revista de filosofie review of philosophy

526
Ion Tănăsescu 2
sau Levinas. Pornind din acest punct am încercat să păşesc mai departe în
direcţia unei filosofii postmoderne.
Ce gânditori v-au influenţat în conturarea poziţiei dumneavoastră filosofice
şi care sunt orientările de care simţiţi nevoia să vă delimitaţi?
P.J.: Am fost influenţat, mai înainte de toate, de gânditorii fenomenologi. Pe
primul loc poate fi numit aici Husserl. În decursul timpului influenţa lui
Heidegger a devenit în mod firesc mai puternică. Acest fapt trebuie înţeles în
contextul schimbării petrecute în climatul spiritual de după cel de al doilea
război mondial. Mai târziu am studiat intens fenomenologia franceză, în
primul rând pe Sartre şi Merleau-Ponty, apoi pe Levinas şi Ricoeur. Modul
meu de a filosofa se delimitează de filosofia analitică, de idealism, de
filosofia transcendentală, fie chiar în accepţie husserliană. Filosofia mea este
o filosofie a finitudinii, a temporalităţii şi a istoricităţii. Ea este influenţată
mai mult de Heidegger şi de fenomenologia franceză decât de Husserl.
Filosofia dumneavoastră poate fi considerată o filosofie postmodernă. Ce rol
revine în epoca noastră unei reflecţii filosofice postmoderne precum este reflecţia
dumneavoastră?
P.J.: O filosofie postmodernă trebuie să ia în considerare câteva fapte fundamentale
(grundlegende Gegebenheiten) ale lumii moderne. Acestea i-au fost lui Husserl
parţial necunoscute. El a încercat să rezolve criza raţionalismului timpului său
într-un mod propriu încă filosofiei europene, deci într-un mod europocentrist.
Ca fapte fundamentale ale lumii moderne pot fi considerate: pluralismul
cultural şi dependenţa lumii moderne de înţelegerea celuilalt, toleranţa şi
libertatea faţă de constrângere. Prin ele se manifestă o contrapondere faţă de
tendinţa de unificare promovată de ştiinţă, tehnică şi industrie. Limitele şi
pericolele antrenate de acestea au devenit astăzi frapante. Filosofia postmodernă
meditează asupra acestei situaţii şi trage de aici concluzii care o deosebesc de
filosofia tradiţională de până la Heidegger inclusiv.
În filosofia dumneavoastră problema interpretării ocupă un loc central. Ce
aspecte ar trebui avute în vedere atunci când abordăm această problemă?
P.J.: Hermeneutica modernă înţeleasă ca teorie a interpretării a primit un impuls
hotărâtor prin opera lui Gadamer Adevăr şi metodă. De asemenea, Umberto
Eco a adus de curând o contribuţie semnificativă în acest domeniu. Eu însumi
radicalizez câteva caracteristici esenţiale ale teoriei comprehensiunii
(Verstehen). Prin comprehensiune am în vedere înţelegerea textelor de către
oamenii competenţi într-un anumit domeniu. Sensul şi intenţia (Meinung)
textelor sunt cele care urmează să fie înţelese aici. Cel care înţelege se poate
situa la distanţă sau în apropierea textului sau a autorului. Identitatea de sens a