revista de filosofie review of philosophy

512
Ion Tănăsescu 8
conţinuturile sensibile ale reprezentării perceptive şi cele ale fanteziei, şi că ceea ce
determină de la caz la caz dacă avem de a face cu o reprezentare a fanteziei sau cu
una perceptivă este tocmai modul în care sunt apercepute aceste conţinuturi, mod
fundamentat la rândul lui tocmai pe caracteristicile conţinuturilor (pe intensitatea lor,
pe posibilitatea de a le modifica trăsăturile după voie, de pildă conţinutul unei
reprezentări perceptive nu poate fi modificat în mod arbitrar în aceeaşi măsură în care
poate fi schimbat conţinutul reprezentării fanteziei 26 ). Hotărâtoare este aici, aşadar,
relaţia dintre conţinuturile sensibile şi apercepţia lor. Însă, aşa cum am arătat mai sus
şi aşa cum depune şi Husserl indirect mărturie prin rândurile consacrate reprezentării
improrii a fanteziei la Brentano, acesta din urmă nu a fost preocupat de
reprezentările intuitive ale fanteziei, ci de reprezentările ei improprii (de conceptele
cu nucleu intuitiv), urmărind, printre altele, să corecteze concepţia conştiinţei
comune care gândeşte aceste reprezentări exclusiv pe linia caracterului lor intuitiv.
După cum am spus, aceste concepte trimit în mod esenţial la reprezentările
intuitive ale obiectului pe care ele îl reprezintă în mod impropriu, însă, pe de o
parte, această trimitere nu constituie un mod de apercepţie al conţinuturilor
sensibile, iar, pe de altă parte, şi folosind termenii lui Husserl, apercepţia în
discuţie aici nu este apercepţie a unui conţinut sensibil, ci a unuia abstract. Altfel
spus, introducerea termenului „apercepţie” în interpretarea concepţiei lui Brentano
ne permite să observăm că Husserl reconstruieşte şi dezvoltă teoria lui Brentano la
un nivel pe care acesta nu l-a avut în mod fundamental în vedere, anume la nivelul
reprezentării intuitive a fanteziei, în timp ce nivelul la care Brentano şi-a formulat
în mod expres concepţia a fost cel al reprezentărilor conceptuale.
Privită din perspectiva întregii analize consacrate de Husserl reprezentării
intuitive a fanteziei în cursul din WS 1904/05, se poate spune că această
neconcordanţă nu este deloc întâmplătoare întrucât, aşa cum arată câteva dintre
însemnările lui Husserl despre reprezntările improprii ale fanteziei la Brentano 27 ,
important şi dificil în raport cu reprezentarea fanteziei nu este atât să reprezentăm
obiectul printr-o determinaţie conceptuală a lui, cât să-l prezentificăm intuitiv, mai
precis, pentru a mă referi la o subclasă a reprezentărilor fanteziei adusă constant în
discuţie de Brentano în analiza lui şi la care Husserl se referă şi el pe larg în cursul
menţionat, anume la reprezentarea propriilor fenomene psihice ca fenomene trecute
sau viitoare, sau a fenomenelor psihice străine, importantă din punct de vedere
fenomenologic nu este atât reprezentarea acestor fenomne prin prisma conceptului
lor, ci posibilitatea de a le prezentifica intuitiv în fantezie în mod complet, cu toate
momentele lor constituitive 28 . După Husserl, Brentano a acordat prea puţină atenţie
acestei idei, ceea ce înseamnă practic că, din punctul lui de vedere, Brentano nu a
sesizat importanţa teoretică a reprezentării intuitive în fantezie a fenomenelor
26
Cf. Hua XXIII, p. 93 sq. et 108.
27
Ibid., p. 96.
28
Ibid., p. 96 sq. et 99.