revista de filosofie review of philosophy

13 Originalitatea sistemului filosofic al lui Constantin Noica 605
toate domeniile existenţei, în cea mai mare măsură, constantă şi eternă, poate fi, de
asemenea, în fiecare moment proaspătă la acelaşi nivel energetic şi continuu
dinamică, fără a fi distructivă; de asemenea, poate fi permanat creatoare, fără a face
paradă de propriile creaţii şi fără a fi exhibiţionistă.
Fiinţele naturale acţionează eficient (ceea ce s-ar putea traduce în plan social
prin „economic”), fără a produce reziduuri neintegrabile, fără a stârni compasiune
sau spaimă (ca în psihologia individuală sau socială), integrându-se fără pretenţii,
fără griji şi fără urme în cursul general al existenţei.
Ele sunt singurele, deocamdată, care pot purta cu sine tot ce le aparţine în
mod nemijlocit: însuşiri, abilităţi, deprinderi. Omul, care are aceeaşi zestre de
instincte, a început să aprecieze, şi el, drept resurse primordiale, posibilităţile şi
aptitudinile proprii, singurele pe care le poate lua cu sine şi le poate folosi oricând,
cum sunt inteligenţa şi inventivitatea, potenţate prin informaţie.
În această problematică putem integra şi consideraţiile lui Noica privitoare în
mod expres la natură şi la relaţia specială a omului cu natura, în zilele noastre. Filosoful
se referă, de pildă, în Modelul cultural european, la supranatura creată prin civilizaţie 32 ,
în epoca noastră, mai ales cu mijlocirea tehnicii. Cu privire la spiritul ingineresc, care a
pătruns până în zonele umane superioare, filosoful apreciază că „ingineria sufletelor”
aşază omul într-o condiţie deopotrivă de supracivilizaţie şi subcultură 33 .
Constantin Noica nu s-a ocupat de cultură numai din punct de vedere teoretic,
deşi a folosit numai instrumente intelectuale pentru preocupările sale culturale. El a
făcut constante eforturi, nu doar pentru sporirea propriilor contribuţii la dezvoltarea
culturii, ci şi pentru valorificarea creaţiei altor filosofi, atât de magnitudine
universală, cât şi de anvergură naţională.
Aceste eforturi, fie că au constat în biografii şi prezentări ale sistemelor
filosofice create de personalităţi din cele mai diverse culturi, însă numai europene,
fie că au reprezentat comentarii, interpretări sau traduceri, au contribuit la
aprofundarea aceluiaşi model cultural european.
Dintre preocupările sale de valorificare a creaţiei filosofice autohtone remarcăm
Introducerea, notele şi comentariile sale la lucrarea lui Mircea Vulcănescu, Pentru o
nouă spiritualitate românească. Dimensiunea românească a existenţei, ediţia îngrijită
de M. Diaconu şi Z. Balinca şi publicată, în 1992, de Editura Eminescu.
Diversitatea şi complementaritatea preocupărilor intelectuale ale filosofului
pot fi ilustrate şi prin anumite aspecte ale activiăţii sale de traducător. Menţionăm,
în acest sens că, pe lângă traducerile şi interpretările sale magistrale şi, în acelaşi
timp, originale, ale diverselor opere filosofice, Noica a întreprins şi traducerea unor
cărţi ca cea a lui H.G. Wells, Omul invizibil. Legat de H.G. Wells, semnalăm că el
a publicat şi lucrări de valoare ştiinţifică pentru domeniul social al cunoaşterii, dar
32 C. Noica, Modelul cultural european, p. 33.
33 Ibidem, p. 14.