revista de filosofie review of philosophy

696
Opinii despre cărţi 8
metodă filosofică, aşa cum, de fapt este apreciată şi fenomenologia 10 . Cu alte
cuvinte, şi în cazul filosofiei analitice avem de-a face cu o tematică şi o metodă
comune unor gânditori şi şcoli care, chiar dacă nu o fac întotdeauna, deseori au
motive temeinice să revendice autonomia. Se pare că este vorba despre anumite
modalităţi de abordare a problemelor, dar şi de fixarea anumitor exigenţe pentru
discursul filosofic, exigenţe care, uneori merg suficient de departe încât pun în
pericol chiar existenţa filosofiei, cum a procedat Wittgenstein. Oricum, ceea ce
pare să fie comun tuturor – sau, măcar, majorităţii reprezentanţilor filosofiei
analitice – este interesul pentru cercetarea limbajului şi condiţiilor exprimării cu
sens. Chiar dacă, uneori, o astfel de abordare poate eşua într-o pedanterie sterilă,
totuşi nu se poate ignora faptul că analiza conceptelor pare a fi o cale sigură pentru
a evita majoritatea neînţelegerilor filosofice. Oricum, clarificarea condiţiilor în care
un discurs are sens este absolut necesară pentru a evita problemele ce se nasc din
erori lingvistice sau logice. Pe de altă parte, autorul menţionează că filosofia
analitică se constituie ca unitate sincronică şi diacronică prin diferenţierea ei de
filosofia continentală, ceea ce dovedeşte, încă o dată, că există un rol fundamental
al acestui tip de filosofare în cadrul istoriei şi geografiei mentalităţilor, rol ce nu
poate fi trecut cu vederea dacă intenţia declarată a lucrării este aceea de a elabora
nu numai o catalogare a filosofiilor, ci un concept al filosofiei contemporane.
Desigur, în lucrare mai apar tratate şi alte curente şi probleme şi, aşa cum am
precizat mai sus, orice selecţie este, în bună măsură, nedreaptă. Totuşi, este vorba
aici despre a atrage atenţia că, pe lângă necesitatea unei lecturi interpretative a
lucrării lui Sergiu Bălan, se impune şi identificarea cât mai precisă a conceptului de
filosofie contemporană pe care acest autor îl propune. Expunerea unui astfel de
concept nu presupune mai mult decât o evidenţiere a mecanismelor de funcţionare
a sa, iar nicidecum o dublare a afirmaţiilor autorului. Ceea ce a fost clar, însă, este
că un concept există şi că toate elementele pe care autorul le aduce în discuţie se
încadrează în structura pe care însuşi conceptul o propune. Selecţia făcută în cadrul
acestui articol a rezultat tocmai din intenţia de a pune în evidenţă modul în care,
dincolo de naraţiune, filosofia contemporană este, în continuare, „şantierul” pe care
lucrează conceptul. Această unitate a filosofiei contemporane, pe care Sergiu Bălan
o pune în evidenţă, justifică, prin excelenţă, chiar existenţa lucrării de faţă precum
şi menţinerea interesului pentru o abordare istorică a filosofiei.
10 Vezi p. 184.