revista de filosofie review of philosophy

3 Repere bibliografice 703
Volumul de faţă pune în lumină o trăsătură nobilă de caracter a autorului, şi anume
recunoştinţa, recunoştinţa faţă de cel care a avut rolul şi contribuţia decisivă, majoră la călăuzirea sa
pe povârnişul abrupt, presărat cu tot felul de obstacole, al filosofiei. O recunoştinţă pornită din inimă,
o recunoştinţă lucidă, spusă în fraze calde şi sincere, fără emfază şi fără să aibă nimic de-a face cu
festivismul efemer.
Fără să-şi neglijeze sau să-şi abandoneze pasiunea pentru filosofia şi logica antică, acad. Alexandru
Surdu vine acum cu un volum ce se circumscrie unui alt registru tematic, cel eseistic-memorialistic.
Spre deosebire de scrierile anterioare consacrate logicii, „artileria grea a filosofiei”, cum îi
place Domniei Sale s-o definească, cititorii redescoperă un autor care foloseşte o frază alertă,
incitantă, cu valenţe estetice deosebite. Datorită acestui stil, acad. Alexandru Surdu „topeşte” în
paginile volumului temele majore ale contribuţiei lui Noica la dezvoltarea filosofiei româneşti,
înfăţişându-le în fraze de o expresivitate stilistică rar întâlnite în analiza filosofică.
În momentul când întorci ultima pagină a volumului constaţi, cu părere de rău, că expediţia, întreprinsă
de acad. Alexandru Surdu în universul creaţiei filosofice româneşti a lui Constantin Noica s-a terminat.
Credem că acest volum al acad. Alexandru Surdu va fi urmat de altele în care cititorul va
pătrunde în laboratorul analizei filosofice a lui Noica, atât de bine ştiut şi stăpânit de cel care a păşit
de decenii pe drumul inaugurat de prestigiosul său înaintaş.
Petre Dan-Străuleşti
Modelul cultural NOICA, coord. Marin Diaconu, cuvânt înainte de Eugen Simion,
vol.I, II, Bucureşti, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, 2009, 610 p.
Lucrarea este o mărturie a faptului că, prin opera sa, Constantin Noica iluminează filosofia universală,
dincolo de concretul unei „istorii imposibile”, eliberând spiritul românesc în deplina sa relevanţă.
Cuprinsul bogat al lucrării arată anvergura deosebită a autorului Rostirii filosofice româneşti şi
a modelului cultural pe care îl afirmă în întreaga sa operă. Încă din „Cuvânt înainte” Noica apare mai
mult decât un filosof, „un prozator de idei, un seducător creator de limbaj, în fine, un hermeneut care
scoate dintr-un adverb oarecare sau o banală prepoziţie românească o filosofic de existenţă” (p. 6).
Noica ne îmbogăţeşte cu o gândire mereu actuală, dar dincolo de orice trasee prestabilite. Aşa cum
surprinde Eugen Simion: „(...) încă din tinereţe (din faza Mathesis sau bucuriile simple), Noica a vrut
să construiască un model în cultura românească prin filosofie. Este el însuşi, prin ceea ce scrie, un
creator, un model, un constructor opus adamismului românesc: vrea să ducă lucrurile la capăt (şi în
bună parte reuşeşte, deşi istoria nu 1-a ajutat prea mult), îi place să pună temelii, să pornească proiecte
de anvergură în cultură, să scuture inerţiile şi „nemerniciile” spiritului românesc. (...) Visa, iarăşi, de
foarte tânăr să fie pedagog, să creeze o şcoală liberă, el care, altminteri, nu-1 iubea pe Maiorescu şi,
ca Nietzsche, se îndoia de toţi oamenii de sistem. Voia să aibă în jurul lui un număr de ucenici şi,
după iniţierea lor, să le dea drumul în lume. Circumstanţele nu i-au fost favorabile, dar el a persistat
şi, după ce a ieşit din închisoare, a luat-o de la capăt... Splendid, dovadă că modelul românesc nu este,
cum recunoaştem toţi în momentele noastre de descurajare sau de furie, un anti-model bazat pe
inerţie, amânare, aflarea în treabă şi infinită clevetire... Dimpotrivă, dovedeşte Noica în scrierile lui,
spiritul românesc poate pune lumea în mişcare, poate înfrânge spiritul adamic şi, mai ales, poate
învinge bârfa şi zeflemeaua pentru a ajunge la metafizică... Dacă acceptăm termenul lui Mircea
Vulcănescu, modelul cultural noician se bazează pe un „activism” fundamental al spiritului.” (p. 6)
Modelul Noica ne oferă o exemplară viziune creatoare, fiind în acelaşi timp paradigmatic şi
pedagogic. Este paradigmatic prin exemplaritate şi prin forţa viziunii, prin care se fundamentează
temelii culturale şi filosofice. Modelul este pedagogic prin puterea exemplului, prin efectele acestui