revista de filosofie review of philosophy

CONSTANTIN NOICA. ÎNTÂLNIRI FILOSOFICE.
DE LA ONTOLOGIE LA FILOSOFIA LIMBAJULUI
ANGELA BOTEZ
Abstract. The study attempts to emphasize the importance of Constantin
Noica’s thought in the realm of both ontology and phenomenology and also to disclose
the profound similarities between two philosophical conceptions – those of C. Noica
and L. Blaga – which are seen as references of the phenomenological orientations in the
Romanian philosophy between the wars.
Key words: C. Noica, L. Blaga, phenomenological orientations, Romanian philosophy.
Întâlnirile mele cu Constantin Noica au fost în primul rând filosofice, deşi am
avut şi privilegiul de a-l cunoaşte personal şi de a contribui, împreună cu soţul meu
Victor Botez, cât de cât la răspândirea ideilor sale în ţară şi în lume; am favorizat
de asemenea naşterea unei fototeci Dinu Lazăr, cu imagini ale lui Noica care au
circulat şi circulă şi de care Constantin Noica s-a bucurat.
Despre toate acestea am scris de mai multe ori împreună cu Victor Botez. Mă
voi referi aici doar la felul cum s-au împletit întâlnirile noastre personale cu cele
filosofice şi mai ales la confluenţele filosofice Blaga – Noica, de care m-am
preocupat în mod special.
Dintre filosofii români, Constantin Noica şi Lucian Blaga pot fi consideraţi
repere ale orientărilor nonscientiste, antipozitiviste, intuiţioniste, fenomenologice
prezente în România interbelică. Cei doi se întâlnesc spiritual în deschiderea lor
spre metafizică, filosofia culturii şi a limbajului, în afinitatea lor cu filosofi precum
Hegel, Goethe, Bergson, Heidegger.
Vom cita câteva pagini ale Tratatului de ontologie, în care Noica se
dovedeşte heideggerian şi adept al fenomenologiei. „Realul poate desminţi fiinţa, şi
o desminte de fapt, dar nu e străin de ea. Mâna omului nu e omul, dar omul este
mâna, cum este ochiul, vocea, trupul – cu un exemplu doar organicist. Gândirea
indiană a dat expresie acestei situaţii, spunând: «Dacă cineva slăveşte pe Brahma
ca deosebit de sine, atunci se înşeală». Filosofia s-a înşelat de câteva ori: a slăvit
fiinţa ca deosebită de cele reale şi a căutat-o fără ele. Dar fiinţa nu poate fi
desprinsă de lucruri, dacă fiecare existent este un punct în câmpul ei; nu poate fi
decât într-un alt fel decât cele existente, întocmai câmpului.
Atunci codul fiinţei ar putea să figureze în lucrurile reale, dar să fie neîmplinit;
sau termenii codului să existe în ele, dar să nu fie puşi în ordinea unui adevărat cod.
Rev. filos., LVI, 5–6, p. 535–552, Bucureşti, 2009