34102 evenimente posibile. Aceasta se datorează, cel puţin în parte, faptului că oamenii sînt slabpregătiţi <strong>de</strong> societate pentru creşterea copiilor.Numeroase studii au indicat că satisfacţia maritală tin<strong>de</strong> să scadă cu sosirea primuluicopil (Reibstein şi Richards, 1992). Schultz (1972) a <strong>de</strong>pistat că tinerii părinţi discută între eiaproape cu 50% mai puţin <strong>de</strong>cît cuplurile fără copii, şi atunci conversaţia este <strong>de</strong>seori <strong>de</strong>sprecopil. În unele căsătorii, totuşi, mai ales dacă s-a planificat naşterea copiilor, ei pot întări relaţiamaritală.Creşterea copiilor duce invariabil la relaţionarea cuplului cu societatea într-o nouămodalitate. Tinerele mame se bucură <strong>de</strong> compania celorlalte; părinţii tineri caută companiapărinţilor lor pentru sfaturi şi susţinere emoţională – şi pentru a se ocupa <strong>de</strong> nepoţi. Instituţiilesociale care anterior nu aveau semnificaţie în viaţa cuplului şi şcolile, şi poate să apară oimplicare activă în cauze cum ar fi promovarea siguranţei pe drumurile publice sau opoziţia faţă<strong>de</strong> violenţa prezentată în programele <strong>de</strong> televiziune (Brodzinsky şi colab., 1986).Calitatea relaţiei existente între părinţi înainte să se nască copilul este un aspectimportant. În primul rînd, relaţia lor are implicaţii asupra modului în care părinţii se vorconfrunta cu problema creşterii copiilor şi în al doilea rînd, pentru calitatea interacţiunilor lor cucopiii (Cox şi colab., 1989; Heinike şi Guthrie, 1992). Heinike şi Guthrie au arătat că părinţiicare au avut interacţiuni <strong>din</strong>tre cele mai pozitive înainte <strong>de</strong> naşterea copilului şi care eraucapabili să facă faţă diverselor conflicte într-o manieră mutuală, plina <strong>de</strong> respect, au prezentat obună adaptare la naşterea copilului. Cox şi colaboratorii (1989), revizuind literatura <strong>de</strong>specialitate, au ajuns la concluzia că măsura în care cuplurile stabilesc o relaţie <strong>de</strong>mnă <strong>de</strong>încre<strong>de</strong>re era legată <strong>de</strong> căldura maternă şi <strong>de</strong> sentimentele soţului <strong>de</strong>spre rolul lui ca tată.Comportamentul <strong>de</strong> ataşament la părinţi. Acel comportament la copii care indicăataşamentul, inclu<strong>de</strong> dorinţa <strong>de</strong> a sta în apropierea persoanei <strong>de</strong> ataşament, tulburare în absenţa eişi sentimente <strong>de</strong> securitate în prezenţa „persoanei <strong>de</strong> ataşament” Aceste caracteristici sînt, <strong>de</strong>asemenea, i<strong>de</strong>ntificate la tinerii părinţi care nutresc un ataşament puternic faţă <strong>de</strong> copil (Newmanşi Newman, 1988). Cu toate acestea, experienţa <strong>de</strong> ataşament a părinţilor prezintă cîteva trăsăturisuplimentare: <strong>de</strong> exemplu, un simţ puternic al responsabilităţii pentru bunăstarea copilului,bucurie la satisfacerea trebuinţelor copilului şi anxietate şi stres cînd acele trebuinţe nu pot fisatisfăcute. De asemenea, părintele experimentează o nouă capacitate socială: posibilitatea şiobligaţia <strong>de</strong> a-şi exercita autoritatea. Modul în care aceasta este încorporată în viaţa <strong>de</strong> familieare implicaţii importante pentru <strong>de</strong>zvoltarea copilului şi pentru relaţia părinte-copil. Aici pare afi, <strong>de</strong> asemenea, şi un simţ al continuităţii în relaţiile <strong>de</strong> ataşament. Feeney şi colaboratorii(1994) şi Main au <strong>de</strong>pistat că raportările noilor părinţi <strong>de</strong>spre biografia personală, privindataşamentul, erau strîns legate <strong>de</strong> tipurile <strong>de</strong> ataşament i<strong>de</strong>ntificate la copiii lor. Aceste
<strong>de</strong>scoperiri susţin oarecum opiniile lui Bene<strong>de</strong>k (1959) la care ne-am referit anterior asupraimplicaţiilor i<strong>de</strong>ntificării unei femei cu propria mamă.352.3. Vîrsta adultă mijlocieExistă două interpretări contradictorii ale naturii vîrstei mijlocii. Una <strong>din</strong>tre ele opineazăcă vîrsta adultă mijlocie este o perioadă <strong>de</strong> conflict şi criză. Cercetătorii au utilizat termenul <strong>de</strong>„criza <strong>de</strong> la mijlocul vieţii” pentru a <strong>de</strong>scrie perioada cînd oamenii <strong>de</strong> vîrstă mijlocie <strong>de</strong>vinconştienţi (şi <strong>de</strong>seori <strong>de</strong>primaţi) <strong>de</strong> schimbările ce au loc în viaţa lor, cum ar fi efectelesomatice şi psihologice ale îmbătrînirii, ajustările ocupaţionale şi plecarea copiilor <strong>de</strong> acasă. Oopinie mai ştiinţifică confirmă faptul că vîrsta mijlocie este perioada cînd oamenii sînt maiîngăduitori cu ei înşişi şi sînt gata să abor<strong>de</strong>ze viaţa cu o vigoare renăscută.Dacă una <strong>din</strong>tre aceste două interpretări va fi adoptată <strong>de</strong> oamenii <strong>de</strong> vîrstă mijlocie,<strong>de</strong>pin<strong>de</strong> <strong>de</strong> modul în care aceştia îşi percep viaţa şi pe ei înşişi. Şi, <strong>de</strong> asemenea, <strong>de</strong> timpul <strong>de</strong>instalare a vîrstei mijlocii. Unii oameni se percep ca fiind mai tineri sau <strong>de</strong> vîrstă mijlocie la 60<strong>de</strong> ani, în timp ce alţii se consi<strong>de</strong>ră <strong>de</strong> vîrstă mijlocie la 35 <strong>de</strong> ani.Există într-a<strong>de</strong>văr criza <strong>de</strong> la mijlocul vieţii? Levinson a raportat că bărbaţii între 40 şi 45<strong>de</strong> ani au trăit o criză în timpul tranziţiei <strong>de</strong> la perioada adultă dominată <strong>de</strong> tinereţe la vîrstaadultă mijlocie. El consi<strong>de</strong>ra că aceste sentimente <strong>de</strong> agitaţie şi autoevaluare constituie ocomponentă normală a <strong>de</strong>zvoltării şi permit individului să obţină o nouă stabilitate în viaţă.– Ca rezultat al cercetării lui Levinson, noţiunea <strong>de</strong> „criză <strong>de</strong> la mijlocul vieţii” a fostadoptată pe larg atît <strong>de</strong> publicaţiile <strong>din</strong> <strong>Stat</strong>ele Unite, cît şi <strong>din</strong> Marea Britanic. Nu tot<strong>de</strong>auna s-aamintit faptul că eşantionul lui Levinson era mic şi limitat la tipuri particulare <strong>de</strong> bărbaţi <strong>din</strong>tr-osingură societate. Cercetările ulterioare au pus sub semnul întrebării dacă se pot generaliza<strong>de</strong>scoperirile lui Levinson la fiecare individ: Vaillant (1977) argumentează că majoritateaperioa<strong>de</strong>lor <strong>de</strong> viaţă sînt trăite cu dificultate <strong>de</strong> unii oameni.– Baruch şi colaboratorii (1983) au ridicat unele întrebări cu privire la direcţia vieţii uneipersoane şi la valoarea achiziţiilor, <strong>de</strong>seori experimentate mai <strong>de</strong>grabă la începutul cariereiprofesionale <strong>de</strong>cît la vîrsta mijlocie.– Mai multe studii au <strong>de</strong>pistat că un număr mare <strong>de</strong> persoane <strong>de</strong> vîrstă mijlocie ausentimente pozitive <strong>de</strong>spre acest stadiu al vieţii lor, <strong>de</strong>cît <strong>de</strong>spre cele anterioare (Long şi Porter,1984).– Farrell şi Rosenberg (1981), utilizînd un eşantion mai larg <strong>de</strong>cît Levinson au arătat că întimp ce numeroşi oameni afirmă că au experimentat o anumită reevaluare la vîrsta mijlocie,numai aproximativ 12% au simţit că au trăit o criză.
- Page 1 and 2: Universitatea de Stat „Alecu Russ
- Page 3: 3Capitolul I. ÎNTREBĂRI LITIGIOAS
- Page 6 and 7: 6exclusiv pedagogică, ea va deveni
- Page 9 and 10: 9personalităţii, crede el, nu poa
- Page 11 and 12: 11ideologii favorabile modernizări
- Page 13 and 14: 13că educaţia adulţilor oferă a
- Page 15 and 16: 15- Noua concepţie despre educaţi
- Page 17 and 18: 17vede pe sine în prima sa stare c
- Page 19 and 20: 19Trăsătura cea mai evidentă a
- Page 21 and 22: 214) Să evidenţieze metodele de i
- Page 23 and 24: 23acestei idei, în particular, în
- Page 25 and 26: 25Capitolul II. STUDIUL VÎRSTEI AD
- Page 27 and 28: 27crescută să rămînă singuri.O
- Page 29 and 30: 29aveau cariere profesionale şi ca
- Page 31 and 32: 31căsătorii oficiale, majoritatea
- Page 33: 33poate fi şocul; persoana care a
- Page 37 and 38: 372) O stabilitate mai mare s-a obs
- Page 39 and 40: 39Ce caracteristici presupune educa
- Page 41 and 42: 41fiecărui om există un anumit ta
- Page 43 and 44: 43- Programa instruirii adulţilor
- Page 45 and 46: 45asemenea de indicat succesele şi
- Page 47 and 48: 47- Foloseşte dialogul, pentru a-i
- Page 49 and 50: 49Capitolul IV. METODE ŞI TEHNICI
- Page 51 and 52: 51dintre ele, fiind certe, ca de al
- Page 53 and 54: 53expunerea de adeziune totală sau
- Page 55 and 56: 55Desfăşurarea cursului magistral
- Page 57 and 58: 57dintre noi ne-am dezvoltat person
- Page 59 and 60: 59îmbinarea cunoscutului cu necuno
- Page 61 and 62: 61vom reuşi să realizăm una din
- Page 63 and 64: 63ele, ci să ajungă la semnifica
- Page 65 and 66: 65înfăţişa cum noi făurim ast
- Page 67 and 68: 67Conversaţia individuală şi în
- Page 69 and 70: 69cursului prin întrebări şi ră
- Page 71 and 72: 71creativităţii (tot proces de ed
- Page 73 and 74: 73(adultului) şi nu simple înregi
- Page 75 and 76: 75realiza prin aceasta sau cum pute
- Page 77 and 78: 77Să presupunem că avem de organi
- Page 79 and 80: 79grupului de formare (K. Levin şi
- Page 81 and 82: 81Obiective specificeObiective gene
- Page 83 and 84: 834.3. Metode de joc ale desfăşur
- Page 85 and 86:
85(2) Jocurile operaţionale ajută
- Page 87 and 88:
874. Învăţarea individuală a ro
- Page 89 and 90:
893. Mersul jocului:- familiarizare
- Page 91 and 92:
91competiţii, imitaţii, interpret
- Page 93 and 94:
93discutat, adultul care învaţă
- Page 95 and 96:
95Toate aceste noi provocări pot c
- Page 97 and 98:
975.2. Obiectivele educaţiei perma
- Page 99 and 100:
995.3. Caracteristicile conceptuale
- Page 101 and 102:
101formă de învăţare, metode ce
- Page 103 and 104:
103Mai decupăm, dintre numeroasele
- Page 105 and 106:
105de cultură generală, „aritme
- Page 107:
10727. Surdu, E., Prelegeri. Pedago