Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

52pregătirea expunerii intră şi modul în care ne imaginăm realizarea expunerii propriu-zise. Aici secer luate în considerare cîteva cerinţe menite să înlăture dificultăţile de ordin logic şi psihologic.Un rol deosebit îl are modul în care debutul expunerii captează atenţia. Putem comparaorice expunere cu zborul unui avion care are faze distincte: decolarea, zborul şi aterizarea. Înacest sens captarea atenţiei este principala operaţie prin care se asigură „decolarea”. Există maimulte procedee şi tehnici de captare a atenţiei. Menţionăm mai ales cerinţa ca auditoriul săparticipe de la început la naşterea noului, cu puternice caracteristici în atragerea atenţiei. Deasemenea se ştie că orice conferenţiar are de la început din partea auditoriului un anumit credit.Captarea atenţiei se realizează, în bună măsură, prin convingerea imediată a auditoriului căacesta răspunde creditului care i se acordă. Din analiza modului în care se face captarea atenţiaauditoriului se poate stabili, desigur, cu un oarecare grad de aproximaţie, drumul critic.Un astfel de drum critic este doar orientativ. Importantă este succesiunea operaţiilor princare reuşim să captăm atenţia auditoriului; După cum reiese şi din cele de mai sus, nu putem faceo unitate a atenţiei şi a voinţei, dintre conferenţiar şi auditoriu decît în măsura în care subiectulexpunerii conţine astfel de posibilităţi. De aici, două cerinţe de seamă: cunoaşterea nevoilorculturale, profesionale etc. reale ale auditoriului şi buna stăpînire a tehnicilor de realizare aexpunerii.O expunere cu şanse mari de reuşită este cea care ia în considerare dificultăţile care potinterveni în procesul de comunicare. Este vorba de dificultăţi psihologice sau de dificultăţiprivind înţelegerea, receptarea sau asimilarea informaţiilor transmise. Chiar existenţa unei sălicare să faciliteze comunicarea este o chestiune foarte importantă, ca de altfel şi modul în careconferenţiarul are posibilităţi de comunicare cu fiecare participant la expunere. Ca atare, din salăeste bine să lipsească tot ceea ce ar putea să atragă atenţia.Între dificultăţile psihologice, cele de ordin emoţional, fireşti pentru orice om, sunt binecunoscute. În acest sens, numai după o activitate îndelungată cel care realizează o expunere poatesă evite cu uşurinţă emoţiile inerente oricărei întîlniri cu publicul. Pentru atenuarea factoruluiemoţional se pot utiliza însă şi unele tehnici de relaxare (de exemplu, se freacă timp de 2-3minute, alternativ, fruntea, tîmplele şi ceafa etc.). În alte cazuri se constată diminuareaemotivităţii dacă anterior a avut loc o discuţie în contradictoriu. Emotivitatea însă este multdiminuată mai ales atunci cînd cunoaştem bine problema tratată şi auditoriul căruia ne adresăm.Nu trebuie pierdute din vedere nici dificultăţile expresiei propriu-zise: vocabularul, ideile,vocea. Astfel, respiraţia se cere să fie scurtă, neobservată, ritmul expunerii adecvat ideilor care setransmit, evitîndu-se, pe cît posibil, o mimică neexpresivă, gesturile dezordonate şi pronunţiadefectuoasă; acestea pot constitui serioase motive pentru distragerea atenţiei. De asemenea, nutrebuie uitat în tot timpul expunerii, că sentimentele se transmit şi deci atitudinea celui care face