revista de filosofie review of philosophy

15 „Sens sans «sans»” – absenţa lui Jacques Derrida 671
economice. Doliul ca marcă a traducerii, „en faire son deuil”, dublură acum deja
franco-română (globalizarea poate fi uneori utilă), aici „do(l)iul” ca marcă a
traducerii, „II” roman, la limită inducând lectura „sous rature”, „sous double
rature” (dacă „L’écriture à la lettre ne-veut-rien-dire. Non qu’elle soit absurde
(…), elle tente de se tenir au point d’essouflement du vouloir-dire (…), le jeu de la
différance qui fait qu’aucun mot, aucun concept, aucun énoncé majeur ne viennent
résumer et commander, depuis la présence théologique d’un centre, le mouvement
et l’espacement textuel des différences” 32 ), acel „il” din „deuil”, sub „double
rature”: X, dând din „deuil” „deuX”, cu „il” citit sub chiasm – fără „effacement” în
sens propriu, dar fără faţă şi fără propriu – dacă am dori să citim în continuare.
seriozitate academică, S.V.P.! – operele cărora li se „aplică”. Paradoxul efectului de doliu va sta (cât
nu stă deja) în ecloziunea numitei pleiade de exclusivisme derridiene, monstrând şi demonstrând totul
în legătură cu logica deplasărilor proprii (şi rambursate), fără nici un scrupul suplimentar ataşat
realmente „derridian” autorilor vizaţi, cum ar fi – printre alţii – Platon, Hegel, Heidegger, Nietzsche,
Aristotel, Marx, Mallarmé, Montaigne, Kant, Rousseau, Schmitt, Freud, Cicero, Lacan, Blanchot,
Kierkegaard, Patocka, Walter Benjamin, Husserl, Joyce, Artaud, Genet, Kafka, Celan, Cixous,
Condillac, Nancy, Jabès, Ponge, Bataille, Austin, Sophocle, Benveniste, Schapiro, Lévinas,
Foucault… Să adăugăm, măcar pentru simetrie, şi alţi apropiaţi, ca Jean Hyppolite, Ricoeur,
Althusser, Deleuze, Pierre Klossowski, Lyotard, Michel Serres, Pierre Bourdieu, Michel Deguy,
Gérard Granel, Louis Marin, Pierre Nora, Georges Canguilhem, Suzanne Bachelard, Jean Wahl,
Gérard Genette, Rolph Theidal, Geoffrey Bennington, Évelyne Grossman, René Major, Vladimir
Jankélévitch, François Châtelet, Elisabeth de Fontenay, Jeannette Colombel, Jean-Toussaint Desanti,
René Girard, Lucien Goldman, Roland Barthes, Jean-Pierre Vernant, Élisabeth Roudinesco, Stefano
Agosti… (Şi totuşi, „en France, l’Université fait barrage”, pentru a cita din articolul lui Robert
Maggiori. „Il ne fait pas bon s’avouer «derridien» si on veut faire carrière en faculté!” – Libération,
11 oct. 2004, p. 4. De ce oare ni se pare familiară această situaţie?... „Et quand on est Derrida
lui-même, qu’on a passé sa thèse de doctorat pour pouvoir succéder à Paul Ricoeur, on subit un
véritable tir de barrage” – Ibidem. Ca şi, de pildă, pentru cazul Bon Scott, se va fi înţelegând ce
trebuie traversat în acel „long way to the top”…
32 J. Derrida, Positions, Minuit, Paris, 1972, apud Robert Maggiori, op. cit.