revista de filosofie review of philosophy

3 Ion Petrovici la Alger
temeinicia profesorului se întovărăşea de minune cu arta academicianului”. Printre
temele abordate în conferinţă, publicaţia enumeră: climatul spiritual al Franţei în a
doua jumătate a secolului al XIX-lea, principalele idei ale doctrinei lui Fouillée,
cauzele gloriei şi ale uitării sale temporare, evaluarea principalilor săi emuli şi
succesori, toate aceste teme fiind „evocate într-o franceză pe cât de savuroasă pe
atât de elegantă” 6 . „Revue de Métaphysique et de Morale” îi solicită filosofului
român comunicarea pe care o publică în numărul din aprilie 1939.
Cea de-a doua conferinţă (despre Émile Boutroux) (19 martie), este astfel
comentată de „L’Echo...”: Profesorul I. Petrovici „a analizat într-o formă şi într-un
stil deosebit de ales, şi cu o perspicacitate care a impresionat auditoriul, şi într-o
franceză căreia îi stăpâneşte toate subtilităţile, lucrările lui Boutroux asupra
filosofiei ştiinţelor şi cu deosebire Contingenţa legilor naturii, Despre ideea de
lege naturală şi Ştiinţă şi religie în filosofia contemporană” 7 . Pentru gânditorul
francez, precizează Petrovici, „legile ştiinţifice se nasc din nevoia de a se adapta
spiritul la natură şi constituie un compromis între spiritul nostru şi realitate. (...)
Orice lege ştiinţifică, în concepţia lui Boutroux, are un aspect condiţional,
ajungând, ca şi Mallebranche, la formula că fenomenele nu sunt altceva decât
ocaziuni pentru alte fenomene” 8 .
Pentru „La Dépêche...”, „... eminentul nostru vizitator ne-a descris mai întâi
cariera sobră, strălucitoare a metafizicianului francez (...) întreprinzând o analiză
metodică a doctrinei, insistând asupra luptei întreprinse de Boutroux contra
determinismului sufocant” 9 . În conferinţă, profesorul Petrovici arată că „prin ideea
de contingenţă, Boutroux cucereşte locul necesar efortului uman în activitatea lui
creatoare şi cuceritoare. Pe măsură ce se ridică în ierarhia ştiinţelor, subliniază
conferenţiarul român, începând cu logica formală şi trecând prin domeniul
matematicii, fizicii, biologiei, ştiinţelor naturale, locul acestei contingenţe creşte
din ce în ce mai mult, până ce devine un aspect capital al realităţii studiate”.
Potrivit acestei concepţii, spune Petrovici, filosoful francez „a studiat raporturile
între ştiinţă şi religie, între care nu găseşte nici un conflict, cele două discipline
fiind corespunzătoare reprezentărilor simbolice, privitoare la funcţiuni diferite şi
deopotrivă necesare spiritului nostru” 10 . Pentru asistenţă, conferinţa a fost un
autentic „studiu strict critic, animat de către eminentul profesor cu reflecţii
personale, care, prin calitatea lor de gândire şi expresie, au sporit omagiul adus lui
Boutroux” 11 . Continuator al filosofiei gânditorului francez, profesorul Petrovici,
6
Cf. „Revista de filosofie”, director C. Rădulescu-Motru, vol. XXIV, nr. 3–4, iulie–decembrie
1939, pp. 415–416.
7
Cf. „Curentul”, nr. 4017, sâmbătă, 8 aprilie 1939, p. 2.
8
Ibidem.
9
Cf. „Curentul”, nr. 4034, marţi, 25 aprilie 1939, p. 2.
10
Ibidem, nr. 4017.
11
Cf. „Revista de filosofie”, nr. 3–4, pp. 415–416.
637