Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

32Rolurile maritale. Presiunile sociale curente în privinţa rolurilor în căsătorie sînt maipuţin rigide decît erau înainte. Mulţi tineri din ziua de astăzi subscriu ideii de împărţire arolurilor în căsătorie. Cum numărul femeilor care lucrează în afara cadrului familial creşte, soţiiacestora au o contribuţie tot mai mare în rezolvarea treburilor gospodăreşti şi în creştereacopiilor. Bahr (1973) a raportat că bărbaţii cu soţii angajate în cîmpul muncii îndeplinescsemnificativ mai multe activităţi casnice decît bărbaţii cu soţii casnice. Totuşi, Walker (1970) acomparat activitatea de muncă în cadrul familiei a bărbaţilor şi femeilor căsătoriţi şi a arătat căfemeile petrec mult mai mult timp în îndeplinirea sarcinilor casnice decît bărbaţii (5 ore pe zi încomparaţie cu 1,5 ore pe zi). Preslam şi Antill (1987) au descoperit că, în căzul în care ambiiparteneri lucrează, există o uşoara creştere, a timpului petrecut de bărbaţi în activităţile casnice şio descreştere substanţială a timpului petrecut de femei pentru acestea. Totuşi, femeile tind, îngeneral, să deţină responsabilitatea pentru treburile gospodăreşti. Matlin (1993) arată că, în modtradiţional, femeile şi bărbaţii căsătoriţi îşi împart sarcinile casnice corespunzător forţei fiziceimplicate şi dacă sarcinile sînt îndeplinite înăuntrul sau în afara casei. De exemplu, femeile seocupă de gătit, spălat şi supravegherea copilului, în timp ce bărbaţii spală maşina, curăţă grădinaşi ridică gunoiul.Un studiu efectuat de Booth (1977) a arătat că bărbaţii cu soţii angajate sînt mai fericiţi şimai puţin stresaţi decît bărbaţii ale căror soţii sînt angajate într-o activitate de muncă. Wright şicolaboratorii au descoperit că bărbaţii suedezi sînt considerabil mai implicaţi în activităţi casnicedecît bărbaţii americani. Aceasta sugerează că schimbările deliberate de politică socială auinfluenţat comportamentul de gen casnic. Din 1970, guvernul suedez a adoptat o politică privindegalitatea genului în domenii cum ar fi sistemele de impozitare şi alocaţiile pentru îngrijireacopilului şi susţinerea familiei, care nu au fost echivalate în Statele Unite şi în celelalte ţări dinEuropa.Divorţul. Statisticile recente indică faptul că mai mult de una din trei căsătorii va sfîrşiprin divorţ. Majoritatea acestor divorţuri se vor produce în primii şapte ani de la căsătorie (Reiss,1980). Căsătoriile între adolescenţi au o probabilitate de două ori mai mare să se termine prindivorţ precum şi căsătoriile la vîrsta de 20 de ani.Faptul că se divorţează atît de rapid sugerează existenţa unei cauze de dezvoltare. Unulsau altul dintre partenerii de căsătorie este posibil să nu-şi fi stabilit o identitate coerentă,independentă de părinţi, sau nu a izbutit să se angajeze într-o ocupaţie.Studiile sugerează că divorţul este un factor de stres puternic şi se plasează după decesulunuia dintre soţi în termenii reajustărilor pe care trebuie să le facă individul în viaţa sa (Holmesşi Rahe, 1967). Reacţiile emoţionale la divorţ vor diferi în funcţie de evenimentele care precedschimbarea (Kelly, 1982). Pentru persoana care nu a avut anterior probleme maritale, reacţia