Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ... Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

tinread.usb.md
from tinread.usb.md More from this publisher
12.07.2015 Views

50deprinderi în cadrul activităţilor cu adulţii ne-a dus la constituirea unei structuri logicopsihologicea acestei metode.Aceasta argumentează faptul că formele expozitive au la bază structura procesului decomunicare de care trebuie să ţinem seamă. Ca atare, ea se înfăţişează cel mai adesea sub formaexpunerii sau prelegerii cu ajutorul cărora o persoană A (specialist, bun cunoscător al unuidomeniu, posesorul unei experienţe valoroase într-un domeniu dat etc.) transmite unui auditoriu(B), interesat de conţinutul ideilor pe care emiţătorul A le înfăţişează. Demn de reţinut aici maieste şi faptul că metoda expozitivă cuprinde un ansamblu de strategii ce se cer avute în vedere decătre toate formele concrete sub care se înfăţişează. Dar mai întîi cîteva reguli care stau la bazaacestora:(a) Nici o idee să nu fie prezentată fără fapte şi nici un fapt fără idee. Acesta în pedagogiaclasică poartă numele de principiul intuiţiei sau îmbinării concretului cu abstractul.(b) Oricare ar fi modalitatea de prezentare, ea să cuprindă o introducere în problemarespectivă, un conţinut al problemei şi o concluzie. Astfel spus, o sistematizare riguroasă care săpermită înţelegerea şi însuşirea eficientă a ideilor transmise.(c) Auditoriul să afle repede despre ce se va vorbi, în ce scop, cum, ce cale se va utiliza.Modalitatea mai poartă numele şi de principiul liniilor de perspectivă.(d) Oricare ar fi forma concretă a metodei expozitive, cel care o utilizează se cere să aibăîn vedere ce interesează auditoriul, ce le trezeşte mai mult interesul, ce este mai important, ceriscă să şocheze sau să distragă atenţia, ce pot asculta cu atenţia încordată, ce riscă să uite etc. Deasemenea este bine să mai avem în vedere că niciodată calitatea desfăşurării ei nu poate depăşicalitatea pregătirii, iar volumul de muncă cerut pentru o bună pregătire a metodei expozitive estede 10 ori mai mare decît timpul de desfăşurare.Din prezentarea diferitelor forme concrete sub care se înfăţişează metoda expozitivă vorreieşi şi alte elemente. De aceea, : în continuare vom prezenta cîteva forme în care se înfăţişeazăaceastă metodă.Expunerea. Activitatea cu adulţii utilizează în mod frecvent expunerea pe diferite temede interes major. Atît cei ce frecventează casele corpului didactic, casele de cultură sau cămineleculturale, cît şi diferitele activităţi de perfecţionare sau reciclare apreciază că, acest mod dedesfăşurare a muncii educative ocupă un loc important în ansamblul metodelor folosite îneducaţia adulţilor. Am observat totuşi o diferenţiere în modul de desfăşurare a unor expuneriplecînd de la conţinut, auditoriu şi scopurile propuse. Astfel se întîlnesc expuneri pe temeartistice sau ştiinţifice care îşi propun să dezvolte nivelul de cunoaştere şi atitudine, împreună cualte mijloace (film, diapozitive etc.), dar şi organizate într-un ansamblu, precum cursurile pe oanumită durată determinată. În linii mari toate acestea sunt, de fapt, expuneri; totuşi diferenţele

51dintre ele, fiind certe, ca de altfel şi rosturile lor, ne-au determinat să le prezentăm pe fiecare înparte.Deşi pare la îndemîna oricui să realizeze o reuşită expunere, totuşi considerăm demne deluat în seamă cîteva cerinţe de bază. Printre ele se numără aceea că expunerea să se refere la osingură idee centrală căreia îi sunt subsumate idei subordonate sau adiacente. Este vorba deprezenţa unei structurări de tip arbore. Adică se procedează fie inductiv (de la fapte spresemnificaţia acestora), fie deductiv (de la semnificaţii spre fapte), iar organizarea să fie făcută pemăsura gîndirii fiecăruia dintre noi.Organizarea logică se cere să conţină şi alte elemente cum sunt:a) să definească cu precizie subiectul expunerii încă din primele minute;b) să opereze cu fapte indubitabile (de regulă 6-7) pentru a susţine ideea centrală;c) să expună demonstrînd, pe baza faptelor care interesează auditoriul;d) să nu dureze mai mult de 40-45 de minute;e) să răspundă prin conţinutul său concis la întrebările: cine, pentru ce, cum, care suntfaptele, care e problema, cum se rezolvă, unde se rezolvă, cînd şi cine o rezolvă.Condiţiile, criteriile şi obiectivele ce se cer în realizarea unei expuneri sunt numeroase.Una din fazele importante ale expunerii este pregătirea. Cînd ne referim la aceasta avem învedere trei elemente distincte:a) pregătirea ideilor care urmează să le expunem, să le transmitem auditoriului;b) pregătirea materialului, adică a suporturilor materiale cu ajutorul cărora vom ilustradiferitele fapte pentru a susţine o idee sau alta (planşe, grafice, diapozitive, secvenţe din diferitefilme etc.);c) pregătirea psihologică, atît a celui care expune, cît şi strategia de captare a atenţieipublicului şi de creare a condiţiilor subiective pentru buna desfăşurare a expunerii.La rîndul ei, pregătirea ideilor cuprinde o suită de operaţii cum sunt: documentarea, princare se realizează conturul subiectului ce urmează a constitui nucleul expunerii, alegerea celormai interesante idei, ordonarea logică, alegerea materialelor ilustrative etc. Important de remarcateste şi faptul ca întregul proces de pregătire să se desfăşoare şi din perspectiva opoziţiei posibilefaţă de ideile sau informaţiile ce vor alcătui expunerea propriu-zisă.Pregătirea materială are în vedere notele după care se va face expunerea, precum şisursele bibliografice utilizate. În prepararea notelor se cere făcută mai întîi alegerea firuluiconducător, apoi gruparea ideilor de probleme, elaborarea unui plan al discursului şi alvocabularului ce urmează a fi utilizat. La acestea se mai adaugă, evident, alegerea locului dedesfăşurare a expunerii şi modul în care vor fi aşezaţi în spaţiu participanţii. Tot în operaţiile de

51<strong>din</strong>tre ele, fiind certe, ca <strong>de</strong> altfel şi rosturile lor, ne-au <strong>de</strong>terminat să le prezentăm pe fiecare înparte.Deşi pare la în<strong>de</strong>mîna oricui să realizeze o reuşită expunere, totuşi consi<strong>de</strong>răm <strong>de</strong>mne <strong>de</strong>luat în seamă cîteva cerinţe <strong>de</strong> bază. Printre ele se numără aceea că expunerea să se refere la osingură i<strong>de</strong>e centrală căreia îi sunt subsumate i<strong>de</strong>i subordonate sau adiacente. Este vorba <strong>de</strong>prezenţa unei structurări <strong>de</strong> tip arbore. Adică se proce<strong>de</strong>ază fie inductiv (<strong>de</strong> la fapte spresemnificaţia acestora), fie <strong>de</strong>ductiv (<strong>de</strong> la semnificaţii spre fapte), iar organizarea să fie făcută pemăsura gîndirii fiecăruia <strong>din</strong>tre noi.Organizarea logică se cere să conţină şi alte elemente cum sunt:a) să <strong>de</strong>finească cu precizie subiectul expunerii încă <strong>din</strong> primele minute;b) să opereze cu fapte indubitabile (<strong>de</strong> regulă 6-7) pentru a susţine i<strong>de</strong>ea centrală;c) să expună <strong>de</strong>monstrînd, pe baza faptelor care interesează auditoriul;d) să nu dureze mai mult <strong>de</strong> 40-45 <strong>de</strong> minute;e) să răspundă prin conţinutul său concis la întrebările: cine, pentru ce, cum, care suntfaptele, care e problema, cum se rezolvă, un<strong>de</strong> se rezolvă, cînd şi cine o rezolvă.Condiţiile, criteriile şi obiectivele ce se cer în realizarea unei expuneri sunt numeroase.Una <strong>din</strong> fazele importante ale expunerii este pregătirea. Cînd ne referim la aceasta avem înve<strong>de</strong>re trei elemente distincte:a) pregătirea i<strong>de</strong>ilor care urmează să le expunem, să le transmitem auditoriului;b) pregătirea materialului, adică a suporturilor materiale cu ajutorul cărora vom ilustradiferitele fapte pentru a susţine o i<strong>de</strong>e sau alta (planşe, grafice, diapozitive, secvenţe <strong>din</strong> diferitefilme etc.);c) pregătirea psihologică, atît a celui care expune, cît şi strategia <strong>de</strong> captare a atenţieipublicului şi <strong>de</strong> creare a condiţiilor subiective pentru buna <strong>de</strong>sfăşurare a expunerii.La rîndul ei, pregătirea i<strong>de</strong>ilor cuprin<strong>de</strong> o suită <strong>de</strong> operaţii cum sunt: documentarea, princare se realizează conturul subiectului ce urmează a constitui nucleul expunerii, alegerea celormai interesante i<strong>de</strong>i, ordonarea logică, alegerea materialelor ilustrative etc. Important <strong>de</strong> remarcateste şi faptul ca întregul proces <strong>de</strong> pregătire să se <strong>de</strong>sfăşoare şi <strong>din</strong> perspectiva opoziţiei posibilefaţă <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ile sau informaţiile ce vor alcătui expunerea propriu-zisă.Pregătirea materială are în ve<strong>de</strong>re notele după care se va face expunerea, precum şisursele bibliografice utilizate. În prepararea notelor se cere făcută mai întîi alegerea firuluiconducător, apoi gruparea i<strong>de</strong>ilor <strong>de</strong> probleme, elaborarea unui plan al discursului şi alvocabularului ce urmează a fi utilizat. La acestea se mai adaugă, evi<strong>de</strong>nt, alegerea locului <strong>de</strong><strong>de</strong>sfăşurare a expunerii şi modul în care vor fi aşezaţi în spaţiu participanţii. Tot în operaţiile <strong>de</strong>

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!