revista de filosofie review of philosophy

IN MEMORIAM
ION POGORILOVSCHI
(1938–2009)
Ion Pogorilovschi s-a născut la 18 februarie 1938, în comuna Rădăuţi-Prut,
judeţul Botoşani, din părinţi de pe ambele maluri ale Prutului (mama, Eleonora
Râşcanu, brodeză, tata, Pantelimon [Pan] Pogorilowschy, agronom). De la vârsta
de doi ani, după ocuparea sovietică a Basarabiei, a trăit în lipsa tatălui şi a
proprietăţii părinteşti, în familia bunicilor. A urmat studii liceale la Dorohoi şi la
Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi – Facultatea de Istorie-Filosofie, Secţia de
filosofie – între anii 1957 şi 1962, în prima grupă de filosofie reînfiinţată după
război. În 1962, obţine licenţa în filosofie, ca şef de promoţie, dar cu un dosar
nefavorabil. În anul şcolar 1962–1963, a fost profesor de filosofie la Liceul
„George Bacovia” din Bacău. În 1963 a obţinut un post de asistent la Universitatea
„Al. I. Cuza” din Iaşi, unde a susţinut până în 1968 seminarii de filosofie şi estetică
la Catedra de filosofie. În aceeaşi perioadă a debutat în „Revista de Filosofie”
(1965) şi şi-a început activitatea publicistică la nou-înfiinţata revistă „Cronica” din
Iaşi, cu un articol despre „obârşia coloanei infinitului”. În 1968 s-a transferat prin
concurs la Institutul de Cercetări Pedagogice din Bucureşti, unde va rămâne până la
desfiinţarea acestuia, în 1982. Fiind implicat în scandalul legat de afacerea
„Meditaţia Transcendentală”, a fost condamnat la „munca de jos”, în perioada
1982–1989, fiind, pe rând, muncitor necalificat la OCL, Fabrica de Mobilă Pipera,
bibliotecar la Întreprinderea de Aparate şi Utilaje pentru Cercetare (IAUC), cadru
didactic în învăţământul special. După 1989, a revenit în cercetare ocupând prin
concurs, în 1991, un post la Institutul de Etnografie şi Folclor „C. Brăiloiu” al
Academiei Române. Este titularizat şi ca membru al Uniunii Scriitorilor din
România. În paralel, a predat cursuri de filosofia culturii, istoria filosofiei antice,
estetică, logică formală şi metafizică la Academia de Muzică din Iaşi, la Institutul
Teologic Romano-Catolic din Bucureşti şi la Facultatea de Artă a Universităţii
„Hyperion”. În 1999, în urma restructurării sectorului de Antropologie culturală de
la Institutul de Etnografie şi Folclor, ajunge prin concurs şi transfer cercetător
principal la Institutul de Filosofie al Academiei Române, în cadrul căruia a
continuat să colaboreze şi după pensionarea sa din anul 2005. S-a stins în dimineaţa
zilei de 6 iulie 2009.
Preocuparea de o viaţă a lui Ion Pogorilovschi, atât în cadrul activităţii
academice, cât şi în anii de restrişte, a fost Brâncuşi, temă care l-a împlinit ca om de
cultură şi cercetător. De la întâlnirea cu „Cocoşul” brâncuşian din anii studenţiei şi
Rev. filos., LVI, 5–6, p. 717–719, Bucureşti, 2009