revista de filosofie review of philosophy

538
Angela Botez 4
ultime abisuri şi se repercutează în noi ca o „trezire”. Noaptea din afară nu este însă
totul. Mai este şi o noapte lăuntrică a propriei noastre fiinţe. Când ochiul filosofic s-a
îndrumat spre lăuntrul omului s-a ajuns, de asemenea, la „trezire” 3 .
Această întâlnire spirituală 1-a făcut probabil pe Blaga să ceară colaborarea
lui Noica la revista sa „Saeculum” 4 , unde acesta a scris un articol programatic
intitulat Pentru o altă istorie a gândirii româneşti în care argumentează necesitatea
unei aplecări asupra filosofiei româneşti, susţinând că numai astfel se pot produce
deschideri spre filosofia universală.
Încercând un răspuns la întrebarea: Dacă are cercetătorul filosofic dreptul să
ocolească materialul românesc, Noica scrie 5 : „Din nefericire, pentru sarcina de a ne
adânci în acest material, profesorii noştri nu ne-au pregătit. E vorba de elevii lui
Titu Maiorescu, care de mai bine de treizeci de ani domină învăţământul filosofic
românesc. Şi e necesar de spus lucrul acesta, acum când sugerăm o încercare ce ar
putea compromite, în cazul că nu e chibzuit întreprinsă, resturile de prestigiu ale
filosofiei. Dacă elevii lui Titu Maiorescu au, chiar pentru eventualii lor detractori,
un merit, este că n-au compromis filosofia. Începându-şi activitatea într-o vreme
când filosofia însemna destul de puţin în Europa şi aproape nimic în România, ei
pot avea astăzi satisfacţia să vadă că există şi la noi, potrivit spiritului timpului, un
anumit interes pentru filosofie, la deşteptarea şi întreţinerea căruia vor fi contribuit
într-o largă măsură. Ceea ce au făcut, însă, e mai mult pentru public şi în suprafaţă
decât în adâncime. (Nu e semnificativ faptul că elevii lui Titu Maiorescu nu au, la
rândul lor, niciun elev, sau aproape niciunul?) în orice caz, acum când, dintr-un
motiv sau altul, se pune şi pentru cercetătorul filosofic de aci problema de a se
angaja mai adânc în materialul românesc, el îşi dă seama că nu găseşte la elevii lui
Titu Maiorescu niciun îndemn. Şi explicaţia nu stă atât în aceea că ei n-au arătat
interes pentru materialul românesc, cât în lipsa de interes pentru material în
general. Filosofia se făcea cu idei, nu cu texte şi problemele lor neîncetat vii.
Lucrul acesta trebue spus mai puţin ca o mustrare – căci e prea lesne să
osândeşti pe alţii pentru cele ce nu au făcut – cât spre a justifica o stare de
inferioritate tehnică a cercetătorului filosofic român faţă de cei de altă specialitate.
Filosofia se face încă prea des, la noi, numai pe bază de talent. Cercetătorii din alte
specialităţi ne suspectează pentru marile libertăţi pe care ni le luăm şi pentru o
anumită iresponsabilitate ştiinţifică de care au impresia că dăm dovadă. Ei ar voi
totuşi să se apropie de filosofie: matematicianul sau biologul simt astăzi nevoia să
dea un orizont filosofic disciplinei lor, istoricul se apropie şi el de sinteză şi
filosofie a istoriei, până şi filologul, care ne-a dispreţuit disciplina timp de decenii,
caută să-şi croiască un drum spre ea, (aşa cum făcea recent, în acea frumoasă
3 Ibidem, p. 41.
4 L. Blaga, Către Domniţa Gherghinescu Vania, în „Astra” II nr. 2/febr. 1967, p. 9.
5 C. Noica, Pentru o altă istorie a gândirii româneşti, Pe marginea învăţăturilor lui Neagoe
Basarab, în „Saeculum” I nr. 2, 1943, p. 38–57 (s-a păstrat ortografia autorului).