96prin intelectualizarea cîmpului muncii, explozia cunoştinţelor şi o schimbare permanentă atuturor aspectelor culturii. Replica la această provocare a lumii <strong>de</strong> azi, cred specialiştii,practicienii cu <strong>de</strong>osebire, nu poate fi <strong>de</strong>cît <strong>de</strong>zvoltarea continuă a individului, educaţia sapermanentă, o politică culturală care să-i permită adaptarea suplă („<strong>din</strong> mers”), dîndu-iposibilitatea să se orienteze în problematica lumii contemporane. Enciclopedismul care acaracterizat omul cultivat în trecut nu mai e posibil. E nevoie să se renunţe la ambiţia <strong>de</strong> adobîndi o cultură şi o cunoaştere care să se dove<strong>de</strong>ască utile întreaga viaţă. Această concepţie secere înlocuită cu o alta care încurajează indivizii să achiziţioneze instrumente, abilităţi, meto<strong>de</strong>noi prin care îşi pot <strong>de</strong>zvolta capacitatea <strong>de</strong> a căuta informaţii, <strong>de</strong> a comunica şi <strong>de</strong> a coopera. Enevoie <strong>de</strong> o nouă politică, <strong>de</strong> o politică <strong>de</strong> satisfacere a nevoilor social-culturale şi educative,permiţînd <strong>de</strong>zvoltarea plenară a fiecărei personalităţi (în procesul muncii sau în timpul liber),uşurîndu-i integrarea armonioasă în comunitatea căreia îi aparţine (Frese, 1970). Asistenţa oferităindividului, cu alte cuvinte, pentru a fi un bun profesionist, familist, cetăţean, îl ajută să-şiînsuşească o nouă artă <strong>de</strong> a trăi, o adaptare neîntreruptă la transformările <strong>din</strong> jur, o „schimbareopusă schimbării”. Educaţia permanentă vizează nu atît sfera instrucţiei (oferirea <strong>de</strong> informaţii),cît posibilitatea <strong>de</strong> a forma, punînd accentul în<strong>de</strong>osebi pe nevoia <strong>de</strong> a avea oameni cît mai bine„educaţi”. Instrucţia, cre<strong>de</strong> filosoful şi pedagogul Gaston Berger, trebuie să ce<strong>de</strong>ze loculeducaţiei care înarmează omul cu entuziasm, luciditate şi curaj. Educaţia permanentă înseamnă<strong>de</strong>ci un continuum care străbate ca un fir roşu întreaga viaţă personală a omului contemporan şipropune o nouă reaşezare a diferitelor componente ale educaţiei într-o structură complexă şiflexibilă totodată – şcoala, instituţiile <strong>de</strong> cultură, mass-media, familia, organizaţiile educative –concurînd, toate, la asistenţa complexă a omului, întreaga viaţă. Important: educaţia permanentăleagă într-un tot educaţia şcolară şi educaţia adulţilor, ea reuneşte şcoala cu viaţa. Din aceastăperspectivă, educaţia adulţilor ne apare nu doar ca o terapeutică a omului adult cu <strong>de</strong>ficienţe <strong>de</strong>instruire, ci ca o continuare a efortului <strong>de</strong> instruire, ca o <strong>de</strong>schi<strong>de</strong>re a fostului elev spre informareşi formare neîntreruptă, în tot timpul vieţii.
975.2. Obiectivele educaţiei permanente.Conceptul <strong>de</strong> educaţie permanentă s-a impus prin anii ’60 ai secolului XX, sub impulsulorganizaţiilor internaţionale ca UNESCO şi Consiliul Europei, interesate să difuzeze i<strong>de</strong>eaofertei <strong>de</strong> şanse egale <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare generală pentru fiecare individ, <strong>de</strong>-a lungul întregii sale vieţişi în toate domeniile, cu scopul <strong>de</strong> a participa plenar la <strong>de</strong>zvoltarea societăţii. O sinteză aliteraturii <strong>de</strong> pînă atunci, datorată lui R.H. Dave (1976), ne propune un inventar al obiectiveloreducaţiei permanente. Ele s-ar grupa astfel:(1) Scopuri convenţionale: a învăţa să citeєti, să scrii, să calculezi, să-ţi conservisănătatea, să dobîn<strong>de</strong>şti o calificare profesională. Aceste scopuri se regăsesc şi în cazul educaţiei<strong>de</strong> tip şcolar.(2) Scopuri ce presupun o nouă situare: ele privesc i<strong>de</strong>alurile relative la <strong>de</strong>zvoltareasocietăţii – lupta pentru pace şi <strong>de</strong>mocraţie, pentru libertatea şi bunăstarea cetăţenilor, pentru osocietate ce conjugă eficacitatea i refuzul alienării.(3) Scopuri <strong>de</strong> importanţă centrală: ele privesc <strong>de</strong>zvoltarea personală, asigurînd o nouăcalitate a vieţii. între acestea: achiziţionarea unui bagaj personal permiţînd tolerarea schimbării;<strong>de</strong>zvoltarea afectivă în conjuncţie cu cea cognitivă; conservarea unui spirit tînăr, caracterizat prinflexibilitate, curiozitate şi creativitate; <strong>de</strong>zvoltarea capacităţii <strong>de</strong> face alegeri responsabile,nelăsînd altora <strong>de</strong>cizia pentru viitorul propriu; angajarea socială; dorinţa <strong>de</strong> a se <strong>de</strong>păşi înpermanenţă; reîmprospătarea continuă a cunoştinţelor, nu <strong>de</strong> dragul acumulării, ci pentru a<strong>de</strong>gaja esenţialul.(4) Scopuri instrumentale: a învăţa pentru a învăţa; a învăţa împreună cu alţii; a <strong>de</strong>zvoltacapacitatea <strong>de</strong> a profita <strong>de</strong> experienţa educativă <strong>de</strong>ja dobîndită; a avea iniţiativa învăţării.Din examinarea obiectivelor <strong>de</strong> mai sus rezultă o constatare: filosofia educaţieipermanente este aceea <strong>de</strong> a trezi, în fiecare individ, nevoia <strong>de</strong> a continua studiul şi formarea,gustul pentru experienţe noi, dorinţa <strong>de</strong> a se auto<strong>de</strong>păşi şi <strong>de</strong> a-şi ameliora calitatea propriei vieţi.Acest mod <strong>de</strong> a înţelege existenţa şi <strong>de</strong> a trăi este sursa unei <strong>din</strong>amici personale, aangajamentului în schimbarea propriei vieţi.Conceptul <strong>de</strong> educaţie permanentă a fost supus în ultima perioadă unei reexaminăricritice (Forquin, 2002; Maubant, 2004). Se consi<strong>de</strong>ră că acest concept are un „caracter nomad”,i<strong>de</strong>ntificat în principalele sale componente tematice şi doctrinale. El propune:a) i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> schimbare şi mutaţie în lumea contemporană, ceea ce înseamnă re<strong>de</strong>finireaobiectivelor fundamentale ale educaţiei;b) asigurarea că sistemele şcolare tradiţionale sînt insuficiente, ceea ce presupune o
- Page 1 and 2:
Universitatea de Stat „Alecu Russ
- Page 3:
3Capitolul I. ÎNTREBĂRI LITIGIOAS
- Page 6 and 7:
6exclusiv pedagogică, ea va deveni
- Page 9 and 10:
9personalităţii, crede el, nu poa
- Page 11 and 12:
11ideologii favorabile modernizări
- Page 13 and 14:
13că educaţia adulţilor oferă a
- Page 15 and 16:
15- Noua concepţie despre educaţi
- Page 17 and 18:
17vede pe sine în prima sa stare c
- Page 19 and 20:
19Trăsătura cea mai evidentă a
- Page 21 and 22:
214) Să evidenţieze metodele de i
- Page 23 and 24:
23acestei idei, în particular, în
- Page 25 and 26:
25Capitolul II. STUDIUL VÎRSTEI AD
- Page 27 and 28:
27crescută să rămînă singuri.O
- Page 29 and 30:
29aveau cariere profesionale şi ca
- Page 31 and 32:
31căsătorii oficiale, majoritatea
- Page 33 and 34:
33poate fi şocul; persoana care a
- Page 35 and 36:
descoperiri susţin oarecum opiniil
- Page 37 and 38:
372) O stabilitate mai mare s-a obs
- Page 39 and 40:
39Ce caracteristici presupune educa
- Page 41 and 42:
41fiecărui om există un anumit ta
- Page 43 and 44:
43- Programa instruirii adulţilor
- Page 45 and 46: 45asemenea de indicat succesele şi
- Page 47 and 48: 47- Foloseşte dialogul, pentru a-i
- Page 49 and 50: 49Capitolul IV. METODE ŞI TEHNICI
- Page 51 and 52: 51dintre ele, fiind certe, ca de al
- Page 53 and 54: 53expunerea de adeziune totală sau
- Page 55 and 56: 55Desfăşurarea cursului magistral
- Page 57 and 58: 57dintre noi ne-am dezvoltat person
- Page 59 and 60: 59îmbinarea cunoscutului cu necuno
- Page 61 and 62: 61vom reuşi să realizăm una din
- Page 63 and 64: 63ele, ci să ajungă la semnifica
- Page 65 and 66: 65înfăţişa cum noi făurim ast
- Page 67 and 68: 67Conversaţia individuală şi în
- Page 69 and 70: 69cursului prin întrebări şi ră
- Page 71 and 72: 71creativităţii (tot proces de ed
- Page 73 and 74: 73(adultului) şi nu simple înregi
- Page 75 and 76: 75realiza prin aceasta sau cum pute
- Page 77 and 78: 77Să presupunem că avem de organi
- Page 79 and 80: 79grupului de formare (K. Levin şi
- Page 81 and 82: 81Obiective specificeObiective gene
- Page 83 and 84: 834.3. Metode de joc ale desfăşur
- Page 85 and 86: 85(2) Jocurile operaţionale ajută
- Page 87 and 88: 874. Învăţarea individuală a ro
- Page 89 and 90: 893. Mersul jocului:- familiarizare
- Page 91 and 92: 91competiţii, imitaţii, interpret
- Page 93 and 94: 93discutat, adultul care învaţă
- Page 95: 95Toate aceste noi provocări pot c
- Page 99 and 100: 995.3. Caracteristicile conceptuale
- Page 101 and 102: 101formă de învăţare, metode ce
- Page 103 and 104: 103Mai decupăm, dintre numeroasele
- Page 105 and 106: 105de cultură generală, „aritme
- Page 107: 10727. Surdu, E., Prelegeri. Pedago