revista de filosofie review of philosophy

3 Situaţie şi motivaţie în „lumea ca-şi-cum”. O observaţie a lui Husserl despre joc
(aşa cum, la Hume, amintirea se numără printre « idei » şi nu printre impresii),
2) Cea de-a doua direcţie de semnificaţie se îndreaptă, în schimb, asupra modului de
efectuare; potrivit acestei accepţii, putem să vorbim despre « ficţiuni perceptive »,
dar, în acest sens, amintirile nu mai sunt ficţiuni, aşadar fantezii”.
„Modul de efectuare” la care se referă cel de-al doilea sens al termenului de
„fantezie”, amintit de Husserl, este legat în chip explicit, câteva rânduri mai jos, de
actele „lipsite de credinţă” sau neutralizate. Mai precis 6 , este vorba despre faptul că
actele respective nu sunt efectuate „realmente”, ci doar în maniera modificată a lui
„ca-şi-cum”. Această modificare nu are însă sensul punctual, pe care îl au de pildă
modificările modale – precum trecerea de la o convingere la o îndoială, sau invers, ci
ea priveşte „atitudinea de ansamblu” (Gesamteinstellung) a efectuării actului. Altfel
spus, Husserl distinge între, pe de o parte, o înţelegere a „fanteziei” ca „act
reproductiv” (cu un câmp separat de cel al percepţiei ş.a.m.d.) şi, pe de altă parte, o
concepere a ei ca Einstellung, aşadar ca un mod de situare în fluxul actelor. Acest din
urmă sens este, după cum am văzut, cel care stă la baza ideii de „fantezie perceptivă” –
care nu are, prin urmare, în accepţia ei finală, sensul unei „halucinaţii”, ci pe acela al
unei percepţii efectuate în atitudinea lui „ca-şi-cum” – şi tot el este cel care, aşa cum
vom vedea, va fi pus la lucru şi în conceperea jocului.
Deşi Husserl nu oferă nicăieri o analiză amplă, de detaliu, a „fanteziei ca
atitudine” 7 , caracterizarea pe care o capătă această accepţie în ultimele texte ale
volumului XXIII din Husserliana poate fi sintetizată succint în trei puncte
esenţiale: 1) înţeleasă ca atitudine, fantezia nu se leagă de un act anume (de pildă,
unul „reproductiv”) sau de o componentă de act, ci de „viaţa de act” (Aktleben) 8 în
ansamblul ei, aşadar de modul în care „trăim” în planul actelor sau de modalitatea
în care acestea sunt efectuate 9 . Pentru a desemna acest aspect, Husserl foloseşte
adesea expresii precum „a trăi în planul fanteziei (sau al neutralităţii)” 10 sau „a fi
transpuns pe terenul fanteziei” 11 . 2) „Experienţa ca-şi-cum” pe care o efectuăm în
atitudinea fanteziei presupune, drept corelat esenţial al ei, un „eu ca-şi-cum”,
aşadar un eu-fantazat ce „uită de sine” în cadrul fanteziei 12 . Acest „eu fantazat”
reprezintă subiectul nemijlocit al acelei experienţe în fantezie şi el ajunge să fie dat
prin intermediul unei „reflecţii în planul fanteziei”; de pildă, în momentul în care
îmi imaginez o pădure, de această pădure cvasi-percepută ţine în mod esenţial un
6
Din păcate, relaţia dintre neutralitate şi „conştiinţa ca-şi-cum” – o relaţie cu multiple
întorsături – nu poate fi urmărită aici mai în detaliu.
7
Expresia Phantesieeinstellung este folosită adesea de Husserl începând cu jumătatea decadei
1910–1920. Cf., de pildă, ibidem, p. 513 sau p. 559.
8
Hua XXIII, p. 571.
9
R. Bernet distinge în acest sens între o „viaţă efectivă” (vie effective) şi una „imaginată” (vie
imaginaire); cf. Conscience et existence. Perspectives phénoménologiques, PUF, Paris, 2004, p. 115.
10
De pildă Hua XXIII, p. 515, 520, 529 ş.a.
11 De pildă ibidem, p. 517, 535–535 ş.a.
12 Ibidem, p. 572
517