revista de filosofie review of philosophy

508
Ion Tănăsescu 4
interpretarea genetică a formulei mai sus enunţate ca fiind una extrem de plauzibilă.
Conform acestei interpretări, reprezentările (conceptele) cu nucleu intuitiv, indiferent
dacă sunt sau nu considerate ca reprezentări ale fanteziei, sunt acele reprezentări care
sunt obţinute printr-un proces de abstractizare care porneşte de la o anumită bază
intuitivă. Contextul adecvat discuţiei acestei probleme este cel al deosebirii dintre
reprezentările individuale, intuitive şi cele universale, abstracte, procesul de
abstractizare fiind cel care face trecerea de la un nivel la altul. În acest sens
Brentano afirmă extrem de clar într-un text despre valoarea reprezentărilor:
„Procesul de abstractizare este cel care ne conduce de la reprezentările intuitive la
reprezentările mai generale. Chiar şi în cele mai abstracte reprezentări poate fi
indicat în mod constant un nucleu intuitiv.” 7 Or, indicarea de care este vorba aici
nu are în vedere faptul că putem ilustra conceptele abstracte prin imagini sensibile 8 ,
ci are în vederea identificarea acelor intuiţii pornind de la care, prin acel proces de
natură genetică care este abstractizarea, se ajunge la noţiunile sub care se
subsumează ele. Din acest motiv, termenul „concepte cu nucleu intuitiv” înseamnă
aici, şi de acest fapt putem fi siguri, concepte obţinute dintr-un material intuitiv,
material provenit fie din datele percepţiei exterioare, fenomenele fizice, fie de cele
ale percepţiei interioare, fenomenele psihice 9 . Conform anumitor pasaje din textul
lui Brentano „reprezentarea improprie a fanteziei ia naştere precumpănitor pe baza
unei intuiţii (a fanteziei) care se aseamănă în mod fundamental acelei intuiţii
proprii (a obiectului)” (adaosurile mele I.T.) 10 . Gânditorul nu o spune explicit, însă
faptul că el nu raportează reprezentarea improprie a fanteziei direct la intuiţia
proprie (reprezentarea perceptivă) a obiectului, ci la o intuiţie care, abia ea, este
raportată la intuiţia proprie a obiectului, arată, practic, că aici avem de a face cu un
lanţ genetic: reprezentarea perceptivă – reprezentarea intuitivă a fanteziei a
obiectului sesizat perceptiv – reprezentarea improprie a fanteziei (conceptele cu
nucleu intuitiv). În cadrul acestui lanţ genetic reprezentarea intuitivă a fanteziei
este obţinută pornind de la bogăţia de detalii a reprezentării perceptive prin
suprimarea unora dintre ele şi prin reţinerea altora şi funcţionează în raport cu
reprezentarea improprie a fanteziei ca nucleu intuitiv al acesteia. Pe baza textului
lui Brentano s-ar putea imagina două căi de obţinere a reprezentării improprii a
fanteziei pornind de la un anumit nucleu intuitiv: (a) prin transpunerea pe plan
7 GÄ, p. 168.
8 Acesta ar putea fi cazul dacă într-un dicţionar definirea omului ca fiinţă raţională ar fi însoţită
de imaginea unui individ care priveşte concentrat în faţă ţinând mâna la cap, gest considerat aici ca
semn al gândirii, iar nu, de pildă, al unei dureri de cap.
9 De pildă, termenul extrem de general „existenţă” este obţinut pentru Brentano din materialul
intuitiv al percepţiei interioare, adică din perceperea propriilor stări psihice, percepere evidentă şi
sigură şi ale cărei obiecte, fenomenele psihice, ne apar exact aşa cum sunt (cf. PsII, p. 52).
10 O reprezentare improprie este numită astfel întrucât nu-şi înfăţişează obiectul în sens propriu,
prin intermediul unei intuiţii a lui, ci în sens impropriu, prin intermediul unui substitut abstract al lui.