revista de filosofie review of philosophy

5 Repere bibliografice 705
este şi noi nu suntem noi. Cine nu are arhei nu face filosofie ca lumea. (...) Ideea ce se plimbă peste lume
nu mai este eu, ci este ideea absolută. La mine este întru, întru el, care se fac odată cu noi. Eu nu mă
cantonez cu întru nici în fiinţă, nici în devenire, ci întru ele”. Iar Şcoala de înţelepciune la 30 de ani nu
are decât doi patroni: Platon şi Hegel. „Când toate bibliotecile vor dispărea, în anul 3000, două cărţi vor
fi citite: Fenomenologia spiritului şi două-trei dialoguri din Plato...” (p. 199)
Volumul ne prezintă o mare diversitate de faţete ale filosofului, greu de cuprins prin „simplul”
studiu al operei. Astfel, Ion Dur comentează despre Noica şi ucenicii săi, Lucia Fetcu despre Lecţia
Domnului Noica, Ion Filipciuc despre Filosoful Constantin Noica la vreme de cutremur, Emilia
Guliciuc despre Memoria unei întâlniri filosofice amânate, Mircea Handoca despre O fascinantă
personalitate, Andrei-Iustin Hossu reface Memorial Constantin Noica, Petru Ioan scrie despre Despre
două întâlniri întâmplătoare, Mircea Lăzărescu face o evocare Noica şi Timişoara, alături de
evocarea literară cu participarea lui Constantin Noica, a Siminei Mezincescu şi a lui Alexandru
Paleologu, semnată de Anca Mateescu. De asemenea, deosebite şi în acest sens sunt faţetele desprinse
din evocarea „impertinentului", seducătorului Constantin Noica de Eugen Simion, precum şi imaginea
lui Noica cel blând, descrisă de Sandra Vulcănescu de Hillerin. Gheorghiţă Geană, în Un ‘Ex Libris’
pentru Constantin Noica, vorbeşte despre faptul că „personalităţile ilustre i-au atras întotdeauna pe
maeştrii artelor plastice”, din această perspectivă, Noica apărând înalt, brahicefal, apolinic, blând,
tandru, carismatic, toate exprimând o profunzime aparte a interiorităţii. (p. 245)
Profunzimea interiorităţii omului, dublată de aceea a filosofului Noica, transpare şi din
Constantin Noica, Scrisori către... de Ileana Mălăncioiu, Securitatea şi Noica de Dora Mezdrea, Cu
Noica despre Dumnezeu şi cei plecaţi de Dan Negrescu, Trei dialoguri cu Constantin Noica, de
Şerban N. Nicolau, Revelaţia Păltinişului de Octavian Nicolae, Obârşia. Grigore Noica, de Nicolae
Şt. Noica, Istoria filosofiei şi metafilosofia în opera lui Constantin Noica, de Laura Pană, Lăutărismul
lui Noica de Ion Papuc, Constantin Noica. De ce nu a fost profesor universitar? de Constantin
Popescu-Cadem, ‘Infidelitatea’ faţă de Filosof” de Alexandru Singer, În căutarea imperioasă a
modelelor cu Domnul Constantin Noica de Anca Sîrghie, De veghe la cumpăna vremurilor de Elena
Solunca, „Învăţătorul” de suflet sau despre sensurile unei astrale întâlniri de Traian Dinorel
Stanciulescu, Întru început a fost rostirea de Alexandru Surdu, Câteva amintiri de Mihai Sora,
Prieten de gând al lui Mircea Vulcănescu de Măriuca Vulcănescu. Fiecare dintre aceste rememorări
reprezintă un reper semnificativ specific şi parte pentru o „călătorie” întru Constantin Noica.
Lucrarea depăşeşte cu mult cuprinderea celui mai ambiţios demers de recenzare. După cum
nici un ambiţios demers de recenzare nu trebuie să fie exhaustiv. Cert este că bogăţia documentelor
este dublată de aceea a ideilor celor „aleşi”, autori în volum, îmbogăţiţi atât de întâlnirea cu
Constantin Noica omul, cât şi de aceea cu opera lui Noica. Pe de o parte, cartea de faţă arată în ce
constă „responsabilitatea” lui Noica, în sensul celor remarcate de Elena Solunca, fiind (ca noi toţi)
răspunzători de-a pururi pentru tot ceea ce îmblânzim (p. 567). Pe de altă parte, dacă această lucrare
i-ar fi pe plac ori nu lui Noica însuşi, parafrazând concluzia lui Alexandru Surdu, putem spune că,
„oricât de vie ne este amintirea lui”, despre Noica trebuie „să spunem că a fost şi chiar că nu se ştie
dacă va mai fi vreodată unul care să-i fie de-o potrivă”. (p. 585)
Henrieta Anişoara Şerban
Laura Pamfil, Noica necunoscut, Cluj-Napoca, Biblioteca Apostrof, Casa Cărţii
de Ştiinţă, 2007, 286 p.
În ultimul deceniu a apărut un nou tip de exegeze ale operei lui C. Noica. Întreprinse de câţiva
tineri cercetători ambiţioşi care stăpânesc cu autoritate instrumentul hermeneutic, asemenea exegeze