revista de filosofie review of philosophy

532
E. Moutsopoulos 2
Categoriile 1 , tratatul Despre interpretare 2 şi Analitica Primă 3 . În ceea ce priveşte
Analitica secundă 4 , Corydaleu a furnizat un scurt rezumat, tot sub forma unui
dialog, deşi acolo se mulţumeşte să „înflorească” problema definiţiei din Topica 5 şi
se limitează la o scurtă abordare a problemei paralogismelor înfăţişate în
Respingerile sofistice 6 . Comentarii la metafizică 7 , ale aceluiaşi Corydaleu au ajuns
să includă trei volume, dintre care doar primul mi-a parvenit. C. Noica susţinea cu
tărie că operele filosofice ale lui Corydaleu, în cea mai mare parte inedite, fuseseră
publicate în totalitate. Din anul 1966, m-am ocupat de publicarea lucrării Corpus
Philosophorum Graecorum Recentiorum, context în care puteam să-l încurajez pe
Maestru să îşi continue iniţiativa; dar respectul pe care i-l purtam m-a descurajat.
Meritul traducerii lui Noica rezidă, pe deasupra, în faptul că aceasta este
publicată ţinând cont de ediţia grecească a textului, stabilită prin colaţionarea mai
multor manuscrise provenind în principal de la Biblioteca Naţională din Bucureşti,
graţie strădaniei unor filologi de mare anvergură, de origine greacă. Cititorul avizat
poate astfel să aprecieze nu numai justeţea, exactitatea şi precizia acestei traduceri,
ci să se bucure şi de fineţea stilului limbii franceze a traducătorului şi să aprecieze
vasta sa erudiţie literară, filologică şi filosofică, admirând totodată şi pătrunderea
de care dă dovadă în ceea ce priveşte atât spiritul lui Aristotel, cât şi pe cel al
comentatorului despre care Noica estima că „merită să fie reeditat sub trei aspecte:
…ca exeget al lui Aristotel; ca reformator filosofic în numele lui Aristotel; şi, în
fine, ca personalitate culturală de o influenţă strălucitoare în sud-estul european” 8 .
Traducerea textului Comentarii la metafizică 9 prezintă, în sine, toate
caracteristicile unei capodopere. Acesta nu vădeşte doar aceleaşi proprietăţi şi
calităţi pe care le regăsim în Introducere în logică, mai evidenţiate şi mai lucrate;
ci este, în plus, mai explicită şi îmbogăţită printr-o introducere substanţială şi
savantă, încă o mărturie a vastei erudiţii, a simţului critic, a formaţiei aristotelice a
filosofului român. Aceasta ţine cont şi de corectările cele mai recente (din epocă)
aşa cum au fost propuse pentru textele lui Aristotel, care sunt ele însele supuse unui
examen critic, şi comportă o bogată bibliografie adusă la zi. Scrisă într-un stil
concis şi sobru, această Introducere, ca şi traducerea operei corydaleene, este fără
de cusur, exceptând câteva imperfecţiuni tipografice (oe în loc de œ, spre exemplu), de
înţeles în lumina circumstanţelor deosebit de dificile de altfel.
1
1, 1 a 1–15, 15 b 37.
2
1, 16 a 1–14, 24 b 12.
3
A1, 24 a 10–B27, 70 b 39.
4
A1, 71 a 1–B19, 100 b 17.
5
Z11, 149 a 2.
6
1, 164 a 20–34, 184 b 8.
7
A1, 980 a 24–∆30, 1025 a 37.
8
Introduction à la Logique, Avant-propos, p. IX.
9
A1, 980 a 24–∆30, 1025 a 37.