30.11.2012 Views

revista de filosofie review of philosophy

revista de filosofie review of philosophy

revista de filosofie review of philosophy

SHOW MORE
SHOW LESS

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

646<br />

Mihai Popa 8<br />

operele speciale ale celor doi, Motru şi Bergson, durata şi <strong>de</strong>stinul, opuse timpului<br />

real, abstract, spaţializat, cronologic şi matematic, nu sunt opuse substanţei. Fiind<br />

originare în subiect, <strong>de</strong>stinul şi durata sunt subiective, sunt în măsura în care aparţin<br />

subiectului (ca şi toate celelalte categorii, <strong>de</strong> altfel). Dar, la Aristotel, subiectul este în<br />

realitate, şi nu se opune realităţii: el este „substratul (hypokèimenon), substanţa, adică<br />

realitatea în sine, <strong>de</strong>ci obiectul strict în sensul <strong>de</strong> astăzi” 17 . Destinul, am observat, este<br />

substanţial, <strong>de</strong>şi el se află în subiect, tocmai în acest sens, în care subiectul este<br />

suportul şi sensul realului. Subiectul nu este fenomen, ci substanţă. Timpul trăit,<br />

intuit ca <strong>de</strong>stin sau ca durată, este timpul subiectiv. De fapt, cele două concepte,<br />

<strong>de</strong>stinul şi durata, nu se ating <strong>de</strong>cât parţial ca semnificaţie, însă, prin prisma creaţiei<br />

continue, la Bergson, şi a personificării substanţei energetice, la Motru, <strong>de</strong>finesc<br />

aceeaşi temporalitate interioară. Prin timpul subiectiv nu putem <strong>de</strong>scrie interiorul<br />

lucrurilor, kantian vorbind, dar dacă îl consi<strong>de</strong>răm apriori (şi n-ar mai fi <strong>de</strong>stin şi<br />

durată), ca timp al unei conştiinţe transcen<strong>de</strong>ntale, îi secăm <strong>de</strong>terminaţiile, ar<br />

<strong>de</strong>veni o formă a intuiţiei. Timpul-<strong>de</strong>stin dă seamă <strong>de</strong> subiectul pe care îl propune<br />

lumii, îl creează permanent. Creaţiile subiectului concret, trăite ca <strong>de</strong>stin, exprimate<br />

în durată, nu <strong>de</strong>vin lucruri în sine, ci fapte ale sinelui sau ale istoriei. Transcen<strong>de</strong>ntal<br />

vorbind, sinteza este la nivelul subiectului, dar numai pentru subiect; timpul revine<br />

sensibilităţii, nu trăirii, cu atât mai puţin facilitează cunoaşterea lucrului în sine.<br />

17 Ibi<strong>de</strong>m, p. 173.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!