Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

33poate fi şocul; persoana care a suferit ani de conflict şi durere poate foarte bine trăi o uşurare.Totuşi, dovezile sugerează că ambele persoane suferă din această cauză şi vor trăi o perioadă de„doliu” pentru relaţia pierdută.Wiseman (1975) raportează că numeroase persoane divorţate trăiesc o criză de identitatepe măsură ce ele îşi reorganizează viaţa. Această situaţie corespunde îndeosebi femeilor care s-aucăsătorit de tinere şi a căror identitate era dominată de cea a soţului.Îngrijirea parentală. În modelul de dezvoltare psihosocială al lui Erikson, tînărulexperimentează criza de intimitate vs. izolare. Nevoia de a simţi dragoste pentru o altă persoanăşi de angajament constituie scopul principal al acestui stadiu. Urmînd rezolvarea crizei, aparprimele semnale ale crizei de generativitate pe măsură ce cuplurile îşi confruntă sentimentele şiiau decizii în privinţa îngrijirii copilului. Generativitatea – dorinţa de a ocroti pe alţii şicontribuţia adusă la creşterea şi bunăstarea generaţiilor viitoare – poate fi dobîndită prin a aveacopii.Motivaţia fertilităţii. Numeroşi factori influenţează decizia unui cuplu de a avea copii.Cercetătorii pe problematica motivaţiei fertilităţii motivele oamenilor de avea sau nu copii – aucitat un număr de factori care pot contribui la decizia de a avea copii: presiunea socială, înspecial din partea părinţilor, nevoia de securitate emoţională pe care le-o pot oferi copiii maitîrziu.Îngrijirea parentală ca proces de dezvoltare. Mulţi cercetători consideră că, pentruambii părinţi, faptul de a avea un copil contribuie la procesul evolutiv prin aceea că el le permiteacestora să retrăiască crizele de dezvoltare anterioare prin care ei înşişi au trecut. Erikson (1968)credea că graviditatea permite unei femei să se folosească de „spaţiul intern productiv” care stăla baza împlinirii femeii. Psihanalistul Benedek (1959) sugerează că instinctul matern al femeiiprovine din identificarea timpurie cu propria mamă. Urmele mnezice reţinute din copilărie îipermit să retrăiască plăcerile şi problemele din primii ani de viaţă atunci cînd are grijă de copilulei. Dinnerstein (1976), totuşi, crede că sentimentele unei femei despre maternitate vor fi diferitedacă activitatea de creştere a copilului a fost împărţită în mod egal cu tatăl.Adaptarea la practica de creєtere a copilului. Sarcina majoră a părinţilor constă însocializarea copilului. Părinţii, la rîndul lor, sînt socializaţi de către copil. Pe măsură ce părinţiiajută copilul să achiziţioneze deprinderile de alimentare, de igienă personală şi deprinderilesociale, ei învaţă cum să răspundă copilului, asigurîndu-i confort şi securitate.Creşterea copilului a fost descrisă ca fiind un moment de criză în viaţa unui cuplu. Într-unstudiu efectuat pe mai mult de 2 500 de adulţi, Dohrenwend şi colaboratorii (1978) au revelat cănaşterea primului copil era considerată a fi al şaselea eveniment de viaţă stresant dintr-o listă de