrate,tehnologiile senzorilor, păstrarea şi procesareainformaţiei, microanaliză etc. [6].În această lucrare sunt prezentate elaborărilecolaboratorilor Academiei de Ştiinţe a Moldovei îndomeniul tehnologiilor de creştere a nanostructurilorde ZnO şi implementarea acestor tehnologii încrearea rezonatoarelor laser cu structura modurilorde emisie dirijată.2. Tehnologii de producere a structurilorde ZnOUna dintre tehnologiile care asigură o calitateoptică înaltă a materialului produs este depunereachimică din vapori cu folosirea precursorilormetalo-organici (MOCVD). Procesul de creştereMOCVD la presiunea atmosferică este efectuat întrunsistem orizontal dublu care constă dintr-o sobă sursăşi o sobă principală, după cum este ilustrat în Figura1a. Acetilacetonatul monohidrat de zinc (Aldrich),încărcat într-o luntriţă de cuarţ, serveşte ca materialsursă introdus în soba sursă. Vaporii sunt transportaţicătre soba principală de către un flux de Ar, careeste mixat cu un alt flux de Ar şi O 2la intrarea însoba principală. Materialul sursă este menţinut latemperatura de 130 o C, iar temperatura suportuluidin soba principală este setată la 500 o C. Procesulde creştere durează o oră. În acest proces de creşteremorfologia structurilor produse este determinată deraportul componentelor din fluxurile de gaze.Cum tehnologia de creştere MOCVD este costisitoare,au fost elaborate diferite procedee de depunerea structurilor de ZnO printr-o metodă maisimplă şi mai efectivă de evaporare carbotermală.Într-o variantă a acestei tehnologii de depunere chimicădin vapori, procesul de evaporare şi condensarese produce într-o sobă orizontală cu un flux deargon/oxigen, după cum este ilustrat în Figura 1b.Un amestec de pulbere de ZnO (99.999 %) şi grafit96 - nr. 3(22), septembrie 2011

Nanotehnologiicu raportul molar de 1:1 este plasat într-un tub decuarţ interior cu un suport plasat aval sau amonte.În sobă este setat un profil de temperatură cu maximulde 1050 o C în locul de plasare a sursei şi de1000 o C la suport. Durata procesului, ca şi în cazulcreşterii MOCVD, este de o oră. Într-o altă modificarea acestei tehnologii, creşterea structurilor deZnO se produce într-o sobă verticală, ilustrată schematicîn Figura 1c. Acelaşi amestec de ZnO şi grafitîn calitate de material sursă este plasat la capătul sudatal unui reactor de cuarţ. Sistemul este încălzit cuo viteză de 40 o C·min -1 până la atingerea temperaturiide 1000 o C a materialului sursă. Materialul sursăevaporat este ulterior transportat prin faza de vaporicătre suportul plasat deasupra unui cilindru interiorde cuarţ, unde el este oxidat. Temperatura suportuluieste controlată de către regimurile de temperaturidin sobă şi de către înălţimea cilindrului de cuarţinterior. Temperatura la suport este cu 60 o C maijoasă decât temperatura sursei datorită gradientuluide temperaturi din sobă. Vaporii de Zn sunt iniţialgeneraţi prin reacţia de reducere carbotermală a pulberiide ZnO în zona de temperatură înaltă a sobei.Ulterior, ei sunt transportaţi prin difuziune termicăcătre zona de temperatură mai joasă şi sunt depuşipe suprafaţa suportului, unde zincul este oxidat prinreacţia cu CO/CO 2şi oxigenul din aerul ambiant dincamera de creştere.În calitate de suport pot fi folosite plachete deSi sau cuarţ.Tehnologiile de creştere carbotermale sunt maipuţin costisitoare, deoarece nu sunt necesare substanţeprecursoare scumpe, fiind folosite doar pulberede ZnO şi grafit. Deosebit de eficiente suntmetodele cu sobă verticală care nu necesită sistemede vidare şi nici fluxuri de gaze. Morfologia structurilorproduse este controlată atât de parametriitehnologici, cât şi de cantitatea de material sursăintrodus în sobă, care se epuizează la diferite etapede creştere a structurilor, producând nanostructuri şimicrostructuri de diferite forme geometrice.3. Morfologii ale structurilor de ZnOPrin variaţia condiţiilor tehnologice în procesulde creştere carbotermală pot fi obţinute nanostructuride ZnO de diferite forme geometrice aşa ca nanoprisme,nanotuburi, nanotetrapoduri sau structurimai complexe cum ar fi microtorţe etc., după cumeste arătat în rândul de sus al Figurii 2. Structuriîn formă de microtorţe (arătate în imaginea de lamijlocul rândului de sus din Figura 2), de exemplu,se produc într-o sobă verticală, procesul de creşterefiind constituit din câteva etape.Figura 1. Prezentarea schematică a instalaţieiMOCVD (a), a sobei orizontale (b) şi verticale (c)de creştere a structurilor de ZnO prin evaporareacarbotermală. În (a) 1 – soba sursă, 2 – luntriţă decuarţ, 3 – soba principală, 4 – cilindrude protecţie din cuarţ, 5 – cilindru din cuarţ pentrudepunere, 6 – suport de Si sau cuarţ. În (b) 1 – sobăorizontală, 2 – reactor din cuarţ, 3 – cilindru dincuarţ, 4 – material sursă, 5 – suport. În (c) 1 – sobăverticală, 2 – tub ceramic din Al 2O 3, 3 – încălzitor,4 – reactor din cuarţ, 5 – material sursă, 6 – suport,7 – cilindru din cuarţFigura 2. Nanostructuri şi microstructuri deZnO produse prin tehnologia MOCVD sau prinevaporarea carbotermalăÎn prima etapă, pe suport are loc depunerea unuifilm subţire de nucleaţie. În faza a doua, care coincidecu faza de creştere a temperaturii în sobă, are loccreşterea bazei microtorţei. Datorită creşterii treptatea temperaturii în această fază, are loc creştereadiametrului bazei de-a lungul direcţiei de creşterea torţei. Faza a treia de creştere constă în formareaplatformei hexagonale, de pe care ulterior începecreşterea nanofirelor în ultima fază de creştere, careformează „flacăra” torţei. Platforma hexagonală seproduce în condiţiile de temperatură constantă se-3(22), septembrie 2011 - 97

Akademostată la 1000 o C. Nanofirele care formează „flacăra”cresc din platforma hexagonală în condiţii de descreşterea temperaturii după stingerea sobei. Dupăstingerea sobei, concentraţia vaporilor în reactordescreşte rapid şi creşterea de mai departe a platformeihexagonale devine nefavorabilă. În acelaşitimp, concentraţia vaporilor depăşeşte încă nivelulde suprasaturaţie a vaporilor favorizând formareapunctelor noi de nucleaţie pe platforma hexagonală,din care ulterior cresc nanofirele de ZnO.Prin limitarea cantităţii de material sursă, astfelca ea să fie epuizată înainte de stingerea sobei,se creează condiţii în care nu are loc creşterea nanofirelorşi se produce o nanostructură în formă debită de beisbol, după cum este arătat în imaginea dindreapta a rândului de sus din Figura 2. Dacă creştereananostructurii se produce în condiţiile temperaturiiconstante, are loc formarea unei nanoprismehexagonale, precum este arătat în imaginea dinstânga a rândului de sus din Figura 2.Aceste nanostructuri reprezintă nişte elementeconvenabile pentru nanofabricare. O proprietatefascinantă a tehnologiilor date este posibilitatea deautoasamblare a nanostructurilor în microstructuride formă cilindrică, sferică sau planare, după cumeste ilustrat în rândul de mijloc al Figurii 2. Prinplasarea suportului aval fată de materialul sursă,într-o sobă orizontală pot fi produse microstructuricilindrice asamblate din nanoprisme de ZnO, dupăcum este arătat în imaginea din stânga a rândului demijloc din Figura 2. Plasarea suportului amonte faţăde materialul sursă în soba orizontală are ca rezultatcreşterea unei structuri planare asamblate din nanotetrapoduri,după cum este arătat în imaginea dindreapta a rândului de mijloc din Figura 2. Structuriemisferice asamblate din nanostructuri în formă debită de beisbol (arătate în imaginea de mijloc a rânduluide mijloc din Figura 2) au fost crescute într-osobă verticală. Pentru iniţierea creşterii emisferice,pe suport a fost mai întâi depus un film de nucleaţiede ZnO, din care s-a format un microdisc folosindfotolitografia standard.Structuri potrivite pentru explorarea efectuluilaser aleatoriu sub formă de straturi de nanodoturi,nanoroduri sau structuri împletite au fost produsefolosind tehnologia MOCVD, după cum este ilustratîn rândul de jos al Figurii 2. Producerea acestormorfologii diferite este dirijată de către raportulcomponentelor în fluxurile de gaze în procedeeletehnologice. Nanoroduri cu morfologia ilustrată înimaginea de mijloc a rândului de jos din Figura 2sunt produse atunci când raportul componentelor înfluxul de gaze Ar/O 2este aproape de 1:1. Dacă componentade Ar în acest flux de gaze este redusă, seproduce un strat de nanodoturi ilustrate în imagineadin stânga a rândului de jos din Figura 2.Calitatea optică înaltă a materialului produs, necesarăpentru realizarea efectului laser, este demonstratăde analiza spectrelor de luminescenţă arătatăîn Figura 3. Atât în materialul produs prin evaporareacarbotermală (a), cât şi în cel obţinut prin tehnologiaMOCVD (b), spectrul de luminescenţă estedominat de emisia datorită recombinării excitonilorlegaţi pe donorii neutri (D 0 X) şi replicile fononiceLO. Liniile I 1, I 4şi I 8sunt cele mai intense linii aleexcitonilor legaţi pe donori în nanostructurile produseprin tehnologia MOCVD, iar în materialul produsprin evaporare carbotermală predomină liniile I 4, I 8şi I 9[7]. Un alt indiciu al calităţii înalte a materialuluiprodus este prezenţa liniilor de recombinare aexcitonilor liberi FX în spectrele de luminescenţă.Figura 3. Spectrele tipice de luminescenţă măsurate la temperatura de 10 K la excitare continuă ananostructurilor de ZnO crescute prin evaporarea carbotermală (a) şi prin tehnologia MOCVD (b)98 - nr. 3(22), septembrie 2011

NanotehnologiiFigura 4. Imaginea de la microscopul electronic de scanare (SEM) (stânga), imaginea colectată cu cameraCCD în regim de emisie laser (mijloc) şi spectrul de emisie (dreapta) de la un nanorod (rândul de sus)şi un nanotetrapod (rândul de jos)4. Rezonatoare LaserO mare parte din nanostructurile şi microstructurileproduse reprezintă rezonatoare laser cu factorde calitate înalt care suportă diferite tipuri demoduri de emisie stimulată în funcţie de morfologiaşi geometria structurii. Caracteristicile laserale structurilor de ZnO produse au fost investigatela excitare optică cu armonica a treia a unui laserNd:YAG cu comutarea factorului de calitate Q (355nm, 10 ns, 10 Hz). Pentru investigarea emisiei dela un singur nanorod sau nanoterapod, radiaţia dela probă este colectată cu un obiectiv de microscopcu apertura numerică de 0.4 şi este transmisă cătrefanta de intrare a spectrometrului printr-o diafragmăcare selectează semnalul de la nanostructura dată.Imaginea nanorodului sau a nanotetrapodului în diafragmăeste colectată de către o cameră CCD. ÎnFigura 4 este arătată emisia radiaţiei în regim deexcitare laser de la capetele unui nanorod şi a unuitetrapod de ZnO înregistrată cu camera CCD. Spectrelede emisie ale acestor nanostructuri la creştereadensităţii de excitare de la 0.1 mW/cm 2 până la 1.1mW/cm 2 sunt arătate în partea dreaptă a Figurii 4.Apariţia liniilor înguste de emisie la un anumit pragal densităţii de excitare, precum şi lăţimea foarteredusă a liniilor (2 meV) semnalează apariţia modurilorde emisie laser. Lungimile de undă ale liniilorde emisie de la nanorodul de ZnO, precum şinumărul lor în spectrul de emisie sunt determinatede către modurile ghidate în nanorod, care depindde geometria nanorodului şi pot fi calculate prin rezolvareanumerică a ecuaţiei Helmholtz ţinând contde anisotropia indicelui de refracţie şi dispersia materială[8-11].În microtetrapoduri sunt posibile două tipuri demoduri de emisie [12,13]. În tetrapodurile de dimensiunimici (cu lungimea picioarelor mai micăde 1 – 2 μm), precum şi în tetrapodurile fără faţetebine conturate de tipul celor ilustrate în Figura 5a,este posibilă doar formarea modurilor ghidate în perechide picioare, după cum este ilustrat în insertuldin Figura 5a, care sunt similare modurilor ghidatedin nanoroduri arătate în Figura 4 (rândul de sus). Întetrapodurile mai mari cu faţetele hexagonale de lacapătul picioarelor bine formate de tipul celor arătateîn Figura 5b şi 4 (rândul de jos) este posibilăFigura 5. Tipuri de moduri de emisie laser în nanostructuri de ZnO: moduri ghidate (a); moduri Fabry–Perot (b); moduri de tipul galeriei şoptitoare (c)3(22), septembrie 2011 - 99

Akademosformarea modurilor Fabry–Perot. Aranjamentul regulatal liniilor de emisie în spectrul de emisie dinFigura 4 (rândul de jos) demonstrează originea Fabry–Perota modurilor, distanţa dintre modurile deemisie fiind determinată de expresia∆λ=(1/L)[(λ 2 /2)(n-λdn/dλ) -1 ], unde L este lungimeacavităţii rezonatorului, n este indicele de refracţie,iar λ este lungimea de undă a radiaţiei.Un alt tip de moduri laser este posibil în microdiscurisau în structuri în formă de bită de beisbolcu o prismă hexagonală la capătul ei după cum esteilustrat în Figura 5c, şi anume moduri de tipul galerieişoptitoare (whispering gallery modes WGM)[14]. Efectul laser în microdiscuri nu poate fi atribuitmodurilor Fabry–Perot, formate în urma reflecţiilorde la faţetele hexagonale (modurile FP1 dinFigura 5c). Pentru cavităţi cu lungimea de 100 nm(grosimea discurilor de ZnO), cu indicele de refracţiede 2.4, la lungimea de undă de emisie λ=390 nmdistanţa dintre modurile FP1 ar trebui sa fie ∆λ =λ 2 /2nL=320 nm. Cu alte cuvinte, în astfel de condiţiitrebuie să existe doar un singur mod de emisie Fabry–Perotîn intervalul spectral 3.1–3.2 eV, pe cândau fost observate câteva moduri de emisie în microdiscuride ZnO în acest interval spectral. Modurilede emisie de tipul Fabry–Perot în microdiscurisunt puţin probabile şi din cauza amplificării opticeinsuficiente în rezonatoare cu lungimea cavităţii de100 nm. Factorul de calitate al modurilor de emisiecalculat ca Q = ν/∆ν, unde ν şi ∆ν sunt frecvenţa şilăţimea liniei de emisie, pentru microdiscuri de ZnOcu grosimea de 100 nm şi diametrul de 1.8 μm s-adovedit a fi Q = 640.Factorul de calitate pentru modurile de tipulFP1 calculat conform ecuaţiei2nLcQ , (1 R 1R 2)unde R 1şi R 2sunt coeficienţii de reflecţie de la faţete,iar L ceste lungimea cavităţii, ar trebui să fieegal cu 4.6.Pentru modurile Fabry–Perot, formate prin reflecţiide la faţetele laterale ale microdiscului (modurileFP2 din Figura 5c), factorul de calitate ar trebuisă fie Q = 80, valoare mult mai joasă decât ceaobservată experimental (Q = 640). Structurile de tiphexagonal pot suporta moduri de tipul galeriei şoptitoareWGM sau cvasi q-WGM ( Figura 5c).Factorul de calitate pentru o cavitate de formaunui poligon regulat poate fi calculat cam / 4nmDR 2Q sinm / 2 ,2(1 R ) m Figura 6. (a) Spectrele de emisie ale unei structuri emisferice ilustrate în mijlocul Figurii 2 la excitare înpartea centrală cu un fascicul de diametrul 60 μm (a) şi la excitare integrală a structurii (b). Curbele 1 şi 2au fost măsurate la excitare cu două impulsuri consecutive cu durata de 10 nsec şi densitatea de excitarede 2.2 mW/cm 2 . (c) – dependenţa intensităţii emisiei de densitatea de excitare la o structură cu morfologiailustrată în imaginea de mijloc din rândul de jos al Figurii 2. (d) – dependenţa pragului de emisie laser înfuncţie de aria suprafeţei excitate în aceeaşi structură100 - nr. 3(22), septembrie 2011

Nanotehnologiiunde m este numărul faţetelor, D este diametrulpoligonului, iar R este coeficientul de reflecţie dela faţete. În acest caz, atât modurile WGM, cât şiq-WGM pot asigura un factor de calitate de 640, darpierderile de radiaţie în cazul modurilor q-WGMsunt mai mari decât în cazul modurilor WGM.Rezonatoare laser combinate au fost realizateîn structuri emisferice de tipul celor ilustrate înmijlocul Figurii 2. Spectrul de emisie de la aceastăstructură depinde de aria excitată din microstructură.Spectrul de emisie de la partea centrală a microstructurii,excitată cu un fascicul de diametrul60 μm la densităţi de excitare mai mari decât pragullaser, constă din câteva linii de emisie care nu seschimbă de la un impuls de excitare la altul, dupăcum se vede din Figura 6a. Aceste moduri de emisiesunt de tipul WGM, formate în prisma hexagonalăilustrată în imaginea de jos a Figurii 5c.La excitarea integrală a structurii emisferice cuun fascicul de lumină mai larg, în spectrul de emisieapar nişte linii noi marcate cu steluţe în Figura 6b înplus la liniile observate în Figura 6a. Din Figura 6bputem observa că liniile marcate cu steluţe diferă dela un impuls de excitare la altul, ceea ce este caracteristicpentru efectul laser aleatoriu. Efectul laseraleatoriu este realizat în această structură datorităîmprăştierii puternice a luminii în stratul de la bazastructurii emisferice.Rezonatoare de tipul laserului aleatoriu se formeazăşi în structuri produse prin metoda MOCVDcu morfologia ilustrată în rândul de jos al Figurii 2[9]. Emisia laser din aceste structuri a fost observatăsub forma multiplelor linii foarte înguste careapar în spectrul de emisie la excitare cu densităţimai mari decât pragul laser, iar numărul şi poziţiaspectrală a lor diferă de la un impuls de excitarela altul. Pragul de emisie laser în aceste structuri,determinat din schimbarea pantei din dependenţailustrată în Figura 6c, este de 1.5 W/cm 2 . Formareamodurilor de tipul Fabry–Perot sau WGM nu esteposibilă în aceste structuri din cauza formei neregulatea nanostructurilor, a pierderilor optice marişi a amplificării insuficiente în nanostructuri individuale.Pe de altă parte, efectul laser aleatoriu nunecesită cavităţi regulate, dar depinde în schimb deputerea de împrăştiere a luminii în material. Efectullaser aleatoriu este demonstrat şi de analiza dependenţeipragului de emisie laser în raport cu ariasuprafeţei excitate A p. În cazul rezonatoarelor detipul Fabry–Perot, WGM, sau a modurilor ghidate,pragul de emisie laser nu depinde de aria suprafeţeiexcitate, spre deosebire de rezonatoarele laser aleatoriu.O analiză cantitativă a efectului laser aleatoriuîn polimeri dopaţi cu molecule de coloranţi, dar şi înstraturi policristaline de ZnO, a arătat că performanţalaserului aleatoriu depinde în mod critic de ariasuprafeţei excitate, precum şi de dimensionalitateamediului laser aleatoriu [15,16]. S-a demonstratcă pragul de emisie laser este proporţional cu A p-0.5în cazul unui mediu laser aleatoriu bi-dimensional(2D) şi este proporţional cu A p-0.75în cazul unui mediutri-dimensional (3D).Analiza dependenţei pragului de emisie laserîn funcţie de aria suprafeţei excitate în structuriproduse prin metoda MOCVD cu morfologiailustrată în imaginea de mijloc din rândul de josal Figurii 2 demonstrează o dependenţă I th= (3.5± 0.4)A p-(0.53 ± 0.03), care este în bună concordanţăcu mediul laser aleatoriu 2D. Aceste structuri potfi, într-adevăr, considerate bi-dimensionale, deoarecelumina este împrăştiată în planul stratuluide ZnO, iar confinarea optică în direcţia perpendicularăstratului se produce prin reflexie internătotală datorită diferenţei indicilor de refracţie astratului de ZnO şi a suportului de cuarţ, pe de oparte, şi a mediului ambiant, pe de altă parte.5. ConcluziiAcest studiu confirmă posibilitatea de producerecu ajutorul tehnologiilor cost-efective a materialuluiZnO cu proprietăţi optice necesare pentruamplificarea radiaţiei optice în domeniul ultravioletal spectrului care, de rând cu varietatea de nanostructurişi microstructuri cu proprietăţi excelentede rezonatoare laser, poziţionează oxidul de zincca un material cu o perspectivă largă de aplicare înnanolasere şi microlasere pentru circuitele optoelectroniceşi fotonice integrate.Rezultatele expuse în această lucrare au fost obţinuteîn colaborare cu colegii de la Institutul de FizicăAplicată al Universităţii Karlsruhe (TH), Germania;Laboratorul de Fizică H H Wills al UniversităţiiBristol, Marea Britanie, Laboratorul de Cristalizaredin Soluţii la Temperaturi Înalte a Institutuluide Fizică a Corpului Solid, Chernogolovka, Rusia şialte centre de cercetare şi au fost publicate în peste20 de lucrări în reviste de circulaţie internaţionalăcu înalt factor de impact. Elaborările principale aufost prezentate la expoziţii şi saloane naţionale şiinternaţionale, iar prioritatea lor este protejată de 5brevete de invenţii.Lucrarea a fost efectuată cu suportul CentruluiŞtiinţifico-Tehnologic din Ucraina (STCU) (proiectul# 4034). Dr. Victor Zalamai apreciază suportulfinanciar al Fundaţiei Alexander von Humboldt şiDFG KC 354/23.3(22), septembrie 2011 - 101

AkademosBibliografie1. U. Ozgur, Ya.I. Aliliv, C. Liu, A. Teke, M.A.Reshchikov, S. Dogan, V. Avrutin, S-J Cho, M. Morkoc,A comprehensive review of ZnO materials and devices,J. Appl. Phys. 98 (2005) 041301.2. C. Klingshirn, ZnO: From basics towards applications,Phys. Stat. Sol. (b) 244 (2007) 3027-3073.a3. M.C. Newton, P.A. Warburton, ZnO tetrapod nanocrystals,Materials Today 10(5) (2007) 50-54.4. C. Klingshirn, Semiconductor Optics, 3rd ed.Springer-Verlag, Berlin, (2007), 809 p.5. C. Klingshirn, R. Hauschild, J. Fallert, H. Kalt H,Room-temperature stimulated emission of ZnO: Alternativesto excitonic lasing, Phys. Rev. B 75 (2007) 115203.6. M.H. Huang, S. Mao, H. Feick, H. Yan, Y. Wu, H.Kind, E. Weber, R. Russo, P. Yang, Room-TemperatureUltraviolet Nanowire Nanolasers, Science 292 (2001)1897-1899.7. Meyer B K et al., Bound exciton and donor–acceptorpair recombinations in ZnO, Phys. Stat. Sol. (b)241 (2004) 231-260.8. R. Hauschild, H. Kalt H, Guided modes in ZnOnanorods, Appl. Phys. Lett. 89 (2006) 123107.9. V.V. Ursaki, V.V. Zalamai, A. Burlacu, J. Fallert,C. Klingshirn, H. Kalt, G.A. Emelchenko, A.N. Redkin,A.N. Gruzintsev, E.V. Rusu, I.M. Tiginyanu, A comparativestudy of guided modes and random lasing in ZnOnanorod structures, J. Phys. D: Appl. Phys. 42 (2009)095106.10. V.V. Ursaki, V.V. Zalamai, A. Burlacu , J. Fallert, C. Klingshirn, H. Kalt , G.A. Emelchenko, A.N. Redkin,A.N. Gruzintsev, E.V. Rusu, I.M. Tiginyanu, Guidedmode lasing in ZnO nanorod structures, Superlatticesand Microstructures 46 (2009) 513-522.11. V.V. Zalamai, V.V. Ursaki, C. Klingshirn, H.Kalt, G.A. Emelchenko, A.N. Redkin, Lasing with guidedmodes in ZnO nanorods and nanowires, Appl Phys B97 (2009) 817–823.12. V.V. Ursaki, V.V. Zalamai, I.M. Tiginyanu, A.Burlacu, E.V. Rusu, and C. Klingshirn, Refractive indexdispersion deduced from lasing modes in ZnO microtetrapods,Appl. Phys. Lett. 95 (2009) 171101.13. V.V. Zalamai, V.V. Ursaki, I.M. Tiginyanu, A.Burlacu, E.V. Rusu, C. Klingshirn, J. Fallert, J. Sartor, H.Kalt, Impact of size upon lasing in ZnO microtetrapods,Appl. Phys. B 99 (2010) 215–222.14. V.V. Ursaki, A. Burlacu, E.V. Rusu, V. Postolake,I.M. Tiginyanu, Whispering gallery modes and randomlasing in ZnO microstructures, J. Opt. A: Pure Appl.Opt. 11 (2009) 075001.15. Cao H 2005 J. Phys. A: Math. Gen. 38 10497.16. Ling Y, Cao H, Burin A L, Ratner M A, Liu Xand Chang R P H 2001 Phys. Rev. A 64 063808.Nina Arbore. Pisici. 1935. Acvaforte şi acvatinta în ton sepia. 18 x 22102 - nr. 3(22), septembrie 2011

MatematicăMETODEDE PRELUCRAREA DATELOREXPERIMENTALEMembru corespondent al AŞMEvgheni LVOVSCHIMETHODS FOR PROCESSING THE EXPERI-MENTAL DATAThe following articles describemethod confl uenteof processing mathematic-statistic data, alsowith thehelp of the computer.În nr. 1 – 2 (9), 2008 al revistei Akademos a fostpublicat un articol cu titlul de mai sus. Textul dateste o continuare a materialului anterior.Se ştie că există trei situaţii experimentale:1. Funcţia y şi factorul x sunt măsurate exact(fără greşeli).2. Funcţia y este măsurată cu greşeli, iar factorulx – fără.3. Şi funcţia y, şi factorul x se măsoară cu greşeli.Primele două situaţii au fost discutate în articolulprecedent.S-a evidenţiat că în primele două situaţii poatefi aplicată metoda pătratelor minime. Spre deosebirede acestea, în cea de-a treia situaţie metoda pătratelorminime nu poate fi aplicată direct. Este utilizatun caz particular al metodei verosimilităţii maxime,şi anume analiza confl uentă, termen ce provine dela cuvântul francez confl uer – contopire.Metoda verosimiliăţii maxime în condiţii specialepoate să fie redusă la metoda pătratelor minimecu rezolvarea prin iteraţii. Aşa dar, problema analizeiconfluente se reduce la metoda pătratelor minimecu utilizarea unei aproximaţii consecvente.Aici se discută cel mai simplu caz de dependenţă-pereche,şi anume y=f(x). De fapt, despărţireaacestor două variabile în variabilă dependentă şi variabilăindependentă îşi pierde sensul, atunci cândambele variabele sunt supuse oscilaţiei aleatoare.Probabilitatea faptului că această funcţie în populaţiastatistică generală se va găsi lângă xi şi y i,când repartizarea este dublu normală:P(x iy i; ,)=P ( x ) P(y )i221 1 1 expxi yii 2 22xi yi xi (1)yi idacă centrul populaţiei statistice generale este ,.Probabilitatea de a găsi evenimentul în punctulx y este proporţională lungimii curbei teoretice şii ia unei funcţii ( ).Gradul maxim privind probabilitatea găsiriievenimentului în punctul x y i ise determină prinintegrarea pe arcul curbei:P ( x y ) dSP(x y ; ,() ( )((2)iiunde elementul arcului curbei:22 2 xi2dS d d2yiii(3)are aceeaşi măsură ca şi d .Funcţia ( ) reprezintă intensitatea punctelorobţinute prin observaţie şi poate fi determinată prinanaliza amănunţită a sensului fizic al gradului deprobabilitate:P ( x y ) dP(x y ; , ( )). (4)iiFuncţia verosimilităţii este egală cu probabilitateade a găsi sincronic toate punctele în acele locuriunde ele sunt observate. De aceea, fiindcă observaţiilesunt independente la diferite xi , acestea auînfăţişarea produsului integralelor (2), luat pe toateevenimentele observate.În unele condiţii, care de regulă sunt îndepliniteîn experiment, problema confluentă poate fi redusăla o succesiune de probleme de regresie obişnuită(discutată anterior). Dacă pe o porţiune de curbă,care se găseşte în intervalul de la până laii xi xişi de la yipână la yiînclinaţia şicurbura variază puţin (curba este destul de netedă),atunci la calculul integralului (2) în caz de repartizarenormală se poate limita numai la porţiunea curbeilângă punctul x y i i. Altă condiţie, care permite de areduce problema confluentă la o succesiune de problemede regresie simplă, este cerinţa ca punctulx y i i să nu se găsească mai aproape de sfârşitulcurbei decât xi. În astfel de condiţii, pe o porţiunemică de curbă în apropierea punctului x y i i curbateoretică poate fi exprimată prin primii trei membriai seriei lui Teilor ( ) ( x)2( x )( x ) ( x )i2 ''ii(5) '( x ) i(5)unde caracteristicele curbei () sunt înlocuite cu3(22), septembrie 2011 - 103

Akademoscaracteristicele evaluării ei: . Dacă (5) se introduceîn (1), iar (1) în (4), descompunând (1) la puterile 2x i în presupunerea că şi concomitent2 1yirealizând operaţiunea de integrare practic în limiteleinfinite până la valoarea , atunci prin acesta seobţine valoarea densităţii probabilităţii:P 1( x y i i) exp i2'''1[2(x i ) y i 1 xi 2 22 ( 2 2104 - nr. 3(22), septembrie 2011i'22yi xi2i '' 1 ( ( )unde' 22 ' ', ) i2i]2'xix i y i )( i)222y i x ii2(6)i(7)dar i -– sunt valorile primei şi celei de a douaderivate ale evaluării curbei regresiei, când x = x .iÎn formula (6) în calitate de greutăţi nenormativesunt introdusewi 2y ink 1 0 , x xkx2 x i2x ik1(8)Dincolo de faptul că centrul de repartizare pentruyieste evaluarea mutată a curbei regresiei:( x ) undei i,''1/ 2 i2x i2y i2i'22x i) ( 2(9) ''Fiindcă derivatele 'i şi i precum şi devierileyi ( xi) yipână la executarea analizei nu suntcunoscute, la prima vedere se creează impresia unui„cerc fermecat”. Din cercul acesta se poate ieşi cuajutorul unor succesiuni în baza faptului că funcţiaverosimilităţii depinde mai puţin de devierea greutăţilorîn procesul aproximaţiei curbei, decât de devierileyi( x i ).Aproximaţia „zero” poate fi obţinută trasând„la ochi” curba prin punctele experimentale. Primaderivată se obţine efectuând diferenţierea pe curbaaproximaţiei „zero”. În continuare în numitor sedepune expresia (8), derivata de gradul doi se înlocuieştecu zero şi greutăţile obţinute se analizeazădin nou. Diferenţierea curbei primei aproximaţiipermite a găsi valorile ' i , ''i şi Δycu ajutorulcărora iarăşi se recalculează greutăţile şi se evalueazădevierile (9).Această procedură de precizare a curbei şi greutăţilorcontinuă până devierea ultimelor nu va fi maimică decât valoarea cifrei numită prealabil şi careexprimă exactitatea calculelor efectuate. Când valorile şi '2 ''xx2sunt destul de mici, potrivireay yprocesului de iteraţii trebuie să fie destul de rapidă.Cum s-a mai evidenţiat în privinţa calculului, problemaconfluentă este echivalentă cu o succesiunede probleme de regresie. Când y 0 şi dacă observaţiilexi sunt numere fixe, toate formulele analizeiconfluente automat trec în formulele analizeide regresie (situaţia a doua experimentală).Să examinăm analiza confluentă în situaţia cumai mulţi factori x .j1) se determină valorile ,0( - evaluarea la zero a vectorului coloanei de ,coeficienţi de regresie βj, care aprovizionează minimulfuncţiei, greutăţile fiind constante wi12; y i2) în fiecare punct experimental x →ise calculeazăvalorile greutăţilor şi devierilor:0 2 (, x ) In1 2i (10) undex ikk 1 xk x xxk i0

Matematică2x- dispersia determinării coordonatei k la punctuli pentru x →i . Derivatele parţiale se obţin prin di-ikferenţierea la numerar cu formulele:0→ 0 (, →x ) 1 (11) → → 1= [ , xijkikx x x → =k i 2h0 h)(→ x;xxij ik x k x k0→→ →→ = 12 (o1 = [ (2h→0 ( →, ); x; xijij; xxikik0 ( → ); xij; ik0h2 h)] III( → x );6 ;ij ikxxi0h)2( →;xij,x2h h] 12IVik) (12)2unde x ik– este dispersia determinării coordonateik punctului i x →i . Derivatele particulare sedetermina prin metoda diferenţierii la numerar cuformulele derivatelor. Influenţa pasului de diferenţiereh se depistează cu evidenţa erorii de calcul apasului la exactitatea calculului, se verifică prin recursulrepetat la program cu micşorarea pasului h; 1→3) se determină valorile , care aprovizioneazăminimul funcţiei U1 cu greutăţile wi constante:nU1= Wiy ii=1→→ 1xi 2 1 i (13) 1operaţiunile 2) şi 3) se repetă relativ la →aşa mai departe, până procesul nu se potriveşte:max1mm1i i mi;unde2şi 2→ şii = , p (14)1 →este cantitatea parametrilor necunoscuţi, ε este ocifră numită prealabil care e comparabilă cu eroareaposibilă. Valoarea →, pentru care se îndeplineşte mcondiţia (13), se admite ca evaluare a parametrilorcăutaţi pentru modelul analizei confluente.Metodele de prelucrare a datelor experimentale,expuse în acest articol, reprezintă o mică parte dinamplele cercetări desfăşurate de autor. Ele urmeazăsă fie inserate într-o carte, care promite a fi o noutateabsolută în arealul ştiinţific românesc.Literatura1. Клепикова Н.П., Соколов С.Н. Анализи планирование экспериментов методоммаксимума правдоподобия – Москва, Наука,1964.2. Николаева Л.С. Программы по регрессионномуконфлюэнтному анализу. Препринт.М. Издательство МГУ, 1969, № 9.3. Федоров В.В. Анализ экспериментов приналичии ошибок в контролируемых переменных.– М., Наука, 1968 №2.4. Андрукович П.Ф., Николаева Л.С.,Федоров В.В. Программы по регрессионномуи конфлюэнтному анализу. Издательство МГУ,1969, №1.5. Львовский Е.Н. Статистические методыпостроения эмпирических формул. М. «Высшаяшкола» 1988.3(22), septembrie 2011 - 105

AkademosMUZEUL, SOCIETATEAŞI SALVGARDAREAPATRIMONIULUIIMATERIALDr. hab. Elena PLOŞNIŢĂMUSEUM, SOCIETY AND SAFEGUARDINGINTANGIBLE HERITAGEThis paper presents some considerations on theintangible heritage, on the role of society and museumsin conservation and documentation of the nonmaterialheritage. The author explains the specialroles of museums in enhancing the intangible heritage.Using, as a symbolic brand, folk creation, folklore,crafts and authentic traditions, we have thecertitude of a specifi c contribution to the dower ofthe human creativity and, in the same time, we areproviding an -important factor for our recognition inthe contemporary world.Muzeul este una din cele mai vechi instituţii decultură. Cuvântul muzeu a pătruns în limba românăabia în secolul al XIX-lea. Totuşi, încă DimitrieCantemir îl folosise în Hronicul Vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor(Petersburg, 1717) 1 .Muzeul este o instituţie aflată în serviciul societăţiicare colecţionează, conservă, cercetează, restaurează,comunică şi expune patrimoniul cultural şinatural în scopul cunoaşterii, educării şi recreării.Definiţia muzeului în epoca contemporană a fostformulată de Consiliul Internaţional al Muzeelor(ICOM) în anii 1974, 1995, 2007. Deşi legislaţia dedomeniu din diferite ţări cuprinde interpretări proprii,toate definiţiile muzeului converg spre formulaconsacrată promovată de ICOM. Astfel, prima definiţiea muzeului, lansată în 1974 în Statutul ICOM,articolul 3 (adoptat de Adunarea a IX-a Generală aICOM, Copenhaga), este reluată aproape integral în1995, fiind substituit un singur cuvânt – comunitatecu societate. Muzeul este definit astfel ca o „instituţiepermanentă cu scop nelucrativ, aflată în serviciulsocietăţii şi al dezvoltării sale, deschisă publicului şicare achiziţionează, conservă, cercetează, comunicăşi expune în scopul studierii, educării şi delectării,materialele legate de om şi de mediul său”.În 2007, Statutul ICOM lansează o nouă definiţiea instituţiei muzeale, în care cuvintele materialelegate de om şi mediul său, sunt înlocuite cupatrimoniul material şi imaterial al umanităţii şi almediului său 2 : „Muzeul este o instituţie permanentăcu scop nelucrativ, aflată în serviciul societăţii şi aldezvoltării sale, deschisă publicului şi care achiziţionează,conservă, cercetează, comunică şi expuneîn scopul educării, studierii şi delectării, patrimoniulmaterial (tangibil) şi imaterial (intangibil) alumanităţii şi al mediului său”. Pentru prima dată,în definiţia muzeului, patrimoniul este clasificat îndouă categorii distincte: patrimoniu material şi patrimoniuimaterial.Patrimoniul muzeal material în ipostazele salenaturale, istorice şi tehnice are un caracter deschisşi se dezvoltă în permanenţă. Patrimoniul muzealmaterial cuprinde bunuri culturale de o semnificaţieistorică, artistică, documentară etc. rezultate înurma acţiunii umane. Pe lângă această categoriede patrimoniu, există valori care depăşesc cadrulmaterial, trecând în idee, concepte şi forme diferitece demonstrează capacitatea creativă a omului. Estevorba de patrimoniu imaterial. Când şi cum a apărutaceastă noţiune?Menţionăm că în elaborarea conceptelor, stabilireacriteriilor şi adoptarea legislaţiei privindpatrimoniul cultural imaterial pe plan internaţionals-au evidenţiat, în anii 1950, Coreea şi Japonia. Dar,începând cu 1973, UNESCO, la iniţiativa unor ţăriafricane (Bolivia, Tunisia), a convocat mai multereuniuni internaţionale, în cadrul cărora s-a pus îndiscuţie problema protejării creaţiei populare şi apatrimoniului cultural al tuturor naţiunilor. În uneleţări de pe continentul african au fost aprobate diversemodele de interpretare a creaţiei populare, a patrimoniuluicultural în general. În anul 1982, OrganizaţiaMondială a Proprietăţii Intelectuale şi UNESCOau adoptat Prevederile-Model pentru legile naţionaleprivind protecţia expresiilor folclorului împotrivaacţiunilor ilicite sau diferitelor prejudecăţi. În1982, în cadrul UNESCO este creată Secţia pentruPatrimoniul Non-Material. În 1989 UNESCO elaboreazăRecomandări privind salvgardarea culturiitradiţionale şi a folclorului (Recomandation on theSafeguarding of Traditional Culture and Folklore).După 1989 UNESCO organizează un şir de întruniriregionale internaţionale privind problema patrimoniuluiimaterial în mai multe ţări ale lumii, inclusivîn SUA – Conferinţa privind salvgardarea culturiitradiţionale – în cooperare cu Institutul Smithsonianîn cadrul Festivalului de Folclor. Scopul acestor manifestăriera de a clarifica şi a stabili unele concepte,definiţii legate de cultura tradiţională. Pe parcurs,au fost evaluate criteriile, conceptele, identificatediverse elemente ale patrimoniului imaterial, ajungându-sela începutul veacului al XXI-lea, în ziuade 3 august 2001, să fie aprobat de UNESCO un noudocument (CL/3597) privind elaborarea unor norme-instrumenteinternaţionale pentru salvgardareapatrimoniului imaterial.Începând cu 1999 au fost propuse şi examinatediverse noţiuni privind componentele culturii tradiţionale,treptat abandonându-se noţiunile de folclor,106 - nr. 3(22), septembrie 2011

Patrimoniucultură tradiţională, patrimoniu non-material în favoareacelei de patrimoniu cultural imaterial.Patrimoniul cultural înseamnă cunoştinţe, competenţe,creativitate şi durabilitate, toate însoţite deinspiraţie, de sentimentul de continuitate al membrilorunei comunităţi în contextul diversităţii. La 15octombrie 2001, UNESCO aprobă un alt document(CL/3603), care recomandă crearea de organismenaţionale pentru protecţia patrimoniului imaterial.La 18 mai 2001, UNESCO, pentru prima dată, aprezentat o Listă cu 19 capodopere ale patrimoniuluiimaterial al umanităţii. Iar la 17 octombrie 2003este aprobată Convenţia UNESCO pentru salvgardareapatrimoniului cultural imaterial. Potrivit Convenţiei,prin patrimoniu cultural imaterial se înţeleg:„practicile, reprezentările, expresiile, cunoştinţele,abilităţile – împreună cu instrumentele, obiectele,artefactele şi spaţiile culturale asociate acestora –,pe care comunităţile, grupurile şi, în unele cazuri,indivizii le recunosc ca parte integrantă a patrimoniuluilor cultural. Acest patrimoniu culturalimaterial, transmis din generaţie în generaţie, esterecreat în permanenţă de comunităţi şi grupuri, înfuncţie de mediul lor, de interacţiunea cu natura şiistoria lor, conferindu-le un sentiment de identitateşi continuitate şi contribuind astfel la promovarearespectului faţă de diversitatea culturală şi creativitateaumană” 3 . Din patrimoniul cultural imaterialpot face parte: tradiţiile şi expresiile orale, inclusivlimba ca vector al patrimoniului cultural imaterial;artele spectacolului; practicile sociale, ritualurileşi evenimentele festive; cunoştinţele şi practicilereferitoare la natură şi la univers; tehnicile legatede meşteşuguri tradiţionale. Convenţia recomandăstatelor parte să asigure viabilitatea patrimoniuluicultural imaterial: identificarea, documentarea, cercetarea,prezervarea, protecţia, punerea în valoare,transmiterea prin intermediul educaţiei formale şinonformale. Scopul Convenţiei este, deci, salvgardareapatrimoniului cultural imaterial, respectareapatrimoniului cultural imaterial al comunităţilor,grupurilor şi indivizilor care aparţin acestora, sensibilizareala nivel local, naţional, internaţional asupraimportanţei patrimoniului imaterial, cooperareaşi asistenţa internaţională.La 24 martie 2006 Republica Moldova a ratificatConvenţia pentru salvgardarea patrimoniuluicultural imaterial. Ţările care au aderat sau au ratificatConvenţia sunt organizate în 5 grupuri: continentulafrican are 54 de ţări, grupul ţărilor arabecuprinde 21 de state, Asia şi Pacificul – 48 de ţări,America Latină – 35 de ţări, iar Europa şi Americade Nord – 54 de ţări.Republica Moldova este stat parte la Convenţieşi trebuie să ia măsurile necesare pentru asigurareasalvgardării patrimoniului cultural existentpe teritoriul său. Protejarea patrimoniului imaterialpresupune adoptarea unor tactici care ar asiguraidentificarea, documentarea, protejarea, promovareaşi transmiterea acestui patrimoniu. În ţările careau aderat sau au ratificat Convenţia UNESCO privindsalvgardarea patrimoniului cultural imaterialau fost create Comisii specializate (după aprobarealegislaţiei de rigoare) care au scopul de a coordonaprogramele de protejare, conservare, valorificareşi promovare a patrimoniului cultural imaterial înbaza politicilor culturale ale ministerelor de resort.Anume Comisia alcătuieşte Inventarul naţional depatrimoniu cultural imaterial care include Lista elementelorpatrimoniului cultural imaterial dispărute,Lista elementelor patrimoniului cultural imaterialaflate în pericol de dispariţie, Lista elementelor viicare alcătuiesc patrimoniul cultural imaterial existentîntr-un anumit spaţiu, ţară. Conform recomandărilorUNESCO, un Program de protejare, salvgardare,conservare, transmitere, punere în valoareşi promovare a patrimoniului cultural imaterial artrebui să includă:- stabilirea criteriilor de identificare, evaluare,standarde de conservare şi procedee de punere învaloare a expresiilor culturale ale comunităţilor;- măsuri de informare cu privire la patrimoniulcultural imaterial;- proiecte de promovare a patrimoniului culturalimaterial la nivel local, zonal, naţional şi internaţional;- proiecte editoriale (broşuri, volume, culegeri,antologii, cataloage) în domeniile patrimoniuluicultural imaterial.În cadrul Convenţiei, fiecare stat parte poate propuneproiecte de salvgardare a patrimoniului culturalimaterial, prezenta elemente de patrimoniu culturalimaterial pentru a fi înscrise în Lista reprezentativăa patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.Adăugăm, că prin ordinul Ministerului Culturii alRepublicii Moldova nr. 238 din 9 decembrie 2009,a fost creată Comisia naţională pentru salvgardareapatrimoniului cultural imaterial. Există speranţe căpână la sfârşitul anului 2011 Parlamentul RepubliciiMoldova va aproba Legea privind salvgardareapatrimoniului cultural imaterial.Orice instituţie muzeală, indiferent de profil,categorie, tip, tradiţional colectează, cercetează,conservă şi expune patrimoniul cultural şi natural.Globalizarea agresivă şi uniformizarea ce a cuprinstoate domeniile vieţii au pus în faţa instituţiilor muzealeproblema conservării urgente atât a patrimoniuluimaterial, cât şi a celui imaterial. Începând cusecolul al XXI-lea, problema rolului muzeului îndocumentarea şi conservarea patrimoniului imaterialeste discutată de cercetători şi muzeologi, de teoreticienişi practicieni. Este cunoscut faptul, că cea3(22), septembrie 2011 - 107

Akademosde-a 7-a Adunare Generală a ICOM-ului RegiuniiAsia-Pacific a susţinut iniţiativa strategică din Shanghai,China, din octombrie 2002 şi a ratificat CartaShanghai, menţionând că „muzeele pot fi partenericonstructivi în protejarea patrimoniului imaterial alumanităţii” 4 . În 2004 ICOM a declarat tema „Muzeeleşi Patrimoniul Imaterial” pentru Ziua Internaţionalăa Muzeelor, iar în octombrie 2004 aceeaşitemă a fost declarată şi pentru Adunarea Generală aICOM din Seoul. În 2004 a fost publicat InternationalJournal of Intangible Heritage – o revistă dedicatăpromovării şi protejării patrimoniului imaterialde către instituţiile muzeale.Patrimoniul imaterial „include semnificaţiasimbolică şi metaforică a obiectelor ce constituiepatrimoniul material. Fiecare obiect are două dimensiuni:aspectul fizic, spre exemplu – forma şivolumul, precum şi semnificaţia lui ce derivă dinistorie, din interpretare, din capacitatea de a face legăturatrecutului şi prezentului şi aşa mai departe” 5 .Muzeele au un mare rol în conservarea şi promovareapatrimoniului imaterial. Atunci când muzeuldesfăşoară selecţia obiectelor pentru achiziţie şiconservare, face interpretarea istorică şi ştiinţificăa unui obiect sau execută montarea unei expoziţii,muzeografii caută în ultima instanţă să formulezesemnificaţia simbolică a obiectului şi să o transmităcătre un public larg.Incontestabil că istoria orală, transmiterea tradiţiilorfac parte din patrimoniul imaterial. Dar cereprezintă exact patrimoniul imaterial şi cum poatefi identificat? Care sunt metodele şi instrumentelepentru managementul şi valorificarea patrimoniuluiimaterial?Conceptul de patrimoniu imaterial este cunoscutşi difuzat între specialiştii domeniului, însăaspectele ce ţin de identificare, valorificare (cinetrebuie să identifice elementele de patrimoniu şi săle valorifice) şi de management rămân o problemă.Muzeograful trebuie să cunoască în ce măsură esteaplicabil aşa-zisul „management al patrimoniuluiimaterial” în instituţia muzeală. Pentru că existăriscul „folclorizării” instituţiilor muzeale de istoriesau literatură. O sarcină deloc uşoară ce ţine demanagementul patrimoniului muzeal este problemaidentificării, conservării şi transmiterii generaţiilorviitoare a diferitor tipuri şi elemente de patrimoniuimaterial, precum istoria orală, tezaure vii etc. Referitorla „muzeificare” putem spune că în epoca globalizării,muzeele într-adevăr acordă o atenţie deosebităobiectelor culturii nemateriale. Limba, ritualurile,tradiţiile orale, datinele, legendele – tot ce seaflă pe cealaltă parte a lumii materiale, dar aparţinetradiţiilor culturale, trebuie în calitate de moşteniresă-şi găsească locul în muzeul de etnografie. Interesulmuzeului faţă de patrimoniul imaterial poateservi la atragerea vizitatorilor în muzeu.Indiscutabil, muzeele au un rol important în sporireaşi dezvoltarea patrimoniului imaterial. Protejareapatrimoniului imaterial ar trebui să devină partecomponentă a politicii muzeale. Pentru a beneficiade protecţie, toate formele de patrimoniu imaterial,cu excepţia celor fizice, urmează să fie transformateîn baza tehnologiilor moderne într-o prezentare materială.Iar cea mai efectivă măsură de salvgardare apatrimoniului imaterial este utilizarea formelor, elementelorde patrimoniu ca punct de pornire pentrunoi expresii culturale care ar lega trecutul cu prezentulşi ar avea relevanţă în lumea contemporană.Patrimoniul muzeal este structurat în diverse colecţiidupă anumite principii. Colecţia, în opinia luiKrysztoff Pomian, înseamnă „orice grup de obiectenaturale sau artificiale, aflate temporar sau definitivîn afara circuitului activităţilor economice, supuseunei protecţii speciale într-o locaţie închisă amenajatăîn acest scop şi expuse vederii publicului”. 6Radu Florescu aprecia colecţia ca un set de obiecteîn viziune muzeologică: „o colecţie este un ansamblude obiecte în cadrul căreia diferitele obiecte aunişte legături, nişte raporturi comune” 7 .Când vorbim de patrimoniu muzeal, în general,avem în vedere existenţa unor obiecte, înregistrateşi documentate. Dar noţiunea de obiect poate fi substituităcu cea de fenomen cultural, altfel spus, înprocesul de documentare şi prezervare nu ar trebuisă facem mari diferenţe între patrimoniul materialşi patrimoniul imaterial. Documentarea muzeală nuare ca scop doar conservarea, organizarea şi punereala dispoziţie a suporturilor documentare, ci şi a conţinutuluiimaterial transmis prin studiile muzeologice,colecţii şi alte acţiuni de acest gen. În mod tradiţionalmuzeele sunt asociate cu obiecte materiale,dar conceptul contemporan de patrimoniu include şiimaterialul. Documentarea muzeologică a patrimoniuluiimaterial nu pretinde să ţină locul unui obiect,dar, folosindu-se de permanenţa materială a înregistrăriisale, permite recunoaşterea fenomenului şi asingularităţii lui, în spaţii şi ocazii diferite. În afarăde aceasta, patrimoniul imaterial „ne indică obiectulca mărturie concretă a unor fapte şi evenimente,dar în anumite circumstanţe care ţin de elaborareamemoriei (înţelegând conceptul de memorie nu cainventar, ci ca principiu de articulare a ideilor), fapteleşi obiectele reprezintă vectori ai înţelegerii diferitelorforme de percepţie şi cunoaştere 8 .Patrimoniul muzeal material sau imaterial trebuieprezentat publicului larg. Principala cale devalorificare publică este expoziţia muzeală. Aceastaînsă nu poate fi privită ca o parte a colecţiei. Eaeste creată şi funcţionează conform anumitor regulişi are un scop determinat, urmând să ofere publiculuiinformaţii obiective. Este adevărat, colectarea şiexpunerea se bazează pe o selecţie prealabilă, careare, de fapt, un caracter subiectiv. Ar fi corect să108 - nr. 3(22), septembrie 2011

Patrimoniuvorbim despre o reprezentare a patrimoniului imaterial(dacă ne referim la muzeele de etnografie),şi nu despre o prezentare a etnografiei muzeisticeinstituţionalizate. Orice expoziţie pretinde la obiectivitate,inclusiv cea bazată pe patrimoniul imaterial.Expoziţia este citită ca o reflectare adevăratăa realităţii. Aceasta reflectare se face prin anumitemetode de expunere, utilizând reconstrucţii, scenebutaforice, reconstituiri. Formarea colecţiilor muzeale,în general, este legată de procesul de decontextualizare– acesta fiind o trăsătură caracteristicămuzeului – scoaterea obiectelor din contextul lornatural. Scoaterea din context şi aşezarea într-unspaţiu artificial duce la transformarea obiectului într-unsimbol, metaforă. Piesele în expoziţiile de istoriesau etnografie în muzeele moldoveneşti se dauîntr-un anumit context. În străinătate, în muzeelede etnografie se observă o tendinţă care presupunerefuzarea de contexte construite, în care au existatobiectele; pe primul plan este pus obiectul aşa cumeste, ca operă de artă. Refuzul de la contextualizare,de la prezentarea etnografică a obiectului (care puneaccent pe rolul funcţional al obiectului) în folosuldemonstrării obiectului ca operă estetică şi chiar capodoperăare drept scop ridicarea statutului obiectuluietnografic; prezentarea capodoperelor nu necesităcontext. Aceasta ajută muzeului să iasă din cadrullocalului, să prezinte etnicul ca parte a moşteniriiculturale universale cu care poate şi trebuie să semândrească şi care este o parte importantă a identităţii.Astfel, obiectele etnografice îşi pierd anonimatul,transformându-se, la fel ca şi adevăratele operede artă, în „lucrări de autor”. Acest lucru apropiedouă muzee – etnografic şi de artă – dezgolind problemaautoidentificării muzeului ca instituţie de unanumit profil.Sigur că documentarea muzeală şi valorificareapublică a patrimoniului imaterial fac parte din procesulde salvgardare a patrimoniului. Dar în acestproces continuu de salvgardare trebuie să se includăşi societatea civilă, şi comunitatea ştiinţifică arepublicii. Considerăm oportună în acest sens ideeacreării unei Arhive Naţionale de Tradiţii Populare– ca depozit al celor mai valoroase piese, care ar puteafi un instrument social eficient pentru memoriacolectivă şi care ar trebui organizat în cadrul InstitutuluiPatrimoniului Cultural al AŞM. Este necesarăîntocmirea unui Dicţionar de patrimoniu imaterial,sarcină care revine oamenilor de ştiinţă, specialiştilordin domeniu.Patrimoniul imaterial trebuie colecţionat şi conservatpe diverse suporturi materiale. Un programde salvgardare a patrimoniului imaterial ar trebuiaxat pe cercetarea ştiinţifică, conservarea activă apatrimoniului, recuperarea conştiinţei etno-identitarea statului Republica Moldova. Standardele profesionalemuzeale, cum ar fi Codul eticii, politicilede management al colecţiilor, trebuie nu numai săreflecte noile aspecte ale activităţii muzeelor (colectareaşi documentarea patrimoniului imaterial),dar şi balanţa între apropierea tendinţelor universalede salvgardare a patrimoniului cultural imaterial şireorganizarea intereselor speciale ale unor anumitecomunităţi culturale.Republica Moldova trebuie să urgenteze procesulde elaborare a dosarului pentru ca cel puţin unprim element de patrimoniu imaterial să fie introdusîn Lista reprezentativă a patrimoniului culturalimaterial al umanităţii. Subliniem că din fostele republiciunionale, majoritatea au înregistrat în Listămai multe elemente de patrimoniu cultural imaterial,inclusiv Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Estonia,Georgia, Lituania, Kîrghistan, Uzbekistan. Lider înaceastă Listă este regiunea Asia şi Pacific, şi în primulrând China, urmată de India, Japonia, Coreeade Sud. Concomitent trebuie să menţionăm că ţărileeuropene nu se grăbesc cu propuneri de elementede patrimoniu imaterial pentru Lista reprezentativăa patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.Patrimoniul cultural imaterial este transmis dingeneraţie în generaţie, este documentat, promovat şinecesită să fie permanent ocrotit. Pentru RepublicaMoldova contează, în primul rând, conştientizareala toate nivelele a importanţei şi valorii patrimoniuluicultural imaterial. Fiind acest lucru realizat, sepot găsi şi căile de salvgardare.În 2013 va fi marcată aniversarea a 10-a de laadoptarea Convenţiei privind salvgardarea patrimoniuluicultural imaterial. Fiecare stat parte a prezentatdeja la UNESCO programul de manifestări cuacest prilej. Planul de acţiuni al Republicii Moldovamai este aşteptat. Şi societatea civilă, şi instituţiamuzeală pot şi trebuie să se încadreze în realizareaunui program adecvat către această dată.Bibliografie1. Ioan Opriş, Transmuseographia, Editura OscarPrint, Bucureşti, 2000, p. 25.2. André Desvallées, François Mairesse, Key Conceptsof Museology, Paris, Armand Colin, 2010, p. 56-60.3. www.unescodoc.org.4. Shanghai Charter: Museums, Intangible Heritageand Globalization, ICOM Asia Pacific, 2002 – icom.museums/shanghaicharter.html.5. Giovanni Pinna, ICOM News, no. 4, 2003,p. 3.6. Radu Florescu, Bazele muzeologiei, Bucureşti,2000, p. 204.7. Marilúcia Bottallo, Conservarea culturii: documentareapatrimoniului imaterial. Documentarea patrimoniuluiimaterial: Noi concepte... Noi metode? În: Revistamuzeelor, Bucureşti, 2003, nr. 3-4, pp. 65-67.3(22), septembrie 2011 - 109

AkademosTEZAURUL FOLCLORICAL ROMÂNILORDIN BASARABIA,TRANSNISTRIA,NORDUL BUCOVINEI,TRANSCARPATIADr. hab., prof. univ. Nicolae BĂIEŞUTHE FOLKLORIC THESAURUS OF THEROMANIANS FROM BASARABIA, TRANSNISTRIA,NORTHERN BUCOVINA, TRANSCARPATHIAA particularly important task of folkloristsfrom the Institute of Philology of the Academy ofSciences of Moldova is a compact publication of thepopular works of the Romanians from the Republicof Moldova, Ukraine, Russian Federation. In thiscontext, the specialists work upon creating about 15volumes (each of 25-30 sheets), which will include themost representative Romanian ethno-folkloric songsrecorded in the researched areas over decades, sincethe mid-nineteenth century. These are areas, genresand species of the Romanian verbal popular works:ritual folk (calendar and family), fi ction (legends,stories, anecdote, anecdotes), songs (ballads, epicheroic,historical, lyrical), children folklore etc.The main sections of each volume are as follows:introduction, the corpus of ethno-folkloric texts,notes and comments, glossary and music (whereavailable). For the realization of the given work thereare used the published ethno-folkloric materials (incollections, magazines, newspapers) and unique data(the folklore fund of the Central Scientifi c Archive ofASM etc.). The work has a scientifi c character. It isdesigned for specialists (folklorists, ethnographers,historians, linguists, musicologists etc.), teachers,students, and the mass reader, as well, interested inlearning the valuable Romanian folkloric treasurefrom Basarabia, Transnistria, Northern Bucovina,Transcarpathia.Începând cu anul 2006, membrii Sectorului Folcloristicăde la Institutul de Filologie al Academieide Ştiinţe a Moldovei lucrează la realizarea proiectuluiinstituţional Tezaurul folcloric al românilor dinBasarabia, Transnistria, nordul Bucovinei, Transcarpatia.În cele ce urmează vom caracteriza aceastălucrare de amploare, prestigioasă, care constă în valorificareasubstanţială a variatei şi bogatei moşteniriîn sfera creaţiei populate în zonele cercetate.Operele folclorice constituie un compartimentdeosebit de important al culturii populare naţionale,fiind cea mai autentică expresie a fiecărei etnii.Creaţiile acestea, alături de materialele istorice şilingvistice, sunt chezăşia menţinerii specificului,originalităţii unui neam. Ele reflectă, în mod artistic,munca, traiul, moravurile, lupta poporului împotrivainamicilor, pentru libertate, prosperare.Popoarele civilizate au grijă specială permanentăfaţă de patrimoniul culturii populare naţionale,acesta bucurându-se de valorificare din variatepuncte de vedere.În anii 1930, în cadrul cercetărilor monograficeale satelor româneşti din Basarabia, efectuate însfera activităţii şcolii sociologice a acad. DimitrieGusti, au fost culese materiale etnofolclorice, înspecial, în zona de codru. Atunci a fost pusă bazaarhivei etnofolclorice a Institutului Social Român.Secţia din Basarabia a institutului a fost deschisă laChişinău în noiembrie 1934. Din păcate, materialelefolclorice înregistrate în acea perioadă s-au pierdutîn timpul Războiului al Doilea Mondial.Deşi un lucru ieşit din comun în anii războiului(1941-1945), au fost realizate cercetări etnofolcloricede teren în satele româneşti la est de Nistru şide Bug, cu participarea mai multor cunoscuţi folclorişti,etnografi, muzicologi, sociologi: OvidiuBârlea, Constantin Brăiloiu, Traian Herseni, AntonGolopenţia, Petre Ştefănucă, Constantin Ionescu,Gheorghe Pavelescu, Tatiana Găluşcă, Ion Apostolş. a. O parte din materialele etnofolclorice culeseatunci au fost publicate în câteva culegeri şi reviste:Colinde [din Transnistria] de Constantin Ionescu,Sibiu, 1944; o serie de articole în revista Sociologieromânească, 1943 ş. a.La 14 decembrie 1941 la Tiraspol a fost inauguratăo secţie a institutului de la Bucureşti, ceremoniela care au participat personalităţi marcante: PantelimonHalippa, Nichita Smochină, Onisifor Ghibuş. a. Între direcţiile importante ale cercetărilor institutuluifigura şi studierea culturii populare a românilorde la est de Nistru şi de Bug.Până la Războiul al Doilea Mondial au publicatfolclor românesc înregistrat în Basarabia uniioameni de ştiinţă, muzicologi, pedagogi, scriitori:Ion Buzdugan, Gheorghe Madan, Petre Ştefănucă,George Breazul, Oliviu Constantinescu, Ion Stoian,Ecaterina Nemirovschi, Tatiana Găluşcă, ApostolCulea ş. a. În toată perioada sovietică în RSS Moldoveneascălucrările autorilor nominalizaţi, precumşi ale altora din acei ani erau ţinute în fonduri specialela care nu avea acces orişicare specialist (folcloristsau etnograf), permisiune făcându-se doar cu ocondiţie (politică) – acestea să fie calificate ca publicaţii„burgheze”, „naţionaliste”, „reacţionare”.După Războiul al Doilea Mondial folclorul românilordin RSS Moldovenească şi din RSS Ucraineanăa avut mult de suferit din cauza susţinerii, promovăriioficiale timp de câteva decenii a teoriei falsedespre existenţa „a două popoare, două limbi, două110 - nr. 3(22), septembrie 2011

Folcloristicăculturi”. În consecinţă, atitudinea regimului totalitarfaţă de tradiţiile populare româneşti, faţă de folclorulnaţional era, în general, negativă. Cu toate că interesulpentru folclorul diferitelor comunităţi etnice dinUniunea Sovietică exista, deseori sub masca „prietenieiîntre noroade” cele mai specifice, mai valoroasecreaţii populare naţionale erau izgonite, în mod organizat,din traiul seminţiilor neruse. Aceste valori eraucalificate ca „reminiscenţe burgheze naţionaliste”,neutile şi chiar „dăunătoare” pentru generaţiile tinereale „poporului sovietic”. Se urmărea scopul ştergeriideosebirilor între etnii, astfel înfăptuindu-se nivelareaculturilor ce aparţineau numărului mare de popoaredin Uniunea Sovietică. Ca urmare, se realizarusificarea, ateizarea întregii populaţii a imperiului.În primul deceniu postbelic (1945-1955), ÎnRSS Moldovenească s-au făcut anumite înregistrăriale creaţiilor folclorice româneşti, dar s-a publicatextrem de puţin (doar vreo trei mici culegeri de poveştipopulare, prelucrate de alcătuitori). Abia înaprilie 1956 a fost înfiinţat – din câteva persoane –sectorul de folclor în cadrul Institutului de Limbă şiLiteratură al Filialei Moldoveneşti a Academiei deŞtiinţe a Uniunii Sovietice.Valorificarea relativ profundă, temeinică a creaţiilorpopulare orale a început după 1960, când aufost iniţiate înregistrarea comparativ sistematică,arhivarea şi editarea ştiinţifică a materialelor etnofolclorice.A luat naştere o etapă nouă în procesulstudierii patrimoniului nostru folcloric.Culegerea pe principii comparativ moderne afolclorului a necesitat eforturi considerabile: realizareacercetărilor de teren planificate, cu utilizareatehnicii contemporane de înregistrare existente peatunci (magnitofoane portative, aparate de fotografiat).În anii 1960-1980 folcloriştii au efectuat înregistrăride folclor în majoritatea raioanelor republiciişi într-o serie de localităţi româneşti din Ucrainaşi Federaţia Rusă (reg. Transcarpatia, Cernăuţi,Odesa, Nicolaev, Kirovograd, ţin. Krasnodar ş. a.).Toate materialele înregistrate, puse la punct, au fostpredate, pentru păstrare, la Arhiva Ştiinţifică Centralăa Academiei de Ştiinţe a Moldovei.La începutul anilor 1970 s-a purces la elaborareaşi editarea corpusului de folclor românesc înregistratla moldoveni. Este vorba de lucrarea în 16 volumeCreaţia populară moldovenească (1975-1983).Opera a avut o mare importanţă. A fost apreciată pozitivîn multe recenzii publicate. Însă lucrarea a avutşi neajunsuri, determinate de situaţia în acei ani: neglijareatendenţioasă a lucrărilor semnate de folcloriştiibasarabeni „naţionalişti” de până la Războiulal Doilea Mondial (P. Ştefănucă, N. Smochină, T.Găluşcă ş. a.); lăsarea în afara ediţiei a creaţiilor popularecu conţinut magic-religios (descântece, colinde,legende ş. a.); includerea unei cantităţi foartemici de note muzicale; aducerea textelor folcloriceverbale la normele limbii literare.Nu trebuie să trecem cu vederea faptul regretabilcă în toată perioada sovietică textele folcloriceprezentate spre publicare erau strict cenzurate, înanumite cazuri fragmentate, completate.În anii 1973-2000, au apărut la Chişinău 8 volumedin cea de a doua serie a publicării creaţiilorpopulare orale ale românilor din Republica Moldovaşi din Ucraina – editarea pe teritorii etnofolclorice(sudul, centrul, nordul republicii, reg. Cernăuţi,Transcarpatia ş. a.). Colecţiile acestea au fost întocmiteexclusiv pe baza materialelor de arhivă. S-aurmărit şi scopul de a evidenţia unele particularităţizonale ale folclorului. Ultima lucrare din aceastăserie este Folclor românesc de la est de Nistru, deBug, din nordul Caucazului (Texte inedite, volumulII, Chişinău, 2009).Evident, după descompunerea în 1991 a UniuniiSovietice şi formarea Republicii Moldova a crescutşi nivelul conştiinţei naţionale. A sporit interesulgeneral faţă de cultura populară. A început revalorificareaamplă – care se află şi astăzi în continuădesfăşurare – a multor tradiţii populare, date uităriiîn perioada regimului sovietic ateist.Sarcinile importante care stau şi în prezent în faţafolcloriştilor de la AŞM sunt: înregistrarea sistematicăpe teren, păstrarea, studierea materialelor autentice.Este regretabilă situaţia anormală că din 1991încoace folcloriştii de la Academia de Ştiinţe a Moldoveinu efectuează cercetări de teren propriu-zise(din cauza financiară şi nu numai). Majoritatea culegerilorde folclor editate în anii trecuţi sunt astăzirarităţi bibliografice. Noi colecţii folclorice avemfoarte puţine.Reieşind din situaţia descrisă, este evidentă necesitateaintensificării activităţii folcloriştilor privindpublicarea compactă a celor mai valoroase creaţiipopulare ale românilor din Republica Moldova, dinUcraina, Federaţia Rusă. Cu acest scop, specialiştiide la Institutul de Filologie au demarat amplul proiectinstituţional – Tezaurul folcloric al românilor dinBasarabia, Transnistria, nordul Bucovinei, Transcarpatia– care va reflecta realitatea etnofolcloricăprivind creaţiile populare în zonele menţionate.Sunt planificate 15 volume (fiecare de câte 25-30 coli de tipar): Folclor al sărbătorilor de iarnă(autor Nicolae Băieşu); Folclor al sărbătorilor deprimăvară, vară, toamnă (Nicolae Băieşu); Folcloral obiceiurilor de familie (Mariana Cocieru); Descântece(Ana Graur); Ghicitori (Ion Buruiană); Proverbeşi zicători (Maria Mocanu); Povestiri, legende(Grigore Botezatu); Poveşti (Grigore Botezatu);Naraţiuni comice (snoave, anecdote ş. a.) (GrigoreBotezatu); Cântece istorice (G. Botezatu); Balade(Tatiana Butnaru); Cântece epico-eroice (VictorGaţac); Cântece lirice (Tudor Colac); Romanţe folclorizate(Tudor Colac); Strigături (Tudor Colac);Folclor al copiilor (Nicolae Băieşu).Criteriile de elaborare a volumelor de folclor3(22), septembrie 2011 - 111

Akademossunt unice. Fiecare lucrare se constituie din aşa compartimente:Introducere; Note asupra ediţiei; Abrevieri;Corpus de texte (descrieri etnografi ce, creaţiifolclorice); Note şi comentarii; Melodii (unde există);Imagini; Glosar; rezumat în limba engleză.Proporţia aproximativă a părţilor componente alevolumului este: corpusul de texte (compartimentulprincipal) – ¾; introducerea, notele şi comentariileş.a. – ¼. Fiecare volum prezintă o monografie privindgenul ori specia, domeniul folcloric respectiv.Introducerea cuprinde: definiţia genului ori speciei,domeniului folcloric; informaţii scurte referitoarela istoria culegerii, publicării, studierii folclorului;clasificarea; originea, evoluţia, starea actualăa operelor populare.În Note asupra ediţiei se menţionează, mai întâi,că lucrarea cuprinde cele mai tipice, mai autenticemateriale etnofolclorice (publicate anterior sauinedite). Nu sunt incluse texte cu indicaţii nesigure,echivoce în privinţa localităţilor unde acestea aufost înregistrate.Unele texte etnofolclorice sunt prezentate (înmăsura necesităţii, importanţei) în două sau maimulte versiuni, variante, care întregesc motivul, subiectulfolcloric din punct de vedere ideatic, artistic,arie de circulaţie ş. a.În primul rând, este respectată ierarhia valoricăa operelor folclorice, dar se ţine cont şi de principiileistorico-cronologic, geografic. După posibilitate,materialele etnofolclorice reprezintă zonele: sudul,centrul, nordul Basarabiei, Transnistria, estul r. Bug,nordul Caucazului (ţin. Krasnodar), nordul Bucovinei,Transcarpatia.Materialele etnofolclorice sunt reproduse păstrândforma lor autentică – aşa cum ele există în publicaţiisau în arhive. Nu se fac intervenţii (corectări,prelucrări, literaturizări, redactări). Sunt menţinutecuvintele dialectale (locale), cele venite din altelimbi, particularităţile morfologice, sintactice ş. a.Se păstrează pronunţarea specifică pentru raioanelenordice ale Transnistriei: zin (vin) ş. a. (dacă imprimărileau fost făcute autentic şi formele respectivesunt fixate în publicaţii sau în arhive). Doar uneori seadmit anumite rectificări, de fiecare dată făcându-semenţiunile corespunzătoare. Omiterile necesare suntnotate prin puncte de suspensie, luate între parantezeunghiulare - ; cuvintele introduse de autor/alcătuitor– prin puncte de suspensie, luate între parantezepătrate/drepte – […]. Cuvintele neclare şi carelipsesc în dicţionare sunt marcate prin litere cursive şisemne de întrebare, luate între paranteze rotunde (?).De exemplu: „Un cal drâmbovan” (?).Punctuaţia este conform normelor în vigoare astăzi.Nu sunt folosite semne diacritice pentru marcareaanumitor fonetisme.Notele şi comentariile cuprind fişa fiecărui textetnofolcloric. Fişa conţine, pe cât se poate de complet,următoarele informaţii: publicaţia (abreviat,indicându-se anul, pagina şi numărul textului (dacăeste) ori coordonatele de arhivă (numirea arhiveiabreviat,anul înregistrării, numărul manuscrisului,fila); satul, raionul, regiunea; pronumele, patronimul(iniţiala) şi numele informatorului, etateaacestuia; pronumele-abreviat şi numele culegătorului.La numirile localităţilor se indică cele actuale(Ialoveni – nu Cutuzov, Şoldăneşti – nu Cernencoetc.). Formele rusificate ale prenumelor şi numelorinformatorilor şi culegătorilor sunt aduse la normelede astăzi (Evghenia Nagacevscaia – Eugenia Nagacevschi).Exemple de fişe: Marian, Sărbătorile, I, 1994, p.154 (Crasna – Storojineţ – Cernăuţi; inf. (informator)Ion Iliuţ, 78 ani; culeg. (culegător) G. Bârtoiu,până la 1901). AFAŞM (Arhiva de Folclor a Academieide Ştiinţe a Moldovei), 1966, ms. (manuscris)341, f. (fila) 204; inf. Liuba Coroi, 35 ani; culeg. I.Pâslaru). Se aduc şi unele date importante ale informatoruluisau culegătorului (Nota inf.: „Cânteculacesta l-am auzit la o mătuşă a mea din satul vecin,Filipeni”). Se prezintă (în ordine cronologică) listavariantelor (publicate şi inedite) rămase în afara volumului.Melodiile sunt reproduse din variate publicaţii,dar şi din imprimările şi descifrările efectuate specialpentru lucrarea de faţă (A. Tamazlâcaru, V. Ghilaş,V. Chiseliţă ş. a.).În scopul realizării lucrării sunt utilizate materialepublicate (din secolul al XIX-lea până în prezent):culegeri, periodice (reviste, ziare), precum şiinedite. Există fonduri de texte înregistrate de câtevageneraţii de folclorişti în perioada anilor 1945 pânăla ora actuală. În Arhiva Ştiinţifică Centrală a AŞMse păstrează peste 400 de volume, fiecare de câte100-300 de file, care conţin: descrieri etnografice,texte folclorice literare, fotografii, desene. La dispoziţiaautorilor se află sute de casete cu imprimări demelodii. Materiale etnofolclorice se păstrează şi înfonduri ale altor instituţii culturale şi de învăţământdin republică: Muzeul de Literatură „M. Kogălniceanu”,Centrul Naţional de Creaţie Populară ş. a.Un valoros material, cules în Basarabia şi în Transnistriaîn anii 1920-1930, se află în câteva arhive dinRomânia (Cluj-Napoca, Bucureşti, Iaşi).Editată, iar lucrul asupra primelor volume dejase finalizează, lucrarea va avea o extraordinară valoareteoretică şi practică. Va beneficia de variateforme de implementare, servind activităţii cercetătorilor(folclorişti, etnografi, lingvişti, muzicologi),profesorilor, studenţilor, membrilor formaţiilor etnofolclorice,cititorului de masă. Pe baza volumeloreditate se vor elabora o nouă crestomaţie, o nouăprogramă pentru cursul de creaţie populară orală lafacultăţile filologice ale universităţilor din Chişinău,Bălţi, Tiraspol, Cernăuţi, Comrat.112 - nr. 3(22), septembrie 2011

EXPOZIŢIE DE EXCEPŢIE:STINDARDUL LITURGICAL LUI ŞTEFAN CEL MAREAurelia CORNEŢCHI,director adjunct al Muzeului Naţionalde Arheologie şi Istorie a MoldoveiExpoziţieAN EXCEPTIONAL EXHIBITION AT THE NA-TIONAL MUSEUM OF ARCHAEOLOGY AND HIS-TORY OF MOLDOVA: LITURGICAL STANDARDOF THE STEPHEN THE GREATStarting with August 27 till September 10, 2011,within an extraordinary exhibition at the NationalMuseum of Archaeology and History of Moldova,was presented one of the most valuable pieces ofRomanian cultural heritage, a masterpiece from thecollection of the National Museum of Romanian History– The fl ag of Stephen the Great of 1500. The exhibition-eventwas dedicated to the 20 th anniversaryof the independence of the Republic of Moldova andhas enjoyed a great success, being visited by 19,926people.There were organized three press conferencesfor exhibition promotion and, with the support of theRomanian Cultural Institute “Mihai Eminescu” fromChisinau, was published a comprehensive catalogwith important scientifi c contributions and a leafl etand a view of A5 format, both with a brief exhibit description.The main promotional scientifi c event wasthe scientifi c conference “The liturgical standard ofStephen the Great”, held on August 25 at the samemuseum, which highlighted the scientifi c concept ofthe exhibition, addressing the main historical, artisticand standard conservation issues.Pe 27 august 2011, la Muzeul Naţional de Arheologieşi Istorie a Moldovei, în cadrul unei expoziţiiextraordinare, a fost prezentată una dintre cele maivaloroase piese din patrimoniul cultural românesc, ocapodoperă din colecţia Muzeului Naţional de Istoriea României – Steagul lui Ştefan cel Mare de la 1500.Expoziţia-eveniment a fost dedicată aniversăriia 20-a de la proclamarea Independenţei RepubliciiMoldova, fiind deschisă pentru public în zilele de27 august – 10 septembrie 2011.Expoziţia s-a desfăşurat sub înaltul patronaj alprim-ministrului Republicii Moldova şi a fost organizatăde către Ministerul Culturii al RepubliciiMoldova, Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţionaldin România, Institutul Cultural Român „MihaiEminescu” din Chişinău, Muzeul Naţional de Arheologieşi Istorie a Moldovei şi Muzeul Naţional deIstorie a României, cu sprijinul oficial al GuvernuluiRepublicii Moldova şi Guvernului României.Stindardul liturgic al lui Ştefan cel MarePentru efectuarea importului temporar din Româniaîn Republica Moldova a relicvei naţionaleSteagul lui Ştefan cel Mare, asigurarea securităţiişi amenajarea spaţiului expoziţional, GuvernulRepublicii Moldova a alocat din fondul de rezervă294 000 de lei (hotărârea nr. 577 din 28 iulie 2011).România a acoperit cheltuielile pentru transport şicele de asigurare a relicvei.Structura expoziţiei. Piesa centrală a expoziţieia fost stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare,datat cu secolul al XV-lea, – o broderie cu o excepţionalăvaloare istorică, artistică şi simbolică. Alăturide valorosul obiect liturgic au fost etalate alte douăpiese originale – suportul vechi de catifea de pânăla ultima restaurare aplicat la sfârşitul secolului alXIX-lea de către călugării de la Mănăstirea Zografudin Sfântul Munte Athos, precum şi programul manifestăriiorganizate la Sorbona pe 28 iulie 1917 cuocazia înmânării oficiale de către autorităţile francezea stindardului liturgic al lui Ştefan cel Mareministrului român la Paris Alexandru M. Lahovary.Istoria stindardului şi diverse informaţii despre restaurarealui au fost cuprinse în cele 20 de panouriînsoţitoare din sala de expoziţie.Descrierea stindardului. Exponatul de excepţieeste o broderie bizantină realizată în secolul alXV-lea, cu dimensiunile de 123,8 x 94,2 cm, şi înfăţişeazăimaginea iconografică a Sfântului MareMucenic Gheorghe, considerat un simbol al biruinţeimilitare. Iconografia şi încadrarea cronologică a3(22), septembrie 2011 - 113

Akademospiesei au creat iniţial impresia că ar fi vorba despreun steag de luptă al voievodului Ştefan cel Mare,dar absenţa stemei Ţării Moldovei, caracteristicăstindardelor militare, nu susţine ipoteza amintită.Broderia îl înfăţişează pe Sf. Gheorghe aşezatpe un tron cu pernă roşie, având genunchii uşor depărtaţişi tălpile sprijinite pe un balaur înaripat cutrei capete. În mâna dreaptă sfântul ţine mânerulunei spade, iar în cea stângă vârful acesteia. Figuraovală a sfântului este încadrată de părul său buclat,iar pe cap acesta poartă o coroană cu nouă fleuroane,decorată cu pietre preţioase şi perle şi susţinutăde doi îngeri. Îngerul din partea stângă ţine în mânadreaptă o spadă, iar cel din partea dreaptă ţine înmâna stângă un scut. Sfântul Gheorghe poartă o tunicămilitară de culoare argintie-gri peste o cămaşălungă de culoare verde, iar în picioare are sandale cucurele încrucişate pe gambe.Broderia este realizată din mătase roşie, decoloratăde trecerea anilor şi deteriorată în vechime,atunci când, din neştiinţă, călugării de la MănăstireaZografu au remontat-o pe o bucată de catifea de calitateinferioară.În colţurile din stânga şi dreapta sus este brodatăo inscripţie în limba greacă: Sfântul Gheorghe dinCa[p]padocia. De jur-împrejur broderia are o inscripţieslavonă cu rugăciunea domnitorului (Ştefancel Mare) către sfânt:O, răbdătorule de patimi şi purtătorule de biruinţă,mare mucenice Gheorghe, care în nevoi şinenorociri eşti grabnic apărător şi cald ajutor şi,celor necăjiţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi şiaceastă rugăciune, a smeritului robului tău, domnulIo, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn alMoldovei, păzeşte-l neatins în acest veac şi în celviitor cu rugăciunile celor ce te cinstesc, ca să proslăvimîn veci, Amin. S-a făcut în anul 7008 (1500),iar al domniei sale, 43.Însă inscripţia nu pomeneşte faptul că steagul arfi fost dăruit de voievodul Ştefan cel Mare MănăstiriiZografu de la Athos, aşa cum se obişnuia în epocă.Istoria recuperării piesei. În primăvara anului1917, când România se afla în război, prin efortulconsulului general al României la Salonic, G. C. Ionescuşi cu ajutorul generalului francez MauriceSarrail, Regatul Român a recuperat acest preţiosobiect de la Mănăstirea Zografu.Iniţiativa recuperării valorosului obiect a aparţinutmarelui om politic Ion I. C. Brătianu (1864–Amenajarea expoziţiei Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare, 24 august 2011114 - nr. 3(22), septembrie 2011

Expoziţie1927), care, la 15 februarie 1917, în calitatea sa depreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru alAfacerilor Străine, a trimis o telegramă cifrată LegaţieiRomâniei de la Atena, cerând pe un ton imperativ:Faceţi tot ceea ce este posibil pentru a obţinedrapelul lui Ştefan cel Mare!Un demers similar s-a făcut pe 26 februarie1917 şi din partea secretarului general al Ministeruluide Război, generalul Gheorghe Burghele, cares-a adresat Ministerului Afacerilor Străine pentru aîntreprinde acţiunile necesare în vederea aduceriisteagului în ţară. În urma intervenţiei acestuia pelângă generalul francez Maurice Sarrail, comandantularmatelor aliate din Salonic, generalul a ordonatdetaşamentului franco-rus de la Sfântul Munte sărecupereze steagul şi să-l expedieze la Statul MajorFrancez. La 25 martie 1917, consulul general alRomâniei la Salonic, G. C. Ionescu, comunica MinisteruluiAfacerilor Externe că generalul francezi-a predat drapelul, pe care îl păzeşte şi că aşteaptăordine de la autorităţile române competente.Ministerul Afacerilor Străine a cerut consululuiIonescu să trimită drapelul la bordul unui vasde război francez, la Legaţia României de la Paris.Pe 29 aprilie 1917, steagul a fost luat în primire laParis de către ministrul Alexandru Em. Lahovary.Date fiind condiţiile politice de la acea vreme, ministrula propus să depună broderia la o bancă, fiindpericulos să expedieze acest preţios trofeu de aici laIaşi, de vreme ce o parte a României se afla atuncisub ocupaţia Puterilor Centrale. În cele din urmă,la 22 februarie 1920, Ministerul de Război precizacă steagul lui Ştefan cel Mare a fost predat MareluiStat Major, pentru a fi depus la Muzeul Militar.Restaurarea relicvei. Datorită stării avansate dedegradare, la începutul anilor 2000 broderia a intratîn restaurare, lucrare care a durat 7,5 ani. Steagul luiŞtefan cel Mare a fost supus unui proces complexde restaurare. Iniţial, broderia a fost lucrată pe suportde mătase, dublată cu o ţesătură din in, pentrua putea susţine lucrătura cu fir metalic şi straturilesuccesive ce conturau întreaga compoziţie. Suportuldin mătase s-a degradat de-a lungul timpului şi a fostînlocuit de către călugări cu catifea, prin decupareaşi lipirea cu clei organic a piesei pe noul suport, intervenţietotal necorespunzătoare care a afectat stareaoriginară a piesei. Procesul de restaurare, desfăşuratrecent în cadrul Muzeului Naţional de Istoriea României, a constat în: desprinderea piesei de pesuportul de catifea, curăţarea cleiului organic de pedosul broderiei, curăţarea totală a piesei, consolidareaei cu un nou suport de mătase naturală, coasereacu fire de mătase şi refacerea broderiei în zona inferioară(capetele dragonului), suprapunerea unui tulpregătit în prealabil pentru protecţie şi finisarea.Deschiderea şi închiderea expoziţiei. Expoziţiaa fost deschisă pe 27 august, la ora 12.00, înprezenţa oficialităţilor din Republica Moldova, a reprezentanţilorMinisterului Culturii şi PatrimoniuluiNaţional din România, ai Muzeului Naţional de Istoriea României şi ai Institutului Cultural Român,a reprezentanţilor corpului diplomatic şi ai clerului,a unor personalităţi marcante ale vieţii publice şiculturale. Evenimentul a fost inaugurat de dl VladFilat, prim-ministru al Republicii Moldova. La deschidereaexpoziţiei au luat cuvântul dr. hab. GheorghePostică, viceministrul Culturii; Vasile Timiş,secretar de stat la Ministerul Culturii şi PatrimoniuluiNaţional din România; E.S. dr. Marius Lazurcă,ambasador al României la Chişinău; E.S. IurieReniţă, ambasador al Republicii Moldova la Bucureşti;dr. hab. Eugen Sava, director general al MuzeuluiNaţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei;dr. Petre Guran, directorul Institutului CulturalRomân „Mihai Eminescu” din Chişinău; dr. ErnestOberländer-Târnoveanu, director general al MuzeuluiNaţional de Istorie a României din Bucureşti, ultimulfăcând şi o prezentare desfăşurată a expoziţieiîn calitate de ghid.În cadrul manifestării de inaugurare a fost prezentatşi Catalogul expoziţiei.Încheierea expoziţiei (10 septembrie) a fostmarcată prin slujba Acatistului Sfântului Gheorghe,oficiată de un sobor unit de preoţi de la MitropoliaMoldovei şi Mitropolia Basarabiei. La acest momentde mare încărcătură spirituală a participat şi ministrulCulturii al Republicii Moldova Boris Focşa.Promovarea expoziţiei. Pentru promovarea expoziţiei„Stindardul liturgic al lui Ştefan cel Mare”din colecţia Muzeului Naţional de Istorie a României,la Chişinău au fost organizate trei conferinţe de presăde către Ministerul Culturii al Republicii Moldova,Muzeul Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei,Muzeul Naţional de Istorie a României şi InstitutulCultural Român „Mihai Eminescu”, care s-au ţinut înzilele de 16, 25 august şi 9 septembrie.Cu sprijinul Institutului Cultural Român au fostpublicate un catalog amplu cu importante contribuţiiştiinţifice, precum şi un pliant şi o vedere de formatulA5, ambele cu o scurtă prezentare a exponatului.Evenimentul ştiinţific primordial de promovarel-a constituit Conferinţa ştiinţifică „Stindardul liturgical lui Ştefan cel Mare”, desfăşurată pe 25 august,începând cu ora 14.00, la Muzeul Naţional de Arheologieşi Istorie a Moldovei. Simpozionul a pus învaloare conceptul ştiinţific al expoziţiei, abordând3(22), septembrie 2011 - 115

Akademosprincipalele probleme istorice, artistice şi de conservarea stindardului. În cadrul conferinţei au fostprezentate următoarele comunicări:1) dr. Ernest Oberländer-Târnoveanu (MuzeulNaţional de Istorie a României, Bucureşti) – Zbuciumataistorie a „descoperirii” stindardului liturgical lui Ştefan cel Mare de la mănăstirea Zografu(Muntele Athos);2) dr. hab. Pavel Parasca (Universitatea LiberăInternaţională din Moldova, Chişinău) – SfântulGheorghe – ocrotitor al oastei Ţării Moldovei;3) dr. Petre Guran (Institutul Cultural Român „MihaiEminescu” din Chişinău) – De la stindard la icoană:introducere în rugăciunea lui Ştefan cel Mare;4) acad. Andrei Eşanu, Valentina Eşanu (Institutulde Istorie, Stat şi Drept al A.Ş.M., Chişinău) – Spadalui Ştefan cel Mare – simbol al puterii domneşti;5) Cornel Constantin Ilie (Muzeul Naţional deIstorie a României, Bucureşti) – 1917-1919: recuperareaşi repatrierea stindardului liturgic al luiŞtefan cel Mare de la Muntele Athos;6) dr. Silviu Tabac (Institutul Patrimoniului Culturalal A.Ş.M., Chişinău) – Problema interpretăriisteagului dăruit de Ştefan cel Mare Mănăstirii Zografuîn istoriografi a românească;7) dr. Oana Ilie, Alexandra Mărăşoiu (MuzeulNaţional de Istorie a României, Bucureşti) – Anul43 al domniei lui Ştefan cel Mare – anul în care afost desăvârşit stindardul liturgic de la Zografu (12aprilie 1499 – 11 aprilie 1500).Catalogul expoziţiei. Catalogul „Stindardulliturgic al lui Ştefan cel Mare” ([Bucureşti], 2011,120 p. il.), care prezintă istoria desfăşurată a piesei,a fost editat cu prilejul expoziţiei de la Chişinău deInstitutul Cultural Român, în parteneriat cu MuzeulNaţional de Istorie a României. Editorii lui suntErnest Oberländer-Târnoveanu, Petre Guran şi CornelConstantin Ilie, iar redactori – Oana Ilie, CorinaBorş, Mihai-Florea Bozgan. Traducerile în francezăsunt făcute de Monica Bîră, iar cele în rusă de IvanPilchin. Designul aparţine lui Cornel Constantin Ilie,iar fotografiile au fost realizate de Marius Amarie.Catalogul a apărut în trei limbi (română, rusăşi franceză) şi are 120 de pagini pline de ilustraţiicolor. Cuprinsul înglobează componenţa nominalăa comitetelor onorific, ştiinţific şi de organizare(din partea Republicii Moldova şi a României); un„cuvânt de salut” din partea ministrului Culturii alRepublicii Moldova Boris Focşa, ministrului Culturiişi Patrimoniului Naţional din România HunorKelemen; preşedintelui Institutului Cultural RomânHoria-Roman Patapievici şi Ambasadorului Franţeiîn România Henri Paul; un „cuvânt înainte” scrisde Eugen Sava, director general al MNAIM, şi deErnest Oberländer-Târnoveanu, director general alMNIR; texte semnate de Ernest Oberländer-Târnoveanu,Oana Ilie, Alexandra Mărăşoiu, Petre Guran,Cornel Constantin Ilie, Alexandru Ghişa, SpiridoniaMacri şi Gheorghe Niculescu; precum şi un importantmaterial imagistic.Impactul cultural al expoziţiei. Stindardul liturgical lui Ştefan cel Mare a fost o expoziţie deexcepţie în peisajul cultural al Republicii Moldova;o expoziţie cu totul deosebită, atât prin discursul săuexpoziţional şi valoarea intrinsecă, cât şi prin ceasimbolică; o revelaţie pentru publicul vizitator, dornicsă-şi cunoască trecutul şi moştenirea culturală.Expoziţia s-a bucurat de un real succes, drept dovadăfiind numărul mare de vizitatori care au păşit pragulmuzeului pentru a vedea singura piesă autenticăde pe vremea lui Ştefan cel Mare.Astfel, în perioada 27 august – 10 septembrie2011, expoziţia a fost vizitată de 19 926 de persoane.Ponderea o deţine publicul tânăr – 11 434 depersoane – 54% (preşcolari – 729, elevi – 7295, studenţi– 3410), adulţii constituind 8399 de persoane– 46%.Grupajul de impresii lăsate în Cartea de vizitatori,pe care îl prezentăm în încheiere, face dovadapercepţiei şi a impactului cultural pe care l-a avutexpoziţia asupra publicului.Mulţumim tuturor care au contribuit la aducereastindardului liturgic al lui Ştefan cel Mare. Este ovaloare inestimabilă a neamului românesc şi suntemmândri că am avut ocazia să-l vedem pe viu, ci nudin poze sau cărţi. Acest stindard ne-a trezit spiritulnaţional şi dragostea de patrie. (Familiile Dimitriu şiCecan, 30 august 2011).Ar fi bine ca o copie a acestui steag să fi e şi înMuzeul Naţional [de Arheologie şi Istorie a Moldoveide la Chişinău], ca poporul nostru să nu uitede neam, de istorie. (Familia Mardari, 28 august2011).Acum, arătându-se stindardul pe care a pusmâna Marele Ştefan şi românilor moldoveni din Basarabia,ei vor contempla poate mai adânc trecutul,vor trăi mai intens prezentul şi vor lupta mai vârtospentru viitor. Un viitor pe care ni-l dorim alături deceilalţi confraţi ai noştri. (Sergiu Tabuncic, 3 septembrie2011).116 - nr. 3(22), septembrie 2011

MuzeologieÎNCĂ UN PAS SPRECREAREA MUZEULUISATULUI LA CHIŞINĂUMihai URSU,director general al Muzeului Naţionalde Etnografi e şi Istorie NaturalăONE MORE STEP TOWARDS THE CREATIONOF THE MUSEUM OF VILLAGE IN CHISINAUThis article addresses the problem of creatingthe Village Museum in Chişinău where the elementsof traditional Moldovan village culture will be exhibitedin conformity with the elaborated project.The author presents the way how the fi rst ecclesiasticalmonument - the Church of the Assumption ofthe Blessed Virgin Mary in Hirişeni, Teleneşti - wassaved and restored within the framework of the VillageMuseum.În suita de manifestări ştiinţifice şi culturale dedicateZilelor Europene ale Patrimoniului, organizateîn Republica Moldova anual în luna septembriede Consiliul Europei în comun cu Uniunea Europeană,se înscrie şi inaugurarea primului monumentecleziastic de pe teritoriul Muzeului Satului, al căruiprogram de edificare este de mai multe decenii încentrul atenţiei societăţii noastre.Încă în perioada interbelică a sec. XX reprezentanţiicercurilor intelectuale din Basarabia au lansatiniţiativa fondării unui muzeu etnografic în aer liber,unde să fie prezentate creaţiile de mai multe secoleale satului moldovenesc, care, nefiind utilizate, de laun timp sunt date uitării sau chiar dispar din peisajulrural.Prima tentativă de a prezenta publicului vizitatormostre ale arhitecturii populare s-a produs întoamna anului 1942 în Grădina Publică „Ştefan celMare” din Chişinău, unde au fost expuse 2 gospodăriiţărăneşti, o biserică de lemn şi o moară de vânt. Înanii 1960-1970, deja sub ocupaţia sovietică, ideea afost preluată de muzeografi, cercetători şi arhitecţi.Au fost făcute mai multe propuneri pentru creareaunui Muzeu al Satului, însă conducerea de atunci afostei RSSM nu a susţinut iniţiativa. Abia la sfârşitulanilor 1980, la recomandarea Muzeului de Statde Studiere a Ţinutului, Ministerului Culturii, AŞM,Primăriei or. Chişinău şi Uniunilor de Creaţie se organizeazăun concurs pentru cel mai bun proiect alMuzeului de Arhitectură Populară. Învingător a fostdesemnat grupul de arhitecţi şi muzeografi condusde Eugen Bâzgu. Propunerea înaintată de acest grupfusese recomandată pentru edificarea viitorului muzeu.Prin ordinul Ministerului Culturii nr. 43 din 15februarie 1991 a fost creată Direcţia de organizare aMuzeului în aer liber ca filială a Muzeului Naţionalde Etnografie şi Istorie Naturală (MNEIN). Pesteun an, la 16 ianuarie 1992, este adoptată HotărâreaGuvernului Republicii Moldova nr.16 „Cu privirela repartizarea terenurilor”, potrivit căreia, în sectorulBotanica al Chişinăului MNEIN i-a fost repartizatun teren cu o suprafaţă de peste 150 ha „pentruorganizarea Muzeului de Arhitectură Populară şi aParcului Etnografic”.Odată cu stabilirea locului unde urma să fie edificatMuzeul Satului se întreprind eforturi susţinutepentru realizarea acestui proiect. În urma cercetărilorde teren, efectuate pe parcursul anilor 1991-1993, a fost definitivat Proiectul-concepţie a Muzeului.S-a întocmit lista monumentelor de arhitecturăpopulară din toate zonele etnografice ale RepubliciiMoldova, care urmau să fie transferate în viitorulmuzeu.Aceste propuneri au fost analizate şi aprobate îndiverse şedinţe ale Ministerului Culturii, Academieide Ştiinţe, Primăriei municipiului Chişinău. La 18mai 1995, cu participarea Preşedintelui republiciiMircea Snegur, a fost inaugurat primul monumentrestaurat pe teritoriul Muzeului Satului – moara devânt din s. Opaci, raionul Căuşeni, iar la 24 iulieacelaşi an a fost semnat decretul Preşedintelui Ţăriinr. 251 privind crearea Muzeului Satului în care sestipula: „Având în vedere importanţa istorică, culturalăşi cognitivă a monumentelor culturii tradiţionaleale satului moldovenesc şi în scopul conservării şiantrenării lor în circuitul culturii naţionale … se încuviinţeazăiniţiativa Ministerului Culturii, Academieide Ştiinţe a Moldovei şi Primăriei municipiuluiChişinău privind înfiinţarea Muzeului Satului.Se aprobă Programul de Edificare a primei tranşea Muzeului Satului pe teritoriul repartizat în acestscop şi Lista monumentelor culturii tradiţionale alesatului moldovenesc care urmează să fie expuse încadrul Muzeului Satului”.Astfel, pentru prima dată în spaţiul pruto-nistrean,eforturile mai multor generaţii de muzeografi,oameni de ştiinţă şi cultură s-au cristalizat într-unProgram de stat de creare a unui Muzeu Etnograficîn aer liber. Este primul document oficial care evalueazăla justa valoare importanţa monumentelor dearhitectură populară pentru cultura naţională.Realizarea acestui program necesita eforturi intelectualeşi financiare considerabile. În condiţiilespecifice ale perioadei de tranziţie, realizarea pro-3(22), septembrie 2011 - 117

Akademosgramului a fost anevoioasă. Pornind în căutareaunei soluţii, direcţia MNEIN înaintează propunereade a crea în spaţiile rezervate Muzeului Satului oZonă a Antreprenoriatului Liber. Această propunereeste susţinută de autorităţi şi la 4 mai 1996 a fostsemnat un nou decret al Preşedintelui M. Snegur„Cu privire la înfiinţarea Zonei AntreprenoriatuluiLiber Muzeul Satului”, în care se menţiona: „Avândîn vedere dificultăţile întâmpinate în procesul decreare a Muzeului Satului din cauza insuficienţeimijloacelor financiare, ceea ce poate aduce prejudiciiirecuperabile culturii naţionale, şi în scopulsalvgardării monumentelor culturii tradiţionale alesatului moldovenesc Ministerul Culturii şi PrimăriaMunicipiului Chişinău vor elabora şi vor prezentapropuneri cu privire la înfiinţarea Zonei AntreprenoriatuluiLiber – Muzeul Satului”. Propunerile respectiveau fost pregătite, dar schimbările politicecare s-au produs în Republica Moldova, iarăşi, nuau favorizat aplicarea lor.Au trecut mai mulţi ani de atunci, s-au făcut oserie de tentative de a identifica noi modalităţi derealizare a acestui Program, dar un rezultat real s-aprodus doar pe parcursul anilor 2010-2011, când afost restaurat primul monument ecleziastic al multrâvnitului Muzeu al Satului – biserica de lemn dinsatul Hirişeni, raionul Teleneşti.Acest edificiu superb, monument istoric şi cultural,precum se ştie, are o soartă la fel de zbuciumatăca şi a poporului nostru. A fost construită încurtea Mănăstirii Hârjăuca în anul 1642, în formaîn care o vedem astăzi, de ctitori răzeşi din s. Hirişeni.La 1821, odată cu strămutarea vetrei MănăstiriiHârjăuca pe un nou loc, biserica de lemneste demontată şi strămutată de urmaşii ctitorilor îns. Hirişeni, unde a servit ca biserică obişnuită demir pentru enoriaşii acestei localităţi până în 1928,când a fost înălţată noua biserică de piatră. Dupăanii 1960, sub tăvălugul ateismului militant, esteabandonată în vechiul cimitir fără îngrijirile curentede întreţinere, iar către începutul mileniuluitrei biserica a ajuns într-o adevărată stare de colaps.Cu acoperişul de şindrilă prăbuşit şi bârne aflateîntr-un proces avansat de putrefacţie, edificiul se năruia.După mulţi ani de tratative, direcţia MuzeuluiNaţional de Etnografie şi Istorie Naturală a reuşitsă convingă comunitatea locală despre necesitateastrămutării bisericii pe teritoriul Muzeului Satuluidin Chişinău.Acum 2 ani, în conformitate cu proiectul de restaurareelaborat de arhitecţii Eugen Bâzgu şi SergiuVornicov, biserica a fost demontată şi transferată laChişinău, imediat începând şi lucrările de restaurare.Faptul că s-a reuşit recuperarea a 75 la sută dinBiserica de lemn cu hramul Adormirea Maicii Domnului din satul Hirişeni, r. Teleneşti,în plină degradare...118 - nr. 3(22), septembrie 2011

Muzeologie... în schele, pe loc nou...bârnele originale se datorează proniei lui Dumnezeu,dar şi măiestriei echipei de restauratori dirijatede părintele Sergiu Curnic.E îmbucurător faptul că acest minunat monumental arhitecturii ecleziastice de lemn, aflat pânăacum un an şi ceva într-o avansată fază de dispariţiefizică, a fost transferat pe teritoriul Muzeului Satuluişi restaurat la cele mai înalte exigenţe în domeniulrestaurării de o echipă de arhitecţi şi muncitorirestauratori de aici din Moldova. De menţionat căechipa respectivă mai are o experienţă similară, restaurândîn perioada 2006-2009 biserica-monument,tot de lemn, ce datează cu secolul al XVIII-lea, dins. Palanca, raionul Călăraşi.Monumentele sunt istoria sacră încremenită apoporului. Un popor fără istorie, fără monumenteeste o gloată. Nu în zadar se spune că dacă vrei sădispară un popor, este de ajuns să-i distrugi monumentele,restul fiind o chestiune de timp.Se ştie că dintre monumentele istorice cel maicomplicat de păstrat sunt cele care reprezintă arhitecturapopulară. Construite, de regulă, pentru vieţuireaunei, cel mult a două generaţii, din materialeperisabile precum lutul şi lemnul, ele sunt supuseunei deteriorări rapide. Unica şansă de supravieţuirea acestora sunt muzeele satului, practică încetăţenităîn Europa încă de la finele secolului al XIX-lea.Astăzi în Europa există peste 500 de asemenea muzee.Şi faptul că deocamdată suntem singura ţară dinEuropa care nu are un Muzeu al Satului, unde să fieexpuse cele mai caracteristice monumente ale culturiinoastre rurale din sec. XVIII-prima jumătatea sec. XX, precum morile de vânt, morile de apă,casele ţărăneşti, bisericile de lemn, monumente carene caracterizează pe noi ca popor, ca naţiune, esteun lucru regretabil. Monumentele nu aşteaptă. Elese ruinează şi se topesc văzând cu ochii, zi de zi. Şicând va veni acea zi, când bugetul va avea posibilitatesă finanţeze transferarea şi restaurarea lor pe teritoriulMuzeului Satului, nu vom avea ce transfera.De aceea, implicarea unor oameni de bună credinţăîn finanţarea restaurării şi punerii în valoare a acesteibiserici este un început de bun augur şi demn dea fi urmat. Merită apreciere acele persoane, care, înpofida tuturor greutăţilor cu care se confruntă societateanoastră, se gândesc la viitor, depun eforturipentru a păstra moştenirea culturală a naţiunii.Importanţa păstrării moştenirii culturale tradiţionalenu poate fi tăgăduită. Iar ideea de constituirea unui muzeu specializat care să conserve ceeace a mai rămas şi mai poate fi salvat, este beneficădin mai multe puncte de vedere. În primul rând,posteritatea va avea posibilitate să cunoască modul3(22), septembrie 2011 - 119

Akademosde viaţă al părinţilor şi buneilor. Pe de altă parte, astfelse pot păstra şi transmite noilor generaţii uneletradiţii şi obiceiuri populare, cu colorit naţional, îndiferite domenii ale activităţii umane.E adevărat, în aceşti ani s-au realizat foarte puţinedin planurile iniţiale şi aspiraţiile autorilor acesteiidei. De vină, desigur, este situaţia economică.Statul, pentru moment, nu are posibilitate să acordeatenţia cuvenită amenajării unui asemenea muzeu,deoarece nu are disponibile resursele necesare.Tocmai de aceea, administraţia Muzeului Naţionalde Etnografie şi Istorie Naturală depune eforturiconsistente pentru a trezi interesul sectoruluiprivat, a oamenilor de afaceri faţă de acest obiect decultură, atât de mult aşteptat şi dorit de cetăţeni, şide a atrage investiţii private la crearea expoziţiilorde arhitectură populară specifice zonelor etnograficeale republicii. Satele convenţionale, care urmeazăsă fie amenajate în acest spaţiu muzeografic – cumori de vânt, conace boiereşti, biserici din lemn,staţii ale poştei cu cai, fierării, hanuri, gospodăriiţărăneşti – nu vor fi doar curiozităţi, ci o pagină aistoriei milenare a populaţiei băştinaşe care a trăitpe aceste meleaguri, şi-a făurit propria cultură şipropria istorie. Cultura şi istoria pe care nu avemdreptul să le neglijăm, ci din contra – trebuie să depunemeforturi pentru a le păstra drept dovadă căpredecesorii noştri şi-au orânduit viaţa astfel ca săle fie nu doar comod şi util, ci şi interesant, căutândfrumosul şi esteticul în tot ce au zămislit.Odată ce cărarea spre Muzeul Satului a fost bătătorită,sperăm că se vor găsi oameni cu inimă marecare ţin la istoria vetrelor de unde au pornit în lume şicare vor pune umărul ca biserica „Adormirea MaiciiDomnului” să nu rămână de una singură. Ca înjurul ei să se înalţe celelalte atribute a vieţii satuluibasarabean, selectate de muzeografi prin localităţilenoastre. Ar fi un gest extrem de frumos şi nobil, ungest care ar demonstra că societatea noastră ştie săpreţuiască valorile culturale autentice, ştie să le valorificeşi să le facă un bun pentru toată lumea.Rămâne doar ca intenţiile bune ale muzeografilor,sprijinite de autorităţi, să fie susţinute şi de oameniide afaceri. E necesar ca şi statul să creeze o atmosferăcorespunzătoare pentru a interesa sectorul privat înaceastă activitate. Numai unind eforturile vom putearealiza asemenea programe de anvergură.Aşa să ne ajute Dumnezeu!...salvată şi în toată frumuseţea sa, la Muzeul Satului din Chişinău120 - nr. 3(22), septembrie 2011

PRINŢESAMARIA CANTEMIRÎNTRE FICŢIUNEARTISTICĂŞI REALITATE ISTORICĂAcad. Andrei EŞANUValentina EŞANUIstoriePRINCESS MARIA CANTEMIR – BETWEENFICTION AND HISTORICAL REALITY.In historiography and especially in fi ction wasrooted on opinion that Princess Mary - daughter ofPrince of Moldova Dimitrie Cantemir, was involvedan intimate relationship with Czar Peter the Great.From sources of the epoch we bring up evidencesclearly pointing out that this historical myth, appearedin diplomatic and imperial’s spheres of Russiannobility, was just a banal worldly intrigue.În istoriografia modernă, mai cu seamă prinopiniile expuse la finele sec. al XIX-lea de istoriculrus Leonid Nicolaevici Maikov, prin interpretărilesale îndoielnice, în lucrarea Княжна МарияКантемир 1 , ale unor informaţii memorialistice şiepistolare, treptat s-a impus în literatura istoricărusă (C.Valişevskii 2 ) şi cea românească (fiind vorbade P.P.Panaitescu 3 şi G. Cioranesco 4 ), dar maifrecvent în literatura beletristică, punctul de vederepotrivit căruia Maria (1700-1757), fiica mai mare alui Dimitrie Cantemir, ar fi fost amanta lui Petru I,ţarul Rusiei. În ultimele decenii, această presupusărelaţie a avut reflectare largă, mai ales prin opereleunor scriitori contemporani (Daniil Granin, IonDruţă, Zinaida Cirkova ş.a.), căpătând amploareaunei avalanşe în internet, iar de aici a pătruns în percepţiapublică drept adevăr incontestabil.Prin pana aceloraşi autori, se afirmă cum căaceastă pasiune a ţarului faţă de Maria s-a înfiripatîn cadrul festivităţilor din toamna lui 1721-1722dedicate încheierii păcii de la Nystadt (30 august1721) 5 . Conform aceloraşi surse, din această legăturăa ţarului cu Maria prinţesa ar fi rămas însărcinată,fapt care a ajuns cică la urechile ÎmpărăteseiEcaterina. Mai mult, se susţine că această idilă ar fifost şi pe placul lui Dimitrie Cantemir, care spera cafiica să ajungă împărăteasă, iar pruncul lor, dacă arfi băiat, să devină moştenitorul imperial al Rusiei.La o asemenea întorsătură a destinului prinţul Dimitrie,chipurile, ar fi sperat că îl va putea convingePrinţesa Maria CANTEMIRpe ţar să întoarcă din nou armele contra ImperiuluiOtoman şi pe această cale să-şi elibereze ţara de subdominaţia străină. Având interesele sale în problemasuccesiunii tronului Rusiei, Împărăteasa Ecaterinaar fi căutat în fel şi chip să zădărnicească aceste planuri.Potrivit unor informaţii mai mult alimentatede zvonuri 6 , expuse în depeşele din 8 iunie 1722 7 şi13 iunie 1723 8 ale lui Jacques de Campredon, ministrulplenipotenţiar al Franţei în Rusia, ţarina prinintermediul medicului imperial Polikala ar fi făcutca Maria să avorteze la Astrahan 9 . Se mai admite căînsăşi construirea unei biserici cu hramul „Sf. MariaMagdalena” ar fi drept mărturie a păcatului săvârşitde Maria în tinereţe.Totuşi, mai cu seamă în ultimii ani, o asemeneatratare a problemei este pusă la îndoială. Separe, primul care a supus unui examen critic pretinsarelaţie a prinţesei Maria Cantemir cu ţarulPetru I a fost Ştefan Ciobanu în cunoscuta lucrareDimitrie Cantremir în Rusia 10 . În compartimentuldedicat Mariei Cantemir în lucrarea DinastiaCantemireştilor, publicată la Chişinău în 2008,subsemnaţii (acad. Andrei şi Valentina Eşanu – n.r.),analizând informaţiile pe care s-a sprijinit Maikov,înclină să creadă că cele spuse despre Maria nu corespundrealităţii 11 . Puţin mai târziu tot la Chişinăuapare lucrarea Moştenirea epistolară a lui DimitrieCantemir de Victor Ţvircun 12 , care de asemenea respingeexistenţa unui roman al lui Petru I cu Ma-3(22), septembrie 2011 - 121

Akademosria, arătând că relaţiile dintre ţar şi Ecaterina, soţiasa, erau deosebit de puternice şi nu lăsau loc pentrualte pasiuni de acest gen. În lucrarea sa dedicatăCantemireştilor, apărută la Paris în primăvara lui2009, bunul nostru prieten, istoricul Stefan Lemny,punând alături notele lăsate de acelaşi Ivan Ilinskii,cele consemnate de Campredon în depeşele sale, darşi analizând opiniile unor istorici, arată, după opinianoastră destul de întemeiat, că aşa numita idilă dintrePetru cel Mare şi Maria Cantemir mai curând nua avut loc. Şi, precum susţin biografii ţarului, chiardacă aceasta ar fi avut loc, la fel ca şi în alte asemeneacazuri Petru I nu i-a dat nicio importanţă 13 .În cele ce urmează încercăm să venim şi cu alteconsiderente cu privire la presupusa relaţie a ţaruluicu Maria Cantemir. La temelia acestor considerenteam pus analiza minuţioasă a Notationes Cotidianaede Ivan Ilinskii, Însemnările personale din campaniapersiană a lui Dimitrie Cantemir, precum şiMemoriile unor martori oculari.1. După câte se pare, Maria nu fusese niciodatăla Petersburg până în 1721, când tatăl ei a fostdesemnat senator şi consilier de taină al ţarului 14 .Maria nu a fost prezentă nici la nunta tatălui ei cuAnastasia, în ianuarie 1720 15 , care a avut loc deasemenea în noua capitală a Rusiei, rămânând laMoscova pentru a îngriji de sora sa Smaragda, gravbolnavă şi care, de altfel, a murit câteva luni maitârziu. O primă ocazie reală când Petru I a putut săo cunoască pe Maria la vârsta maturităţii au fostfestivităţile din toamna anului 1721 dedicate păciide la Nystadt (30 august 1721). După cum s-a doveditmai târziu, această primă cunoştinţă dintrecei doi nu a fost dintre cele plăcute, căci în toiulunei îndelungate petreceri la 1 noiembrie 1721, PetruI a observat lipsa soţiei şi a fiicei lui DimitrieCantemir. Raportându-i-se că cele două femei suntbolnave, ţarul, stăpânit de furie, a poruncit demnitarilorsăi Iaguşinskii, Tatişev, precum şi mediculuisău Blumentrost să verifice cu toată severitatea dacămotivul invocat corespunde adevărului. În urmavizitei acestora conflictul a fost aplanat, dat fiindfaptul că Anastasia, fiind gravidă pe atunci, întradevărse simţea rău. Or, în scurtă vreme (10 noiembrie1721 16 ), în drum spre Moscova, la Berezae,precum notează Ilinskii, dânsa a pierdut sarcina. Deastă dată, deşi lipsit de tact, Petri I a avut anumitemustrări de conştiinţă şi a ţinut să o viziteze pe Anastasiala câteva zile (14 noiembrie 17 ) în urma acestuinefericit caz. Astfel, după toate câte s-au întâmplatîn toamna anului 1721 la Petersburg, se pare că Marianu a avut cum să fie „fermecată de personalitateaţarului”, precum afirmă Maikov 18 . Ulterior, Maria aputut să-l întâlnească pe Petru I, în timpul vizitelorpe care acesta le-a făcut fostului domn moldovean laSankt-Petersburg pentru a rezolva diferite problemede stat sau pentru a participa la festivităţi de familie,dar de fiecare dată, precum consemnează Ilinskii, elera însoţit de numeroşi demnitari sau chiar de întreagacurte (26 octombrie, 6 noiembrie 1721 19 ). Or,toate acestea par să excludă posibilitatea întreţineriiunor relaţii deosebite între ţar şi Maria.2. Revenind la lucrarea lui Maikov, ţinem să subliniemcă însuşi istoricul rus recunoaşte că existenţaunor relaţii între Petru şi Maria o deduce indirect 20 ,argumentând prin faptul că domniţa Maria i-a refuzatpropunerea de căsătorie cneazului Ivan GrigorieviciDolgorukii (1680-1739). Acesta încearcăsă sondeze terenul în privinţa peţirii domniţei MariaCantemir, în primele luni ale lui 1722. Ceea ce l-aîncurajat pe cneazul Dolgorukii să ceară mâna Marieiera că atât tatăl ei, cât şi mama vitregă au datacordul, fapt reflectat ulterior şi în testamentul luiDimitrie Cantemir 21 . În urma întrevederilor directecu Ivan Grigorievici Dolgorukii, Maria s-a convinscă acesta, deşi era reprezentantul unei vechi şi marispiţe de nobili ruşi, nu se distingea prin inteligenţăşi nici prin aptitudini pentru vreo slujbă de stat 22 ,ceea ce a determinat-o să refuze propunerea cneazului,motivând că pretendentul nu ocupa nici o funcţieîn serviciul ţarului 23 . În treacăt fie spus, ulterior ela devenit consilier de taină numai datorită sprijinuluiacordat de nepoata sa şi, în acelaşi timp, soraţarului Ecaterina Alexeevna 24 . Acest refuz se parecă nu a rămas fără consecinţe pentru Maria, care,vrând-nevrând, a atins amorul propriu al cneazului,rănindu-i orgoliul de nobil, la fel ca şi în cunoscutafabulă: strugurii pe care nu-i poţi ajunge, sunt acri.După câte se vede, situaţia jenantă în care s-a pomenitDolgorukii în urma acestui refuz l-a plasat într-osituaţie destul de neplăcută în înalta societate, ceeace putea să-l facă să recurgă la scorneli sau bârfecum că Maria ar întreţine relaţii amoroase cu ţarulşi din această cauză nu a dorit să se căsătoreascăcu el. Din cele arătate ar reieşi mai curând că Marianu a acceptat propunerea lui Dolgorukii din simplulmotiv că de la înălţimea culturii sale a văzut înacesta o mediocritate. Faptul că ulterior unul dintredescendenţii cneazului a inclus şi acest aspectîn memoriile sale ne-a determinat să considerămcă vorbele stârnite despre Maria Cantemir pornescchiar de la Ivan Dolgorukii 25 .3. Dacă încercăm să abordăm aceeaşi problemădintr-un alt unghi de vedere, cel al succesiunii latronul Rusiei, conform căruia urmaşul Mariei dinrelaţia cu Petru urma să fie desemnat moştenitor, tre-122 - nr. 3(22), septembrie 2011

Istoriebuie să arătăm că dintru început, conform dispoziţiilorşi ucazurilor respective ale lui Petru I, tronul Rusieiera moştenit doar pe linie masculină, adică putea fiocupat doar de unul din fiii săi. Cum în 1718 şi în1719 au murit ţarevicii Alexei şi Petru 26 , împăratula fost nevoit să revizuiască principiul succesiunii latron. Evenimentul se produce la 5 februarie 1722,când Petru I emite un ucaz prin care a anulat ordineaanterioară de succesiune la tron a urmaşilor săidirecţi pe linie masculină, înlocuind-o prin alta, conformcăreia succesor al scaunului putea deveni oricepersoană pe care ţarul o va găsi destoinică de a seafla în fruntea ţării. La 16 februarie emite alt ucaz,prin care ţareviciul Alexei era eliminat din rândurilesuccesorilor săi ca prim născut în familia sa.Pe de o parte, în urma acestei răsturnări radicalede situaţie în problema succesiunii la tron nicidecumun eventual urmaş al lui Petru I, chiar dacă era băiat(din presupusa relaţie cu Maria Cantemir), nu puteafi desemnat necondiţionat moştenitor al tronului.Dacă Petru I spera, într-adevăr, să aibă de la Mariaun fiu pe care l-ar putea desemna drept succesorulsău la tron, acest fapt nu schimba atât de radical modalitateade moştenire a scaunului împărătesc.Pe de altă parte, presupusa aventură între ceidoi, după cum se admite, a început cam în aceeaşiperioadă сu schimbarea modalităţii succesiunii latron, ca să continue în timpul campaniei persane.Astfel, Dimitrie Cantemir nu putea să pretindă ca uneventual nepot al său (or, acesta trebuia să se nască,după cum se admitea, pe la finele anului 1722) sădevină succesor de drept al lui Petru I.4. Încercând să examinăm presupusa aventurăa lui Petru I cu Maria din anturajul direct al ţarului,trebuie să arătăm că relaţia dintre cei doi se înscriecu greu în toată atmosfera de familie şi de aventuriamoroase ale lui Petru. Or, Petru se ataşase într-atâtde Împărăteasa Ecaterina, încât, precum scrie în1721 martorul ocular Henning-Friedrich von Bassewitz27 ţarului îi plăcea s-o vadă pe Ecaterina pretutindeni.Nu era paradă militară, lansarea vreuneicorăbii, o ceremonie sau o sărbătoare, la care easă nu fi fost prezentă… 28 . Ba chiar şi în cele mai îndepărtateşi mai periculoase campanii militare, cumar fi cea de la Prut (1711), cea din Caucaz (1722),Ecaterina a fost permanent alături de ţar. Aceasta,fi ind încrezută în devotamentul soţului său, lua înderâdere multiplele lui aventuri amoroase, … 29 . Larândul său, Petru, demonstrându-şi ataşamentul faţăde Ecaterina, la 16 februarie 1722 îşi oficiază căsătoriacu ea, la 18 noiembrie 1723 emite un Manifestprin care i se acordă coroana imperială 30 , iar la 4 mai1724 o proclamă Împărăteasă.Totodată, Cantemireştii întreţineau cele maibune relaţii cu Împărăteasa Ecaterina, adresându-inumeroase scrisori şi rugăminţi. Dimitrie Cantemirîi adresează Împărătesei Ecaterina chiar şi Testamentulsău, în care primele două puncte se referă ladestinul Mariei, stipulându-se că lasă soarta fi icei… în mila lui Dumnezeu, la bunătatea şi îndurareaMaiestăţii Sale 31 . Oare ar fi încredinţat DimitrieCantemir Împărătesei Ecaterina destinul copiilorsăi, a Mariei, în special, dacă în relaţiile dintre părţiar fi existat disensiunile delicate la care ne referim?5. În altă ordine de idei, dacă comparăm celerelatate de martorii oculari ai evenimentelor de lacurtea ţarului, din familia lui Dimitrie Cantemir, fiindvorba de Henning Friedrich von Bassewitz 32 ,Fr. von Bergoltz 33 , care erau frecvent oaspeţi ai principeluimoldovean şi acesta, la rândul său, le făceavizite, lăsând ample relatări despre cele văzute şiauzite, dânşii niciodată nu consemnează existenţaunor relaţii deosebite dintre ţar şi Maria Cantemir.Pe când Jacques de Campredon 34 l-a vizitat pe DimitrieCantemir, se pare, doar o singură dată (la 1decembrie 1721 şi atunci doar pentru o oră), cânds-a discutat problema eliberării cu sprijinul regeluiFranţei a lui Antioh Cantemir 35 , fratele principeluimoldovean. În asemenea situaţie emisarul franceznu avea cum şti mai multe despre presupusele relaţiiintime dintre Petru I şi Maria. Prin urmare, solulfrancez era mult mai puţin informat despre cele petrecuteîn familia lui Cantemir şi relatările sale eraualimentate preponderent din zvonuri.6. O sursă importantă care poate vărsa mai multălumină asupra elucidării acestui subiect poate ficonsiderat Jurnalul lui Ivan Ilinskii 36 , secretar personalîn ultimii ani de viaţă al lui Dimitrie Cantemir.Consemnările se referă la diverse evenimenteşi fapte din familia lui Cantemir cu începere dinianuarie 1721 până în 1730. Acest document s-apăstrat în original, dar ne-a fost accesibil în douăvariante publicate, una în limba rusă, ediţie efectuatăde Maikov 37 , iar alta în limba română, tradusă deGr. Tocilescu şi publicată de Ecaterina Ţarălungă 38 .Prin comparaţie am constatat că ambele variantesunt lacunare, fapt indicat atât de Tocilescu, cât şide Maikov. Din fericire, ambii istorici nu au omisunele şi aceleaşi informaţii, de aceea în anumite privinţecele două ediţii, deşi parţial, se completeazăreciproc. Iată de ce o ediţie completă, critică a acestuiimportant izvor referitor la viaţa Cantemireştilor,a Mariei Cantemir în cazul nostru, rămâne o sarcinăde viitor a ştiinţei istorice. Totuşi, pornind de la variantelearătate mai sus, a Jurnalului lui Ilinskii, amconstatat următoarele:3(22), septembrie 2011 - 123

Akademos- în primul rând, Maria Cantemir niciodată nueste menţionată în Jurnalul lui Ilinskii cu numeleei, ci doar cu noţiunea de „княжна” 39 , prin careîn Rusia era desemnată fiica necăsătorită a unuicneaz 40 , iar Dimitrie Cantemir purta titlul de „prealuminatcneaz”. Noţiunea de „княжна” Gr. Tocilescuo traduce prin noţiunile „principesă fiică” (19august 1721) sau „domniţă” (27 august, 1 noiembrie1721). Pe când Anastasia Trubeţkaia, fiind căsătorităcu cneazul Dimitrie Cantemir, era indicată ruseşteprin titlul „княгиня” 41 , pe care Gr. Tocilescu îl traduceprin cuvântul „principesă”. Drept exemplu înaceastă privinţă pot servi mai multe note ale lui Ilinskii42 , dintre care cităm doar una, din 1 august 1721,cum că: „писма с Котлина острова от князя ккнягине и княжне получены”, adică sunt „primitescrisori de pe insula Kotlin de la cneaz (D. Cantemir– n.n.) către principesă şi domniţă”. De undeconchidem că „княгиня”= principesa Anastasia, iar„княжна”= principesă fiică sau domniţa, când estevorba de Maria.Putem aici să atenţionăm cititorul că în traduceredin limba rusă în franceză termenii „княжна” şi„княгиня” se redau printr-un singur termen „princesse”,de unde vin toate inexactităţile lui Campredoncare nu avea cum să sesizeze deosebirile dintre acestedouă noţiuni, interpretând eronat faptele legate de soţiaşi, respectiv, fiica lui Dimitrie Cantemir.- în al doilea rând, dacă prin aceeaşi noţiune de„княжна” o aflăm pe Maria (astfel o numeşte frateleei, Antioh Cantemir, în Testament – „сестра мояКняжна Марья”; ea personal semna 43 la fel cătreoficiali 44 ), menţionată de Ilinskii, la Petersburg (1august, 19 august, 27 august, 1 noiembrie 1721), îndrum spre Moscova şi la Moscova (1721 – primeleluni ale 1722), apoi pe tot parcursul călătoriei familieilui Dimitrie Cantemir în campania caucaziană(Anastasia şi fiii mai mari – Matei, Constantinşi Şerban) de la Moscova, pe Volga, până la MareaCaspică, la Astrahan, în campania din Caucaz, şila cale întoarsă de la Astrahan până la Dimitrievca– Maria nu este menţionată niciodată. Ceea cene-a determinat să considerăm că Maria nu a plecatîn campania persană, precum se afirmă neîntemeiat,după noi, de unii istorici, rămânând pe tot parcursulacestei perioade la Moscova (7 mai 1722 – 19 martie1723) 45 .- în al treilea rând, se pare că la Petersburg, îndrum spre Moscova şi la Moscova, Maria se ocupade supravegherea celor mici, în special a frateluiAntioh şi a micuţei Smaragda-Ecaterina, născutăîn 4 noiembrie 1720 din căsătoria lui Dimitrie cuAnastasia. De exemplu, după cum consemneazăIlinskii, dacă la 7 noiembrie Dimitrie şi Anastasiapleacă spre Moscova de la Petersburg împreună cuîntreaga curte imperială, ajungând într-acolo la 18noiembrie 1721, apoi Maria împreună cu cei micise porneşte mai târziu, ajungând la Moscova la 3ianuarie 1722, fapt consemnat prin nota: Княжныи князичи меньшие приехали 46 [„domniţele (Mariaşi Smaragda - n.n.) şi cnezii cei mici (Şerban şiAntioh- n.n.) au sosit”].- în al patrulea rând, dacă punem alături asemeneafapte, precum că Anastasia o naşte la 4 noiembrie1720 pe Smaragda-Ecaterina, de la Ilinskii aflăm căla 10 noiembrie 1721 В деревне Березае, котораяотстоит от Мoсквы 355 верст, кн[я]г[и]нявыкинула 47 [în satul Berezae situat la 355 verste deMoscova, principesa (Anastasia – n.n.) a pierdut sarcina],apoi din altă consemnare a aceluiaşi secretar,de astă dată din 27 noiembrie 1722, pe când familialui Cantemir se afla încă la Astrahan, aflăm din noucă кн[я]г[и]ня наша выкинулa 48 (principesa noastăa lepădat), fiind vorba, de asemenea, de Anastasia,soţia lui Dimitrie Cantemir. Din păcate, Maikov înediţia sa a omis această din urmă notă, considerând-o,probabil, neimportantă. De aceea, iniţial amrecurs la varianta în limba română în traducerea luiGr. Tocilescu. Or, după cum am arătat mai sus, Gr.Tocilescu nu confunda noţiunile de „княгиня” şi„княжна”. Deci prin noţiunea „principesa noastră”,Tocilescu a avut-o în vedere pe Anastasia, căci la siguristoricul român a tradus fraza „княгиня наша”,prin care Ilinskii o avea în vedere de fiecare dată pesoţia lui Dimitrie Cantemir, fapt ce s-a confirmat înurma consultării de către noi a originalului Notationtsquotidianae a lui Ivan Ilinskii în Arhiva Centrală deActe Vechi a Rusiei din Moscova.Din aceleaşi însemnări ale lui Ilinskii aflăm cădupă întoarcerea din zona Caucaziană, în septembrie-octombrie1722, Dimitrie Cantemir s-a îmbolnăvit.Şi dacă ţarul cu anturajul său au plecat sprePetersburg la 4-5 noiembrie 1722, apoi principelemoldovean din cauza bolii a fost nevoit să amâneplecarea. Din aceleaşi însemnări reiese că el a trebuitsă-şi amâne din nou plecarea din Astrahan,deoarece prin noiembrie s-a simţit rău şi principesaAnastasia, care la 27 noiembrie a pierdut sarcina.Considerăm că doar aceste circumstanţe neplăcutel-au determinat pe Dimitrie să părăsească Astrahanulabia la 27 ianuarie 1723.7. În familia Cantemireştilor domnea o atmosferăde credinţă creştină adâncă, unde principiilemorale ortodoxe, cele Zece Porunci erau respectatecu stricteţe. Acest fapt e dovedit atât de construireaunor biserici de către Dimitrie şi urmaşii săi, cum ar124 - nr. 3(22), septembrie 2011

Istoriefi cea cu hramul „Constantin şi Elena” de la mănăstireagreacă „Sf. Nicolai” din Moscova, cea de laCiornaia Greazi cu hramul „Preasfintei Născătoarede Dumnezeu Izvorul Viu ” şi de la moşia Dimitrievcadin gubernia Harcov, cât şi de atmosfera deinstruire şi educaţie a copiilor sub îndrumarea unorcălugări (Ieremia Cacavela) şi preoţi (AthanasieCondoidi) creştini ortodocşi. Cartea religioasă, înspecial Biblia, ocupau un loc de cinste în casa şifamilia lui Dimitrie Cantemir. Atât fostul voievod,cât şi membrii familiei sale erau oameni profundreligioşi şi, după noi, ar fi cu neputinţă ca tatăl şiMaria însăşi să încalce principiul Decalogului („anu preacurvi”) şi să admită asemenea grave încălcăride morală creştină. Însăşi Maria a construitîntre 1742-1747 o biserică laUlitkino 49 şi, conform testamentului,aici urma să fie fondatăo mănăstire de maici. Întreagaviaţă, precum şi relaţiile pe carele-a întreţinut Maria cu persoanede diferite ranguri, arată cuprisosinţă că dânsa era o femeiedeosebit de evlavioasă şi hramul„Sf. Maria Magdalena” al bisericiiînălţate de ea trebuia să-iînveşnicească numele şi nicidecumnu pare să fie dovada recunoaşteriiunui păcat sau a unorremuşcări de conştiinţă.8. Deşi i s-a cerut mâna încâteva rânduri 50 , Maria a rămasnecăsătorită, dar pe tot parcursulvieţii a avut un comportamentireproşabil, recunoscut atât în anturajulei apropiat, cât şi în înaltasocietate rusă. Prinţesa Maria sedistingea prin inteligenţă şi culturădeosebită ocupând o poziţiede frunte printre doamnele dinRusia acelei perioade. Ea primeaoaspeţi, făcea vizite (surorii ţaruluiPetru al II-lea Natalia Alexeevna,ţarevnei Elizaveta Petrovna,surorii împărătesei EkaterinaIvanovna 51 ş.a.), fiind tratată cucel mai înalt respect, fiind aleasădomnişoară la curte de împărăteasaAnna Ioannovna, care aveao părere deosebit de favorabilădespre Maria. A putut oare săse bucure Maria Cantemir de oasemenea stimă dacă i s-ar fi dusvestea ca despre o femeie de comportament îndoielnic?În concluzie, trebuie spus că nici persoaneleapropiate Cantemireştilor, inclusiv Ivan Ilinskii, careera cel mai informat, nici anturajul direct al ţaruluinu furnizează nici cele mai vagi informaţii referitoarela presupusă idilă între Petru I şi Maria Cantemir.Prin confundarea noţiunilor ruseşti „княгиня” şi„княжна” şi din lipsă de informaţii veridice, uniiemisari străini, iar apoi şi istorici moderni au comisgrave erori de interpretare, confundând-o pe MariaCantemir cu Anastasia Trubeţkaia-Cantemir, careerau cam de aceeaşi vârstă şi prin aceasta atribuindu-iMariei unele evenimente din viaţa personală aAnastasiei, soţia lui Dimitrie Cantemir.Nina Arbore. Zorele. [1933].Gravură pe lemn în culori. 20 x 153(22), septembrie 2011 - 125

AkademosBibliografie1Майков, Л.Н., Княжна Мария Кантемирова,в: Русская старина, Москва, том 89, 1897, январь,с. 49-69; март, с. 401-417; том 90, июнь, с. 425-451,том 91, август, с. 225-253. Maicov L. N. PrinţesaCantemir. Portret de epocă şi corespondenţă inedită.Ed. de L. Ivanov, Cuv. înainte de Ş. Lemny. Trad. M.Vraciu şi L. Ivanov, Iaşi, 2005, p. 37-40.2Валишевский К. Петр Великий, Санкт Петербург,1911, с. 368-369.3Panaitescu P. P., Dimitrie Cantemir. Viaţa şi opera,Bucureşti, Editura Academiei R. P. Române, 1958,p.140-141.4Cioraresco G., L`Activité de Démètre Cantemirpendant la campagne russe en Perse (1722), dansCahiers du Monde russe et sovèetique, 29, 1988, nr.2, p. 261.5Maicov L. N. Prinţesa Cantemir. Portret deepocă şi corespondenţă inedită. Ed. de L. Ivanov, Trad.M. Vraciu şi L. Ivanov, Iaşi, 2005, p. 46, nota 29.6O ученении Конъ(темира) государем Волошским,о его дочери (Архив князя Куракина, том1, Спб., 1890, с. 93.)7…Je saia même que la Czarine n’est pas encoresans inquiétude sur le sort de fi lles, quoique le Czarl’ait assurée positivement que l’une des deux lui succèderaità la couronne; elle craint la nouvelle inclinationde ce Prince pour la fi lle de l’hospodar de Valachie;on prétend qu’elle est grosse de quelques mois; sonpère est fort adroit, il a beaucoup d’eprit et de souplesse.La Czarine appréhende que, si elle accouchaitd’un fi ls, le Czar, à la sollicitation du prence de Valachie,ne répudiât sa femme pour épouser cette maitressefavorite, qui aurait donné un successeur mâleà la couronne … (Донесения французского консулав Петербурге Лави и полномоченаго министрапри русском дворе Кампредона с 1722 по 1724 г.,в Сборнике Императорского Русского Общества,том. 49, Спб., 1885 с. 113-114.8… Ce qu’il y a de certain, c’est que le créditde la Czarine augmente journellement, et que ce n’estque pour lui faire plaisir, que le Czar tient éloignéà la campagne le prince de Moldavie, dont la fi lleavait paru pendant quelquq temps attirer l’attentionde ce Monarque. (Донесения французского консулав Петербурге Лави и полномоченаго министрапри русском дворе Кампредона с 1722 по 1724 г.,в Сборнике Императорского Русского Общества,том. 49, Спб., 1885 с. 352).9Maicov L. N., Prinţesa Cantemir, în PrinţesaCantemir. Portret de epocă şi corespondenţă inedită,Ed. de L. Ivanov; trad. M. Vraciu şi L. Ivanov, Iaşi,2005, p. 13-162. Новикова Нинель, Любовь ПетраI, в Родное Подмосковье, Москва, 2005, №35. DanilescuIon, Ar fi putut să fi e împărăteasa Rusiei,în Dunărea de Jos, Galaţi, an. 2, 2003, nr. 19, p. 9.Чиркова Зинаида, Мария Кантемир. Проклятиевизиря. Исторический роман. Изд. 2-е, Кишинев,Издательский дом Бон Офис, 2010, 504 с. GraninDaniil, Serile cu Petru cel Mare (Fragment de roman)– 2003, în Epopeea istorică a Cantemireştilor.Antologie: destine legendare în pagini literare. Ediţieîngrijită, traduceri, studiu critic, note şi comentariide Gheorghe Barbă. Cuvânt înainte de Aneta Dobre.Tehnoredactare şi Notă asupra ediţiei de CristinaAntonia Anore, Bucureşti, Editura Universităţii dinBucureşti, 2009, p. 128-138. Druţă Ion, Maria Cantemir.Ultima dragoste a lui Petru cel Mare. Epopeeistorică în unsprezece tablouri, cu epilog, Chişinău,Universul, 2008, p. 96 p.10Ciobanu Ştefan, Dimitrie Cantemir în Rusia,Bucureşti, 1924, p. 56-57.11Dinastia Cantemireştilor sec. XVII-XVIII. Coord.acad. Andrei Eşanu, Chişinău, Ed. Ştiinţa, 2008,p. 462-476.12Цвиркун В., Эпистолярное наследие ДмитрияКантемира. Жизнь и судьба в письмах ибумагах, [Chişinău], Ştiinţa, 2008, p. 8.13Lemny Stefan, Astrakhan et l’idylle supposéeentre Pierre le Grand et Maria Cantemir, dans Idem,Les Cantemir. L’aventure européenne d’une familleprincière au XVIIIe siècle, Paris, Éditions Complexe,2009, p. 155-157.14Журнал Академии Наук переводчика ИванаИльинскаго. Notationes quotidianae. Повсядневныязаписки, в Майков Л.Н., Материалы для биографиикн. А.Д. Кантемира, Спб., 1903, с.295.15Цвиркун В., Эпистолярноe наследие ДимитрияКантемира. Жизнь и судьба в письмах ибумагах, Chişinău, Ştiinţa, 2008, c. 84, nota 300.16Журнал Академии Наук переводчика ИванаИльинскаго. Notationes quotidianae. Повсядневныязаписки, в Майков Л.Н., Материалы для биографиикн. А.Д. Кантемира, Спб., 1903, с. 300.17Ibidem, p. 300.18Maicov L. N. Prinţesa Cantemir, p. 38.19Журнал Академии Наук переводчика ИванаИльинскаго. Notationes quotidianae. Повсядневныязаписки, в Майков Л.Н., Материалы для биографиикн. А.Д. Кантемира, Спб., 1903, с. 299.20Maicov L. N. Prinţesa Cantemir, p. 38.21[Бантыш-Каменский Н.Н.], Родословие князейКантемиров, c. 306, примеч. (X), пункт 2.22Шимко И. Личность княжны МарииДмит риевны Кантемир, в кн.: Новыя данныя кбиографии кн. Антиоха Дмитриевича Кантемираи его ближайших родственников, Спб., 1891, с.44,примечание 4.23Maicov L. N. Prinţesa Cantemir, p. 38.24Шимко И. Личность княжны Марии Дми-126 - nr. 3(22), septembrie 2011

триевны Кантемир, в кн.: Новыя данныя кбиографии кн. Антиоха Дмитриевича Кантемираи его ближайших родственников, Спб., 1891, с.44,примечание 4.25Mémoires du prince Pierre Dolgorouki, Geneve,1867 .26Брикнер А.Г., История Петра Великого,Москва, 2004, с. 360-362.27Henning-Friedrich von Bassewitz (1640-1748),conte, preşedinte al consiliului de taină a prinţului CarlFriedrich de Schlesvig-Holstein.28Мемуары Геннинга-Фридриха фон Бассевича,ч.229Ibidem.30Пекарский П., Наука и литература в Россиипри Петре Великом. Том 2. Описание славянорусскихкниг и типографии 1698-1725 годах, Спб.,1862, с. 602-603.31Ciobanu Ştefan, Dimitrie Cantemir în Rusia,Bucureşti, 1924, p. 139.32Записки о России при Петре Великом,извлеченные из бумаг графа Бассевича, Москва,1866.33Bergholz, Fr. von, Tagebuch welces er in Russlandvon 1721 bis 1725 als holsteinischer Kammeriunkergefürt hat, in Büschings Magazin für neueHistoire und Geographie, Halle, XIX, 1785, p. 71-221; XX, 1786, s. 392-592. Берхгольц Ф.В., Дневниккамер-юнкера Берхгольца, веденным им в России вцарствование Петра Великого с 1721 по 1725 год.Ч. 1-3, Москва, 1857-1858.34Jacques de Campredon (1672-1749), diplomatfrancez, primul reprezentant al Franţei în Rusia (1721-1726).35Цвиркун, В., Похищениe из Константинополя.Из истории взаимоотношений Антиохаи Dимитрия Кантемиров, în Revista de Istorie aMoldovei, Chişinău, 2008, nr. 2, p.143.36Ilinskii Ivan, Notationes quotidianae/Повсядневныя записки (РГАДА. Фонд, 181,Кантемиры, № 388, с. 1-67 об . Подлинник.37Журнал Академии Наук переводчика ИванаИльинскаго. Notationes quotidianae. Повсядневныязаписки, в Майков Л.Н., Материалы для биографиикн. А.Д. Кантемира, Спб., 1903, с.295-313.38Ilinski Ivan, Notationes quotidianae. Trad. Gr.Tocilescu (Ţarălungă Ecaterina, D. Cantemir în arhivaGr. Tocilescu, în Manuscriptum, Bucureşti, An. XVIII,1987, nr. 2(67), p.97-102).39Ilinski Ivan, Notationes quotidianae/ Повсядневныязаписки (РГАДА. Фонд, 181, № 388, с.1-67 об . Подлинник).40Drept exemplu, 4 iulie 1721 Год, как преставиласькняжна Смарагда, decedată în 1720 de tuberculоză;26 octombrie 1722 …княжне Смарагде, fiica ceamai mică Smaragda-Ecaterina (Илински Иван, Notationesquotidianane. Повсядневные записки, в кн.Майков Л.Н., Материалы для биографии кн. А.Д.Кантемира, Спб., 1903, с. 296, 308).41De exemplu, 4 octombrie 1721 Рождениекнягини Анастасии Ивановны Кантемировой(Илински Иван, Notationes quotidianane. Повсядневныезаписки, в кн. Майков Л.Н., Материалыдля биографии кн. А.Д. Кантемира, Спб., 1903, с.299).4227 august 1721: ... наш князь с княгинею и скняжною ...; 1 noiembrie 1721 … осмотриватикнягиню и княжну ...”; 14 aprilie 1722: … князь наши княгиня и княжна обедали ... (Илински Иван, Notationesquotidianane. Повсядневные записки, в кн.Майков Л.Н., Материалы для биографии кн. А.Д.Кантемира, Спб., 1903, с. 298, 299, 302.43Scrisoare către fratele ei Şerban din 8 august1757 semnând Сестра ваша Княжна Марiя Ка(н)темирова (РГАДА, Фонд 1374, Кантемиры, оп. 1,е.х. 9. лл. 2).4423 februarie 1747 şi 2 iunie 1748 КняжнаМария Кантемирова (Два письма княжны МарииКантемир к графу Воронцову, в кн. Архив князяВоронцова, кн. 1, Москва, 1870, с. 399-402).45Журнал Академии Наук переводчика ИванаИльинскаго. Notationes quotidianae. Повсядневныязаписки, в Майков Л.Н., Материалы для биографиикн. А.Д. Кантемира, Спб., 1903, с. 302-311.46Ibidem, p.300.47Ilinski Ivan, Notationes quotidianae/. Повсядневныязаписки (РГАДА. Фонд 181,Кантемиры, № 388, лл.5). Consultând doar variantapublicată trunchiat de L.N. Maicov a Notationesquotidianae a lui Ivan Ilinski, pe care de altfel, o reaîn ediţia sa, Victor Ţvircun, pute nefondat la îndoialăcea de a treia sarcină şi pierderea ei la 27 noiembrie1722 a cneaghinei Anastasia Trubeţkaia-Cantemir(Цвиркун В., Эпистолярное наследие ДимитрияКантемира. Жизнь и судьба в письмах и бумагах,Chişinău, Ştiinţa, 2008, c.308, nota 41).48Ibidem, лл. 16 об.49Satul Ulitkino, în posesia Mariei Cantemir la 40verste de Moscova, din 1767 – Mariino (Марьино).50Dinastia Cantemireştilor sec. XVII-XVIII, p.469.51Ibidem, p.468-469.3(22), septembrie 2011 - 127

NINA ARBORE, DOAMNĂA ARTELOR FRUMOASEROMÂNEŞTITudor BRAGAAkademosNINA ARBORE, THE LADY OF THE ROMANI-AN FINE ARTSTalented, educated and skilled, she has developedin a true protagonist of interwar Romanian fi nearts. As an artist of oil and water paintings, frescoand mosaic, with multiple techniques of drawing andengraving, she has succeeded due to the strength ofher skills and experience, her vision and sensitivity.Along with her fellow artists, she is the founderof the Syndicate of Fine Arts; she has signifi cantlycontributed to the re-registration of the craftsmen societyfrom Basarabia – the Society of Fine Arts fromBasarabia. Since late 1940s to the mid-1960s, herwork is gradually reintroduced into the cultural circuit.The approaches signed by art critics, T. Stavila,but especially by Gh. Vida, who has edited the fi rstmonograph on the work and activity of Nina Arbore- Gh. Vida. Nina Arbore. [Monograph-album]. - Ch.,ARC ed. Basarabia Masters of the twentieth century,2004. – 80 p. + It. – suggest the genuine approach ofwhat Nina Arbore signifi es for the Romanian art andthe development of the twentieth century culture.Nina Arbore. Portretul tatălui meu (ZamfirArbore), ulei pe pânză, 895 x 650 mm [1914-1917]. Colecţia Muzeului Naţional de Artă alRomânieiNina Arbore. Autoportret, ulei pe pânză, 820 x655 mm, 1937. Colecţia Muzeului MunicipiuluiBucureştiÎn 1916 Nina Arbore, împreună cu artistele CeciliaCuţescu şi Olga Greceanu, fondează la Bucureştiasociaţia „Femeile pictore şi sculptore”, sprijinităde reginele Elisabeta şi Maria. Creatoarele afiliateei vor fi cunoscute sub numele de „Generaţia 1916”.Toate au fost supranumite ulterior şi „doamne alepicturii româneşti”.Născută la Bucureşti la 8 ianuarie 1889, mezinalui Zamfir şi a Ecaterinei, Nina Arbore s-a formatîntr-un mediu propice cărţii şi artelor. Îşi face studiileliceale la Bucureşti, timp în care exersează la desenşi acuarelă cu viitorul mareşal şi prim-ministrual României, Alexandru Averescu, atunci prin filieraŞcolii Superioare de Război. Urmează şcolirea privatăîn atelierul pictorului Nicolae Vermont.Pentru calificare profesională, se înscrie în clasaprofesorului Angelo Jank (1868 - 1940), la Academiadin München care a revoluţionat gusturile şicriteriile activităţilor artistice şi estetice, şi-a acreditatprestigiul de instituţie antrenată să promoveze unlimbaj inovator în creaţia artistică contemporană. Aurmat de asemenea cursurile profesorilor – creatoride referinţă în epocă, Wilhelm von Debschitz şi AlbertWeisgerber. A căpătat cunoştinţe şi experienţăîn domeniul desenului şi picturii, inclusiv al frescei,al ilustrării şi tehnicilor de gravură.La Paris, a frecventat Şcoala de pictură din atelierullui Henri Matisse. Maestrul acestei instituţii128 - nr. 3(22), septembrie 2011

Arte plasticeHenri Matisse. Ie românească, 1940, ulei pe pânză,Muzeul de Artă Contemporană G. Pompidousublima creaţia drept „bucuria de a trăi”, formulă desinteză, – la confluenţa considerării toposurilor inerenteartei franceze, artei arabe şi icoanei ruse. Prinfaptul particular că discipola a răspuns maestruluisă-i servească model, a rezultat nu numai elaborareaunui portret al Ninei Arbore (achiziţionat în colecţiaSerghei Shchukin din Moscova), ci şi deschidereaunei perspective pentru abordări în reluare a temei„ie românească”, inclusiv realizarea unor capodoperedefinitorii pentru creaţia lui Henri Matisse [vezi:I. Jianu. De vorbă cu d-na Nina Arbore despre femeilepictore.//Rampa. – Buc., 23 decembrie 1927].Exaltarea culorii pure, respingerea perspectivei şi avalorilor promovate de arta clasică îmbrăţişate deopera lui Matisse pot fi urmărite pe tot parcursul cariereiNinei Arbore, fără a fi transformate în excese,notează Gheorghe Vida: „Contactul cu viziunilenovatoare din efervescentul mediu artistic parizianîi prilejuiesc Ninei Arbore cunoaşterea şi analizareadiferitelor viziuni artistice emergente şi a diferitelorcurente aflate în competiţie. Demersul creator alartistei se revendică din inovaţiile aduse de simbolism,expresionism şi fovism, pe care le aplică moderat,cerebral unei arte inspirate dintr-o constantăcăutare a idealului formal”.Tatăl său, Zamfir Rally-Arbore, numit şi ZamfirC. Arbore (1848 – 1933), după ce, antrenat îndisputele politice, a servit stânga europeană, cătreanul 1877 s-a stabilit în România. A fost angajat laarhivele statului, şef al serviciului statistic de pelângă primăria Bucureşti, profesor la Şcoala Superioarăde Război, unde între alţii l-a avut discipol pebasarabeanul Alexandru Averescu. Se afla în relaţiide încredere cu reputaţi oameni de creaţie şi militanţipolitici precum B.P. Hasdeu, Mihai Eminescu,Ion Luca Caragiale, Constantin Stere, Pan Halippa,Christian Racovschi, Lev Troţchi, Miliţa Petraşcu.În 1920 a fost ales senator din partea Basarabiei. Afost distins cu Premiul Academiei Române pentruBasarabia în secolul al XIX-lea, Bucureşti, 1898.Sora Ninei Arbore, Ecaterina, a studiat medicinala Bucureşti şi la Sanct Petersburg, unde a lucratdoi ani în laboratorul renumitului savant Ilia Mecinikov,unul din creatorii ştiinţei imunităţii. A publicatmultiple materiale cu subiecte vizând igienă socialăşi cultura politică. A plătit şi ea tribut utopiilorsocialiste. La preluarea puterii de stat de bolşeviciîn 1917 în Rusia, deţine funcţii de răspundere înComintern. Cum însă revoluţiile stângiste sunt ingrateşi îşi devorează membrii-fondatori şi copiii, în1937, devine victimă a epurărilor staliniste.Viaţa Ninei Arbore a urmat cu totul alt traseu.Debutează cu trei lucrări: Pălăria verde, Portret, Unbătrân, la Salonul Oficial al Artiştilor în Viaţă, Bucureşti,1912. După studiile din Occident, în 1914,Nina Arbore. Portret de bărbat, ulei pe carton,970 x 690 mm, 1925. Fragment. Colecţia MuzeuluiNaţional de Artă al României3(22), septembrie 2011 - 129

Akademosrevine în ţară, unde şi-a desfăşurat activitatea pânăla sfârşitul vieţii.Talentată, instruită şi cultă, s-a constituit într-oadevărată protagonistă a artelor frumoase româneşti.Artist plastic realizat prin pictură cu culori deulei şi de apă, prin frescă şi mozaic, prin multipletehnici ale desenului şi gravurii, se impune, dupăcum o caracteriza critica timpului, prin soliditateameşteşugului şi măiestriei, prin poeticitatea viziuniişi sensibilitate. Creaţiile ei, categoric depăşindcadrul de la care a pornit la debut, alături de celesemnate de colegele sale, Rodica Maniu Mützner,Michaela Eleutheriade, Lucia Dem(etriade) Bălăcescu,Cecilia Cuţescu-Storck, Mina Byck-Wepper,Nuni Dona, Nutzi Acontz, Elena Popeea, MagdalenaRădulescu, sunt etalate frecvent la prestigioaseexpoziţii din ţară şi din străinătate.A fost o prezenţă constantă şi agreabilă la SaloaneleOficiale ale vremii şi la alte expoziţii de grup,de răsunet în epocă: Arta română, Arta nouă, Grupulnostru, Expoziţia internaţională de la Barcelona,Expoziţia de artă futuristă de la Roma. Este activă,inovatoare, atât la configurarea unui discurs plasticdistinct, cât şi la organizarea procesului creator. Valorificăpotenţialul comportat de culoare în îmbinarecu desen şi cu sugestia unui modelaj clasic, careîn accepţia pictoriţei a căpătat forma de apoftegmă:„Urăsc tot ce-i vulgar şi insistent, caut măreţie şiseriozitate clasică”.În pictură, îndeosebi în genul portretului, a contribuit,indubitabil, prin originalitate, prospeţimeşi sonoritate cromatică, la sporirea patrimoniuluiartistic. În ce priveşte natura statică, florile – unuldintre aspectele ei esenţiale, – „ocupă un rol centralNina Arbore. Oraş, xilogravură, 185 x 155 mm, [Nr. 3 din tirajul de 15 exemplare], 1934. ColecţiaBibliotecii Academiei României130 - nr. 3(22), septembrie 2011

Arte plasticeîn repertoriul tematic al Ninei Arbore. Atitudineaartistei în faţa acestei teme este una contemplativă,păstrând totdeauna interesul pentru subiect, chiar şiatunci când florile par un pretext pentru un exerciţiucromatic, aidoma lui Matisse”. (Gh. Vida)Colaborează cu desene şi gravuri cu tematicăsocială la publicaţiile Adevărul literar şi artistic,Cuvântul liber.Secundată de pictorii basarabeni V. Manoli,I. Filatiev şi V. Ivanov, execută în frescă, tempera şimozaic/ulei, lucrările monumentale la Bis. Sf. ÎmpăraţiConstantin şi Elena, Constanţa (1936-1937), şila Biserica Sf. Ilie Tesviteanul, Sinaia (1938-1939),acestea constituind un prinos înnoitor, neo-bizantin,marcat de originalitate pentru atare gen de creaţiedin prima jumătate a secolului al XX-lea – în primulrând prin amplificarea rolului tandemului: componentegrafice şi cele cromatice.Cu o altă Mare Doamnă a picturii româneşti,Olga Greceanu, învederează solidaritate la înfiinţareaSindicatului Artelor Frumoase, totodată,deschid împreună o expoziţie la New York, undecâştigă simpatia soţiei lui Roosevelt. Operele i-aufost incluse în multiple colecţii publice: MuzeulNaţional de Artă al României, Muzeul Colecţiilorde Artă, Bucureşti, Muzeul Municipiului Bucureşti,Biblioteca Academiei Române s.a. A fost profesorîn învăţământul artistic (Academia Artelor Decorative,1926-1927.După reînregistrarea societăţii artiştilor plasticidin Basarabia – Societatea de Belle Arte din Basarabia– Nina Arbore conlucrează alături de AugustBaillayre, Vasile Cijevschi, George Petraşcu, MiliţaPetraşcu, Alexandru Plămădeală ş.a., la viaţa artisticăde la Chişinău, simultan antrenează plasticienioriginari din Basarabia în acţiuni de creaţie în altecentre culturale din România. Creaţia Ninei Arborea beneficiat din capul locului de abordări pertinenteşi docte ale unor colegi şi critici de artă ca NicolaeTonitza, George Oprescu, Marcel Iancu, Ionel Jianu,Alexandru Plămădeală.După punerea într-un con de umbră, de la fineleanilor 1940 până la mijlocul anilor 1960, operasa, treptat-treptat, este repusă în circuitul cultural.Abordările semnate de criticul de artă Tudor Stavilă,dar, în mod deosebit, de Gheorghe Vida, carea editat o primă monografie despre opera şi activitateaNinei Arbore – Gheorghe Vida. Nina Arbore.[Monografie-album]. – Ch., Editura ARC. Maeştribasarabeni din secolul XX, 2004. –80 P. + il. – înseamnăo apropiere de obiectul şi subiectul nostru,de dimensiunea adevărată a ceea ce înseamnă şipoate să însemne Nina Arbore în arta românească şiîn dezvoltarea culturii secolului al XX-lea.Bibliografie:Vida, Gheorghe, „Nina Arbore / Maeştri Basarabenidin Secolul XX”, ed. Arc, Chişinău, 2004.Nina Arbore împreună cu pictorii I. Filatief şi Victor Ivanov pe şantierul Bis. Sf. Împăraţi Constantin şiElena, Constanţa. 1936. Fotografie din colecţia Tudor Stavilă3(22), septembrie 2011 - 131

ULTIMA ARBOREASĂAntonina SÂRBUAkademosGheorghe Vida. Nina Arbore, Editura ARC,Colectia Maeştrii Basarabeni din Secolul XX,Chişinău, 2004Obsesiile noastre în acest secol sunt politice, dinpăcate. Totuşi, încercând să ne rupem din ce ne propundânşii/politicienii, în căutarea referinţelor la faptulde cultură ar fi momentul să ne amintim de NinaArbore /1889-1942/. Pictoriţă de origine basarabeană,deşi a trăit în România şi a îmbogăţit patrimoniulnaţional al ţării, până la moment nu s-au găsit fonduripentru a edita o monografie, pentru organizareaunor expoziţii de promovare a operei artistei.Cineva observase că la Chişinău, în RepublicaMoldova „istoria artei moldovene se scrie: basarabeniirecuperează indivizi, întâmplări, succese, destine,idei. Îşi construiesc trecutul şi, deci, prezentul. Îşi definesc,întăresc, argumentează şi îşi ridică identitatea.Un detaliu – major – al întregului identitar ce creşteacum este colecţia „Maeştrii basarabeni din secolulXX“ a editurii Arc editată cu sprijinul „Fundaţiei Soros.”Nina Arbore a fost unul dintre artiştii propuşi înproiectul iniţiat în anul 2000 de editura Arc, pentruvalorificarea maeştrilor din Moldova alături de AlexandruPlămădeală, Miliţa Petraşcu, Auguste Baillayre,Mihai Grecu, Serghei Ciocolov, ValentinaRusu-Ciobanu, Andrei Sârbu... Graţie proiectuluieditorial Arc Nina Arbore a fost repusă pe scenacontemporană, iar autorul textului, criticul de artă şicercetătorul Gheorghe Vida „acoperă un mare goldin istoria artei româneşti: este o recuperare şi unsucces deopotrivă pentru basarabeni şi români”.Gheorghe Vida ne oferă descoperirea unui destinde o copleşitoare umanitate şi a unei opere-experimentcerebral necunoscute până la moment. Cercetătorula reconstituit contextul familial şi social-politicîn care a apărut şi a evoluat artista, a evocat personajelemajore din viata ei. Prin cele câteva fotografii defamilie selectate pentru ilustrarea textului, ne-a oferitposibilitatea de a ne strecura în lumea Ninei Arbore,iar cronologia detaliată ne relevă prezenţa pictoriţeiîn manifestările artistice ale vremii.Din Enciclopedia familiilor boiereşti din Moldovaşi Tara Românească de Mihai Dim. Sturdza,aflăm detaliile destinului acestei familii istorice boiereşticare a făcut ca descendenta lui Cârstea Arbore,Pârcălab de Neamţ de la 1471, să se încheieodată cu declanşarea furiei comuniste. Nina Arborea fost ultima din neamul Arbore binecunoscut graţieacelui Luca Arbore, portar al Cetăţii Sucevei luiŞtefan cel Mare.Albumul Nina Arbore ne prezintă o biografieşi o descifrare meticuloasă a curentelor şi stilurilorce au marcat căutările expresiei plastice ale pictoriţei.Artista se află la Paris în plină perioadă BelleEpoque, cunoscând lumea boemă a Şcolii din Paris,nihilismul, revoluţionarismul avangardei franceze.Revenind în Ţară, se alătură grupurilor moderniste şiavangardiste, întreţine relaţii de prietenie cu MarcelIancu, Victor Brauner, Nicolae Tonitza, Aurel Jiquidi,Cecilia Cutescu Storck, Olga Greceanu, Miliţa Pătraşcu,actriţa Dida Solomon Callimachi. Importantepersonalităţi ale epocii scriu despre opera ei şi îi apreciazăexperimentele plastice.Şi în încheiere, cu referire la artiştii uitaţi, nevalorificaţi,ignoraţi. Horia Patapievici se întreba întruneseu: „Ce fac statele cu personalităţile excepţionale?Le ucid când nu le sunt pe plac. Le ignorăcând nu se pot folosi de ele, de opera lor. Aceastătrăsătură este aproape singura comună tuturor regimurilorpolitice. Le promovează doar dacă le potsubordona. Căci numai cele mai liberale state se abţinsă confunde cultura pe care tind să o naţionalizezecu cultura pur şi simplu – statelor numai culturaoficială le apare ca fiind singura cultură care merităsă fie luată în seamă”. Ultima Arboreasă a detestatcultura oficială...Bibliografie1. Gheorghe Vida. Nina Arbore, Editura ARC,Colectia „Maestrii Basarabeni din Secolul XX“,Chisinau, 2004.2. Cristina Cazan. O biografie cu trecere prin şcoalalui Matisse, Observatorul cultural nr.596 din 14 octombrie2011.3. Artmark-investments of passions V.I. NinaArbore:Vas cu crini, 8 octombrie 2011.4. Horia Patapievici. Problema hrănirii în Pritaneu alui Socrate, Evenimentul Zilei, 2-4 aprilie 2008.132 - nr. 3(22), septembrie 2011

Noutăţi editorialeBOGĂŢIA NOASTRĂNETRECĂTOAREDr. Pantelei VLADIMIRInstitutul de Ecologie şi Geografie, AŞMAndrei URSUSOLURILE MOLDOVEILa cea de-a 82-a aniversare, academicianulAndrei Ursu vine cu cea mai semnificativă lucrareştiinţifică a sa, care pe drept cuvânt îi încununeazăîntreaga viaţă şi activitate – monografiamonumentală „Solurile Moldovei”, publicată încolecţia Academica, una de elită, menită să pună învaloare cele mai importante personalităţi şi realizăriîn domeniul ştiinţei şi culturii din RepublicaMoldova.Toată viaţa şi activitatea academicianuluiAndrei Ursu, începând cu studiile universitare,continuând cu investigaţiile în cadrul Institutuluide Cercetări în Pedologie şi Agrochimie „NicolaeDimo”, administrarea ştiinţei în acelaşi institut, apoiîn Academia de Ştiinţe a Moldovei, a fost consacratăstudierii, cunoaşterii, utilizării, protejării celei maiimportante resurse naturale a ţării – solurilor.Academicianul, profesorul universitar AndreiUrsu aparţine glorioasei şcoli de pedologi dinRepublica Moldova şi de peste hotare, discipoliai marilor savanţi V. Dokuceaev şi N. Dimo. Şi-acreat cariera ştiinţifică prin muncă asiduă şi dragostenemărginită faţă de ştiinţele solului, natura Moldovei,oamenii ei, palmaresul său cuprinzând circa 580 delucrări ştiinţifice, inclusiv 19 monografii, mai mult de30 de hărţi ale solurilor republicii.Monografia „Solurile Moldovei” poate fi pe bunădreptate considerată cartea vieţii sale. Semnificaţialucrării constă în faptul că în ea au fost generalizaterezultatele cercetărilor de mai bine de jumătate desecol în domeniul genezei, geografiei, cartografierii,regionării, transformării tehnogenetice, pretabilităţiişi evoluţiei solurilor; legităţile interacţiunii tuturorfactorilor pedogenetici – factorii bioclimatici, rocilematerne, relieful, organismele vegetale şi animale –care au condus la formarea solurilor RepubliciiMoldova.Concluziile teoretice şi practice în materie depedologie, investigaţiile prezentate în monografia„Solurile Moldovei” sunt, de asemenea, şi rezultatulgeneralizării cercetărilor efectuate de către savanţiirepublicii şi de peste hotarele ei. În tot cuprinsulAndrei URSU. Solurile Moldovei, colecţiaAcademica, Editura Ştiinţa, 2011lucrării este accentuat caracterul utilizării raţionaleîn funcţie de pretabilitatea solurilor sub toateaspectele, inclusiv ca obiect şi bază, oglindă abiocenozelor, landşafturilor şi ecosistemelornaturale.Academicianul Andrei Ursu a acordat oimportanţă deosebită cercetărilor, cunoaşterii şielaborării unor recomandări adecvate în legăturăcu impactul tehnogenetic asupra învelişului de sol,modificărilor şi evoluţiei solurilor transformatetehnogenetic şi restabilirii proprietăţilor şicapacităţilor lor multifuncţionale.Compusă din 4 părţi, inclusiv 11 capitole şimultiple compartimente mai detaliate, monografiaacademicianului Andrei Ursu are un caracterenciclopedic şi cu siguranţă va fi de folosincontestabil specialiştilor din diferite domenii,savanţilor, practicienilor, studenţilor, tuturor celorpreocupaţi de soarta bogăţiei noastre netrecătoarenaturale – solurile Republicii Moldova, de studierea,cunoaşterea, utilizarea raţională şi protejarea lor.Nu vom exagera spunând că monografia„Solurile Moldovei” constituie un fenomen unicat,rezultat al muncii prodigioase a unei personalităţideosebite. Îmi exprim convingerea că generaţiileactuale şi cele care vor veni vor aprecia la justa eivaloare importanţa teoretică şi practică a lucrăriimonografice a academicianului Andrei Ursu„Solurile Moldovei”.3(22), septembrie 2011 - 133

SCHIMBĂRILECLIMATICEŞI IMPACTUL LORASUPRA AGRICULTURIIAcad. Serafim ANDRIEŞ,Directorul Institutului de Pedologie,Agrochimie şi Protecţie a Solului„Nicolae Dimo”AkademosRecent a văzut lumina tiparului o nouămonografie a membrului corespondent alAcademiei de Ştiinţe a Moldovei Mihail Vronschih,Laureat al Premiului de Stat în domeniul Ştiinţeişi Tehnicii. Lucrarea sa «Изменение климата ириски сельскохозяйственного производстваМолдовы» are un volum de 560 pagini şi seconstituie din capul locului într-o apariţie editorialăvaloroasă.Mihail Vronschih desfăşoară o vastă şi variatăactivitate ştiinţifică. Cercetările sale în materie deprotecţia plantelor, prognozarea evoluţiei situaţieifitosanitare în agrocenozele plantelor de cultură,elaborarea sistemelor integrate de protecţie aplantelor şi a tehnologiilor industriale de cultivarea plantelor agricole, implementarea realizărilorştiinţifice în agricultura Moldovei au contribuitla formularea şi dezvoltarea unor concepte noi,centrate pe soluţionarea problemelor stringente alecomplexului agroindustrial.Cunoştinţele profunde şi multilaterale îndiferite domenii ale ştiinţelor agricole, experienţaacumulată pe parcursul anilor i-au permisprofesorului M.Vronschih să analizeze detaliat şiprofund schimbările climatice, inclusiv riscurilenaturale şi antropice din ultimii ani, să evaluezeconsecinţele lor pentru agricultură şi economiaţării. În baza cercetărilor şi studiilor de sinteză elpropune soluţii noi, recomandări practice în vedereaadaptării agriculturii la noile condiţii de schimbarea climei şi minimalizării riscurilor naturale şiantropice în procesul de producţie agricolă. Acesteaau fost formulate şi înaintate pentru implementare înbaza generalizării, prelucrării matematice a dateloragrometeorologice, recoltelor plantelor de cultură,stării fitosanitare pe parcursul anilor 1945-2007.Monografia este constituită din 9 capitole, carepot fi înglobate în trei părţi.ВРОНСКИХ М. Д. Изменение климата ириски сельскохозяйственного производстваМолдовы. Editura Grafema Libris SRL, 2011Prima parte (capitolele 1 şi 2) cuprinde osuccintă caracteristică a zonelor agroclimaterice aleMoldovei. Este analizat amănunţit regimul termic şidepunerile atmosferice pe parcursul ultimilor 65 deani. Se enumeră factorii care conduc la schimbărileclimatice (ciclicitatea activităţii solare, factoriinaturali şi antropici). În baza studiilor efectuate,autorul a ajuns la următoarele concluzii: temperaturamedie anuală în Moldova în ultimii 30-40 de ani aretendinţa de majorare cu 1,41 0 C (pag.13); cantitateade precipitaţii atmosferice din ultimii 65 de ani s-amajorat în medie pe an cu 0,7 mm, în total cu 47mm (pag.16). Aceste concluzii au fost puse la bazaelaborării recomandărilor practice.În capitolul 2 se enumeră riscurile în agricultură(pedologice, climaterice, geologice, antropice,biologice) şi prejudiciile cauzate economieinaţionale. S-a constatat, de exemplu, că numai dincontul eroziunii solului, care astăzi afectează circa40% din terenurile agricole, prejudiciul anual directşi indirect constituie 2,5-2,7 miliarde lei (pag. 45).În partea a doua a monografiei se analizeazăproductivitatea plantelor de cultură (grâul detoamnă, porumbul, floarea-soarelui, sfecla pentruzahăr, viţa de vie, culturile pomicole) în funcţie deregimul termic (capitolul 3), depunerile atmosferice(capitolul 5) şi coeficientul hidrotermic (capitolul6). Analiza este efectuată minuţios pentru fiecare134 - nr. 3(22), septembrie 2011

Noutăţi editorialelună şi perioadă a anului. S-a constatat că majorareatemperaturii în perioada rece a anului conduce lacreşterea recoltei, iar în perioada caldă, îndeosebiîn lunile de vară – la micşorarea productivităţiiplantelor de cultură (pag.155).În zonele de stepă şi silvostepă, în care esteamplasat teritoriul ţării noastre, umiditatea soluluiprezintă unul din factorii limitativi în formarearecoltelor înalte şi stabile. Deficitul de umiditate înfuncţie de zona pedoclimatică variază de la 10-25%pentru zona de Nord până la 42-44% pentru cea deSud (tab.3.1, pag.103). Autorul, în baza prelucrăriistatistice a datelor obţinute pe parcursul a 65 de ani,demonstrează că recolta culturilor de câmp depindeîn mare măsură de depunerile din perioada rece aanului. Prognoza recoltei culturilor agricole poate ficalculată utilizând ecuaţiile matematice respective(pag. 251, tab. 5.8.8).Partea a treia a cărţii este cea mai mare ca volum(pag. 261-545) şi-i consacrată evaluării condiţiiloragrometeorologice în dezvoltarea vătămătorilor şibolilor. S-a studiat influenţa depunerilor atmosfericeanuale, inclusiv din perioadele de toamnă, iarnă,primăvară şi vară în dezvoltarea bolilor. S-austabilit legităţile respective pentru diferite boli ladiferite culturi anuale şi multianuale. Rezultatelestudierii aprofundate a acestui fenomen, în opiniaautorului, pot fi utilizate la întocmirea prognozeidezvoltării sezoniere şi lunare a bolilor şi protejăriimai eficiente a plantelor de cultură. Sunt ampluprezentate şi rezultatele influenţei temperaturiila dezvoltarea bolilor şi vătămătorilor; ecuaţiilerespective pentru prognoza acestor fenomene ladiferite culturi agricole.În acest capitol cercetătorii, specialiştii de profilvor găsi răspunsuri la multe întrebări privind stareafitosanitară, prognoza dezvoltării vătămătorilor şibolilor în funcţie de condiţiile agrometeorologice şirecomandările practice privind protecţia plantelor învederea obţinerii recoltelor înalte.Se încheie monografia cu concluzii teoreticeşi recomandări practice pentru minimalizareaconsecinţelor schimbărilor climatice. Se propune: a)elaborarea complexului de măsuri pentru prevenirea,iar apoi pentru compensarea consecinţelor negativeale schimbărilor climatice prin elaborarea şiimplementarea tehnologiilor adaptive; b) trecerealentă de la sistemul integrat de protecţie a plantelorla o etapă nouă: formarea structurilor raţionale aleagrocenozelor plantelor de cultură.Pentru depăşirea crizei economico-financiare încomplexul agroindustrial profesorul M.Vronschihpropune spre realizare un complex de măsuri şi deindici respectivi de performanţă (pag. 548-551).1. Implementarea tehnologiilor noi şi renovareatehnicii agricole. Producătorii agricoli sunt orientaţisă utilizeze tehnologiile de lucrare conservativă asolului de tip „mini-till” şi „no-till” care asigură:micşorarea esenţială a cheltuielilor pentru procurareacarburanţilor; minimalizarea eroziunii solului ceafectează 40% din terenurile agricole; remediereaînsuşirilor agrofizice; conservarea umedităţii soluluipentru formarea recoltelor înalte.2. Perfecţionarea structurii de producţie şide export. Se propune: a) producerea culturilorcerealiere pentru asigurarea securităţii alimentare aţării şi necesităţilor sectorului zootehnic în nutrienţiconcentraţi; b) producerea uleiurilor vegetale defloarea-soarelui, soia şi rapiţă pentru necesităţileţării, producerea de biodiesel şi micşorarea importuluide carburanţi. În politica exportului se propunerealizarea producţiei şi produselor: cu valoareadăugată (produse alimentare din sectorul zootehnic,spirturi, seminţe etc.), cu calităţi superioare (vinuri,divinuri, nuci, ierburi medicinale), dietice (fructe,struguri, legume) şi ecologice.3. Elaborarea de către instituţiile abilitate alestatului a strategiilor, politicilor noi de dezvoltarea complexului agroindustrial: crearea băncilor destat pentru finanţarea proiectelor de perspectivăîn dezvoltarea complexului agroindustrial;construcţia noilor pieţe agricole şi modernizareacelor existente pentru realizarea producţieiagricole; stimularea producătorilor agricoli înimplementarea tehnologiilor performante şi celorinformaţionale.4. Consolidarea şi cooperarea businessuluiagricol, crearea noilor structuri organizatorice,implementarea noilor tehnologii, cooperareainternaţională.Monografia conţine un valoros materialexperimental prelucrat matematic, prezentat întabele, figuri, scheme, anexe, precum şi bibliografieselectivă. De o mare valoare ştiinţifică şi practică,monografia este destinată specialiştilor dinagricultură, ecologiştilor, biologilor, profesorilor şistudenţilor din instituţiile de învăţământ de profil.3(22), septembrie 2011 - 135

O MONOGRAFIE DESPRENANOELECTRONICĂLA EDITURA „SPRINGER”Acad. Valeriu CANŢERAkademosAnatolie SIDORENCO. Fundamentals ofSuperconducting Nanoelectronics,Editura Springer, 2011La prestigioasa editură „Springer” din Germaniaîn luna august 2011 a apărut cartea „Bazele nanoelectroniciisupraconductoare”, coordonatorul şiredactorul ei fiind profesorul universitar AnatolieSidorenko, care are o experienţă de 35 ani de activitateştiinţifică în domeniul supraconductivităţii.În ultimul deceniu, electronica supraconductibilăse dezvoltă vertiginos, doar în ultimul deceniu înregistrândo creştere globală a investiţiilor în ramurăde trei ori. Numărul publicaţiilor ştiinţifice în ariadată creşte şi el exponenţial. Ca urmare, este tot maicomplicat pentru studenţi, masteranzi, doctoranzi şiingineri să se orienteze în fluxul enorm de informaţiedin acest domeniu.În prezent, literatura de specialitate dispune demai multe manuale bune în materie de supraconductibilitate.Însă în ele nu sunt reflectate unele fenomenenoi, identificate în ultimii ani. Spre exemplu– stările neomogene supraconductoare de tipul Larkin-Ovcinnikov-Fulde-Ferrell,supraconductibilitateatripletă, fluctuaţiile cuantice supraconductoare,electronica de spin (spintronica). Aceste fenomenestau la baza unor dispozitive supraconductoare noi– bolomere supraconductoare de sensibilitate înaltă,valve de spin, detectori cuantici în diapazonulradiaţiilor terahertz, π-logica cuantică. Înţelegereaşi interpretarea corectă a fenomenelor respectiveutilizând ca sursă primară publicaţiile originale estedestul de dificilă pentru un student sau doctorandcu studii generale în fizică. Astfel, pentru a acoperiaceastă deficienţă de informaţie, a fost concepută şieditată cartea vizată care poate fi considerată ca oîmbinare sinergetică dintre o monografie şi un manualde studii avansate.În prefaţa, semnată de cunoscutul fizician dinGermania profesorul Rudolf Gross (directorul InstitutuluiWalter Meissner din Munchen), este remarcatăvaloarea deosebită a lucrării, aceasta completânddecalajul între cursul universitar de supraconductivitateşi masivul enorm de informaţie dispersatîn mulţimea de publicaţii ştiinţifice din diferite revistede profil. Lucrarea este riguros structurată, faptce-i conferă, prin excelenţă, un caracter inteligibil.Cartea cuprinde 11 capitole, fiecare dintre acesteafiind centrat pe un anumit aspect. Capitolul 1 esteconsacrat unei probleme fundamentale în supraconductibilitate– fluctuaţii, care este importantă şi înaplicările tehnice ale supraconductibilităţii, cum arfi detectorii ultra-senzitivi. În capitolul 2 sunt descrisecercetările experimentale ale fluctuaţiilor supraconductibileîn sistemele cu dimensionalitatearedusă – nanofire. În capitolele 3 şi 4 sunt prezentaterezultatele cercetărilor teoretice şi experimentaleale efectului „reflecţia Andreev” şi ale fenomenuluide transport non-local în structuri supraconductorferomagnet.Deoarece spintronica supraconductibilăeste un domeniu nou de cercetare, care progreseazărapid, în carte sunt reliefate în special descrierileteoretice avansate (capitolele 5-7), la fel şi cercetărileexperimentale ale structurilor supraconductor-feromagnet(capitolul 8). Capitolul 9 oglindeştemodalitatea utilizării spectroscopiei „point-contact”a materialelor supraconductoare la investigareaspectrului energetic şi a interacţiunii electron-fononîn supraconductori. În capitolele 10 şi 11 sunt evidenţiatecele mai valoroase rezultate obţinute princombinarea concepţiilor teoretice cu tehnologiile defabricare avansate în scopul realizării unor dispozitivesupraconductoare inteligente.Atât autorii capitolelor, cât şi redactorul cărţii,profesorul Anatolie Sidorenko, sunt savanţi recunoscuţi,care au fost implicaţi nemijlocit în diferiteprograme de cercetări în domeniul dispozitivelor supraconductibileşi aplicării lor. Fiecare dintre autoria prezentat prelegeri la prestigioasele Simpozioaneinternaţionale NATO-ARW şi NATO-ASI.136 - nr. 3(22), septembrie 2011

Noutăţi editorialeGHEORGHE V. MADANÎNTR-O EDIŢIEREPREZENTATIVĂDr. Iordan DATCU (Bucureşti)Gheorghe V. Madan (12 octombrie 1872, Truşeni,judeţul Lăpuşna – 4 octombrie 1944, Piteşti)era foarte mândru de Madanii (Mădanii) din Basarabiasa natală, pe care-i portretizează astfel în monografiasa Un sat basarabean de codru: Truşenii:„Neam plodos. Hâtri şi boieroşi. De statură potrivită,unii nalţi, zvelţi şi mlădioşi. Seamănă a greci sauarmeni. Faţa şi nasul lungăreţe. Bruni, obrazul puţinrumăn. Ochi codoşi şi negri ca mura. Sprâncenaţi şicu genele lungi. Glasul plăcut la vorbă. Cântăreţi şijucăuşi. Năzuroşi şi scarandii la mâncare. Au o firevoioasă. Buni cântăreţi, dar şi mulţi din ei beţivi.Mândri şi hărţăgoşi. Se ţin mai presus de ceilalţi săteni.Se consideră ca descălicători ai satului (…) Auo fire aventuroasă: unii au ajuns prin Caucazia şiSiberia. Au aplecare spre negustorie. Isteţi la vorbă.Le place a lua pe alţii în râs. Cărturari din neamîn neam. Cu conştiinţa naţională de moldoveni (…)Nu se prea ţin de cuvânt şi umblă după trai uşor. Ştiuce să facă cu banul. Le plac podoabele”.Restrângând tabloul Madanilor la familia sa,aminteşte că Madanii au dat satului, în prima jumătatea secolului al XVII-lea, doi preoţi, iar în secolulal XIX-lea, şase preoţi. Dascălul Vasile Madan,tatăl viitorului scriitor şi folclorist, a voit ca fiii săurmeze calea preoţiei. L-au ascultat Andrei (născutîn 1869) şi Vladimir (născut în 1881). S-a înscrisla Seminarul Teologic din Chişinău şi Gheorghe,care în clasa a treia abandonează, fiind suspectatde convingerile sale antiimperiale. I-a produs marenemulţumire tatălui său, care-l trimesese la seminarsă se facă preot, iar nu să devină… revoluţionar şinihilist. Într-o scrisoare de mai târziu, către G. T.Kirileanu, Gh. V. Madan a scris următoarele desprebiserica basarabeană: „Biserica n-a fost în spiritullui Hristos şi al tradiţiei naţionale când a siluit fărăniciun motiv şi pricină sufletele credincioşilor în stilulnou, în urma căruia au dispărut o seamă de obiceiuriscumpe şi frumoase ale neamului şi a slăbit şicredinţa, iar ura împotriva arhiereilor şi a Statuluia sporit […]. Ce fel de păstrătoare a fost, dacă ne-aţinut câteva veacuri cu limbă străină slavonă în bisericăşi în actele de stat?! Au nu mergea şi atunci pealtă cale decât poporul? Din pricina bisericii era cât 1VOLUMULGheorghe V. MADAN. Scrieri, 2 volume.Colecţia Moştenire, Editura Ştiinţa, 2011p-aci să ne slavizăm.” Toate acestea l-au determinatca între biserică şi naţiune să aleagă naţia.La 45 de ani de la decesul lui Gh. V. Madan, aapărut, la Chişinău, cu litere ruseşti, o mică selecţiedin opera sa, semnată de Vasile Badiu, Văzute şitrăite. Evocări, schiţe şi alte scrieri în proză (LiteraturaArtistică, 1989, 292 p.). După două decenii,a apărut, în fine, o ediţie reprezentativă, GheorgheV. Madan. Scrieri în două volume (Editura Ştiinţa,2011, vol. 1 – 428 p., v. 2 – 404 p.), îngrijită deMihai Papuc, Tamara Apostol-Macovei şi GrigoreBotezatu, studiul introductiv fiind semnat de autorulacestor însemnări. O ediţie care, trebuie spus cufermitate, vine după îndelungi cercetări de bibliotecă,de arhivă, de manuscrise, toate contribuind, pentruprima dată, la conturarea portretului adevărat alscriitorului, etnografului, publicistului, traducătoruluiMadan.Primul volum cuprinde proza originală apărutăîn volume (Răsunete din Basarabia, Bucureşti,1935, De la noi din Basarabia, Bucureşti, 1938),apoi paginile de proză apărute în periodice, traduceriledin F. M. Dostoievski, Nikolai Nekrasov, AntonCehov, A. Kuprin, Lev Tolstoi, Carl Gustav Jung,Fraţii Grimm, D. Pisarev, V. Belinski, M. Lermontov,J. G. Herder, Carl Büchner, Blagolepov, Veniaminoff,inserate în publicaţiile Floare-albastră,Universul, Epoca şi Moldovanul. Urmează capitolulde publicistică, apărută, pe lângă publicaţiile amintite,în Cuvânt Moldovenesc şi Gazeta Basarabiei.Un capitol de Corespondenţă cuprinde misivele3(22), septembrie 2011 - 137

Akademoscătre Andrei Madan, Ion Pelivan, Spiru C. Haret,I. Bianu, G. T. Kirileanu, ministrul C. Angelescu şiPan Halippa. Toate secţiunile amintite sunt urmatede bogate şi la obiect note şi comentarii.Cel de al doilea volum este rezervat prezentăriioperei folcloristului şi etnografului, şi aici cu multenoutăţi. După Suspine. Culegere de poezii popularedin Basarabia, apărută, în 1897, în vechea serie a„Bibliotecii pentru toţi”, cu o prefaţă a lui GeorgeCoşbuc, urmează monografia Un sat basarabean decodru: Truşenii, publicată postum, colecţia inedităde folclor, pe care a păstrat-o poetul Vasile Luţcan,textele poetice ale melodiilor din Basarabia pe carele-a înregistrat de la Gh. V. Madan, în 1928, profesorulsorbonard Hubert Pernot, colecţie pe care adescoperit-o, la Paris, etnologul Constantin Eretescu.Una din noutăţile, nu puţine, aduse de aceastăediţie, este capitolul Publicistică (vol.1, p. 280-352), care-l înfăţişează pe Madan ca un pasionat alpresei scrise. Şi-a dorit pentru aceasta o publicaţiea sa, Moldovanul, „gazetă naţională independentă”,care a apărut la Chişinău, timp de 22 de luni, între15 ianuarie 1907 şi octombrie 1908. Este a douapublicaţie românească din timpul stăpânirii ruseşti,prima fiind Basarabia. Simpla numire a titlurilorarticolelor vădeşte paleta largă a problemelorabordate de Madan, între ele apărarea românităţiilocuitorilor din stânga Prutului fiind prioritară:Moldoveni, deschideţi ochii, Luminătorii norodului,Cine suntem şi de unde ne tragem noi, moldovenii,Dreptul fi resc şi sfânt al moldovenilor, ÎntemeiereaMoldovei, Să ne iubim neamul şi ţara, Încreştinareapoporului moldovean, Ce ne învaţă istoria, patrieşi patriotism. „În vechime, – scrie în articolul Cinesuntem şi de unde ne tragem noi, moldovenii – pevremea Domnului nostru Iisus Hristos, aceste locuriale noastre, frumoase şi binecuvântate de Dumnezeu,erau locuite de un neam de oameni care se numeaudaci. Ei locuiau nu numai Basarabia noastră,ci şi ţara Moldovei, care se întinde dincolo de Prut,şi Muntenia, ce se află dincolo de Moldova, şi Oltenia,ce se află dincolo de Muntenia, precum şi ţărileBanatului, Ardealului, Bucovinei, care se află în ţaraAustriacului, şi care ţări sunt locuite tot de neamulnostru, cu toate că ei se numesc unii moldoveni ca şinoi, unii munteni, bucovineni, olteni, bănăţeni, ardeleni,în sfârşit fiecare după ţara lui, dar au acelaşigrai, acelaşi obicei, acelaşi trecut şi sunt de acelaşisânge şi lege cu noi”. Pledează constant pentru ştiinţade carte, pentru luminarea basarabenilor, pentrulimba română, pentru şcoală în limba română:„Avem dreptul să cerem ca în şcolile de la ţară să seînveţe pe lângă limba rusească şi cea moldovenească:acesta este dreptul cel mai sfânt şi mai firesc aloricărui popor (norod); fiindcă limba strămoşeascăeste pentru un neam ceea ce este pentru un om tatălsau maică-sa. Şi când părinţii noştri au fost din neamulmoldovenesc şi au vorbit limba moldovenească,când maicele noastre ne-au legănat tot în cântecemoldoveneşti şi ne-au învăţat să ne închinăm şi săne rugăm lui Dumnezeu în limba moldovenească,noi n-avem dreptul, nu ne lasă inima să ne lepădămde ea, căci lepădându-ne de limba părintească, deneamul nostru ne lepădăm. Şi limba, legea şi obiceiurileneamului nostru nu sunt de ieri, de alaltăieri,ci de veacuri. Câte lupte s-au dat, cât sânge au cursşi câte vieţi s-au prăpădit numai şi numai să ni sepăstreze limba, legea şi obiceiurile curate şu neprihănite.”Se adresează cu deosebire învăţătorilor şipreoţilor, ca educatori ai oamenilor: „Iar într-un sat,cine mai mult decât cel ce învaţă pe alţii, decât preotulşi învăţătorul e chemat să dea pildă de urmare aunor asemenea sfinte învăţături? Cine mai mult decâtaceştia trebuie să se ferească de orice nedreptate,cine mai mult decât aceştia trebuie să lupte împotrivatuturor pornirilor rele şi a patimilor care înjosescpe om şi-l fac nefericit pe lumea asta şi pierdut pelumea cealaltă. Sfântă şi grea este chemarea celui cee dator a învăţa pe alţii, dar mare va fi răsplata lui.”Pentru a fi mai convingător, citează, atunci cândscrie despre patriotism, versete din Cântarea României,de Alecu Russo, sau din Mihail Kogălniceanu.În articolul Ce ne învaţă istoria, încheie cu un citatdin acesta: „să ne ţinem mai ales de cele trecute, săne ţinem de obiceiurile strămoşeşti, să ne ţinem delimba şi de istoria noastră; istoria neamului mai alessă ne fie cartea de căpetenie!”O altă mare figură pentru care a avut o consideraţieaparte a fost B. P. Hasdeu, despre care scrieun articol la două decenii de la moartea acestuia,în care îl laudă pe cărturarul „profund democrat şinaţionalist”.Demersul permanent al lui Madan întru apărareamoldovenilor se desprinde şi din unele scrisoriale sale, cum sunt cele către Ion Pelivan, căruia îiexpedia cărţi româneşti, şi-i scria între altele: „Iubiţi-văapropiaţii, fraţii mei. Treziţi-i din întunericulîn care se află şi deşteptaţi conştiinţa naţională,pentru a aduce la cunoştinţa tuturor că românii nuau fost născuţi pentru a fi supuşi altor naţionalităţisau popoare”.Prin atenta îngrijire a textului, prin bogatul aparatde note şi comentarii, prin multele noutăţi aduse,ediţia Gh. V. Madan este o certă realizare.138 - nr. 3(22), septembrie 2011

O INTERPRETAREINEDITĂ A RELAŢIILORINTERNAŢIONALEDr. Svetlana CIUMACNoutăţi editorialeEvoluţiile sociale, economice şi politice, din 1991până în prezent, poartă un caracter contradictoriu şideseori imprevizibil. Republica Moldova după proclamareaindependenţei sale nu a făcut obiectul unuistudiu distinct, general şi pentru o perioadă de lungădurată a relaţiilor internaţionale. Elaborările în acestdomeniu au fost promovate, de regulă, în funcţie deconjunctura politică, care deseori nu a fost adecvatăşi benefică. În acelaşi timp, procesele reformatoarelansate la începutul anilor 1990 în ţările est-europene,care aveau să fie o succesiune de dislocări şi jocuri,au impus reconstrucţia relaţiilor internaţionalenormale şi regăsirea profilului specific fiecărui dintrestate, prin îmbinarea unică a factorilor geo-politici,sociali, economico-tehnici, culturali şi spirituali.Pornind de la evaluarea corectă, potrivit căreiapână în anul 1991 Republica Moldova, ca şi fostelerepublici sovietice, au fost rupte de evoluţiilemondiale atât din motive politice, cât şi din celeeconomice, este firesc că cercetarea riguroasă şielaborarea unei concepţii strategice a domeniuluirelaţiilor internaţionale poartă un caracter primordialîn dezvoltarea socială, politică şi economicăa ţării.În acest sens, monografia Edifi carea relaţiilorinternaţionale postrăzboi rece: aspecte teoretico-metodologiceşi replieri geostrategice vine săcompleteze în plan teoretic şi cel practic imaginearelaţiilor internaţionale contemporane, elucidândcomponente ale domeniului analizat precum: statutuldisciplinar al ştiinţei Relaţiilor Internaţionale;fundamentarea ei teoretică; elaborarea conceptelorde ordine internaţională, ordine mondială şi sisteminternaţional; redimensionarea structurii sistemuluiinternaţional după încheierea războiului rece; impactuleroziunii suveranităţii asupra repoziţionăriistatului naţional în relaţiile internaţionale contemporane;interesul naţional ca factor determinant alpriorităţilor strategice de politică externă a RepubliciiMoldova.Lucrarea prezintă o amplă şi profundă analiză ştiinţificăa procesului de reevaluare şi reconsiderare arelaţiilor internaţionale postrăzboi rece. Incontestabilitateaimportanţei, actualităţii şi utilităţii acestei lucrărireiese din circumstanţele şi incertitudinile politico-diplomatice,noile configuraţii ale ordinii mondiale şi alestructurii sistemului internaţional, evoluţiilor sinuoaseşi mutaţiilor caracteristice perioadei postrăzboi rece.Prin elucidarea exhaustivă a problematicii, centratăpe cercetarea abordărilor clasice şi contemporane;prezentarea definiţiei proprii a Relaţiilor Internaţionale;evidenţierea proceselor actuale de re-Victor JUC. Edifi carea relaţiilor internaţionalepostrăzboi rece: aspecte teoretico-metodologiceşi replieri geostrategice, Sirius SRL, 2011configurare a poziţiilor şi redimensionare a ponderiistatului naţional sub impactul globalizării; analizămultiaspectuală şi sistemică a acestor sfere de activitate,studiul constituie o contribuţie de pionierat înarealul lucrărilor din domeniile relaţiilor internaţionaleşi ştiinţelor politice.Un loc substanţial şi original îl ocupă în lucrareanaliza conceptului de interes naţional şi definireaintereselor naţionale ale Republicii Moldova vizavide două componente majore – reintegrarea ţării şiintegrarea în Uniunea Europeană, componente careactualmente sunt punctele vulnerabile în afirmareastatului şi reprezintă instrumente ale speculaţiilor şipresiunilor politice în domeniul relaţiilor internaţionale.În urma abordării problemelor elucidate în lucrare,deosebit de semnificative sunt concluziile generaleşi recomandările privitor la perspectivele dedezvoltare a Republicii Moldova în contextul relaţiilorinternaţionale, mecanismele şi soluţiile propuseîntru ajustarea şi racordarea domeniului teoreticopractical relaţiilor internaţionale la necesităţile şirealităţile contemporane.Fiind rodul unei cercetări ştiinţifice profunde şideosebit de actuale pentru societate, meritul principalal lucrării constă în autenticitatea soluţiilor derealizare a problematicii abordate care, fiind intercalatecu ştiinţele neoclasice şi contemporane, inclusivcu caracterul multidimensional al globalizării,propune recomandări şi concluzii generale întrurevigorarea şi canalizarea relaţiilor internaţionaleale Republicii Moldova.Dincolo de caracterul inedit al acestei lucrări,menţionăm faptul că, adresându-se unui public largşi variat, lucrarea se impune printr-o relatare inteligibilăa celor mai complicate subiecte ştiinţifice.3(22), septembrie 2011 - 139

MARELE POETMIHAI EMINESCUÎN SPAŢIUL TEORETICAL ŞTIINŢELORECONOMICEAcad. Haralambie CORBUAkademosIvan USTIAN, M. Eminescu: „Omul produce scopuri…”,(Eminescu şi teoria economică). Ediţia adoua. Departamentul Editorial-Poligrafic al ASEM,2010Creaţia marelui nostru poet, Mihai Eminescu,este una policromă şi multidimensională. Poezia genialăa „Luceafărului” culturii noastre este cunoscutăpe toate continentele lumii. Eminescu s-a manifestatînsă, precum se ştie, nu numai ca poet, ci şi casavant în mai multe domenii: filozofie, sociologie,istorie, economie politică. Monografia cercetătoruluiIvan Ustian M.Eminescu: „Omul produce scopuri…”,(Eminescu şi teoria economică) analizeazăpredilecţiile eminesciene faţă de economiştii şcoliiliberalismului economic clasic, fondată de Smith şiRicardo. Ea (monografia) poartă un caracter analitic,original, novator şi util pentru tineretul studiosşi nu numai.Obiectul de cercetare al autorului – manuscriselede Economie politică ale lui Eminescu – conţinîn sine o informaţie teoretică imensă, acumulată şiexaminată de poet pe marginea operelor teoreticeale economiştilor de performanţă, precum au fostSmith, Ricardo, Mill, Say, Sismondi, Bastiat, precumşi ai reprezentanţilor şcolii liberale economicefranceze (supranumită fi ziocraţia) – Quesnay, Turgot,Mirabo-senior, Dupon de Nemur, abatele Baudeau,abatele Galliani etc.Surprins de imensitatea operei socio-economiceeminesciene, autorul monografiei mărturiseşte înadnotare: Lucrarea de faţă e revăzută şi completată(la cea de a doua ediţie) şi rămâne o modestă încercarede a studia şi analiza conceptele mareluiM.Eminescu în domeniul teoriei economice. Astfel,din multitudinea de probleme teoretice şi socio-economicepunctate pronunţat în manuscrisele lui Eminescu,se analizează numai o mică parte a acestora,şi anume: conceptele teoretice ale liberalismuluieconomic clasic.De menţionat că autorul monografiei prezentatea analizat evoluţia concepţiilor teoretice ale şcoliiliberalismului economic clasic nu numai în operasocio-economică a lui Eminescu, ci şi în operelelui Byron şi Puşkin, în care, de asemenea, se regăsescmesajele de valoare universală ale lui Smithşi Ricardo. Este vorba de încă două monografii deacest gen, semnate de autor: a treia ediţie Пушкин:Политэкономия Свободы – apărută în anul 2009şi Byron: Политэкономия Свободы – apărută înanul 2006. În acest scop cercetătorul a folosit metodacomparată (de analiză şi cercetare), bazată peo abordare instituţional-sociologică. Monografiilerespective au cuprins fondul de idei al tezei sale dedoctor habilitat în ştiinţe economice la tema: „Evoluţiaconcepţiilor teoretice ale liberalismului economicclasic în operele lui Byron, Puşkin şi Eminescu”.Spre deosebire de prima ediţie (a. 2000), monografiarecenzată a fost revăzută şi completată. Eacuprinde 21 de capitole, 16 dintre care au un conţinutteoretic al economiştilor de primă-mărime –Smith şi Ricardo, la baza căruia stă conceptul-cheieal acestora: munca cu derivata valoroasă – muncaproductivă. Este vorba despre meditaţiile lui Eminescureferitoare la muncă, printre care nominalizăm:Munca este legea lumii; Munca e substratul atoată economia politică; iar economia politică esteforma în care spiritul lumii îşi aduce la conştiinţade Sine legile proprii; Materia vieţii este munca şiîntreaga viaţă omenească e o viaţă a lucrului.În opinia autorului monografiei, aceste afirmaţiiteoretice eminesciene sunt rodul asimilării profundea teoriei valoare-muncă, elaborată de clasici. Să-icităm: măsura valorii produsului e munca (Smith);…valoareaprodusului depinde de cantitatea demuncă, care e necesară pentru a-l produce şi a-lduce la piaţă (Ricardo)”.Toate conceptele economice eminesciene, crescutedin tulpina liberalismului economic clasic,şi-au făcut loc în monografie. Despre aceasta nespun titlurile mai multor capitole ale cărţii recenzate:Munca: Eminescu şi Smith (p. 164); Valoareaintrinsecă şi valoarea de întrebuinţare (p. 209); Banii– Eminescu şi Mill (p. 218), Eminescu şi Jevons:trocul sau barterul (p.230), Creditul (p. 235), Problemaagrară: Eminescu şi Quesnay (p. 255) etc.140 - nr. 3(22), septembrie 2011

Noutăţi editorialeConceptele economice ale lui Eminescu suntanalizate riguros nu numai de pe poziţia teoriei valoare-muncă,elaborată de către Smith şi dezvoltatămai departe de către Ricardo, dar şi de pe poziţiaeconomico-sociologică legiferată de lozincile MariiRevoluţii Franceze (a. 1789): Egalitate, Fraternitateşi Libertate. Probabil că umbra marilor economişti:Smith şi Ricardo, precedată de umbra marilorfilozofi-iluminişti, autoritatea acestora – Volter şiRusso, l-a jenat pe autor, făcându-l să nu supună uneianalize mai profunde un gând formidabil de originalşi corect al lui Eminescu, potrivit căruia civilizaţiaumană constă nu în libertate, egalitate, fraternitate,ci în muncă şi adevăr, deoarece … fără muncă nuexistă bunăstare materială. Credem că autorul valua în consideraţie aceste concepte eminesciene înlucrul său de cercetare pe viitor.Meritul autorului monografiei este că a observattransformarea conceptelor economice rigide ale luiSmith şi Ricardo în concepte originale ale lui Eminescu,concepte mai lejere, pe înţelesul tuturora.Cităm: Bogăţia unui popor nu stă nici în bani, ciiarăşi în muncă. Banii sunt muncă (p. 218-219).I.Ustian a găsit la Eminescu gânduri subtile, bachiar surprinzătoare, de parcă ar fi fost expuse decătre Smith şi Ricardo pentru studenţi. Eminescuconsidera banii drept produs-marfă, care numai lao anumită treaptă istorică a schimbului de mărfuris-au evidenţiat din lumea mărfurilor şi au devenitunicul echivalent universal pentru toate celelaltemărfuri (p. 219). Autorul citează două afirmaţii corecte,de sorginte smithian-ricardiană ale lui Eminescureferitoare la bani, valabile şi azi: 1. numai…la anumit stadiu… de dezvoltare socială înaintatăbanul, şi cu deosebire banul de metal, a devenitmijlocitorul averilor omeneşti (p. 220). 2. banul edoar mărturie despre un stadiu de dezvoltare socialămai înaintată; el este aşa-zicând signalmentultimpului în care s-a produs.Eminescu (poet şi economist) este prezentat deautor ca un cercetător consecvent al conceptelor economicede pe poziţii smithiene, cele ale teoriei valoare-muncă,elocvent în acest sens fiind următorulgând eminescian: Credit adevărat are numai acela,care, prin tranzacţiunile sale corecte, dovedeşte, cănu e capabil nici de a-şi hazarda averea, nici de a orisipi pe nimicuri, credit are numai cel, ce economiseşteputernic. I.Ustian conchide că Eminescu a fostun economist politic, citându-l în acest sens: baniisunt tot muncă; creditul în bani e tot muncă cristalizatăîn mărfuri – bunuri de consum, credit poatesă existe nu numai în bani, ci şi în bunuri materiale,care pot fi transformate în bani – la nevoie, şi carepot servi pentru consumul uman (p. 229-249).Găselniţa autorului monografiei este că a depistatun gând splendid, expus de Eminescu ocazionalîn manuscrisele sale, dar care azi se încadrează în„teoria elasticităţii cererii şi ofertei”, potrivit căreiaprodusele alimentare sunt neelastice, altfel vorbind,ele sunt solicitate în permanenţă de oameni, chiardacă preţul lor este avansat. Astfel, Eminescu afirma:Pentru produsul muncii agricole se vor găsitotdeauna bani…Nu fi ecine poartă dantele, dar oricuiîi trebuie grâu (p. 223).Autorul monografiei are perfectă dreptate atuncicând afirmă că prin acest gând Eminescu şi-a făcutloc printre economiştii notorii ai lumii, care vorbeauîn permanenţă despre rolul primordial al agriculturiiîn economia reală a unei ţări. Acest concept a luiEminescu este înrudit cu conceptul lui Puşkin: dacăeste produsul simplu…, atunci nu trebuie bani şi cucel al lui Byron, că un an anevoios pentru producereapâinii – a grâului poate duce la căderea uneiclase sociale, cea a landlorzilor.Autorul a descoperit în manuscrisele de Economiepolitică ale lui Eminescu conspectul acestuiareferitor la trei fragmente despre renta funciară dincapitolul doi al operei lui Ricardo: Principiile economieipolitice, intitulat Teoria lui Ricardo. Dupăcum constată I.Ustian, acest fragment întocmai,cuvânt cu cuvânt, a fost conspectat şi de Marx subdenumirea (asemănătoare cu denumirea lui Eminescu):Teoria rentei lui Ricardo. Conceptul dat seregăseşte în volumul IV al „Capitalului” lui Marx,care a fost editat de către discipolul său Kautsky lasfârşitul secolului XIX – începutul secolului XX,adică atunci, când nu mai erau în viaţă nici Marx,nici Eminescu. Aceasta e o dovadă în plus, că Eminescuposeda cunoştinţe economice temeinice.În urma analizei comparate a conspectelor luiMarx şi Eminescu din opera lui Ricardo referitoarela Teoria rentei funciare, autorul a ajuns la concluziacă …Eminescu cunoştea corelaţia dintre rentafunciară şi preţul produselor agricole.Merită atenţie faptul, elogiat de către I.Ustian,şi anume, – discernământul lui Eminescu cu careacesta trata importanţa ţărănimii, deoarece el purtao mare pietate faţă de ţărani, în mijlocul căroraşi-a petrecut copilăria. Autorul monografiei face oparalelă dintre pietatea faţă de ţărani, exprimată decătre Eminescu în splendida sa poezie Sara pe dealşi meditaţiile sale economico-teoretice, cristalizateîntr-un gând demn de condeiul lui Quesnay, Smithsau al lui Puşkin: Aceasta (ţărănimea) este într-oţară clasa cea mai pozitivă dintre toate…, deoarecetoată sufl area, direct sau indirect trăieşte din agricultură…ea alimentează totul…, şi poate de aceea…starea plugăriei inspiră un …cuvânt de mângâiereşi de speranţă… (p. 246). Aceste idei au fostpreluate de Eminescu de la economistul francezF. Quesnay. Autorul monografiei are perfectă dreptatecând afirmă că Eminescu s-a plasat pe poziţiaţărănimii, adică pe poziţia poporului de jos sau, cumspunea Iorga: pe poziţia celor fl ămânzi şi nenorociţi(p. 262-263).În monografie se menţionează pe bună dreptatecă Eminescu s-a aliniat la opiniile marilor poeţieconomiştide talie smithiană, Byron şi Puşkin, care3(22), septembrie 2011 - 141

Akademospledau pentru eliberarea ţăranilor de sub jugul şerbieişi pentru dotarea lor, în mod gratuit, cu loturi depământ cu drept de moştenire.În Încheiere, autorul monografiei ajunge la concluziatemeinică şi documentată despre faptul certcă Eminescu ne-a lăsat drept moştenire două concepteeconomice noi ce ţin de viitorul economiei teoretice,înrudite cu cele ale marelui poet-economistrus A.S.Puşkin: 1. Omul-Personalitate ca subiect alprocesului de producţie; şi 2. Scopurile, create deOmul-Personalitate, concept care nu a fost intuitnici de unul dintre economiştii de primă mărime –Smith şi Ricardo, deoarece ei erau prizonierii legiiuniversale economice, supranumită – determinismuleconomic. Potrivit ei, Omul nu se manifestă caun creator de scopuri, el pur şi simplu este o maşinăde lucru (Kant), capabil doar să traducă în faptScopurile Naturii. Şi atât. (p. 338-340). Meditaţiilelui Eminescu sunt înrudite cu conceptul lui Puşkindespre Omul-liber gospodar, creator de Scopuri înpersoana eroului său vrednic Evghenii Oneghin, şiaristocratului-gospodar, tocmai al poetului genialrus A.S. Puşkin, care poseda o moşie cu o suprafaţăde 300 de hectare de pământ arabil, – suprafaţăegală cu suprafaţa moşiei tatălui lui Eminescu,– şi care, după cum mărturisea scriitorul economistP.E.Şciogolev în cartea sa „Пушкин и мужики”,de unul singur ducea cărţile evidenţei contabile amoşiei sale.După cum menţionează autorul monografiei recenzate,Eminescu, aidoma lui Puşkin, pleda pentruo proporţionalitate sănătoasă dintre produsul materialşi expresia lui valorică în bani (fără supremaţia acestora:la Puşkin conceptul-cheie era – produsul simplu,iar la Eminescu – produsul-recoltă) (p. 321-322).Un merit aparte poate fi considerat efortul cercetătoruluide a găsi în manuscrisele eminesciene2257, 2262, 2269 şi 2287 încercarea curajoasă, poatede pionierat, a poetului-economist Eminescu de a intuio corelaţie directă dintre economie şi ecologie. Econvingătoare argumentarea autorului despre penetrareade către cugetul lui Eminescu a teoriei economieinaturii, – expresia lui Ch.Darwin referitoare laevoluţia vieţii organice pe pământ, expusă de acestaîn teoria evoluţionistă, oglindită în cartea sa Origineaspeciilor (p. 294-295). Autorul monografiei nearată, că fiind fascinat de mesajul profund ştiinţifical lui „Darwin-tatăl” – expresia lui Eminescu, – poetul-economista dat voie cugetului său să creeze oidee originală, ce uneşte ecologia cosmică şi ecologiateluric-organică cu ecologia Omului-Personalitate.Cităm: Corpul nostru este un răvaş de drum al pulberii…,adică a prafului cosmic (p. 295).În manuscrisul 2257, Eminescu surprinde corelaţiabioecologică dintre Plantă, Animal şi Om, argumentândgândul său, valabil pentru totdeauna, că… Pământul n-ar fi putut deveni lăcaşul Omului,dacă pe suprafaţa lui nu ar exista plante ce efectueazăbiosinteza substanţelor organice din cele mineraleîn prezenţa razelor solare (p. 303).Autorul monografiei face trimitere la fila nr. 311al aceluiaşi manuscris, unde Eminescu menţionaadevărul: …dacă pământul e cultivat mai grijuliu,„…cu atât mai mare e oferta…, şi …omul trebuiesă ia aminte, că împrumută de la pământ surse deexistenţă…, deci …omul împrumută de la o bancămare, care cere aceeaşi punctualitate ca şi băncileAmericii, Franţei şi Angliei (p. 303). Eminescu alăsat posterităţii o schemă originală despre lanţulnutriţiei universale, lanţ, care leagă economia Naturii(după Darwin), – ecologia (după Hekkell) cueconomia societăţii umane. În această schemă Eminescune arată în mod elocvent schimbul de substanţedintre trei inşi universali: 1. Plantă; 2. Animal(inclusiv Omul-Personalitate); şi 3. Pământ.E uluitor faptul, că această schemă eminesciană neaminteşte despre schema circulaţiei bunurilor economice,produse într-o ţară timp de un an, elaboratăde economistul francez F. Quesnay, – circulaţie-relaţiesocio-economică dintre trei clase sociale: 1. ţărănimea– unica clasă pozitivă, creatoare de bunurieconomice; 2. clasa sterilă – cea a meşteşugarilor;3. clasa aristocraţiei funciare. Autorul monografieiajunge la justa concluzie, că schema lui Eminescueste fie prematură, fie chiar utopică, dar e o primăîncercare în ştiinţa socio-economică de a coagulaeconomia umană cu ecologia naturală într-o singurăintegritate, – şi tocmai cu cea a Omului-Personalitate,Creator de Scopuri în numele vieţii eterne (p.306-312)”.Putem conchide, deci, că economiştii profesioniştişi economiştii practicieni nu ar pierde din autoritate,dacă, uneori, ar deschide operele literare cuenergie sociologică a marilor poeţi-economişti: Byron(Don Juan, Secolul de bronz şi Zilnicele), Puşkin(Evghenii Oneghin, Boris Godunov, Dubrovski,Alexandru Radişcev, Istoria lui Petru cel Mare etc.)şi Eminescu (manuscrisele socio-economice şi deeconomie politică), pe paginile cărora ar găsi răspunsurimai simple şi mai agere la unele situaţii deordin etern al vieţii socio-economice cotidiene.Cu certitudine se poate menţiona că, prin analizaprofundă, efectuată în monografie, Eminescu apareca fiind un economist înzestrat, pasionat de teorialiberalismului economic clasic elaborată de mariieconomişti Smith şi Ricardo şi analizată prin prismaprincipiului Echitate socială de către genialii poeţiByron şi Puşkin, principiu care vine să-l completezepe cel al Eficienţei economice, elaborat de către Smithşi Ricardo, al economiei de piaţă ca atare.Astfel, monografia lui I. Ustian Eminescu:„Omul produce scopuri… (Eminescu şi teoria economică)este o carte originală şi utilă pentru tineretulstudios şi nu numai. Îl felicităm pe autor, iar cărţiilui îi dorim cititori avizi de cunoştinţe economice,şi, de ce nu, şi literare. Într-un ceas bun!142 - nr. 3(22), septembrie 2011

JubileuDISTINS ISTORIC AL CULTURIIDr. hab. Gheorghe BOBÂNĂla 65 de aniNăscut la 16 iulie 1946, în s. Ciocâlteni r. Orhei.Filosof şi istoric al culturii, domeniul de cercetare:istoria filosofiei şi culturii româneşti, istoriafilosofiei universale, filosofia socială, filosofiaştiinţei, filosofia limbajului. Doctor habilitat înfilosofie (2005), profesor universitar (2009).Cu toate că prin aspiraţiile sale este de formaţiefilologică, Gheorghe Bobână şi-a continuat studiileîn domeniul filosofiei, devenind prin acumulări importanteun specialist de prim rang în istoria filosofieişi culturii româneşti medievale şi moderne. Unuldin domeniile de investigaţie pe care le-a îmbrăţişatde la bun început în cercetările sale ţine de personalitatealui Antioh Cantemir (1708/1709 - 1744), fiulmarelui cărturar umanist român Dimitrie Cantemir.Studiile în Federaţia Rusă au avut drept rezultat elaborareaşi susţinerea unei valoroase teze de doctoratîn istoria filosofiei, în 1978, la Moscova, în baza căreiaa editat la Chişinău un studiu monografic 1 dedicatconcepţiilor filosofice şi sociale ale lui AntiohCantemir, lucrare care s-a bucurat de mare căutareşi apreciere în multe centre ştiinţifice din fosta UniuneSovietică 2 .De aici încolo cercetările ce ţin de viaţa şi activitatealui Antioh Cantemir ca om politic, diplomat,poet şi om de ştiinţă, la care s-a adăugat interesulfaţă de opera culturală şi filosofică a lui DimitrieCantemir au rămas până în prezent unul din domeniilede cunoaştere în care profesorul Gheorghe Bobânăa venit cu ediţii de scrieri, tratate ştiinţifice şiopere literare 3 . Aceste elaborări şi ediţii consacrate1Бобынэ, Георгe. Философские воззрения АнтиохаКантемира, Кишинев,: Штиинца, 1981. – 136 с.2Приленский В. И. [Recenzie] // Научные доклады высшейшколы. Философские науки. – 1983. – Nr. 4. – C. 185-187.3Димитрий Кантемир. Избранные философские произведения/ сост., вступ. ст., коммент. и примеч.: Георгe Бобынэ;ред.: А. Бабий, Chişinău, Cartea Moldovei, 2003. – 360 с.; Bobănă,Gheorghe. Antioh Cantemir: poet, gânditor şi om politic,Chişinău, Civitas (Tipogr. “Bons Offices”), 2006 – 280 p.: il.celor două mari figuri ale culturii şi spiritualităţiinoastre, Dimitrie Cantemir şi fiul său Antioh, seînscriu printre cele mai importante din întreg discursulacademic ştiinţific susţinut de colegul nostrupe parcursul întregii sale activităţi de 40 de ani încadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei.În special, cercetătorul Gheorghe Bobână editeazăla Chişinău mai puţin cunoscutele tratate filosoficeale lui Dimitrie Cantemir: Sacrosanctae scientiaeindepingibilis imago (Imaginea de nedescrisa ştiinţei sacre sau Metafizica), Compendiolum universaelogices institutionis (Mic compendiu asupraîntregii învăţături a logicii), Monarchiarum phisicaexaminatio / Монархий фиcическое разсуждение(Studiu asupra naturii monarhiilor) însoţite de unprofund studiu introductiv, note şi comentarii princare nu numai sunt făcute mai accesibile şi mai înţelesetratatele marelui Cantemir, dar şi sunt puse înstrânsă legătură cu evoluţia gândirii şi mişcării deidei europene din epocă.Într-un şir de periodice academice şi enciclopedicedin Moldova, România, Rusia şi alte ţări, GheorgheBobână publică lucrări care ţin de concepţiilefilosofice, istorice şi ştiinţifice ale lui Antioh Cantemirca reprezentant al culturii ruse şi europene, încontextul marilor transformări în ştiinţa şi mişcareailuministă în devenire de pe continentul european înprima jumătate a sec. al XVIII-lea.Alte investigaţii sunt dedicate idealului politic,filosofiei istoriei, precum şi momentului înscrieriilui Dimitrie Cantemir, prin tratatele sale ştiinţifice,în panorama filosofică a timpului său.De altfel, în teza de doctor habilitat în filosofieUmanismul în gândirea fi losofi că românească dinsecolul al XVII-lea – începutul secolului al XVIIIlea,susţinută în mod strălucit în 2005, în monografiaUmanismul în cultura românească (Chişinău,Epigraf, 2005, 272 p.) şi mai ales în lucrarea colectivăDinastia Cantemireştilor, sec. XVII-XVIII (coord.acad. Andrei Eşanu, Chişinău, 2008, 604 p.),Gheorghe Bobână vine cu o serie de sinteze de certăvaloare ştiinţifică privind concepţiile filosofice alelui Dimitrie şi Antioh Cantemir, fiind vorba de compartimentele:„Scrierile filosofice ale lui DimitrieCantemir” (p. 321-331) şi cele referitoare la „Copilăriaşi studiile. Formarea intelectuală” a lui AntiohCantemir (p. 494-504), precum şi despre activitateaacestuia din urmă în calitate de diplomat, om politic(p. 504-515) şi filosof (p. 537-559). În aceste studiiprofesorul Gheorghe Bobână reuşeşte să prezintemateria expusă de la înălţimea unei experienţe decercetare academică de câteva decenii.Prin lucrările dedicate Cantemireştilor, prin ediţiilede opere ale marilor noştri înaintaşi, GheorgheBobână se înscrie în rândul cercetătorilor de primrang în ştiinţa academică din Republica Moldova.Academician Andrei Eşanu3(22), septembrie 2011 - 143

AkademosFILOLOG POLIVALENTDr. Galaction VEREBCEANUla 60 de aniNăscut la 19 iulie 1951, în s. Slobozia, ŞtefanVodă.Filolog, domeniul ştiinţific: istoria limbii, textologieşi editarea textelor vechi, sociolingvistică.Doctor în filologie (1999), conferenţiar cercetător(2002).O viaţă bună cu adevărat o are acel om care arefapte bune. Lucrul acesta îl putem spune franc şi cuinima deschisă despre domnul Galaction Verebceanu.Coleg de serviciu, de cabinet şi de proiecte, niciodatănu ne-a dezamăgit, întotdeauna a fost bunla inimă, deschis, comunicativ, cu un fel de căldurăce radiază din toată făptura Domniei sale; dar şi unserios şi profund cercetător. Romanii anticii parcăl-au avut în vedere pe Galaction Verebceanu cândau spus Festina lente – grăbeşte-te încet. S-ar păreacă alţii sunt mai iuţi, mai rapizi, dar când cauţi –cel ce merge cumpătat şi consecvent ajunge deseorimai departe şi mai sigur decât alţii care au luat-oîn galop, dar s-au poticnit şi s-au pierdut undeva lamijloc de cale.A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii deStat din Moldova în 1978, în acelaşi an este angajatla Institutul de Limbă şi Literatură al Academiei deŞtiinţe a Moldovei. A urmat studiile de doctorat dincadrul Institutului (în anii 1982 – 1984).Activează în calitate de laborant superior (1978– 1982), cercetător ştiinţific inferior (1984 – 1991),cercetător ştiinţific (1991 – 1999), cercetător ştiinţificsuperior (1999 – 2000), cercetător ştiinţific coordonator(2006), secretar ştiinţific al Institutului deLingvistică/Filologie al AŞM (din 2000 şi până înprezent).Este autor al monografiei Viaţa lui Bertoldo. Unvechi manuscris românesc. Studiu fi lologic, studiulingvistic, ediţie de text şi indice de cuvinte (Chişinău,Muzeum, 2002).A participat, în colaborare cu Institutul de Lingvistică„Iorgu Iordan-Al. Rosetti” din Bucureşti lascrierea lucrării Pronumele românesc.Este coautor al monografiilor colective internaţionale,publicate în cadrul proiectului: Limba românăvorbită în Moldova istorică, vol. I, Leipzig,2002; Limba română vorbită în Moldova istorică,vol. II, Leipzig, 2000, Bochmann Klaus, DumbravaVasile (Hrsg.). A participat, în perioada martie 2003– martie 2006, la proiectul ştiinţific internaţionalLimbă şi identitate în spaţiile multilingve, proiect lacare au colaborat cercetători şi cadre didactice de laUniversitatea din Leipzig, Universitatea de Stat dinMoldova, Institutul de Lingvistică al AŞM, Universitateadin Cernăuţi, Universitatea din Kiev şi cares-a soldat cu editarea lucrării Sprachliche Individuationin mehrsprachigen Regionen Osteuropas. I.Republik Moldova, Leipziger Universitätsverlag,2007.A participat, în colaborare cu Valentina Pelin şiAngela Savin, la volumul Catalogul manuscriselorromâneşti din Moldova, Belarus, Rusia şi Ucraina.Volumul pregătit se află la o editură de la Bucureşti.Galaction Verebceanu a depistat, cercetat, descifratşi descris manuscrise româneşti, păstrate înarhivele din fosta URSS. Un lucru de salahor, cândnu ştii, de multe ori, ce cauţi şi ce vei găsi. Complexitateaacestei activităţi, pentru mulţi din cei prezenţistrăină şi necunoscută, constă în multe aspectefoarte dificile: depistarea manuscriselor româneştiîn limba slavonă şi identificarea lor în bibliotecilestrăine. Această activitate necesită o pregătire specială.Dl Galaction Verebceanu este un cercetător cuo excelentă pregătire lingvistică, or, studierea manuscriselorreclamă diverse domenii ale filologiei:istoria limbii, textologie, descifrarea textelor vechiîn limba slavonă şi româna veche, lexicologie, semantică,gramatică.Un gânditor zicea: Viaţa poate fi înţeleasă doarprivind înapoi, trebuie însă trăită privind înainte.Toată informaţia expusă în acest articol omagialeste, desigur „privirea înapoi” a tot ce a parcursGalaction Verebceanu. Dar de acum încolo este oviaţă care trebuie trăită privind înainte.O viaţă lungă, iubite Galaction Verebceanu, şicu privirea doar înainte!Dr. Angela Savin-Zgardan, cerc.şt.coord.144 - nr. 3(22), septembrie 2011

JubileuREFORMATORULŞI PROMOTORUL MEDICINEIURGENTEDr. hab. Gheorghe CIOBANUla 60 de aniNăscut la 29 august 1951 în s. Hânceşti,r. Făleşti.Medic, domeniul de cercetare: medicina deurgenţă, chirurgia, medicina socială, management.Doctor habilitat în medicină (2001), profesoruniversitar (2011). Director general al CentruluiNaţional Ştiinţifico-Practic de MedicinăUrgentă (din 1991 până în prezent).Rolul decisiv în recuperarea şi menţinerea sănătăţiibolnavilor cu stări urgente îi revine medicineide urgenţă şi catastrofe, domeniu care reclamă erudiţiemedicală vastă şi responsabilitate civică deosebită.În plus, conducătorul Serviciului medicinei deurgenţă şi catastrofe urmează să dovedească abilităţiorganizatorice ieşite din comun care să uneascăspecialişti din diferite domenii în scopul acordăriioperative a asistenţei medicale de înaltă calitate.Anume cu astfel de aptitudini este înzestrat doctorulhabilitat în medicină, profesorul universitar GheorgheCiobanu, directorul general al Centrului NaţionalŞtiinţifico-Practic de Medicină Urgentă.S-a născut la 29 august 1951 în comuna Hânceşti,raionul Făleşti. În anul 1974 absolveşte cumenţiune Facultatea de Medicină Generală a Institutuluide Stat de Medicină din Chişinău.După facultate, pe parcursul a cinci ani, GheorgheCiobanu se consacră medicinei rurale, deţinândsuccesiv funcţiile de medic intern urolog la SpitalulClinic Republican din or. Bălţi (1974-1975), medicurolog la Spitalul Raional Central Făleşti (1975),medic-şef al Spitalului de circumscripţie din satulCatranâc, raionul Făleşti (1975-1978) şi de medicşefal Spitalului de circumscripţie din satul Glinjeni,raionul Făleşti (1978-1979).Activând ca medic practician, a ţinut să-şi aprofundezecunoştinţele şi să-şi continue cariera. Înanul 1979 susţine cu succes examenele şi este înmatriculatla secundariatul clinic la catedra de chirurgiefacultativă a Institutului de Medicină din oraşulHarcov, Ucraina, iar în 1981 – la doctorantură, laaceeaşi catedră. Graţie capacităţilor profesionale şimanageriale deosebite, pe care le manifestă pe parcursulstudiilor, a fost angajat asistent universitar lacatedră (1984-1991) şi numit medic-şef al prestigiosuluiSpital Clinic Orăşenesc nr. 11 din oraşul Harcov(1984-1991), Ucraina. Concomitent, activeazăca magistru în medicina socială şi sănătatea publicăla World Health Organization, oraşul Moscova, Rusia(1989-1990).În 1983 Gheorghe Ciobanu susţine teza de doctorîn medicină la specialitatea chirurgie, cu tema:„Dinamica indicatorilor reactivităţii imunologice aorganismului la pacienţii cu peritonită în funcţie destadiul maladiei şi gradul de extindere a procesuluiîn abdomen”, care a fost una dintre primele lucrăridin fosta URSS de o asemenea complexitate. Autorul,studiind în plină desfăşurare indicatorii protecţieispecifice şi nespecifice a organismului la pacienţiicu peritonită, a perfecţionat diagnosticul complicaţiilorseptico-purulente în perioada postoperatorieprecoce, a divizat şi suplinit corecţia oportună a dereglărilorimunologice ale organismului în funcţiede gradul de extindere a procesului patologic în abdomen.Ca rezultat, s-a ameliorat semnificativ tratamentulcomplex al acestui grup de pacienţi.Din 1991 până în prezent Gheorghe Ciobanu deţinefuncţia de director general al Centrului NaţionalŞtiinţifico-Practic de Medicină Urgentă din oraşulChişinău. Propunerea ex-ministrului Sănătăţii, acad.Gheorghe Ghidirim, de a ocupa postul de medic-şefal Spitalului Clinic Orăşenesc de Urgenţă din Chişinăui-a oferit doctorului în ştiinţe Gheorghe Ciobanuposibilitatea de a reveni din oraşul Harcov labaştină, constituindu-se într-un act de clarviziune.Întors în ţară, dr. Gh. Ciobanu purcede la reorganizareaServiciului de medicină urgentă, acţiune princare a demarat o etapă nouă în activitatea serviciului,cu o ameliorare esenţială a asistenţei medicale.În funcţia de director general al Centrului NaţionalŞtiinţifico-Practic de Medicină Urgentă, doctorulGheorghe Ciobanu a acumulat un material ştiinţificde mare importanţă referitor la manifestareaclinico-epidemiologică şi managementul strategiilorurgenţelor medico-chirurgicale, care a servit cabază pentru teza sa de doctor habilitat „Evaluareaclinico-epidemiologică şi managementul strategiilorurgenţelor medico-chirurgicale în RepublicaMoldova”, pe care o susţine cu brio în anul 2001 laspecialităţile chirurgie şi medicină socială şi management.Această lucrare a permis a evalua obiectiv priorităţileîn reorganizarea şi adaptarea serviciilorde urgenţă la necesităţile comunităţii, a perfecţionastandardele de acordare a asistenţei medicale de3(22), septembrie 2011 - 145

Akademosurgenţă la etapa de prespitalizare şi în departamentelespecializate, a formulat normele de investigaţiiobligatorii şi volumul asistenţei de urgenţă necesarpentru determinarea promptă a diagnosticului, stabilizareafuncţiilor vitale, asigurarea asistenţei deurgenţă la locul solicitării, în timpul transportăriişi în departamentele de medicină de urgenţă, a uniformizanivelul şi calitatea prestării serviciilor deasistenţă medicală de urgenţă pe întreg teritoriulrepublicii, care să asigure echitatea socială privindaccesul populaţiei rurale şi urbane la acest tip deasistenţă medicală.Analiza profundă a epidemiologiei şi managementuluistrategiilor urgenţelor medico-chirurgicalea generat ideea că fără un suport ştiinţific şi perfecţionareacadrelor în domeniu este imposibilă eficientizareade mai departe a Serviciului de urgenţă şicatastrofe. Unul din primii paşi întreprinşi în acestsens a constituit argumentarea şi fondarea de cătreprof. univ. Gheorghe Ciobanu în cadrul Universităţiide Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”,în anul 1993, a Catedrei Urgenţe Medicale, alcărei şef este până în prezent. Următorul pas a fostcrearea laboratoarelor ştiinţifice.Profesorul universitar Gheorghe Ciobanu esteautorul principal şi promotorul reformării Serviciuluiprespitalicesc de urgenţă din Republica Moldova,Programului Naţional de dezvoltare a AsistenţeiMedicale de Urgenţă în Republica Moldova pe anii1999-2003, Programului de Stat privind dezvoltareaserviciului de asistenţă medicală de urgenţă pentruanii 2006-2010 şi a ordinelor de directivă ale MinisteruluiSănătăţii în domeniul medicinei de urgenţă.Principiile de reorganizare şi fortificare a serviciuluiprespitalicesc de asistenţă medicală de urgenţă,pe care le-a elaborat, se încadrează în prevederileStrategiei şi Politicii Naţionale de Sănătatedin Republica Moldova şi sunt expuse în multipleleghiduri practice şi monografii.Ultimele două monografii ale prof. univ. Gh.Ciobanu – Managementul serviciului de urgenţă însistemul sănătăţii publice al Republicii Moldova şiŞocul – au o importanţă semnificativă pentru ştiinţaşi practica medicală.Monografia Managementul serviciului de urgenţăîn sistemul sănătăţii publice al RepubliciiMoldova (2011) reprezintă un material didactic amplu,bazat pe rezultatele activităţii ştiinţifico-practicea lui Gheorghe Ciobanu.Lucrarea este destinată pregătirii universitare,postuniversitare şi de masterat a specialiştilor în medicinasocială şi managementul sanitar. MonografiaŞocul (2011) este un instrument de lucru, care contribuiela salvarea vieţilor omeneşti, pentru studenţii,rezidenţii şi specialiştii cu experienţă din diferitedomenii şi, în special, pentru medicii de urgenţă şi deterapie intensivă care se confruntă frecvent cu problemaşocului. Lucrarea include rezultatele noi alecercetărilor ştiinţifice clinice şi fundamentale în domeniulşocului, dominate de complexitatea reacţieipostagresive şi a răspunsului inflamator sistemic, decomplexitatea impresionantă a intercorelaţiilor dintreverigile fiziopatologice implicate în numeroasefeedback-uri. Autorul expune cu lux de amănuntedefiniţia şi terminologia, etiologia, epidemiologiaşi fiziopatologia, manifestările clinice şi managementulla etapa de prespital, în departamentul demedicină de urgenţă şi serviciile de terapie intensivăa diferitor forme de şoc: hipovolemic (hemoragic şitraumatic), septic, anafilactic, cardiogen.Pe parcursul activităţii ştiinţifice, managerialeşi didactice profesorul Gheorghe Ciobanu a doveditcunoştinţe vaste şi de mare valoare în domeniulmedicinei de urgenţă, exigenţă şi spirit de iniţiativă.Despre activitatea sa ştiinţifică, didactică, managerialăfructuoasă mărturiseşte pregătirea şi editarea a180 de lucrări ştiinţifice, 6 monografii, 5 manuale, a20 ghiduri şi indicaţii metodice.Graţie activităţii sale ştiinţifice şi organizatorice,profesorul universitar Gheorghe Ciobanu esterecunoscut nu numai la noi în ţară, dar şi pestehotarele ei. Drept confirmare serveşte desemnarealui ca specialist principal al Ministerului Sănătăţiiîn medicina de urgenţă şi catastrofe, preşedinte alSocietăţii ştiinţifico-practice medicina de urgenţăşi catastrofe din Republica Moldova, preşedinteal Comisiei de atestare a medicilor de urgenţă dinRepublica Moldova, preşedinte al Filialei UniuniiMedicale Balcanice din Republica Moldova, preşedinteal Săptămânii a XXVII-a şi a XXX-a a UniuniiMedicale Balcanice, preşedinte al Primului Congresîn Medicina de Urgenţă a Republicii Moldova,membru de Onoare al Consiliului Naţional Românde Resuscitare, membru al colegiilor de redacţie alerevistelor Buletinul Academiei de Ştiinţe a Moldovei(Ştiinţe Medicale), Curierul Medical, Archivesof the Balkan Medical Union etc.Pentru merite deosebite în dezvoltarea medicineişi rezultate remarcabile în activitatea profesională,în 1990 i s-a conferit titlul „Eminent al OcrotiriiSănătăţii din URSS”, în 2009 a fost decorat cuMarea Medalie a Academiei de Ştiinţe Medicale dinFranţa, iar în 2011 – cu Medalia Academiei de Ştiinţedin Moldova „Dimitrie Cantemir”.În numele Academiei de Ştiinţe a Moldovei,Consiliului Suprem pentru Ştiinţă şi DezvoltareTehnologică, Secţiei de Ştiinţe Medicale şi a întregiicomunităţi ştiinţifice exprimăm sentimente deînaltă preţuire a activităţii profesorului universitarGheorghe Ciobanu şi-i dorim mulţi ani, sănătate, ostare spirituală şi morală „confortogenă”, noi succeseîntru dezvoltarea ştiinţei medicale.Academician Teodor Furdui,prim-vicepreşedinte al AŞMMembru corespondent Stanislav Groppa,academician coordonatoral Secţiei de Ştiinţe Medicale a AŞMDoctor în medicină Leonid Chişlaru146 - nr. 3(22), septembrie 2011

JubileuDIRECTORULCELUI MAI MARE MUZEUMihai URSUla 60 de aniNăscut la 29 august 1951, în s. Lozova,r. Străşeni.Muzeograf, domeniul de cercetare: muzeologie,istorie, management muzeal. Director generalal Muzeului Naţional de Etnografie şi IstorieNaturală (din 1985 până în prezent)Mihai Ursu a dedicat muzeografiei 36 de ani,iar 26 dintre aceştia conduce Muzeul Naţional deEtnografie şi Istorie Naturală.Istoria acestei importante instituţii culturale dinultimul sfert de veac este scrisă la propriu şi la figuratde directorul său. La propriu – pentru că Dezvoltareamuzeologiei în Republica Moldova este temasa ştiinţifică prioritară. Despre acest subect a scrismai multe studii. Şi la figurat – pentru că, de bunaseamă, s-a implicat plenar pentru a dezvolta instituţiape toate planurile, precum sunt: restaurarea imobilelorşi extinderea spaţiului muzeal, modernizareadiscursului expoziţional, îmbogăţirea patrimoniuluinaţional, gestionarea adecvată a potenţialului ştiinţific,reconsiderarea rolului muzeului în contextulreformelor sociale, orientarea finalităţilor muzealela solicitările societăţii etc.În cei 26 de ani de activitate a condus toate tipurilede lucrări, fundamentale pentru activitatea unuimuzeu, lucru rar întâlnit în biografia altui director.A finalizat restaurarea clădirii expoziţionale, destulde vechi, edificate în anul 1905, grav avariateîn timpul cutremurelor de pământ din anul 1977şi 1987. Ştiind că spaţiul principal de comunicarea muzeului cu publicul este expoziţia de bază (saupavilionară), deosebită de cele tematice temporareprin faptul că este edificată pentru o perioadă maiîndelungată, uneori pe durata unor decenii, a propuscolectivului proiectul primei expoziţii pavilionareetalate pe principiul demonstrării problemelorecologiei culturii şi naturii. În condiţiile când societateaabia ieşise din sistemul totalitar, acest felde expoziţie se deosebea radical de cele pozitiviste,practicate anterior. Urmare a unor dezbateri largi, cuparticiparea comunităţilor ştiinţifice din interiorul şidin afara ţării, a ghidat colectivul la elaborarea conceptuluişi proiectului noii expoziţii pavilionare cuprofil ecologic „Natura. Omul. Cultura”, asigurândrealizarea ei.Este expoziţia care demonstrează atât bogăţianaturii şi a culturii ţării, cât şi problemele existenteîn gestionarea acestora de către societate, prezentateîn evoluţie. Datorită noutăţii sale, în anul 1998, laConcursul „Muzeul European al Anului” expoziţiadată a fost nominalizată printre finaliştii acesteiprestigioase competiţii a muzeelor de pe continent,fiind apreciată ca o mare realizare a muzeologieicontemporane. Cu această expoziţie Muzeul contribuieşi astăzi la popularizarea patrimoniului culturalşi natural, la crearea şi promovarea imaginii RepubliciiMoldova în lume.Mulţi ani la rând directorul Mihai Ursu a insistatconsecvent, împreună cu întreg colectivul, înfaţa conducerii statului, pentru a reîntregi cartierulistoric al Muzeului. Până la mijlocul sec. al XX-leamuzeul ocupa tot spaţiul dintre străzile Maria Cibotarişi Sfatul Ţării, M.Kogălniceanu şi Al. Şciusev.Din anul 1944 şi până în anul 2010 o jumătate dinacest spaţiu a fost ocupat de către Institutul Agricol.Muzeul se sufoca din lipsă de încăperi pentru desfăşurareaactivităţilor specifice. După patru deciziide Guvern, după contracararea unor proiecte gigantde tipul „Palatul şahului”, hotel cu 20 de nivele etc.,instituţiei i-a fost retrocedat cartierul istoric, ceea cea facilitat începerea unor lucrări de restaurare a imobilelor,amânate decenii la rând.Împreună cu filialele sale: Muzeul Satului, ConaculBalioz din Ivancea, Complexul Muzeal Ţipova-Saharna,Vila cu parc Mândâc muzeul este actualmentecel mai mare ca suprafaţă în republică,asumându-şi proiecte importante pentru gestionareapatrimoniului cultural şi natural. De exemplu, muzeulşi-a asumat responsabilitatea istorică de a edificaMuzeul Arhitecturii Populare, Muzeul Etnograficîn Aer Liber sau Muzeu în Aer Liber, cum a fost numitpe parcursul celor 82 de ani de când cărturarii dela noi optează pentru o asemenea instituţie. Câtevageneraţii de arhitecţi au creat şi promovat proiecteale acestui muzeu. Mai devreme sau mai târziu, seva putea publica istoria creării lui şi se va putea observacă, deşi este cel mai tânăr muzeu, are cea maibogată istorie, în care mari oameni de cultură şi sim-3(22), septembrie 2011 - 147

Akademosţire, doritori să păstreze pentru generaţiile viitoaremărturii arhitecturale impunătoare, s-au confruntatcu ideologia acerbă a vremii care sabota memoriaistorică a societăţii.Sub conducerea lui Mihai Ursu ideea edificăriiMuzeului Satului în Chişinău a căpătat statut deProgram de Stat (1995). Academia de Ştiinţe a Moldovei,ministerele şi departamentele au susţinut proiectuldat ca pe unul foarte necesar salvgardării monumentelorde arhitectură populară aflate în ultimafază de dispariţie. Am consemnat montarea morii devânt din Opaci, cea mai înaltă ajunsă până la noi(18 m) pe teritoriul Muzeului Satului, ne-am revoltatatunci când o minte criminală, vrând să deposedezeinstituţia de teren, a pus la cale incendierea monumentului.În lipsa mijloacelor financiare pentru realizareaProgramului de Stat de Edificare a MuzeuluiSatului Mihai Ursu a fost mereu în căutarea surselorextrabugetare. A pledat pentru mobilizarea întregiisocietăţi la realizarea acestui program cu scopulsalvgardării monumentelor de arhitectură popularăşi păstrării culturii tradiţionale în forme inteligibilece conlucrează la fortificarea sistemului de valori.A susţinut campania de solidarizare a societăţii înjurul acestei idei. Acţiunea „Intră în istorie dăruindMuzeului Satului un obiect”, iniţiată de muzeu acumcâţiva ani, i-a încurajat pe cetăţeni să aibă încredereîn instituţie şi să dăruiască muzeului case, teascuride lemn, piese de mobilier, covoare şi alte obiecteetnografice.Acum trei ani muzeografii au săpat o fântână şii-au aşezat colac, uluc şi cumpănă, ca să pună începutulvetrei Muzeului Satului. La sfârşit de septembrie,după doi ani de muncă, a fost transferat şirestaurat pe teritoriul muzeului primul monumentecleziastic – biserica medievală de lemn din s. Hirişeni(1642), raionul Teleneşti.Muzeul este cea mai veche instituţie cultural-ştiinţificădin spaţiul nostru. La sfârşitul sec. al XIXleael a apărut ca un răspuns la necesitatea promovăriicunoştinţelor, a performanţelor ştiinţifice şi aaplicării lor în practică. Primele cercetări ştiinţificeîn diverse domenii: pedologie, entomologie, hidrologie,arheologie, istorie, geografie, etnografie, geologie,meteorologie aici au fost realizate. Primelesocietăţi ştiinţifice aici au fost constituite: SocietateaNaturaliştilor şi a Amatorilor de Ştiinţe Naturaledin Basarabia (1904), Secţia de Antropologie, Geografieşi Etnografie din Basarabia, numită şi Secţiade Basarabienistică (1915). În anul 1926 începe săediteze prima revistă ştiinţifică de profil „BuletinŞtiinţific”. Până în anul 1942 au apărut 10 volume,în perioada sovietică au văzut lumina tiparului altetrei volume, iar din anul 2004 până în prezent asuportat 13 ediţii, ultimele sub redacţia domnuluiMihai Ursu. Revista apare acum cu titlul „BuletinŞtiinţific. Revistă de Etnografie, Ştiinţele Naturii şiMuzeologie”, are, în contextul altor publicaţii deprofil, un discurs recuperator şi inovator.Mihai Ursu cultivă respectul pentru înaintaşiiîn domeniu. A iniţiat ediţii seriale ce poartă genericulmuzeului: cataloage, personalităţi marcante,ghiduri prin expoziţie, publicaţii monografice. Arepublicate peste 70 de lucrări ştiinţifice, între care şimonografiile: Franz Ostermann, din serialul Istoriamuzeului, Personalităţi marcante, Chişinău, 2004;Arhitectura vernaculară în piatră (coautor), Chişinău,2009; Constantin Mimi. Viaţă consacrată Basarabiei(coautor), Chişinău, 2009; Ghidul MuzeulNaţional de Etnografi e şi Istorie Naturală, Chişinău,2009.Din anul 2006, de când muzeul a devenit instituţieafiliată Academiei de Ştiinţe a Moldovei, a reorganizatactivitatea ştiinţifică a colectivului, imprimându-icaracter şi competitivitate. Susţine publicarealucrărilor peste hotarele republicii, faciliteazăconlucrările naţionale şi internaţionale. Instituţiacolaborează cu cercetători din Austria, Germania,Grecia, Franţa, Federaţia Rusă, România, SUA, Suedia,Ucraina.Sub conducerea domnului Mihai Ursu muzeuls-a transformat într-o instituţie modernă, cu largspectru de activităţi adresate diferitelor categorii desolicitanţi ai produsului ştiinţific. Directorul generalMihai Ursu este un conducător cu o mare capacitatede evaluare, anticipare şi adaptare. Este un profesionistde înaltă calificare atât în sfera managementuluimuzeal, cât şi în muzeologie. Ştie să apreciezepriorităţile instituţionale, să cointereseze colectivulîn atingerea obiectivelor. Ştie să pună în valoare oamenii,îi încurajează, îi face să se simtă importanţi,să muncească creator. Pentru aceste calităţi şi pentrumulte altele care îl fac integru, foarte necesar muzeologieişi societăţii, este respectat şi urmat.Domnul Mihai Ursu are un simţ deosebit al responsabilităţii,alimentat de idei, concepte şi idealuri,pe măsura prestigiului instituţiei pe care o conduce.Pentru merite deosebite în activitate i-au fost conferitedistincţiile de stat „Meritul Civic”, „Gloriamuncii” şi „Om Emerit”.La cei 60 de ani împliniţi, în numele tuturorcolegilor, domnule Mihai Ursu, permiteţi-ne să vămulţumim simplu şi cordial pentru anii munciţi împreună,ani de creativitate şi afirmare a măriei salemuzeul şi muzeologia. Mulţumim pentru neuitatelelecţii de omenie, generozitate şi demnitate, învăţateşi trăite cu adevărat. Vă dorim ca această aniversaresă fie urmată de mari satisfacţii şi bucuria ideilorîmplinite.Dr., conf. univ. Varvara Buzilă,secretar ştiinţifi c al MNEIN148 - nr. 3(22), septembrie 2011

JubileuPERSONALITATE PROEMINENTĂAcademicianul Simion TOMAla 75 de aniNăscut la 30 august 1936 în s. Mârzaci, azir. Orhei.Agronom, domeniul de cercetare: agrochimieşi fiziologia nutriţiei minerale a plantelor. Dr.hab.în şt. agricole (1973), prof. univ. (1985), membrucorespondent (1978) şi membru titular (1981) alAŞM.Primele cercetări care au prins rădăcini în arealulmeleagurilor noastre au fost cele desfăşurate îndomeniul agriculturii. Dezvoltându-se pe parcursula mai bine de un secol, ele s-au constituit într-undomeniu ştiinţific de anvergură. Astfel, în prezent,ştiinţa agrară este o componentă importantă acercetării-dezvoltării naţionale, fără de care nupoate fi concepută Academia de Ştiinţe şi instituteleramurale.O contribuţie esenţială la dezvoltarea acestuidomeniu, de importanţă vitală pentru republicanoastră, şi-a adus pe parcursul deja a mai bine decinci decenii distinsul academician Simion Toma,care rotunjeşte onorabila vârstă de 75 de ani.Crezul său în ştiinţa agricolă coincide totalmentecu spusele academicianului român GheorgheIonescu-Şişeşti: „Nu se poate îndruma temeinicagricultura, dacă nu vom avea întinse cercetăriştiinţifice aplicate la condiţiile noastre de pământ şide climă, la plantele şi animalele adaptate la mediulnostru, la organizarea cea mai potrivită pentrucondiţiile economice şi sociale în care ne găsim”.Calea vieţii în marea lume a ştiinţei academicianulSimion Toma a început-o de la porţileColegiului Agricol din s. Cucuruzeni, Orhei în anii1950-1954. A trecut apoi, în perioada 1954-1959,prin forjeria Institutului Agricol din Chişinău (astăzi– Universitatea Agrară de Stat din Moldova). Cu50 de ani în urmă, ca tânăr cercetător, şi-a asumatîn forul său interior o misiune captivantă şi nobilă– aceea de a decripta tainele interacţiunii lumiivegetale cu solul la lumina Soarelui. Timp de pestejumătate de secol, cercetătorul de cel mai înalt gradal ştiinţei agricole din Republica Moldova a studiatinteracţiunea intimă între pământ şi regnul vegetalce aparţine plantelor cultivate. Activitatea sa a fostremarcată şi de oficialităţile vremurilor trecute şiprezente, dar şi de cele mai titrate instituţii ştiinţificenaţionale şi de peste hotarele ţării. Dovadă sunt şiînaltele funcţii ştiinţifice şi manageriale deţinute desavant în ultimii 40 de ani.Acad. Simion Toma face parte din generaţia decercetători, formată în deceniile V-VI ale secoluluial XX-lea, care, venind pe tărâmul cercetării, aconfigurat reperele de formatare a ştiinţei autohtone.Calitatea umană, precum şi cea profesionala a„întemeietorilor” au constituit garanţia succesului:respectul faţă de muncă, zelul nepotolit pentrucunoaştere şi progres, devotamentul cu care eraslujită cercetarea şi răspunderea pentru a propagaştiinţa şi a face educaţie universitară de valoare.Drept urmare firească a acestor eforturi şi adevotamentului celor implicaţi a fost ctitoria unuispectru întreg de laboratoare de cercetare, orientatespre soluţionarea problemelor cu care se confruntăagricultura modernă. Au fost dintotdeauna problemedin punct de vedere hidrologic şi climatic, dar acum,în perioada schimbărilor climatice, ne putem aşteptala fenomene extreme. Vorbim de secetă şi arşită înperioade prelungite, care pot fi cuplate cu inundaţiicatastrofale. Trebuie să fim îngrijoraţi, dar şi să nepregătim să le combatem efectele şi în această albieacad. Simion Toma îşi orientează investigaţiile înultimii ani.Basarabean prin naştere şi chişinăuian prinadopţie, născut la 30 august 1936, în judeţulOrhei, acad. Simion Toma şi-a împărţit viaţa întreUniversitate şi Academie, iar în ultima perioadă– şi între Consiliul Naţional pentru Acreditare şiAtestare. Domnia sa şi-a început calea spre Olimpulacademic la catedra de agrochimie a UniversităţiiAgrare de Stat din Moldova, cunoscând toate trepteleurcuşului pe scara ierarhică: asistent, conferenţiar,iar mai târziu – profesor universitar. Rezultateleremarcabile ale activităţii sale ştiinţifice, precum şiale celei didactice, realizate concomitent în cadrulAlma Mater, s-au soldat cu atribuirea graduluisuperior de calificare ştiinţifică – doctor habilitat, lavârsta de numai 37 de ani. La acest ceas aniversar,rămâne pentru zeci de generaţii de tineri unul dintrecei mai valoroşi mentori pe care i-a avut catedra şiUniversitatea.Din anul 1978 trece porţile Academiei deŞtiinţe a Moldovei, plămădindu-şi cercetareaagronomică în cadrul Institutului de Fiziologie aPlantelor. Competenţa profesională, rezultateleştiinţifice obţinute de o înaltă valoare teoreticăşi aplicativă, i-au fost recunoscute de colegii debreaslă, acordându-i-se în anul 1978 titlul onorificde membru corespondent, iar în anul 1981 – demembru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei,3(22), septembrie 2011 - 149

Akademosla vârsta de 46 de ani, plasându-se, astfel, printrecei mai tineri academicieni în istoria instituţieimenţionate şi a domeniului de cercetare. Dupăpromovarea în forul naţional academic este alesvicepreşedinte, academician coordonator al Secţieide Ştiinţe Agricole, director al Institutului deFiziologie a Plantelor şi, astfel, pe parcursul a maibine de trei decenii aduce o substanţială contribuţieîn „blazonarea” AŞM.Relevanţa cercetărilor realizate este confirmatăde 55 brevete de invenţii, 18 monografii şi broşuripentru utilizatori care se numără printre cele circa800 de lucrări ştiinţifice publicate de-a lungul anilorde activitate fructuoasă, 56 medalii de aur, argint şibronz, obţinute la Saloanele naţionale şi internaţionaleale deţinătorilor de brevete şi patente, desfăşurate înURSS, Republica Moldova, SUA, Republica PopularăChineză, Regatul Belgiei, România, Federaţia Rusă,Elveţia, Republica Coreea etc.Vizibilitatea şi recunoaşterea naţională şiinternaţională a investigaţiilor vizând mecanismelefiziologice şi biochimice de creştere a rezistenţeiplantelor la acţiunea factorilor stresogeni, elaborareaprincipiilor de optimizare a nutriţiei minerale aplantelor de cultură, precum şi a celor de majorare aproductivităţii prin metode ecologic inofensive estecertă şi de netăgăduit. Cu o asemenea impresionantăcarte de vizită este firească acordarea calităţii demembru al unui şir de societăţi ştiinţifice din ţarăşi de peste hotare şi a mai multor distincţii şi titluri,printre care se numără: „Ordinul Republicii”,ordinile „Drapelul Roşu de Muncă”, „Insigna deOnoare”, medaliile „Dumitrie Cantemir”, „Veteranal Muncii”, titlurile de Om emerit, Doctor HonorisCausa al Universităţii Agrare de Stat din Moldova,Diploma de Onoare a Prezidiului SovietuluiSuprem al RSS Moldoveneşti, Diploma GuvernuluiRepublicii Moldova etc. Însă poate mai importantedecât aceste recunoaşteri oficiale rămân dragosteape care i-o poartă colegii săi, aprecierea şi respectul,cu totul deosebite, ale foştilor săi elevi.Antrenarea academicianului Simion Toma înactivităţile Consiliului Naţional pentru Acreditare şiAtestare a demarat în anul 2006, odată cu numireasa în funcţia de preşedinte al Comisiei de experţi înagricultură (profilul Agronomie). Timp de doi anişi jumătate au fost examinate 23 de dosare privindsolicitarea acordării gradelor ştiinţifice şi a titlurilorştiinţifice şi ştiinţifico-didactice de către comisiarespectivă, demonstrând o exigenţă sporită, asigurândobiectivitatea şi transparenţa deciziilor luate.În anul 2008, prin Decretul PreşedinteluiRepublicii Moldova, academicianul SimionToma a fost numit în funcţia de vicepreşedinte alConsiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare,conducător al Comisiei de acreditare. Promoveazăideea constituirii sistemului naţional de evaluare,atestare şi acreditare în sfera ştiinţei şi inovării,care, prin aplicarea unor instrumente unice deestimare a performanţei, ar asigura continuitateaprocesului de evaluare şi atestare a colaboratorilor,a subdiviziunilor de cercetare şi de acreditare aorganizaţiilor. Este adeptul perfecţionării cadruluilegal actual de evaluare şi acreditare, implementăriistandardelor de calitate în sfera ştiinţei şi inovării,precum şi ierarhizării organizaţiilor acreditate înbaza performanţei demonstrate.Concomitent cu activitatea de funcţionar public,academicianul Simion Toma îşi continuă muncaprodigioasă de consultant ştiinţific la Institutul deGenetică şi Fiziologie a Plantelor, aducându-şicontribuţia la realizarea proiectelor ştiinţifice aleinstitutului. Potrivit savantului, viitorul producţiiloragricole depinde de interacţiunea miraculoasă asolului cu plantele sub bagheta magică a plugarului,documentat cu tehnologiile agricole avansate. Deacestea din urmă depinde în mare măsură respectul şigrija pe care ţăranul le va acorda pământului, sănătăţiiacestuia, rezervelor sale în elemente nutritive şi apă,adică, în ultima instanţă –agriculturii durabile.Prevenirea degradării componentelor naturiinu poate fi realizată decât în condiţiile aplicăriiagriculturii moderne, cu introducerea unor metodenoi care rezultă din avantajele cercetării. Desigur,datele ştiinţei generale şi tehnicile din alte ţări ne staula dispoziţie, dar valabilitatea lor pentru condiţiilenoastre de climă şi sol este limitată. De aceea noitrebuie să avem o cercetare adecvată proprie.În ultimii ani acad. Simion Toma continuă săcontribuie la dezvoltarea unor cercetări de actualitatepentru ţara noastră: împreună cu numeroşii săidiscipoli, a stabilit căile de atenuare a consecinţeloracţiunii factorilor climatici nefavorabili asupraplantelor cultivate. Sub conducerea sa, doarîn ultimii cinci ani au fost susţinute 3 teze dedoctor în biologie. De altfel, bilanţul antrenăriiacademicianului Simion Toma în procesul depregătire a cadrelor ştiinţifice de înaltă calificareeste, de asemenea, impunător. El a creat şcoalaştiinţifică Microelementele în obiectele biosferei:plante, sol, apă, furaje, produse alimentare. 38 dedoctori şi doctori habilitaţi, pregătiţi de dumnealui,confirmă prestigiul acestei şcoli, fiind plasaţi înfuncţii decizionale, care determină politicile statalecu atribuţie la domeniul agroalimentar.În paralel cu talentul de cercetător, natura l-aînzestrat din plin pe acad. Simion Toma cu unspectru larg de calităţi umane, ce definesc Omul depe plaiurile noastre. Bunătatea, inteligenţa, abilitateade a evalua valorile adevărate sunt doar câteva dinaceste virtuţi, prin care se impune printre colegiîn mediul academic. Echipa Consiliului Naţionalpentru Acreditare şi Atestare îi urează distinsuluisavant şi personalitate marcantă a neamului nostruSimion Toma multă sănătate, abnegaţie şi noi forţeîntru propăşirea ştiinţei şi a ţării noastre.Academician Valeriu CANŢER,preşedintele Consiliului Naţional pentruAcreditare şi Atestare150 - nr. 3(22), septembrie 2011

JubileuEDIFICATORULSOCIETĂŢII INFORMAŢIONALEMembru corespondent al AŞMConstantin GAINDRICla 70 de aniNăscut la 11 septembrie 1941, în s. Zăicani,r. Râşcani.Matematician, domeniul de cercetare:cercetări operaţionale, modelarea matematică,sistemele suport pentru decizii, edificareasocietăţii informaţionale. Dr. hab. în ştiinţetehni ce (2000), prof. univ. (2002), membrucorespondent al AŞM (2007).Din cei 70 de ani pe care i-a împlinit, 47 de aniilustrul matematician şi informatician ConstantinGaindric i-a consacrat cercetării.Cariera sa a pornit în ascendenţă chiar dupăabsolvirea, în 1962, a Facultăţii de Fizică şiMatematică a Institutului Pedagogic de Stat „A.Russo” din Bălţi. Pe parcursul anilor 1964-1966 a foststagiar la Institutul Central Economico-Matematical Academiei de Ştiinţe a URSS. Concomitent,din 1964 până în 1967 este angajat al Institutuluide Matematică cu Centrul de Calcul al AŞM. Între1968 şi 1977 activează în cadrul Comitetului deStat pentru Planificare a Republicii Moldova, maiîntâi în calitate de director al Centrului de Calcul(1968-1972). Ulterior, deţine funcţia de directoradjunctpentru cercetări ştiinţifice al Institutului dePlanificare (1972-1974), director-adjunct pentrucercetări ştiinţifice al Institutului de InformaţieTehnico-Ştiinţifică şi Cercetări Economice (1974-1977). În paralel, în 1972 obţine gradul de doctorîn ştiinţe tehnice la Institutul Central Economico-Matematic al Academiei de Ştiinţe a URSS.Joacă un rol important în viaţa şi activitateaInstitutului de Matematică şi Informatică, lacare activează din 1977: director-adjunct pentrucercetări ştiinţifice (1977-1991); director (1991-2005); cercetător ştiinţific principal (2005-până înprezent). Este fondatorul Laboratorului SistemeInformatice, a unei noi direcţii ştiinţifice şi a unei noişcoli ştiinţifice. Experienţa managerială acumulatăi-a permis să organizeze activitatea în cadrul IMI,depăşind toate greutăţile şi criza prin care a trecutRepublica Moldova în primii ani de independenţă.De asemenea, a contribuit la reînnoirea imaginii şirăspândirea în circa 150 de ţări a revistei BuletinulAcademiei de Ştiinţe. Matematica. Este fondatorulşi a unei noi reviste ştiinţifice Computer ScienceJournal of Moldova, membrul colegiilor redacţionalea mai multor prestigioase reviste ştiinţifice de pestehotare.În perioada 2002-2004 a fost preşedinte alComisiei Superioare de Atestare a RepubliciiMoldova, iar din 2004 până în 2009 – preşedinte alConsiliului Naţional pentru Acreditare şi Atestare.În această funcţie Constantin Gaindric promoveazăvalorile ştiinţifice şi cele general-umane prinelaborarea şi implementarea programelor şistrategiilor de pregătire şi perfecţionare a cadrelorştiinţifice de înaltă calificare şi de acreditare ainstituţiilor din sfera ştiinţei şi inovării.Elaborarea şi implementarea multiplelor metodeşi algoritmi de modelare a funcţionării diverselorramuri ale economiei, au condus la susţinerea cusucces şi obţinerea în 2000 a gradului de doctorhabilitat în ştiinţe tehnice.Aria intereselor ştiinţifice ale profesoruluiConstantin Gaindric cuprinde, dar nu se limitează la:cercetări operaţionale; luarea deciziilor şi aplicareamodelării matematice şi metodelor matematice încercetările ştiinţifice; sisteme suport pentru decizii;societatea informaţională globală; edificarea societăţiiinformaţionale.Sub conducerea sa 5 persoane au susţinut tezelede doctor în ştiinţe, o persoană a susţinut teza dedoctor habilitat, iar în prezent este conducătorşi consultant a 4 tineri cercetători. Astfel, pentrucontribuţia la formarea şi dezvoltarea tineriigeneraţii de cercetători în 2002 i se acordă titlulde profesor universitar. În 2007 este ales membrucorespondent al AŞM, iar în 2006 şi 2011, respectiv,i se conferă titlul de Doctor Honoris Causa de cătreUniversitatea „A.Russo” din Bălţi şi Universitateade Stat din Tiraspol.A condus cercetările în domeniul informaticiiîn 5 proiecte internaţionale şi în multe programeşi proiecte naţionale. A participat la elaborareastrategiei şi planului de acţiuni pentru informatizareasocietăţii în Republica Moldova. Rezultateleinvestigaţiilor sale sunt reflectate în circa 130 delucrări ştiinţifice. Monografia Luarea deciziilor.Metode şi tehnologii a stat la baza unor cursurirespective în câteva instituţii de învăţământ superiordin Moldova. Cartea Considerente asupra edifi căriisocietăţii informaţionale în Moldova a fost primalucrare ce a impulsionat cercetările în domeniulvizat din ţara noastră.Printre distincţiile sale se numără Ordinul„Gloria muncii” (2006), Medalia „DimitrieCantemir” (2006), Premiul Seminarului Gr. Moisil(2004), Premiul „Academicianul C.Sibirschi”(2008) şi multe altele.Cu ocazia aniversării, echipa IMI şi întreagacomunitate ştiinţifică îşi exprimă profundul respectpentru strălucita activitate a profesorului ConstantinGaindric. Mulţi ani şi cercetări valoroase încontinuare!3(22), septembrie 2011 - 151

AkademosÎNTEMEIETORUL ŞCOLIISOCIOLOGICEDIN REPUBLICA MOLDOVAMembru corespondent al AŞMAndrei TIMUŞla 90 de aniNăscut la 18 octombrie, în s. Molovata,r. Dubăsari.Sociolog, cercetător în materie de sociologieşi economie. Doctor habilitat în economie (1979),membru corespondent al AŞM (1994).În octombrie 2011, comunitatea ştiinţificămarchează aniversarea de 90 de ani din ziua naşteriimembrului corespondent al AŞM, doctoruluihabilitat Andrei Timuş. Jubileul e un moment debucurie când ne putem exprima ataşamentul faţăde o personalitate marcantă a plaiului nostru, careşi-a câştigat un nume de rezonanţă în cercurileştiinţifice nu doar din republică, ci şi peste hotareleei. Totodată, este o ocazie fericită să ne aducemaminte de realizările remarcabile ale savantului, săparcurgem încă o dată calea ascendentă pe care urcăştiinţa autohtonă datorită şi inclusiv efortului depusde membru corespondent al AŞM Andrei Timuş.I-a fost dat să aibă un destin cu adevărat ieşitdin comun, îngemănat şi sincronizat cu istorianeamului. Biografia lui Andrei Timuş dovedeşte oimplicare totală în iureşul evenimentelor care aucaracterizat dinamica vieţii sociale de la noi, la toateetapele drumului străbătut. S-a afirmat drept o fireviguroasă şi fidelă acelor principii, pe care şi le-astabilit încă de la debutul carierei sale profesionale,începute abia la vârsta de 17 ani. De atunci şi pânăazi s-a aflat mereu pe linia întâia a vieţii şi a ştiinţei,înfruntând cu dârzenie vicisitudinile timpului.Energia-i uluitoare i-a permis, şi în zile derăzboi, şi în zile de pace, să se antreneze plenarîntr-un impunător diapazon de activităţi: muncăsocial-politică, managerială, ştiinţifică, acolo undeera nevoie de experienţa şi cunoştinţele sale. Tributartimpului pe care l-a trăit şi circumstanţelor în carea activat, oricum, oriunde s-ar fi aflat, a doveditdeschidere pentru idei noi, a crezut în ceea ce faceşi a muncit cinstit şi cu toată dăruirea, convins cămunceşte pentru binele semenilor săi.A izbutit să se manifeste drept un managerde excepţie – la început în munca cu tineretul, iarapoi – în calitate de gestionar şi conducătoar al abialansatului post naţional de televiziune. În continuares-a ocupat de sarcinile de director al EnciclopedieiSovietice Moldoveneşti şi coordonator al primuluiCentru de studiere a opiniei publice dinrepublică. În condiţii dificile, a dovedit mereucaracter, responsabiliate, spirit critic şi dexteritateprofesională. Destinul i-a hărăzit ca preocupărilesale să fie activităţi de pionierat. Toate au dat roadacuvenită, contribuind din plin la crearea mediului încare ne aflăm azi.În cercurile ştiinţifice, membru corespondental AŞM Andrei Timuş este apreciat şi recunoscutunanim drept întemeietor al şcolii sociologicemoldoveneşti. Monografiile, studiile şi articolele pecare le-a semnat de-a lungul anilor constituie bazape care s-a clădit cercetarea sociologică autohtonă.Pentru nenumăraţii săi discipoli, profesoruluniversitar Andrei Timuş, colaborator activ alSecţiei Sociologie a Institutului Integrare Europeanăşi ştiinţe Politice al AŞM, reprezintă un modelde dăruire, un etalon de omenie, cumsecădenie,modestie.Aflat la vârsta împlinirilor, reputatul nostrusociolog nu conteneşte să-şi aducă contribuţia ladezvoltarea ştiinţelor socio-umaniste, activând, cuabnegaţia ce-l caracterizează şi sensibilitatea pentruproblemele stringente ale societăţii, asupra elaborăriide noi lucrări şi programe de cercetare, capabilesă prezinte într-o lumină edificatoare tendinţele dedezvoltare a ţării, să ofere viziuni şi răspunsuri laîntrebările ce frământă societatea contemporană.La cei 90 de ani împliniţi de membrucorespondent al AŞM Andrei Timuş, colectivulIIEŞP îi adresează sincere şi calde urări de bine, desănătate şi de noi realizări!Prof. Victor Moraru152 - nr. 3(22), septembrie 2011