revista de filosofie review of philosophy

614
Florica Diaconu 2
profesorului de filosofie; ca o compensare, a venit să suplinească, un coleg de
matematică, asistentul universitar Dan Barbilian; acesta, văzând cât de nevinovaţi
sunt elevii săi într-ale matematicii, s-a transformat în Ion Barbu, a discutat cu ei
aproape numai literatură şi i-a ajutat – pe unul şi pe altul – să publice poezii într-o
revistă literară a momentului. De menţionat şi că Ion Barbu îl sfătuieşte pe tânărul
Noica să se lase de poezie.
Între toamna lui 1928 şi vara lui 1931, Noica este student al Facultăţii de
Filosofie şi Litere din Bucureşti. Este student şi publicist. Prin Arşavir Acterian
face cunoştinţă cu Mircea Vulcănescu, de curând revenit de la Paris. Pretenii
spirituali de-acum – alături de Acterian, Brezianu şi Vulcănescu – sunt: Petru
Comarnescu, Mihail Polihroniade şi Ionel Jianu. Încă de pe acum se constituie ca o
grupare ceea ce s-a denumit „tînăra generaţie”. Dintre profesorii din facultate –
nume importante, precum: C. Rădulescu-Motru, D. Gusti, Nae Ionescu, Mircea
Florian sau Tudor Vianu – Noica se apropie mai mult de P.P. Negulescu. La
licenţă, prezintă teza Problema lucrului în sine la Kant.
În primăvara lui ’31, Noica reuşeşte să câştige un concurs organizat de
Gruparea Universitară Română pentru Societatea Naţiunilor şi în august se află,
alături de Emil Cioran ş.a., la Geneva; aici, la sediul Ligii Naţiunilor, li se ţin
prelegeri despre structura organizatorică şi obiectivele acestui organism pacifist
internaţional. (Reamintesc că primul concurs de acest gen a avut loc în 1925
şi printre cei instruiţi la sediul Ligii Naţiunilor s-au aflat Mircea Vulcănescu,
Gh. Vlădescu-Răcoasa şi Richard Hillard.)
Între noiembrie 1931 şi octombrie 1932, Noica satisface serviciul militar la
Batalionul 1 Vânători de Munte din Sinaia, oraş de care se va lega prin căsătorie şi
în care va locui până în anii războiului mondial.
Îndată după isprăvirea stagiului militar este numit bibliotecar la Seminarul de
istoria filosofiei şi enciclopedie filosofică, condus de P.P. Negulescu; când şi când, este
folosit şi ca asistent onorific. Tot acum se înscrie la secţia de matematici a Facultăţii de
Ştiinţe şi la secţia de filologie clasică a Facultăţii de Filosofie şi Litere. La matematici
promovează anul I şi, la sfatul aceluiaşi Dan Barbilian, renunţă la studiul sistematic
universitar; iar la filologia clasică nu se prezintă la nici un examen.
În acelaşi timp, face parte din Gruparea de arte, litere şi filosofie „Criterion”,
care şi-a desfăşurat activitatea sub forma simpozionului, a conferinţei şi a
recitalului muzical ori teatral, între octombrie 1932 – decembrie 1933. Noica nu a
rostit nici o conferinţă publică, dar a colaborat la revista „Criterion”, apărută între
octombrie 1934 şi februarie 1935.
Sunt anii când Noica este deosebit de activ publicistic. După debutul cu poemul în
proză O poveste, în „Vlăstarul”, revista elevilor de la Liceul „Spiru Haret”, scrie multe
zeci de articole în „Ultima oră”, „Vremea”, „Credinţa” ş.a.; este redactor la „Dreapta” şi
grupul Ionel Jianu, Petru Petru Comarnescu, Mihail Polihroniade şi Constantin
Noica scoate două numere din revista „Acţiune şi reacţiune” (în 1929 şi 1930).