Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

94Educaţia adulţilor este deci cauza întregii societăţi. Ştefan Bârsănescu (1968) o considera, de peaceastă poziţie, ca fiind „etajul al treilea al culturalizării omului, alături de şcoală şi universitate”,adică un proces de formare ideologică şi politică, de extindere a orizontului cultural şiprofesional, de intensificare a vieţii interioare a adultului. Mulţi dintre cercetătorii domeniuluiconsideră că pedagogia este chemată să lichideze discontinuitatea – nejustificată nici teoretic,nici practic-aplicativ – dintre educaţia şcolară şi cea a adulţilor.Ne îndreptăm, crede unul dintre exegeţi, spre o „societate care învaţă”, o societate careinvesteşte cu funcţii importante instituţia educaţiei adulţilor. În rezumat, acestea sînt:– oferă o a doua şansă de a obţine o calificare ce n-a putut fi obţinută în tinereţe;– furnizează un învăţămînt de plăcere, nesancţionat prin diplome;– favorizează dezvoltarea personalităţii prin aprofundarea cunoaşterii de sine;– ridică competenţa profesională;– orientează adulţii spre rezolvarea problemelor importante şi către un nou mod de aproceda;– promovează acţiunea comunitară (Lowe, 1976).Evoluţia condiţiilor economice şi sociale, pe plan mondial, a deschis noi direcţii deacţiune în educaţia adulţilor:– Mondializarea, de exemplu, a intensificat schimburile de informaţie, a acceleratcomunicaţiile. Consecinţa: se cere salariaţilor o mai mare „flexibilitate”, o mai mare capacitatede adaptare la o societate în schimbare.– Evoluţia culturală: graţie difuzării evenimentelor importante (festivaluri, concerte pestadioane, proiecţii de filme în aer liber), formarea continuă a indivizilor a cunoscut o deplasarecătre consumul de masă, către spectacolul pentru grupurile mari. S-au intensificat schimburileîntre culturi, „metisajul cultural” a devenit un fapt cotidian. S-a înregistrat, în acelaşi timp, unrecul al interesului pentru artele „clasice” (literatură, pictură, muzică).Şomajul, flagel ce atinge toate ţările, dar îndeosebi pe cele în tranziţie, are consecinţeimportante pe plan politic, economic, uman. Formarea adulţilor s-a orientat, în consecinţă, sprecursuri de reinserţie profesională şi socială, de la cele de recalificare la cele care oferă individuluicompetenţe complementare.– Şi publicul căruia i se oferă oportunităţi educative s-a diversificat. El poate proveni dininstituţii, dar şi din asociaţii, organizaţii sindicale sau de alte tipuri. Unii sînt consiliaţi sădescopere noi meserii, alţii să se ridice la noi cerinţe. Se oferă cursuri de reconversieprofesională, de lărgire a competenţelor, de formare pe post. Publicul poate fi format dinpersoane la sfîrşit de carieră sau tineri necalificaţi, dar au apărut noi şi noi cerinţe, între acestea,reinserţia excluşilor (analfabeţi, persoane fără calificare).