revista de filosofie review of philosophy

5 Conceptul de fantezie la Brentano şi receptarea lui de către Husserl
conceptual a determinaţilor sensibile care-l constituie, deci prin subsumarea acestor
determinaţii sub noţiunile lor, de pildă reprezentarea „suprafaţa roz a unui cub”
poate fi obţinută pe baza reprezentării intuitive în fantezie a unui cub perceput
acum câteva zile şi ale cărui suprafeţe au fiecare o altă culoare, printre ele şi una
roz 11 ; (b) prin completarea conceptuală a nucleului intuitiv 12 , ca, de pildă, atunci
când, pornind de la un anumit detaliu sensibil asociat de obicei cu o persoană
cunoscută, o piesă vestimentară purtată cu precădere de ea, un obiect pe care-l
foloseşte de obicei, persoana în discuţie este reprezentată în fantezie într-o anumită
situaţie, de pildă răspunzând întrebărilor unei comisii de examinatori 13 . După cum
se observă, ambele procedee de obţinere a determinaţiei abstracte a reprezentării
improprii a fanteziei sunt procedee genetice, ceea ce ne permite să considerăm că
formula brentaniană a reprezentării fanteziei în calitate de „concepte cu nucleu
intuitiv” trimite în ultimă instanţă la faptul că avem de a face cu concepte obţinute,
fie prin abstractizare, fie prin completare, pe baza determinaţiilor sensibile ale unei
reprezentării intuitive a fanteziei, reprezentare bazată, la rândul ei, pe o
reprezentare perceptivă a obiectului. În alte contexte, reprezentările în discuţie sunt
descrise ca reprezentări cu unitate intuitivă, aşadar ca reprezentări al căror conţinut
abstract poate fi atât abstras din şi asociat cu, cât şi exemplificat printr-o
reprezentare intuitivă alcătuită din note care pot fi reprezentate intuitiv laolaltă, de
pildă forma de pătrat şi culoarea roşu în reprezentarea intuitivă a unui pătrat roşu.
Dacă considerăm elementele care alcătuiesc conţinutul unei reprezentări intuitive
în termenii din Deskriptive Psychologie, atunci trebuie observat că unele dintre
aceste elemente nu pot fi separate în mod real, ci doar raţional. Este vorba de acele
elemente numite de Brentano părţi întrepătrunse reciproc, de pildă culoarea şi
întinderea unui obiect perceput vizual 14 , părţi care pot fi considerate în acest
11 Cf. în acest sens GÄ, p. 80; după cum se observă, situarea celor trei exemple la trei niveluri
cognitive diferite: nivelul perceptiv, cel al fanteziei şi cel al reprezentării abstracte pune deja
problema raporturilor genetice dintre ele, raporturi clar implicate în analiza brentaniană a problemei.
12 Fragmentul din manuscrisul lui Brentano care sugerează această posibilitate interpretativă
este următorul: „Ca în atâtea alte cazuri asemănătoare, completările conceptuale nu au fost observate
şi, cu atât mai puţin, [au fost observate] intuiţiile parţiale din care au fost preluate ele.” (completările
din parantezele drepte îmi aparţin; Ps 78/2c, p. 354). Pentru Brentano stările psihice străine, ca şi
stările psihice trecute sau viitoare nu pot fi reprezentate decât indirect, prin intermediul reprezentărilor
improprii ale fanteziei.
13 Nu este necesar ca în această reprezentare comisia sau persoana respectivă să fie
reprezentate figurativ, ci doar nominal şi abstract: persoana prin intermediul numelui ei, nume care
are sau poate avea o intensă coloratură afectivă pentru cel care o reprezintă, în timp ce comisia,
constituită din persoane necunoscute celui care reprezintă, este reprezentată pur conceptual, prin
prisma notelor care revin unui asemenea organism de atestare în situaţia reprezentată.
14 Franz Brentano, Deskriptive Psychologie (DPs). Hrsg. und eingeleitet von R.M. Chisholm
und W. Baumgartner. Hamburg, Meiner, 1980, p. 20; cf. în acest sens studiul fundamental al lui
B. Smith „The Soul and Its Parts II: Varieties of Inexistence” în Brentano Studien IV (1992/93),
pp. 35–53 (trad. Laura Pamfil în „Revista de filosofie”, nr. 1–2 (2002)).
509