Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

9personalităţii, crede el, nu poate avea loc dacă procesul interacţional formator-format nu sedesfăşoară într-un climat de încredere, într-o ambianţă de experienţă de grup.În ceea ce priveşte aportul curentului critic, ilustrat de contribuţiile pedagogului brazilian,specialist în pedagogia populară, Paolo Freire, formarea trebuie să devină un act de analizăcritică a problemelor sociale, un instrument de cunoaştere prin abordarea critică a contextului.Educaţia adulţilor nu ar trebui să fie preocupată atît de învăţare, cît de dezvoltarea globală, încare scop are obligaţia să incite indivizii în analize, construind împreună o reflexie asupra lumiiîi asupra lor înşişi. În felul acesta, individul adult se va detaşa de conformismul teoretic care l-amarcat în prima etapă a formării, nu va mai fi influenţat de modele gata livrate. Pentru Freire,educaţia este un act politic, un mod de a regîndi o societate mai puţin perversă, discriminatorie,rasistă etc., un mijloc de a dezvolta o conştiinţă critică şi o atitudine democratică, de a construiun alt fel de context cultural.1.2. Poate fi considerată educaţia adulţilor o concepţie şi o strategie total nouă?Deşi se susţine în mod curent că educaţia adulţilor s-a dezvoltat începînd cu anii ’30 aisecolului XX, de fapt, ea a apărut odată cu omenirea. Chiar lucrările de pedagogie a adulţilor sîntmai vechi decît se crede: în 1851, Ih. Hudson a publicat la Londra cartea intitulată The History ofAdult Education, iar în 1856, Thomas Pole a publicat History ofthe Origin and Progress of AdultSchools. Una dintre primele lucrări de pedagogie a adulţilor este însă Cyropaedia lui Xenofon.Ea este, de fapt, prima carte cunoscută în acest domeniu şi se ocupă de instruirea formală aadulţilor din vechea Persie (Suchodolski, 1977). Chiar dacă nu dispuneau încă de cărţisistematice similare, în India şi China au existat încă din cele mai vechi timpuri programe deeducaţie a adulţilor. Unele dintre ele (în special în China) aveau un caracter internaţional. Înlumea islamică, mai tîrziu, au fost organizate programe „mixte” destinate adulţilor, prinparticiparea universităţilor şi a şcolilor coranice în cadrul unor cercuri de studii, al unorprograme de reflexie filosofică şi religioasă.Se pare că prima tentativă europeană de a crea o instituţie de învăţămînt superior pentruadulţi a avut loc în Anglia, în 1597, odată cu deschiderea unei şcoli care s-a numit GreshamCollege şi care era destinată negustorilor şi artizanilor din Londra. Actul de constituire a acestuicolegiu precizează că disciplinele de studiu şi metodele pedagogice recomandate trebuie să fieadaptate populaţiei vizate şi că obiectivul principal era dezvoltarea personală. Într-un raportcelebru al lui Condorcet, ne informează Viviane de Landsheere, se sublinia, în 1792, necesitateaasigurării a ceea ce noi numim astăzi educaţie continuă. O dată cu prima revoluţie industrială,iniţiativele se multiplică sub formă de şcoli serale, cercuri de studii, organizarea modernă a