revista de filosofie review of philosophy

530
Ion Tănăsescu 6
posibilităţi de răspuns care nu pot fi unificate în cadrul unei singure ştiinţe. Ele
sunt relative la o situaţie anume şi presupun nevoi şi decizii umane ce pot
conduce la perspective articulate lingvistic asupra lumii. Este demn de remarcat
că aceste perspective nu se întemeiază ştiinţific.
Filosofia trebuie să încerce să explice această deschidere, ca şi
caracterul nedeterminat a ceea ce înseamnă lumea pentru om. Având în
vedere acest pluralism al posibilităţilor, filosofia poate să-şi transpună timpul
în idei, fără să poată totuşi să-şi transgreseze epoca, întrucât ea nu este
dirijată de fiinţa fiindului şi întrucât nu poate fi întemeiată prin cunoaşterea
de tip ştiinţific, filosofia trebuie să încerce să deschidă o lume care se expune
într-un limbaj specific filosofic.
În raport cu acest limbaj filosofia singură este competentă. Limbajul ei nu
se suprapune cu alte limbaje în care sunt exprimate perspective raţionale sau
neraţionale asupra lumii. De asemenea, limbajul ei nu constituie un erzaţ pentru
ceea ce este realizat în limbajele specifice ştiinţei, religiei, politicii etc. Un
limbaj filosofic trebuie să preia asupra sa sarcina de a argumenta într-un mod
distinct de cel ştiinţific. Reflectând în mod critic asupra altor perspective asupra
lumii, ea se exclude dintre acestea. Pe calea ei filosofia încearcă să depăşească
pluralismul atâtor posibilităţi în favoarea unei perspective proprii, determinate
filosofic, asupra lumii, perspectivă care este legată de limbajul propus de ea.
Un asemenea pluralism semnifică, aşadar, pentru filosof necesitatea de a
formula o filosofie determinată unică care, în virtutea realizării ei, manifestă
un anumit grad de obligativitate (Verbindlichkeit) atât pentru întemeietorul ei,
cât şi pentru adepţii săi. Aceştia ştiu însă că lumea poate fi expusă şi în alte
moduri decât în cel specific filosofiei lor. Unei asemenea filosofii, care ştie
că nu poate fi decât o filosofie, îi este străină ideea unei obligativităţi
(Verbindlichkeit) universale, valabilă pentru toţi oamenii şi în toate timpurile.
O asemenea filosofie nu uită că lumea poate exista şi în alte moduri şi că ea
poate fi spusă şi în maniere nefilosofice. De aceea dorinţa de a unifica această
lume sau de a o reduce la un anumit temei nu este realizabilă nici pentru un
discurs nefilosofic, nici pentru unul filosofic. O introducere în modul schiţat
aici de a înţelege filosofia am încercat să ofer în prima parte a volumului
Filosofia ne-obligativităţii (Paul Janssen et al. Philosophie der UnVerbindlichkeit,
Konigshausen & Neumann, Würzburg, 1995).
Interviu realizat şi tradus de
Ion Tănăsescu