revista de filosofie review of philosophy

MODELUL DE FILOSOFARE AL ONTOLOGIEI NOICIENE
VIOREL CERNICA
Abstract. What kind of modernity is sustained by the work of the Romanian
philosopher Constantin Noica? There is a particular type of philosophy and philosophical
construction specifically relating to the Cartesian model of subjectivity, to the
transcendental Kantian model, and to the Hegelian model of subjectivity. Noica institutes
a novel horizon for subjectivity seen as a becoming being and, as such, a being found
again, where the being is correlated with the real and the specific horizon of subjectivity
for and within (“întru”) being. Thus, the ontological model of Constantin Noica and its
several specific aporias are investigated in the perspective of this new horizon.
Key words: Constantin Noica, modernity, subjectivity, ontology.
INTRODUCERE
Întrebarea care motivează această prezentare este următoarea: ce tip de
modernitate a introdus Constantin Noica în filosofia românească? Mai bine zis,
care sunt modelele de filosofare prezente în filosofia modernă pe care Noica le-a
socotit potrivite pentru construcţia sa filosofică, poate chiar pentru filosofia
românească a momentului? Prejudecată sau nu, ideea că fiecare filosof român
semnificativ (în spaţiul mai larg al culturii româneşti) a propus, prin opera sa, un
anumit tip de filosofie, poate un model de filosofare, o modalitate de construcţie
filosofică, pe care cel în cauză l-a descoperit în modernitatea filosofică europeană,
este, aici, una dintre presupoziţii. Dar cu aceeaşi putere trebuie acceptată o a doua
presupoziţie: modelele preluate sunt, de asemenea, prelucrate, ceea ce înseamnă că
filosofii români care au propus proiecte semnificative, aşa cum este Constantin
Noica, exploatează ei înşişi, trecând-o în act, putinţa unui fapt filosofic nou, care
conduce către un model de filosofare propriu noii construcţii. Odată stabilită o
anumită înţelegere a acestei probleme, admiţând astfel că putem vorbi despre un
model de filosofare propriu construcţiei noiciene, mai cu seamă ontologiei sale, o
altă întrebare devine posibilă: ce consecinţe poate avea prezenţa unui asemenea
model de filosofare în opera lui Noica? În ce fel s-ar răsfrânge, altfel spus,
influenţa acestui model asupra filosofiei ca atare şi asupra unui spaţiu determinat al
ei, cel al filosofiei româneşti? Demersul meu va viza mai cu seamă ontologia
noiciană, de altfel socotită de unii dintre exegeţii operei lui Noica drept parte
purtătoare a întregului acesteia.
Rev. filos., LVI, 5–6, p. 567–580, Bucureşti, 2009