Capitolul II - University of Oradea

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ŞI SPORTULUI
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA MEDICINĂ ŞI FARMACIE
ONACA ADRIANA GABRIELA
TEZĂ DE DOCTORAT
STRESUL OXIDATIV ŞI COMPLICAŢIILE
MICROVASCULARE ALE DIABETULUI ZAHARAT
Conducător ştiinţific:
Prof. Univ. Dr. MARIUS MOTOCU
Oradea
2011

CUPRINS
Introducere………………………………………………………………………… 8
Lista de abrevieri ………………………………………………………………….. 11
PARTEA I
STADIUL CUNOAŞTERII
Cap.I. Stresul oxidativ. Cadrul etiopatogenetic ………………………………... 13
1.1. Definitia stresului oxidativ ………………………………………………........ 13
1.2. Acţiunea stresului oxidativ asupra organismului ……………………………... 13
1.3. Metode de determinare a radicalilor liberi ……………………………………. 22
1.4. Sisteme antioxidante ………………………………………………………...... 22
1.5. Acţiunea substanţelor oxidante asupra compuşilor organici:........................... 24
1.6. Concluzii ………………………………………………………………………. 27
Cap.II. Actualităţi privind diabetul zaharat …………………………………… 30
2.1. Definiţia diabetului zaharat …………………………………………………… 30
2.2 Clasificarea şi terminologia actuală a diabetului zaharat ……………………… 30
2.3. Notiuni de fiziopataologie …………………………………………………….. 32
2.4. Complicaţiile cronice ale diabetului zaharat ………………………………….. 32
2.4.1. Clasificarea complicaţiilor cronice …………………………………… 32
2.4.1.1. Boala microvasculară diabetică ……………………………..... 33
2.4.1.2. Boala macrovasculară ………………………………………..... 37
2.4.1.3. Neuropatia diabetică…………………………………………... 37
2.4.2. Fiziopatologia complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat ………….. 40
Cap.III. Implicarea stresului oxidativ în apariţia complicaţiilor
microvasculare ale diabetului zaharat …………………………….......
3.1. Definiţia stresului oxidativ …………………………………………………….. 44
3.2. Mecanismele prin care SO generează complicaţiile microvasculare ale DZ ….. 44
3.2.1. Hiperproducţia de radicali liberi de oxigen …………………………… 49
3.2.2. Reducerea activităţii sistemelor antioxidante ………………………… 54
3.3. Efectele stresului oxidativ în diabetul zaharat ……………………………….. 55
3.3.1. Efectul citotoxic general şi modificări tisulare în diabetul zaharat …... 55
3.3.2. Efectul citotoxic asupra celulelor β pancreatice …………………….... 56
3.3.3. Stresul oxidativ şi retinopatia diabetică ……………………………...... 57
3.3.4. Stresul oxidativ şi boala renală diabetică ………………………........... 59
1
44

3.4. Concluzii ……………………………………………………………………..... 62
PARTEA a II-a
CONTRIBUŢII PROPRII
Cap.IV. Ipoteza de lucru. Obiectivele studiului ………………………………… 65
4.1 Ipoteza de lucru ……………………………………………………………….... 65
4.2. Obiectivele studiului …………………………………………………………... 66
Cap.V. Material şi metodă ……………………………………………………….. 68
5.1 Material ………………………………………………………………………... 68
5.2. Metode de explorare utilizate în studiu ……………………………………….. 70
5.2.1. Investigarea stresului oxidativ ……………………………………........ 70
5.2.1.1. Determinarea produsilor oxidati……………………………..... 70
5.2.1.2. Determinarea capacităţii antioxidante........................................ 71
5.2.2. Investigarea echilibrului metabolic la pacienţii cu diabet zaharat ….... 72
5.2.3. Metode de investigare a prezenţei complicaţiilor DZ ............................. 77
5.3. Metode de prelucrare statistică ………………………………………………… 82
Cap.VI. Rezultate şi discuţii ……………………………………………………… 84
6.1. Echilibrul metabolic şi stresul oxidativ la pacienţii diabetici versus pacienţi
nediabetici ……………………………………………………………………...
6.1.1. Structura loturilor …………………………………………………....... 84
6.1.2. Caracteristicile lotului de diabetici ....………………………………… 88
6.1.3. Complicaţiile diabetului ………………………………………………. 93
6.1.3.1. Complicaţiile microvasculare ………………………………... 93
� Tipul complicaţiilor microvasculare ………………………....... 93
� Durata diabetului şi de tipul complicaţiilor microvasculare ...... 94
� Tipul retinopatiei ……………………………………………… 95
� Durata diabetului şi tipul retinopatiei ……………..................... 96
� Stadiul nefropatiei …………………………………………….. 99
� Durata diabetului şi tipul nefropatiei ……………….................. 100
6.1.3.2. Polineuropatia diabetică …………………………………….. .. 101
6.1.3.3. Complicaţiile macrovasculare ale diabetului şi APP pentru
nediabetici ..................................................................................
6.1.3.4. Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare ale
diabetului ....................................................................................
2
84
102
105
� Durata diabetului în funcţie de asocierea complicaţiilor ……… 106

6.1.3.5. Numărul complicaţiilor ………………………………………. 109
6.1.4. Echilibrul metabolic ………………………………………………….. 111
6.1.4.1. Echilibrul metabolic comparativ diabetici – nediabetici …….. 111
6.1.4.2. Echilibrul metabolic şi tratamentul antidiabetic …………….... 112
6.1.4.3. Echilibrul metabolic şi controlul metabolic ………………....... 114
6.1.4.4. Echilibrul metabolic şi complicaţiile microvasculare ………… 115
� Tipul complicaţiei microvasculare ……………………………. 115
� Tipul retinopatiei ……………………………………………… 117
� Stadiul nefropatiei …………………………………………….. 119
6.1.4.5. Ehilibrul metabolic şi polineuropatia diabetică ……………..... 120
6.1.4.6. Echilibrul metabolic şi complicaţiile macrovasculare ………… 122
6.1.4.7. Echilibrul metabolic şi asocierea complicaţiilor micro- şi
macrovasculare ……………………..........................................
� Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare la pacienţii
fără PNP ......................................................................................
� Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare la pacienţii
cu PNP ........................................................................................
6.1.4.8. Echilibrul metabolic şi numărul complicaţiilor ……………… 126
6.1.5. Profilul lipidic ……………………......................................................... 128
6. 1.6. Evaluarea funcţiei renale …………………………………………….. 131
6.1.6.1. Microalbuminuria şi proteinuria ……………………………… 132
6.1.7. Evaluarea stresului oxidativ …………………………………………… 133
6.1.7.1. Stresul oxidativ comparativ diabetici – nediabetici ………….. 133
6.1.7.2. Stresul oxidativ şi tratamentul antidiabetic …………………… 136
6.1.7.3. Stresul oxidativ şi controlul metabolic ……………………….. 138
6.1.7.4. Stresul oxidativ şi complicaţiile microvasculare ……………… 140
3
123
123
125
� Tipul complicaţiei …………………………………………….. 140
� Tipul retinopatiei …………………………………………….... 142
� Stadiul nefropatiei …………………………………………..... 145
6.1.7.5. Stresul oxidativ şi PNP diabetică …………………………...... 148
6.1.7.6. Stresul oxidativ şi complicaţiile macrovasculare …………….. 150
6.1.7.7. Stresul oxidativ şi asocierea complicaţiilor micro şi
macrovasculare .........................................................................
� Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare la pacienţii fără PNP . 152
152

� Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare la pacienţii cu PNP . 154
6.1.7.8. Stresul oxidativ şi numărul complicaţiilor …………………… 156
6.2. Studiul stresului oxidativ şi a complicaţiilor microvasculare pacienţii cu DZ
tip 1 versus pacienţi cu DZ tip 2 …………………………………………........
6.2.1. Structura loturilor ……………………………………………………… 159
� Distribuţia cazurilor în funcţie de sex ……………………………...... 159
� Distribuţia cazurilor în funcţie de mediu …………………………… 160
� Distribuţia cazurilor în funcţie de vârstă …………………………… 161
6.2.2. Caracteristicile generale ale lotului …………………………….......... 162
� Durata diabetului …………………………………………………… 162
� Controlul metabolic ………………………………………………… 162
6.2.3. Complicaţiile diabetului …………………………………………........ 163
6.2.3.1. Complicaţiile microvasculare ………………………………… 163
4
159
� Tipul complicaţiilor microvasculare ………………………….. 163
� Durata diabetului şi tipul complicaţiilor microvasculare …...... 165
� Tipul retinopatiei ……………………………………………… 166
� Stadiul nefropatiei …………………………………………….. 167
6.2.3.2. Polineuropatia diabetică………………………………….......... 168
6.2.3.3. Complicaţiile macrovasculare ale diabetului ……………......... 168
6.2.3.4. Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare ale
diabetului ..................................................................................
6.2.3.5. Numărul complicaţiilor ……………………………………… 171
6.2.4. Echilibrului metabolic ………………………………………………… 172
6.2.5. Profilul lipidic ………………………………………………………… 174
6.2.6. Evaluarea funcţiei renale …………………………………………… 177
6.2.6.1. Microalbuminuria şi proteinuria ……………………………… 178
6.2.7. Stresului oxidativ ……………………………………………………… 179
6.2.7.1. Stresul oxidativ comparativ diabetici tip 1 – diabetici tip 2 …. 179
6.2.7.2. Stresul oxidativ şi controlul metabolic ………………………. 181
6.2.7.3. Stresul oxidativ şi complicaţiile microvasculare ……………. 183
6.2.7.4. Stresul oxidativ şi complicaţiile macrovasculare ……………. 186
6.2.7.5. Stresul oxidativ şi PNP ………………………………………. 188
6.2.7.6. Stresul oxidativ şi asocierea complicaţiilor micro- şi
macrovasculare .........................................................................
169
190

� Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare la pacienţii
fără PNP .....................................................................................
� Asocierea complicaţiilor micro- şi macrovasculare la pacienţii
cu PNP .....................................................................................
6.2.7.7. Stresul oxidativ şi numărul complicaţiilor …………………... 195
6.3. Corelaţii ale stresului oxidativ cu parametrii studiaţi …………………............. 197
6.3.1. Corelaţii ale MDA cu parametrii studiaţi ……………………………... 197
� Corelaţii ale MDA cu parametrii echilibrului metabolic ..................... 197
� Corelaţii ale MDA cu parametrii profilului lipidic .............................. 198
� Corelaţii ale MDA cu alţi parametrii funcţiei renale ........................... 200
� Corelaţii ale MDA cu microalbuminuria şi proteinuria ....................... 201
� Corelaţii ale MDA cu alţi parametrii ai stresului oxidativ ................... 202
6.3.2. Corelaţii ale proteinelor carbonilate cu parametrii studiaţi ..................... 204
� Corelaţii ale proteinelor carbonilate cu parametrii echilibrului
metabolic ..............................................................................................
� Corelaţii ale proteinelor carbonilate cu parametrii profilului lipidic .... 205
� Corelaţii ale proteinelor carbonilate cu parametrii funcţiei renale ..... 207
� Corelaţii ale proteinelor carbonilate cu microalbuminuria şi
proteinuria ...........................................................................................
6.3.3. Corelaţii ale ceruloplasminei cu parametrii studiaţi .............................. 210
� Corelaţii ale ceruloplasminei cu parametrii echilibrului metabolic … 210
� Corelaţii ale ceruloplasminei cu parametrii profilului lipidic ............. 211
� Corelaţii ale ceruloplasminei cu parametrii funcţiei renale ................. 213
� Corelaţii ale ceruloplasminei cu microalbuminuria şi proteinuria ...... 214
� Corelaţia ceruloplasminei cu proteinele carbonilate ........................... 215
6.3.4. Concluzii ……………………………………………………………... 215
Cap.VII. Concluzii generale …………………………………………………....... 217
Bibliografie ………………………………………………………………….......... 222
5
190
192
204
209

Capitolul I
STRESUL OXIDATIV. CADRU ETIOPATOGENIC
1.1. Definiţia stresului oxidativ
Stresul oxidativ reprezintă perturbarea homeostaziei redox sau totalitatea deteriorărilor
oxidative produse de catre o supraproducţie de specii reactive (SR) ori o diminuare a
capacităţii sistemelor antioxidante (AO) la nivelul celulei sau a întregului organism (38, 39).
În esenţă se produce o dereglare a balanţei prooxidante /antioxidante în favoarea
prooxidanţilor şi în defavoarea antioxidanţilor (Sies 1993).
1.2. Acţiunea stresului oxidativ asupra organismului
Radicalii oxizi exercită asupra organismului două categorii de efecte: benefice şi
nocive (26,,67, 72, 117):
1. Efecte benefice: bactericid în cadrul fagocitozei, stimularea activităţii limfocitelor,
controlul tonusului vascular, stimularea creşterii şi proliferării celulelor, stimularea secreţiei
de eritropoetină.
2. Efecte nocive:distrucţia/ deteriorarea structurilor celulare, transformarea malignă celulară,
îmbătrânirea celulară .
Sub acţiunea stresului oxidativ pot fi afectate mai multe structuri: ADN, lipide,
proteine, glucide.
1.3. Metode de determinare a radicalilor liberi
Determinarea radicalilor liberi este foarte dificilă datorită faptului că ei se găsesc în
concentraţii scazute şi au o durata scurtă de viaţă. (6, 13, 21) Pentru determinare sunt folosite:
- metode indirectede dozare: urmăresc efectele radicalilor liberi asupra diferitelor structuri,
dozând produşii rezultaţi din degradarea acestor substante:
- malondialdehida (MDA)
- proteinele carbonilate
Capitolul II
ACTUALITATI PRIVIND DIABETUL ZAHARAT
2.1. Definiţia diabetului zaharat
Diabetul zaharat este un sindrom complex, heterogen, de tulburări care pot avea o
etiologie diferită, dar care au în comun hiperglicemia asociată cu modificări lipidice şi
proteice majore. Diabetul zaharat nu este o boală în sensul tradiţional al termenului, ci se
apropie mai mult de definiţia unui sindrom, ale cărui componente au ca element comun
hiperglicemia (73, 115, 117).
6

2.4.1.1. Boala microvasculară diabetică
� Retinopatia diabetică
Definiţie şi incidenţa retinopatiei dibetice: Retinopatia diabetică reprezintă una din
cele mai importante complicaţii pe termen lung ale diabetului zaharat. Microangiopatia
retiniană constituie una din principalele semne de afectare vasculară şi reprezintă principala
cauză de orbire a pacienţilor cu diabet zaharat.
Boala renală diabetică
Definiţie: Putem defini boala diabetică renală ca fiind o afectare glomerulară
progresivă, inflamatorie care evoluează pe fondul unui teren diabetic. In prezent termenul de
nefropatie diabetică a fost înlocuit cu cel de boală renală diabetică termen care reflectă mai
bine complexitatea modificărilor care apar la nivel renal în cursul bolii.
2.4.2. Fiziopatologia complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat
Patogenia complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat este complexă şi
multifactorială. Principala cauză în apariţia lor este considerată hiperglicemia cronică.
Aceasta declanşează şi amplifică o serie de mecanisme patogene care vor genera apariţia
complicaţiilor cronice ale diabetului zaharat. Mecanismele declanşate de starea de
hiperglicemie cronică vor avea răsunet în special la nivel vascular (115).
Tulburările metabolice generate de hiperglicemie sunt (16, 20, 28, 34):
a. glicozilarea proteinelor
b. producţie excesivă de radicali liberi ai oxigenului
c. activarea căii poliol
Capitolul III
IMPLICAREA STRESULUI OXIDATIV IN APARITIA
COMPLICATIILOR MICROVASCULARE ALE DZ
3.1. Definiţia stresului oxidativ
Noţiunea de stres oxidativ defineşte existenţa unui dezechilibru între producţia de
antioxidanţi şi radicalii liberi ai oxigenului, dezechilibru produs fie prin scăderea
antioxidanţilor fie prin creşterea radicalilor liberi. (8, 13, 14 )
3.2. Mecanismele prin care stresul oxidativ generează complicaţiile
microvasculare ale diabetului zaharat
Există 4 ipoteze prin care hiperglicemia ar putea induce apariţia complicaţiilor diabetului::
creşterea fluxului căii poliol, formarea crescută a produşilor de glicozilare avansată,
activarea proteinkinazei, creşterea fluxului căii hexozaminei.
7

3.3. Efectele stresului oxidativ în diabetul zaharat
La pacienţii diabetici s-a constatat creşterea peroxidării lipidelor şi scăderea activităţii
enzimelor antioxidante eritrocitare.
Principalele ţinte ale oxidării sunt proteinele, creşterea conţinutului în carbonil al
acestora, prin formarea aldehidelor şi cetonelor este un indicator al stresului oxidativ.
Nivelul plasmatic al proteinelor glicozilate neenzimatic este semnificativ crescut la
pacienţii diabetici comparativ cu persoanele nondiabetice. Acest fenomen se observă încă din
stadiile precoce ale bolii ceea ce înseamnă că modificările structurale ale proteinelor
plasmatice datorate radicalilor liberi apar devreme şi vor duce în timp la apariţia
complicaţiilor în stadiile tardive ale bolii.
Capitolul IV
4.1. Ipoteza de lucru
IPOTEZA DE LUCRU. OBIECTIVE
Interesul crescând faţă de stresul oxidativ şi de implicarea lui în patologie se justifică
prin rolul esenţial pe care îl joacă acesta în aparitia unor leziuni specifice celulare, tisulare sau
de organ denumite generic leziuni oxidative.
In prezent este cunoscut faptul că la pacienţii diabetici, ca urmare a starilor de
hiperglicemie se produce o intensificare a agresiunii oxidative prin autooxidarea glucozei,
formarea produşilor avansaţi de glicozilare. Speciile reactive ale oxigenului apărute ca urmare
a acestor procese vor determina apariţia disfuncţiilor la nivelul endoteliului şi vor induce o
intensificare a proliferării celulelor musculare netede.
Totuşi fenomenul este încă incomplet studiat în prezent. Acest neajuns porneşte de la
faptul că speciile reactive au o durată scurtă de viaţă şi de aici derivă dificultăţile de dozare a
acestori produsi şi dificultatea de a stabilii relaţia dintre acţiunea acestor produşi şi apariţia
unor fenomene patologice
4.2. Obiectivele studiului
1. Studiul comparativ între diabetici şi nondiabetici vizând elementele stresului oxidativ
în funcţie de structura lotului studiat (repartiţia pe sexe, pe mediu de provenienţă,
grupe de vârstă, durata de evoluţie a bolii la pacienţii diabetici, tipul terapiei
antidiabetice urmate şi gradul controlului metabolic obţinut în urma tratamentului).
2. Studiul comparativ DZ tip 1- DZ tip 2 vizând elementele stresului oxidativ în funcţie
de structura lotului studiat (repartiţia pe sexe, pe mediu de provenienţă, grupe de
8

vârstă, durata de evoluţie a bolii şi tipul terapiei antidiabetice urmate şi gradul
controlului metabolic obţinut în urma tratamentului.)
3. Studiul parametrilor stresului oxidativ: ceruloplasmina, malondialdehida şi proteinele
carbonilate, a parametrilor glucidici (glicemia bazală, Hb A1c), a parametrilor lipidici
(colesterol, trigliceride, HDL-Col, LDL-Col).
4. Studiul corelaţiilor existente între parametrii stresului oxidativ şi parametrii glucidici,
lipidici; precum şi între acesta şi prezenţa şi numărul complicaţiilor microvascular
Capitolul V
MATERIAL ŞI METODĂ
5.1. Material
Am inclus în studiu un număr de 200 de pacienţi cu diabet zaharat şi un lot martor
format din 90 de pacienţi fără diabet, fără modificări ale toleranţei la glucoză. Persoanelor din
lotul martor li s-au efectuat aceleaşi investigaţii ca şi celor din lotul de diabetici.
Protocolul de studiu a cuprins pentru lotul pacienţilor cu diabet zaharat următoarele
date: vârsta pacienţilor, sex, mediul de provenientă, durata de evoluţie a bolii, tipul terapiei
administrate, gradul controlului metabolic, complicatiile diabetului şi asocierile morbide,
precum şi parametrii metabolismului glucidic şi lipidic. Parametrii studiaţi: atât la pacienţii
diabetici cât şi la lotul martor s-au determinat parametrii stresului oxidativ evalut prin
determinarea rezultatului activitatii prooxidative asupra structurilor proteice: proteinele
carbonilate, structurilor lipidice: malondialdehida şi a activitatii antioxidante: ceruloplasmina.
5.2. Metode de explorare utilizate în studiu
A. Determinarea produşilor oxidaţi
Determinarea malondialdehidei
Determinarea proteinelor carbonilate
B. Determinarea capacităţii antioxidante
Dozarea ceruloplasminei
Capitolul VI
REZULTATE SI DISCUTII
6.1.7. Stresului oxidativ
Stresul oxidativ comparativ diabetici – nediabetici
Studiul pe care l-am efectuat a urmărit să cuantifice intensitatea stresului oxidativ la
pacienţii diabetici. Am evaluat activitatea prooxidantă folosindu-mă de dozarea unor produşi
rezultaţi din oxidarea lipidelor- malondialdehida, respectiv a proteinelor- proteinele
carbonilate. Activitatea antioxidantă am evaluat-o prin dozarea ceruloplasminei un
9

antioxidant neenzimatic. Datele pe care le-am obţinut prin compararea activităţii prooxidante
şi respectiv antioxidante a pacienţilor diabetici versus nondiabetici sunt în concordanţă cu
datele din literatura de specialitate.
Tabel XXXII. Valorile medii ale parametrilor stresului oxidativ
Parametru
Diabetici
Mp�DS
Nediabetici
Mp�DS
MDA (nmol/ml)
Proteine carbonilate
3,55±0,39 1,90±0,21
(nmol/mg) 2,13±0,22 1,17±0,15
Ceruloplasmina (mg%) 28,95±3,21 34,70±3,85
Între diabetici şi nediabetici există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte valorile
medii ale parametrilor stresului oxidativ (MDA, ceruloplasmina şi proteinele carbonilate).
Astfel, valorile MDA şi a proteinelor carbonilate sunt semnificativ mai mari la diabetici faţă
de nediabetici (p

Ceruloplasmina (mg%)
50,00
40,00
30,00
20,00
10,00
0,00
28,95
�
p=0,024
11
34,70
�
Diabetici Nediabetici
Grafic nr.53. Valorile medii ale ceruloplasminei
Datele obţinute relevă o intensificare a activităţii speciilor reactive cu generarea în
cantităţi crescute a produşilor rezultaţi din agresiunea asupra structurilor proteice şi a
structurilor lipidice şi o activitate redusă a activităţii antioxidante.
Cercetările recente au acordat o atenţie deosebită problemelor legate de stresul
oxidativ şi de implicarea lui în apariţia şi evoluţia diabetului zaharat. Stresul oxidativ, prin
producerea de specii reactive ale oxigenului (SRO) este considerat un factor care stă la baza
dezvoltării rezistenţei la insulină şi disfuncţiei celulelor β. Prin aceste mecanisme stresul
oxidativ este implicat în apariţia alterărilor toleranţei la glucoză şi în apariţia diabetului
zaharat. Speciile reactive ale oxigenului sunt de asemenea implicate în progresia
complicaţiilor diabetului.
Stresul oxidativ şi controlul metabolic
Tabel XXXIV. Valorile medii ale parametrilor stresului oxidativ în funcţie de controlul
metabolic
Parametru
Control metabolic
bun
Control metabolic
mediu
Control metabolic
slab
MDA(nmol/ml) 3,11±0,37 3,66±0,44 4,39±0,53
Prot.carbonilate nmol/mg) 1,82±0,22 2,15±0,24 2,72±0,28
Ceruloplasmina (mg%) 30,38±3,62 28,89±3,44 25,34±3,06
Valorile medii ale MDA sunt mai mari cu cât controlul metabolic este mai slab.
Astfel, dacă la pacienţii cu un control metabolic bun valoarea medie a MDA este 3,11
nmol/mg, la cei cu control mediu este 3,66 nmol/ml (p=0,021), iar la cei cu control slab este
semnificativ mai mare (4,39 nmol/ml) (p

valoarea medie a proteinelor carbonilate este 1,82 nmol/mg, la cei cu control mediu este de
2,15 nmol/mg (p=0,042), iar la cei cu control slab este semnificativ mai mare (2,72 nmol/mg)
(p

Valorile medii ale ceruloplasminei sunt cu atât mai mici cu cât controlul metabolic
este mai slab. La pacienţii cu control metabolic slab ceruloplasmina este semnificativ mai
mică decât la cei cu control metabolic mediu (p=0,02) sau bun (p

În ceea ce priveşte proteinele carbonilate, indiferent de tipul complicaţiilor
microvasculare, valorile sunt semnificativ mai mari la diabeticii tip 1 faţă de diabeticii tip 2
(p

6.2.7.7. Stresul oxidativ şi numărul complicaţiilor
Tabel LXVIII. Valorile medii ale parametrilor stresului oxidativ în funcţie de n complicaţiilor
Parametru
Fără complicaţii
DZ tip 1 DZ tip 2
1 complicaţie
DZ tip 1 DZ tip 2
2 complicaţii
DZ tip 1 DZ tip 2
MDA
(nmol/ml)
3,78�0,39 3,01�0,36 4,02�0,41 3,28�0,36 4,28�0,44 3,41�0,40
Prot.carbonilate 2,12�0,22 1,55�0,20 2,37�0,23 1,98�0,21 2,37�0,23 2,09�0,22
(nmol/mg
Ceruloplasmina
(mg%)
26,98�2,68 32,25�3,36 25,64�2,64 30,00�3,32 25,80�2,66 28,89�3,18
Parametru
3 complicaţii
DZ tip 1 DZ tip 2
> 4 complicaţii
DZ tip 1 DZ tip 2
MDA (nmol/m) 4,55�0,47 3,53�0,39 5,13�0,52 3,69�0,41
Prot.carbonilate
(nmol/mg
2,54�0,24 2,14�0,22 2,79�0,25 2,27�0,22
Ceruloplasmina
(mg%)
25,01�2,84 28,50�3,21 24,13�2,59 27,55�3,08
Valorile MDA sunt cu atât mai mari cu cât numărul complicaţiilor este mai mare,
indiferent de tipul diabetului, semnificativ mai mari la diabeticii tip 1 faţă de diabeticii tip 2.
Proteinele carbonilate înregistrează valori semnificativ mai mici la pacienţii fără
complicaţii faţă de cei cu complicaţii (p4
Grafic nr.128. Valorile medii ale MDA în funcţie de numărul complicaţiilor
5,13
�
3,69
�

Proteine carbonilate (nmol/mg)
3,50
3,00
2,50
2,00
1,50
1,00
0,50
DZ tip 1
2,12
�
1,55
�
2,37 2,37
� �
1,98
�
16
2,09
�
2,54
�
2,14
�
DZ tip 2
Fara complic. 1 2 3 >4
Grafic nr.129.Valorile medii ale proteinelor carbonilate în funcţie de numărul complicaţiilor
Ceruloplasmina (mg%)
40,00
35,00
30,00
25,00
20,00
15,00
32,25
�
26,98
�
DZ tip 1
DZ tip 2
30,00
�
25,64
�
28,89
�
25,80
�
28,50
�
25,01
�
2,79
�
2,27
�
27,55
�
24,13
�
Fara complic. 1 2 3 >4
Grafic nr.130. Valorile medii ale ceruloplasminei în funcţie de numărul complicaţiilor
6.3. Corelaţii ale stresului oxidativ cu parametrii studiaţi
Corelaţii ale MDA cu alţi parametrii ai stresului oxidativ
La pacienţii diabetici creşterea activităţii prooxidante s-a dovedit a fi asociată cu o
reducere a capacităţii antioxidante care ar trebui să protejeze structurile celulare de injuriile
exercitate de radicalii liberi.

Ceruloplasmina (mg%)
40
�� �
��
���
�
� ��
��� �
��
�
�
���
���
� �
�
� ���� � � � �
�
�
��
�
��� ��
�
� �
�
��
�� �� ��
�
�
�
�
�
� �� �
�
�
��
��
��
�
� ��
�
��
�� ��
�
�
� � � �
��
�
��
�
��
��
�
�
�
�� ���
��
�
���
�� �����
��
� �
�
�
�
�
�
�
�
�� ��
��� �
�
�
��
�
�
�
��
��
�
�
�
�
�
�
�
�
�
�� �
��
� �
��
�
�
��
�
�
���
�
�� �
�
� ��
�� ��
�
�
�
35
r=-0,54, p

Capitolul VII
CONCLUZII GENERALE
1. Stresul oxidativ reprezintă o alterare a balaţei între agenţii oxidanti şi cei antioxidanţi.
O înclinare a balanţei înspre agenţii prooxidanţi va declanşa o serie de reacţii care vor
genera injurii la nivelul structurilor micro şi macrovasculare.
2. Complicatiile microvasculare cele mai importante sunt: retinopatia diabetică şi boala
renală diabetică. Există autori care includ în aceste complicaţii şi neuropatia diabetică
datorită faptului că principalul mecanism al apariţiei acestei complicaţii este afectarea
vasa nervorum.
3. Pacienţii diabetici prezintă hiperglicemie cronică, ceea ce va genera o agresiune
oxidativă. Prin autooxidarea glucozei se vor forma produşi de glicozilare avansată. In
urma acestor agresiuni oxidative se produc radicali liberi care vor iniţia mecanisme
fiziopatologice ce vor genera disfuncţii endoteliale, modificări importante care sunt
implicate în apariţia complicaţiilor microvasculare ale diabetului zaharat.
4. Mecanismele prin care stresul oxidativ intervine în apariţia leziunilor vasculare la
pacienţii diabetici sunt: intensificare oxidării LDL, disfuncţia endotelială, inflamaţia
vasculară, activarea proceselor de tromboză.
5. Reducerea activităţii sistemelor antioxidante este consecinta mai multor
mecanisme:Scăderea concentraţiei de glutation, scăderea activităţii
superoxiddismutazei (SOD), deficitul de detoxifiere a componentelor stresului
carbonil, modificarea producerii de NO şi a acţiunii sale
6. Metodele indirecte de determinare a actiunii radicalilor liberi asupra diferitelor
structuri sunt reprezentate de dozarea: malondialdehidei (MDA), a produşilor de
peroxidare lipidica, a proteinelor carbonilate.
7. Capacitatea antioxidanta a organismului poate fi apreciata prin dozarea substantelor
antioxidante de tipul: ceruloplasminei.
8. Actiunea agentilor oxidanti la nivel tisular şi celular va determina declansarea unor
procese fiziopatologice care stau la baza aparitiei leziunilor microvasculare.
9. Loturile studiate au inclus un număr de 200 pacienţi diabetici (179 cu DZ tip 2 şi 21
cu DZ tip 1) şi 90 pacienţi fără DZ şi fără modificarea toleranţei la glucoză. Pentru toţi
pacienţii s-au urmărit parametrii stresului oxidativ (MDA, proteinele carbonilate şi
ceruloplasmina). Pentru pacienţii diabetici a fost studiată prezenţa complicaţiilor
cronice ale DZ şi corelaţia cu elementele stresului oxidativ.
18

10. Între diabetici şi nediabetici există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte valorile
medii ale parametrilor stresului oxidativ (MDA, ceruloplasmina şi proteinele
carbonilate). Astfel, valorile MDA şi a proteinelor carbonilate sunt semnificativ mai
mari la diabetici faţă de nediabetici (p

19. Ca şi în cazul MDA, valorile medii ale proteinelor carbonilate sunt mai mari cu cât
controlul metabolic este mai slab, indiferent de tipul diabetului şi semnificativ mai
mari la diabeticii tip1 faţă de cei tip 2.
20. Valorile medii ale ceruloplasminei sunt cu atât mai mici cu cât controlul metabolic
este mai slab, indiferent de tipul diabetului şi indiferent de controlul metabolic valorile
ceruloplasminei sunt semnificativ mai mici la diabeticii tip 1 faţă de diabeticii tip 2.
21. La pacienţii cu retinopatie MDA este semnificativ mai mare la diabeticii tip 1 faţă de
tip 2 (3,34 faţă de 3,05 nmol/mg) (p=0,014), la cei cu nefropatie de 4,27 faţă de 3,64
nmol/mg (p

28. S- a evidenţiat o corelaţie negativă între ceruplasmină şi trigliceride (r=-0,37), cu cât
intensitatea proceselor antioxidante este mai mică cu atât valorile trigliceridelor serice
au fost mai crescute.
29. Implicarea stresului oxidativ în apariţia complicaţiilor microvasculare ale DZ
sugerează că intervenţia terapeutică asupra acestor mecanisme fiziopatologice fie în
sensul reducerii speciilor reactive fie a creşterii sistemelor antioxidante va avea ca
efect o intârziere a aparitiei şi o limitare a evoluţiei acestor complicatii.
Bibliografie
1. The American Association of Clinical Endocrinologists: Medical guidelines for the
management of diabetes mellitus: the AACE system of intensive diabetes self-
management – 2002 update. Endocrine Practice. 2002;8(Suppl. 1):S40–S82.
2. Burtă L., Burtă O., Micle L, Micle O., Muresan M., Muresan I, Dorofteiu M.: Stresul
oxidativ în bolile medico- chirurgicale, 2003 Ed Univ Oradea, pg 5-33.
3. Ceriello A, Motz E: Is oxidative stress the pathogenic mechanism underlying insulin
resistance, diabetes, and cardiovascular disease? Arteriosclerosis Thrombosis and
Vascular Biology 2004;24: pg 816–823.
4. Cheta D: Preventing diabetes mellitus. Ed Wiley , Chichester , 1999, pg 25-58.
5. Halliwell B, Gutteridge JMC: Free redicals in biology and medicine. 3 rd, Ed Oxford
University Press 2000, pg 22-38.
6. Harrison D, Griendling KK, Landmesser U, Hornig B, Drexler H. :Role of oxidative
stress in atherosclerosis. American Journal af Cardiology, 2003,91; 7A-11A.
7. N Hancu, I A Veresiu: Diabetul zaharat nutritia si bolile metabolice. Ed National 1999
pg 211-304.
8. Ionescu Targoviste Constantin- Tratat de diabet Paulescu, Ed Academiei Române,
Bucuresti 2004, pg 243-244, 755-777, 895-1067.
9. Mogensen CE, Keane WF, Bennet PH, Jerums G, Parving HH Passa P.: Prevención de
la nefropatía diabética con especial referencia a la microalbuminuria. Lancet (ed. Esp.)
1996, pg 201-206.
10. Moncada S. : The vascular endotelium . Ed Springer 2006, pg 222-228
11. Mota Maria : Microangiopatia diabetica-Ed Didactica şi Pedagogica, Bucuresti 2003,
pg33-79, 91-96, 149-174.
12. Motocu M. : Endoteliul vascular în diabetul zaharat . Microangiopatia diabetică-
Practica Med Interna, 1992, nr 3 , pg 25-28.
13. Nadler JL- : Oxidative stress, inflammation and diabetic complications Diabetes
mellitus. Diabetes 2001 ; 38 ,pg 1008-1016.
14. Serafinceanu C.: Boala renala diabetica, Editura Morosan 2002 pg 35-39, 64-73.
15. Soares R, Costa C: Oxidative stress , Inflammations and angigenesis in the methabolic
syndrome. Ed Springer 2007, pg 125-136.
21