revista de filosofie review of philosophy

504
Alexandru Boboc 14
Întrucât însă „filosofia ca ştinţă, ştiinţă riguroasă, serioasă, chiar riguroasă în
mod apodictic, – un vis visat până la sfârşit” este „în pericol, adică viitorul îi este
periclitat”, este nevoie de „chibzuinţă istorică” 49 .
De fapt, cauzele „crizei” se află nu în ştiinţă, ci „în pierderea semnificaţiei ei
pentru viaţă”, de unde şi nevoia orientării de la „evidenţa logică-obiectivă” la
„evidenţa originară” fundată în „lumea vieţii” 50 . O asemenea raportare devine o
necesitate. Căci „fenomenologia nu este, în ultimă instanţă, decât lămurirea
problematicii lumii vieţii... Pentru prima dată în istoria gândirii, Husserl a făcut o
problemă din ceva ce nu fusese văzut până atunci, deoarece, deşi de la sine înţeles,
se află aşa de aproape încât a fost pierdut din vedere, anume că noi ne aflăm într-o
lume ce ne precede ca un domeniu neluat în considerare de vreo interogare” 51 .
12. În alţi termeni, este ideea unităţii dintre lumea ştiinţei şi „lumea vieţii”,
prin considerarea acesteia din urmă ca problemă filosofică, adică descoperirea
valorii ei pentru configurarea (şi redobândirea) conştiinţei de sine a omului. De aici
şi explicarea unitară a „crizei ştiinţelor europene” şi a „crizei umanităţii europene”
şi soluţia de perspectivă: depăşirea închiderii în raţionalism şi pozitivism prin
salvarea raţionalităţii şi a pozitivităţii totodată, într-o „filosofie universală” care,
împreună cu ştiinţele particulare, constituie „un fenomen parte integrantă a culturii
europene”, mai mult, „creierul de care depinde în funcţionarea ei normală
spiritualitatea europeană sănătoasă, veritabilă” 52 .
Husserl formula astfel un vast program de redresare nu numai a conştiinţei
ştiinţifice, ci a umanităţii europene în genere, proiectând sub specia valorii şi a
acţiunii istorice raţiunea şi filosofia. Aşa cum spunea el însuşi, „umanul (das
Menschentum) omenirii sau al raţiunii solicită astfel o filosofie veritabilă”; însăşi
„criza existenţei umane europene” are ca ieşire „renaşterea Europei din spiritul
filosofiei printr-un eroism al raţiunii” 53 .
Fără îndoială, aceste cuvinte pot sta oricând ca „motto” la un program veritabil
de resemnificare şi reconstrucţie, de centrare valorică a culturilor şi de înscriere a
acestora sub zodia afirmării încrederii în puterea şi măreţia spiritului uman. Iată
destule motive pentru a-l situa pe întemeietorul fenomenologiei în rândul celor ce au
contribuit în mod hotărâtor la ridicarea omului european la conştiinţa de sine şi la
conştiinţa valorii unei Europe unite sub semnul raţiunii şi al valorilor perene.
49
E. Husserl, Die Krisis der europäischen Wissenschaften..., pp. 269, 508, 509, 510.
50
Ibidem, pop. 8, 26.
51
G. Brand, Die Lebenswelt. Eine Philosophie des konkreten Apriori, Berlin, W. de Gruyter,
1971, p. 16.
52
E. Husserl, Die Krisis des europäischen Menschentums und die Philosophie, în: Husserliana,
Bd. VI, 2. Aufl., 1962, p. 338.
53
Ibidem, pp. 338, 347–348.