revista de filosofie review of philosophy

492
Alexandru Boboc 2
Husserliana a luat forma unui mamut editorial, Husserl-gânditorul este astăzi mai
mult decât reprezentantul unei noi direcţii de cugetare, constituie un adevărat
fenomen cultural.
În acest sens, trebuie să formulăm ideea unei unităţi sui generis între Husserl –
întemeietorul fenomenologiei (ca metodă de lucru şi ca filosofie) şi „fenomenul
Husserl”, între opera sa teoretico-filosofică şi proiecţia ei ca program filosofic şi
stil de gândire, cu acţiune de durată în istoria ştiinţei şi a cugetării. Aşa cum s-a
observat, „opera lui Husserl deschide un drum în viitor şi numai adâncirea în
posibilităţile oferite de ducerea ei mai departe, precum şi forţa ce o poartă în sine
principiile sale, vor putea releva valoarea înnoirilor ce pornesc de la el şi sunt
preluate apoi ca probleme de perspectivă”! 3
2. În principal, este vorba mai întâi de valoarea metodei fenomenologice, de
structura şi finalităţile ce au condus la proiecţia ei ca model metodologic, ca
paradigmă în orice metodologie cu adevărat modernă. Mai mult, Husserl „a pus nu
numai bazele unei orientări centrale în filosofia epocii noastre, anume
fenomenologia, ci, prin opera sa, a influenţat şi alte direcţii, precum filosofia
existenţei, filosofia limbajului, antropologia şi hermeneutica, precum şi ştiinţe
particulare ca psihologia şi lingvistica”. Cu ideea de fenomenologie ca o „filosofie
de lucru”, Husserl a dat el însuşi exemplu „pentru o comunitate de cercetare
deschisă dezvoltărilor ulterioare”! 4
Comunitatea acestei „filosofii de lucru” cu cele mai noi tendinţe din creaţia
veacului nostru poate fi semnalată pe multiple planuri, între care romanul proustian
şi arta modernă ies în relief, sunt de-a dreptul convingătoare. Aproape odată cu
„primele orientări avangardiste în arta secolului XX” – preciza Reiner Sepp – şi
fenomenologia anunţă „ruptura de tradiţie şi se orientează împotriva concepţiei
despre realitate a secolului al XIX-lea, îndeosebi împotriva naturalismului şi
istorismului”. De fapt, „premise metodologice nelămurite, de pildă în proiectele
teoretice ale unor artişti (Mondrian), ca şi în fenomenologie, de altfel, aveau nevoie
de o elucidare «fenomenologică»” 5 . Mai exact, „împotriva tendinţei naturalismului
de a reda realitatea în întregime, de a o copia, se impune străduinţa de a situa tot
publicat relativ puţin, dar a scris foarte mult, astfel încât se poate spune „că a gândit problemele scriind”
manuscrisele rămase (majoritatea în stenografia Gabelsberger) constituind însă, într-o autentică filiaţie
acusmatică, o ezoterică, „Selbstgespräche” şi nu redactări destinate publicului (R. Bernet/I. Kern/
E. Marbach, Edmund Husserl. Darstellung seines Dankens, Hamburg, F. Meiner, 1989, p. 225).
3
L. Landgrebe, Der Weg der Phänomenologie. Das Problem einer ursprünglichen Erfahrung
3. Aufl., Gutersloher Verlagshaus, Gerd Mohn, 1969, p. 39.
4
Werner Marx, Zum Geleit, în: H. Reiner Sepp (hrsg.), Edmund Husserl und die
Phänomenologische Bewegung. Zeugnisse in Text und Bild. Im Auftrag des Husserl – Archivs
Freiburg im Breisgau, Verlag Karl Alber, Freiburg/München, 1988, pp. 5, 6.
5
H. Reiner Sepp, Annäherungen an die Wirklicheit. Phänomenologie und Malerei nach 1900,
în: op. cit., pp. 77–78.