revista de filosofie review of philosophy

ISTORIA FILOSOFIEI ROMÂNEŞTI
AFECTIVITATEA CA PRINCIPIU ONTOLOGIC LA
ŞTEFAN LUPAŞCU
MARIA MICHIDUŢĂ
Abstract. While Th. Ribot showed that along with proper logic, namely the
logic of reasoning, there is a “logic of feelings”, that the affective and rational logic
both have the same status although they operate in different ways, thus trying to grant
affectivity the reality that many centuries of thought disposed of, Stefan Lupascu moves
much further, by converting it into a self-sufficient ontological principle that does not
oppose neither the rational nor the logical, as they do not interact. Absurd as it is,
affectivity possesses a fundamental ontological function: it is the enigmatic catalyst of
logical operations, without which nothing would happen and nothing would exist.
Key words: Ştefan Lupaşcu, Th. Ribot, affectivity, ontological reality, conflict, existence,
becoming.
Un dat ontologic prin excelenţă uman – afectivitatea –
se regăseşte încrustat, după Lupaşcu, în determinaţiile
fundamentale ale Fiinţei.
Angela Botez
Afectivitatea ca arche? La prima vedere o rătăcire naivă care, oricât de
laborioase ar fi conceptele folosite (sau, poate, tocmai de aceea), nu merită atenţia
unui filosof. Ideea e veche de când filosofia dar sămânţa ei, odată aruncată de un
Empedocle, de pildă, nu prea a dat roade, fiind privită de generaţiile următoare de
filosofi cu oarecare condescendenţă şi ocolită cu multă prudenţă.
Identificând fiinţa cu afectivitatea, ne propune, oare, Lupaşcu o reîntoarcere
la izvoare? Într-un anumit sens, da: ontologia sa, deşi inspirată de cele mai
importante descoperiri ştiinţifice ale secolului al XX-lea (în acest sens, Gaston
Bachelard afirma că Lupaşcu „desprinde în mod fericit din microfizică o metafizică
solidă” 1 ) are, aşa cum observa Constantin Noica, ceva din ingenuitatea
presocraticilor: „gândirea lui Ştefan Lupaşcu care e atât de legată de timpul nostru,
1 Gaston Bachelard, Filosofia lui nu, în Dialectica spiritului ştiinţific modern, antologie,
traducere, studiu introductiv şi note de Vasile Tonoiu, vol. I, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
enciclopedică, 1986, p. 368.
Rev. filos., LVI, 5–6, p. 619–633, Bucureşti, 2009