revista de filosofie review of philosophy

3 Originalitatea sistemului filosofic al lui Constantin Noica 595
De altfel, filosoful de la Păltiniş a scris chiar un capitol de carte consacrat studierii
comparative a conceptelor legate de viziunea, respectiv metodologia structurală 1 ,
considerate, se vede, componente integrative ale modului de gândire european.
Tipul de scrieri ale lui Noica pe care l-am încadrat în categoria I.3, a
lucrărilor sale de istoria filosofiei, este conectat cu cele situate la nivelul al VI-lea
al ierarhiei nivelurilor de structurare pe care le distingem în creaţia sa.
În ierarhia structurală a sistemului de gândire a filosofului de la Păltiniş,
putem distinge un al doilea nivel, care ilustrează, în cea mai mare măsură, atât
– prezenţa, în opera sa, a două domenii fundamentale de reflecţie filosofică,
cât şi
– originalitatea abordării teoretice a problematicii specifice şi a tratării
hermeneutice a contribuţiilor anterioare din aceste domenii.
II. Al doilea nivel structural în sistemul filosofic al lui Noica include lucrări
care exprimă în cea mai mare măsură originalitatea gândirii şi rostirii sale filosofice,
cum sunt Tratat de ontologie (1981, volumul al II-lea din Devenirea întru fiinţă) şi
De coelo. Încercare în jurul cunoaşterii şi individului (1937);
III. Specificul culturii spirituale româneşti – Pagini despre sufletul românesc,
Spiritul românesc în cumpătul vremii. Şase maladii ale spiritului contemporan sau
Sentimentul românesc al fiinţei;
IV. Cultura filosofică românească în cadrul filosofiei universale şi valorile
culturale româneşti în spaţiul cultural european descriu un alt strat în gândirea şi
scrierea filosofică a lui Noica.
V. Limbajul filosofic şi specificul limbajului filosofic românesc – Rostirea
filosofică românească (1970), Cuvânt împreună despre... (1987);
VI. Metafilosofia sau Filosofia filosofiei. Elemente ale acesteia se regăsesc şi
la nivelul precedent, ca şi la nivelurile anterior semnalate.
Detaliem preocupările de metafilosofie ale lui Constantin Noica, apreciind că
acest tip de scrieri ale sale alcătuiesc o categorie specială, care ilustrează „înălţimea”
gândului său filosofic. Temele principale ale reflecţiilor sale metateoretice se referă, în
opinia noastră, la: gândire, în particular, cea filosofică; conştiinţa filosofică;
filosofia spiritului; filosofie şi cultură; filosofie şi lume.
M.1. Gândirea filosofică este studiată în mai multe ipostaze, şi anume, sub
forma preocupărilor pentru
– logică şi diferitele tipuri de logică (Logica lui Hermes, de pildă);
– actul, respectiv procesul de gândire;
– actul de cunoaştere şi analiza acestuia, afirmarea şi argumentarea
simetriei dintre actul de cunoaştere şi actul etic 2 ;
1
C. Noica, „Schemă, structură, model”, capitol în volumul autorului, Modelul cultural
european, Editura Humanitas, 1993, pp. 35–41.