revista de filosofie review of philosophy

13 Perenitatea viziunii filosofice a lui C. Noica asupra fenomenelor social-politice
spune filosoful în Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru. El a dat iluzia proletariatului
că este „sarea pământului”, iluzie care a durat până la apariţia maşinilor automate
care l-au desfiinţat. Mai mult, a provocat resentimente şi în sânul celorlalte clase şi
straturi sociale: pe sărac l-a lipsit de iluzia îmbogăţirii, pe care i-o întreţinea
capitalismul; pe burghez l-a lipsit de avere, dar i-a dat posibilitatea să se realizeze
pe sine ca om, i-a arătat că poate ceva dacă vrea; pe ţăran l-a lipsit de pământul prin
care se obiectiva, ca bun înfăptuit de sine, şi a distrus, ca şi capitalismul, clasa
ţărănească, cu valorile ei fireşti şi lumea-i proprie. I-a deziluzionat până şi pe
comunişti, cărora le-a impus, în numele unei ideologii materialiste, să devină
administratori, adică să facă planuri, strategii, ceea ce presupune idealism, dar unul
de „factură proastă”, şi o neadecvare, în fapt, la propria ideologie. Această
neajustare a vieţii publice şi private, sau personale, urâţeşte viaţa. Nu este lumea
adevăratei libertăţi, aceea pe care o visează Noica, ci una impusă.
Marxismul este ideologia care are la bază concepţia economistă a buneistări şi
în numele căreia s-a făcut revoluţia socialistă. Dar, din perspectiva lui Noica,
primatul economicului poate fi o idee „onorabilă” numai dacă denumeşte „omenia lui
deplină”. Dacă denumeşte şi sistemul „de interese elementare ale omului”, atunci
materialismul economic „urâţeşte” lumea, degradează ideea de om, din motive de
tactică economică, nu prin el însuşi. Marxismul mută accentul de pe distribuire şi
redistribuire de bunuri, pe „restructurarea de suflete” (Manuscrisele…, p. 24). Ca
doctrină politică şi economică, marxismul este „economismul dus până la capăt”
(Ibidem); este o doctrină a resentimentului, pentru că unii trăiesc în huzur şi sunt
fericiţi (vezi Rugaţi-vă…, p. 106), iar alţii nu. Mai mult, acestei doctrine îi lipseşte
idealul proiectat în viitor (vezi Jurnal de idei, p. 200).
Noica arată că dialectica lui Hegel i-a fost lui Marx o sursă de bază, numai că,
ea este cantonată doar în relaţiile de producţie. Ca filosof, Marx este modest, pentru
că-l are în spate pe Hegel, dar este apreciat ca profet, pentru că merge pe o singură
idee, pe care o vede departe în istorie : răsturnarea sistemului capitalist. Profetismul
său politic şi perseverenţa cu care luptă pentru această idee fac din Marx luptătorul
pentru toţi, în numele ideii sale despre toţi (vezi Rugaţi-vă…, p. 112).
Pentru marxism, nici banul, nici bunul nu constituie binele omului; ceea ce
este trist este că nici el nu vede binele omului în general. Prin faptul că
preconizează internaţionalismul proletar, ideologia marxistă abstractizează
comunitatea, o transformă în masă, deşi apelează în continuare la conceptul de
comunitate. Deşi vede natura supusă (suprimată – precizează filosoful român) de
tehnică prin transformările acesteia, Marx nu vede că tehnica reduce viaţa
omenească la o simplă forţă materială.
Aprecierea pe care i-o face Noica lui Marx nu se opreşte doar la faptul că este
un doctrinar politic profet, ci şi pentru faptul că vede diviziunea muncii în sat şi
oraş ca fiind una fundamentală, pentru cronicile sale obiective privind Europa,
cronici elaborate documentat şi cu meticulozitate în calitate de publicist pentru un
565