revista de filosofie review of philosophy

9 Situaţie şi motivaţie în „lumea ca-şi-cum”. O observaţie a lui Husserl despre joc
tot ceea ce funcţionează ca motivaţie „reală” de ordin compensator în acest caz,
dorinţa de „a înscrie un gol” la o partidă de fotbal, tratată ca simplu joc, nu este
nimic altceva decât o dorinţă „ca-şi-cum”. Angajaţi în exerciţiul „ludic” al
competiţiei sportive, noi dorim ca-şi-cum atingerea acestui cvasi-scop care este
golul, şi care în mod real nici măcar nu ar putea funcţiona ca scop al unei dorinţe
omeneşti 28 . „Scopurile” jocului nu sunt nici „scopuri în sine” în sens real şi nici
„mijloace” pentru scopuri de ordin real. Ele sunt „scopuri ca-şi-cum” motivate
exclusiv de contextul ficţional al jocului.
Vedem, din cele câteva analize sugerate aici, că întreaga problematică a
scopului, a contextului şi a acţiunii în genere, îşi găsesc în tema jocului o
configuraţie aparte. Or, în aceste condiţii, poţi desigur să consideri, aşa cum o face
Martina Roesner, că fenomenul „jocului” nu reprezintă în sine decât un „fapt
antropologic” de ordin particular, înţelegând eventual că observaţia lui Husserl
aduce o contribuţie semnificativă la determinarea sa. Altfel spus, poţi urma
sugestia lui Husserl în direcţia unei determinări fenomenologice a jocului însuşi
prin prisma unor concepte precum cel de „situaţie”, „orizont” ş.a.m.d. Ceea ce este
mai important, în schimb, este că analiza husserliană ne dezvăluie în acelaşi timp
un fenomen de contrast remarcabil pentru a urmări, prin comparaţie, însăşi
tematica situaţiei în viaţa activă reală. Înţeles astfel, jocul nu ne mai oferă, ce-i
drept, un „simbol” sau o paradigmă „filozofică”, ci doar un simplu exemplu. Dar
valoarea exemplelor nu ar trebui subestimată în fenomenologie, căci în această
calitate, jocul devine un reper metodic extrem de preţios pentru o întreaga gamă de
studii cruciale. Fenomenologia jocului nu vizează un simplu fenomen local, ci ea
este la fel de importantă pentru o înţelegere a „vieţii active” propriu-zise, pe cât
este, potrivit lui Husserl, de indispensabilă analiza simplei aparenţe pentru o
fenomenologie a „realităţii veritabile” 29 .
28 Acum, fireşte că aceasta este o interpretare idealizantă, căci în realitate, adică în meciurile de
fotbal de la televizor, de pildă, se întrec fotbalişti profesionişti, care nu „joacă” doar „rolul” de fotbalişti,
ci activează profesional într-o competiţie poziţională, având diverse mize reale. Acest lucru nu schimbă
însă cu nimic faptul că, în sine, scopurile „imanente” ale jocului de fotbal sunt „scopuri ca-şi-cum”.
29 Cf. Hua III/1, p. 353: „[...] pentru o fenomenologie a « realităţii veritabile », fenomenologia
simplei aparenţe este la rândul ei absolut indispensabilă.”.
523