Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

95Toate aceste noi provocări pot conduce la reformularea obiectivelor educaţiei adulţilor:de la oferirea unei „a doua şanse” la stăvilirea „cumulului de inegalităţi”. Cînd o întreprinderesau o ramură de activitate este obligată să-şi schimbe profilul sau caută noi pieţe de desfacere,ele trebuie să investească în formarea şi recalificarea personalului, oferindu-i şansa dobîndiriiunei noi competenţe. Întreprinderile din statele puternic industrializate investesc enorm înformarea propriului personal, ca şi în menţinerea salariaţilor la un nivel de profesionalism ridicat.Formarea iniţială nu mai este suficientă, indivizii au nevoie periodic de stagii de informareasupra noilor descoperiri ştiinţifice şi tehnologice. Se înregistrează, în ultimul timp, o nevoieimperioasă de formare, de parcurgere a unor noi experienţe educative. Se estimează, în urmaunor analize socio-economice, că este nevoie de un nou tip de educaţie şi de formare pentru bunafuncţionare a societăţilor şi economiilor. Oferta se îndreaptă însă, în ultima perioadă, îndeosebispre adulţii care nu posedă nici o diplomă şi nu au nici o calificare. Grupurile defavorizate sînttinerii, femeile, imigranţii. O preocupare aparte o constituie de asemenea recuperareaanalfabeţilor. Analfabetismul este încă foarte răspîndit. Un analfabet funcţional şi culturalreprezintă un cost economic şi social enorm. La care se adaugă costul psihologic, princondamnarea individului la şomaj şi la marginalizare.Schimbarea de optică, ca şi cea strategică nu se rezumă însă numai la asistarea celordefavorizaţi. Mutaţiile sînt mai profunde. După ce mult timp s-a dezvoltat independent de altesectoare ale educaţiei, educaţia adulţilor şi-a găsit un loc al său în cadrul unui sistem mai larg.Astăzi, educaţia adulţilor interferează – se observă – cu educaţia permanentă. Oricît de largă arfi sfera educaţiei adulţilor (ne referim la caracterul ei global, integrativ), ea se preocupă doar de oanumită categorie de vîrstă – adulţii. Ideea educaţiei permanente s-a născut din nevoia de aarticula diferite niveluri şi tipuri de educaţie, încît educaţia să devină continuă în timp şi spaţiu(„continuum educaţional”). Fiecare ciclu şcolar constituie o deschidere spre învăţarea continuă,spre autoeducaţie şi vizează atît structurile (care trebuie flexibilizate), cît şi profilurile şiobiectivele educaţionale specifice fiecărui ciclu sau tip de educaţie. Educaţia adulţilor poate fiprivită ca un etaj juxtapus, continuînd procesul educaţional, dar izolată de alte tipuri de educaţie.Educaţia permanentă reuneşte toate tipurile şi nivelurile de educaţie într-o viziune sintetică.Verbul „a articula” este capital, el face să se diminueze pierderile, cu prilejul trecerii de la unnivel la altul de şcolaritate sau de la un stadiu de vîrstă la altul. Educaţia permanentă a integratefectiv şi vîrsta a treia, ea a găsit modalităţi de adaptare a acestei vîrste la cerinţele sociale. Mulţidintre reprezentanţii acestei vîrste obţin succese în acţiuni de protejare a mediului, sprijinireatineretului, oferirea de asistenţă celor suprasolicitaţi.Educaţia permanentă este un răspuns la provocările, la sfidările determinate detransformările rapide din lumea contemporană. Actualele mutaţii ale civilizaţiei se caracterizează