revista de filosofie review of philosophy

496
Alexandru Boboc 6
În fapt însă, este aceeaşi „reducţie”, dar mereu în revenire, în reintrare în
acţiune, astfel încât am fi îndreptăţiţi să spunem, de pildă, nu a doua reducţie, ci
reducţia a doua oară. La fel ca şi în cazul acelei „dublări” (Verdoppelung) a Eului:
eul ca „eu” şi „euitatea” (Ichheit), care însă nu este un alter ego (un al doilea eu), ci
forma universalităţii pentru tot ceea ce este „eu”.
Cu acest stil de gândire (una a perspectivelor multiple, a pluralităţii) trebuie
să ne obişnuim treptat. Faţă de acesta, Husserl însuşi încearcă să ne apropie: „Orice
experienţă şi orice altă modalitate în care suntem preocupaţi în mod conştient de
obiecte evidenţiază o «orientare fenomenologică», o transpunere într-un proces de
«experienţă fenomenologică». În perceperea curentă suntem orientaţi către
perceput, în amintire spre lucrul amintit, în gândire, la fel, spre gânduri, în
valorizare spre valori, în voire spre scopuri şi mijloace etc. Fiecare dintre aceste
preocupări îşi are astfel «tema» ei. În orice moment însă putem efectua o schimbare
de atitudine ce deviază vederea noastră tematică de la acele lucruri, gânduri, valori,
scopuri etc., spre «modurile subiective» care se schimbă în diferitele chipuri în care
ele «apar», aşa cum sunt ele constituite. De pildă, a percepe un cub de alamă
neschimbată, a-l privi fix, aceasta înseamnă a prinde cu privirea forma lui de cub,
suprafeţele separate, muchiile, colţurile, la fel culoarea sa, strălucirea sa şi restul de
determinări reic-spaţiale şi, în felul acesta, a aduce cubul în cunoaştere. În loc de a
continua în acest mod însă, putem să procedăm fenomenologic, ca, de pildă: în care
dintre multiplele «perspective» cubul perceput se prezintă ca neschimbat, cum el,
acelaşi, ca «lucru văzut de aproape» apare altfel decât ca «lucru văzut de departe»,
ce modalităţi de apariţie oferă el în schimbarea de orientare şi cum, în cursul
perceperii, fiecare determinare în parte se prezintă ca una şi aceeaşi în modurile
multiple de apariţie ce îi aparţin” 16 .
Este punctul de vedere al perspectivelor multiple, prin care sesizarea fenomenologică
se desparte de contemplarea din „atitudinea naturală”, adică de comportamentul
obişnuit, cotidian, nereflectat sau, mai clar, de limbajul conştiinţei comune.
În această a doua „răsturnare coperniciană” (formulă celebră pentru „revoluţia
modului de gândire”, pentru ridicarea la punctul de vedere logico-epistemologic prin
Kant) un rol important îl joacă intenţionalitatea şi „reducţia”. Mai exact spus,
înnoirea o aduce nu atât sesizarea prezenţei şi acţiunii celor două, cât, mai ales,
conştiinţa valorii lor, conceperea lor ca teme centrale, angajate structural în demersul
noii înţelegeri a „subiectivităţii transcendentale”. Căci, se ştie, ideea „reducţiei”, se
Reductions of Edmund Husserl, Phänomenologica 70. M. Nijhoff, The Hague, 1976, p. 5). Prin
„respingerea oricăror presupoziţii ontologice”, „prima reducţie” e menită „a izola conştiinţa de
angajamentele existenţiale”. „A doua reducţie” exclude „presupoziţiile metodologice şi metafizice”,
punând în evidenţă „ego transcendental”, iar „a treia reducţie” elimină presupoziţiile „teleologice”,
este reducţia la „sfera posibilităţilor pure”, în fond, „reducţia la limbaj” şi posibilităţile de semnificare
(Ibidem, pp. 93, 94, 98). Dar despre toate acestea va fi vorba în cele ce urmează.
16
E. Husserl, Der Encyklopaedia Britannica Artikel, Erster Entwurf, în: Husserliana, Bd. IX,
hrsg. von W. Biemel, 1962, pp. 237–238.