revista de filosofie review of philosophy

O PLEDOARIE PENTRU FARMECUL FILOSOFIEI
CONTEMPORANE
ILIE PINTEA
Ceea ce te frapează dintru început atunci când te apropii de segmentul
contemporan al istoriei filosofiei este mulţimea şi marea diversitate a concepţiilor
filosofice ce-l alcătuiesc. Parcă nici una dintre celelalte perioade ale istoriei
filosofiei nu rivalizează cu a noastră în această privinţă. Din bucuria „vitalistă”
produsă de acest spectacol al bogăţiei şi diversităţii filosofice contemporane te
trezeşte, însă, o întrebare: ce înseamnă „contemporan” în istoria filosofiei? Răspunsul
nu e uşor de dat şi, ca atare, a necesitat multiple discuţii. E mai uşor pentru istoricul
filosofiei să distingă limitele temporale şi caracteristicile unei epoci filosofice care
s-a încheiat, aşa cum e cazul cu primele trei etape ale istoriei filosofiei. Nu e la fel
însă atunci când trebuie să identifici începutul şi caracteristicile unei epoci filosofice
aflate în desfăşurare. De la distanţă, trăsăturile mari, esenţiale, ale unei etape de
gândire se văd mai bine. Pentru a o cunoaşte pe a ta, e necesar un efort critic
superior. Tocmai cu dezbaterea acestei chestiuni începe, firesc, cartea lectorului
universitar doctor Sergiu Bălan Introducere în filosofia contemporană, apărută la
Editura Fundaţiei „România de Mâine”. Lucrarea ca atare reprezintă suportul
tipărit al cursului de filosofie contemporană, pe care autorul îl susţine la Facultatea
de Filosofie, Studii culturale şi Ştiinţe politice a Universităţii „Spiru Haret” şi
constituie debutul său editorial.
Aspectul care suscită în primul rând interesul faţă de această carte este
problematica de ordin metodologic cu care ea se deschide. Cum ştim, istoriografia
marxistă a filosofiei propunea ca moment de start al filosofiei contemporane anul
1871, anul „Comunei din Paris”. Or, asta înseamnă o suprapunere ilicită a istoriei
social-politice peste cea a gândirii, întrucât ele nu merg chiar în acelaşi pas. De
aceea, autorul afirmă că criteriul corect de delimitare între două epoci ale istoriei
filosofiei nu trebuie să fie nici unul exterior (social-politicul) şi nici unul simplist
cronologic. Criteriul acesta poate fi numai unul de ordine internă: o lucrare
filosofică sau o teorie care să fi produs o semnificativă schimbare de macaz în
mersul ideilor filosofice şi care să fi pus capăt epocii moderne a istoriei filosofiei.
Având în vedere că indicarea unui astfel de „moment” ridică mari dificultăţi şi
controverse, Sergiu Bălan consideră că, pentru a dezlega problema începutului
istoriei filosofiei contemporane, sunt posibile două căi: fie să declarăm drept contemporane
Rev. filos., LVI, 5–6, p. 697–699, Bucureşti, 2009