Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

96prin intelectualizarea cîmpului muncii, explozia cunoştinţelor şi o schimbare permanentă atuturor aspectelor culturii. Replica la această provocare a lumii de azi, cred specialiştii,practicienii cu deosebire, nu poate fi decît dezvoltarea continuă a individului, educaţia sapermanentă, o politică culturală care să-i permită adaptarea suplă („din mers”), dîndu-iposibilitatea să se orienteze în problematica lumii contemporane. Enciclopedismul care acaracterizat omul cultivat în trecut nu mai e posibil. E nevoie să se renunţe la ambiţia de adobîndi o cultură şi o cunoaştere care să se dovedească utile întreaga viaţă. Această concepţie secere înlocuită cu o alta care încurajează indivizii să achiziţioneze instrumente, abilităţi, metodenoi prin care îşi pot dezvolta capacitatea de a căuta informaţii, de a comunica şi de a coopera. Enevoie de o nouă politică, de o politică de satisfacere a nevoilor social-culturale şi educative,permiţînd dezvoltarea plenară a fiecărei personalităţi (în procesul muncii sau în timpul liber),uşurîndu-i integrarea armonioasă în comunitatea căreia îi aparţine (Frese, 1970). Asistenţa oferităindividului, cu alte cuvinte, pentru a fi un bun profesionist, familist, cetăţean, îl ajută să-şiînsuşească o nouă artă de a trăi, o adaptare neîntreruptă la transformările din jur, o „schimbareopusă schimbării”. Educaţia permanentă vizează nu atît sfera instrucţiei (oferirea de informaţii),cît posibilitatea de a forma, punînd accentul îndeosebi pe nevoia de a avea oameni cît mai bine„educaţi”. Instrucţia, crede filosoful şi pedagogul Gaston Berger, trebuie să cedeze loculeducaţiei care înarmează omul cu entuziasm, luciditate şi curaj. Educaţia permanentă înseamnădeci un continuum care străbate ca un fir roşu întreaga viaţă personală a omului contemporan şipropune o nouă reaşezare a diferitelor componente ale educaţiei într-o structură complexă şiflexibilă totodată – şcoala, instituţiile de cultură, mass-media, familia, organizaţiile educative –concurînd, toate, la asistenţa complexă a omului, întreaga viaţă. Important: educaţia permanentăleagă într-un tot educaţia şcolară şi educaţia adulţilor, ea reuneşte şcoala cu viaţa. Din aceastăperspectivă, educaţia adulţilor ne apare nu doar ca o terapeutică a omului adult cu deficienţe deinstruire, ci ca o continuare a efortului de instruire, ca o deschidere a fostului elev spre informareşi formare neîntreruptă, în tot timpul vieţii.