Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

66Obiectivul central al conversaţiei individuale şi în grup este transmiterea informaţiei de laun emiţător către un receptor. Numai că, spre deosebire de formele metodei expozitive, la aceastaexistă o permanentă legătură inversă (feed-back), problemele care alcătuiesc răspunsul laîntrebările puse avînd şi ele o structură tip arbore. Datorită evantaiului larg de posibilităţi pe carele are, conversaţia individuală şi în grup este utilizată în cele mai diverse cazuri.Exigenţele cele mai importante se ridică în privinţa celui care o organizează şi conduceconversaţia. Aceasta poate fi făcută atît de către, organizator, cît şi de către specialiştii invitaţianume pentru a răspunde la întrebările grupului. Ca atare, delimitarea clară şi practică a temeicare alcătuieşte filonul central al conversaţiei este de mare importanţă. Desigur, în timpulconversaţiei pot apărea o sumedenie de întrebări colaterale la care refuzul de a răspunde este denatură să blocheze continuarea acesteia. De aici necesitatea cunoaşterii caracteristicilor psihosocialeale grupului sau individului cu care urmează să se poarte conversaţia.De regulă, conversaţia individuală face parte din arsenalul procedeelor şi tehnicilormuncii de la om la om. Aparent, aici nu este nevoie de a şti lucruri deosebite, în afară deproblemele ce-l frămîntă pe unul sau altul din participanţii la activităţile organizate de casa decultură sau căminul cultural, de casele corpului didactic sau universităţile cultural ştiinţifice etc.Pentru a realiza cu acesta un dialog real este nevoie de cîştigarea încrederii, de aflareaposibilităţilor de înţelegere, a modului cum munceşte, a vieţii pe care o duce în familie etc. Pebaza unei informaţii ample, putem, aşadar, să ne apropiem de interlocutorul nostru.O problemă este chiar cum decurge conversaţia. Întrebarea ar fi – de la ce sa pornim, cumsă înnodăm firul conversaţiei? Să presupunem că vrem să realizăm un dialog constructiv cucineva la care observăm unele lipsuri în modul de trăire a vieţii (duce o viaţă neraţională); Temaconversaţiei este tocmai viaţa raţională. Prilejul ne poate fi oferit de o întîmplare petrecută înlocalitatea noastră (îmbolnăvire, accident, conflict, violenţă etc.). Dialogul se poate înfiriparepede asupra cauzelor, pentru ca apoi să ajungem la ce ni s-ar putea întîmpla nouă dacă am faceaceeaşi greşeală. După aceea putem iniţia o discuţie pe fondul problemei vieţii raţionale (cum săne hrănim, cum să muncim raţional, cum să, ne odihnim activ, ce rol are cultura în construireaunei vieţi. raţionale etc.). Concluzia desprinsă vizează posibilităţile ce le avem cu toţii laîndemînă pentru a dezvolta raţionalul în viaţa noastră.Conversaţia în grup urmează şi ea, în linii mari, „paşii” de mai sus. Elementele noi ceintervin privesc mai ales modul de antrenare a grupului la discuţie. Este vorba de incitarea de apune întrebări dar şi de a da răspunsuri, la rezolvarea colectivă a problemelor puse. De aici şinecesitatea ca aceste conversaţii să se poarte în grupuri relativ mici (20-25 de persoanemaximum) durata lor nedepăşind o oră, o oră şi jumătate.