Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

38amprenta asupra societăţilor moderne. Vîrsta a treia, ca provocare socială, pare să fie apanajulsecolului XX, care a descoperit deodată complexitatea societăţilor ce îmbătrînesc. Societăţile s-au confruntat cu problema creşterii numărului de vîrstnici, au fost silite să-şi schimbestereotipurile şi reprezentările despre aceste categorii sociale, au fost obligate să inventeze noimodele de abordare a acestei vîrste, să schimbe legislaţiile, să formeze noi profesionişti capabilisă asiste această categorie socială (Iacob, 2001).Psihologii consideră vîrsta a treia o etapă distinctă a dezvoltării şi a schimbării calitative,o evoluţie normală din punct de vedere biologic şi o cristalizare a inteligenţei. Influenţa mediuluisocial şi profesional, activitatea şi succesul în viaţă, relaţiile sociale solide, menţinereaangajamentului social fac din vîrsta a treia o reuşită. O „bătrîneţe optimală” înseamnă menţinereacapacităţii fizice şi a funcţiilor cognitive, dar şi a unui tonus motivator ridicat, precum şi acapacităţii de a avansa comportamente adaptative (Fontaine, 1999). Scăderea unor funcţii esteconsiderată un efect al subutilizării rezervelor personale şi, pînă la urmă, un efect al educaţieigreşite.Predictorii unei bătrîneţi optimale au fost identificaţi a fi următorii: menţinereaangajamentului social (relaţii sociale şi activităţi productive, apelul la suportul social şiprofesional), un stil activ de a proiecta retragerea prin utilizarea cunoştinţelor dobîndite,inserarea în familie, participarea la proiecte comune etc. Continuarea activităţilor pare să fiecondiţia principală a unei bătrîneţi reuşite, iar nivelul de studii şi continuarea lor – condiţie aoptimizării. „Modelul de optimizare selectivă prin compensare” (Baltes şi Baltes, 1990) sebazează pe căutarea unui înalt nivel de funcţionare, realizabil prin antrenament intelectual şi prinutilizarea şi creşterea cunoştinţelor legate de activitatea cotidiană.Un interes aparte îl prezintă formarea specialiştilor care lucrează cu persoane de vîrsta atreia. Ei îşi pot organiza munca corect (birocratic), orientaţi spre acordarea de servicii sau dupăun model participativ, orientat spre utilizator. În acest caz se practică un comportament deschis,negociabil, orientat spre rezultate, stimulînd nevoia de autonomie şi de participare autilizatorului. Cum poate fi stimulată participarea? Un sociolog american, Alain Walker (2001),pledează pentru schimbarea organizării serviciilor existente, punînd accentul pe ajutorulnonformal, implicarea utilizatorilor, multiplicarea serviciilor oferite, modificarea atitudiniispecialiştilor, creşterea competenţei de a munci în echipă a acestor specialişti. Accentul ar trebuisă cadă pe organizarea unor programe de acţiuni practice de formare şi informare, pe creşterearesurselor prin inovare, pe stimularea diversităţii culturale a utilizatorilor şi operatorilor.Participarea trebuie să implice intenţia de dezvoltare personală, încurajarea comportamentului decontrol al propriei vieţi, principiul asocierii şi răspunderii colective.