Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

31căsătorii oficiale, majoritatea oamenilor care nu sînt căsătoriţi legal sînt implicaţi în relaţii delungă durată asemănătoare celor dintre soţ şi soţie.Există multe şi diferite tipuri de căsătorie, fiecare dintre acestea deţinînd roluri, diversepentru soţ şi soţie. Duberman (1973) a identificat trei tipuri principale de căsătorie:1) căsătoria tradiţională operează după principiul conform căruia soţul este principalaforţă şi factor de decizie. Deşi soţia poate avea autoritate în unele domenii cum ar fi îngrijireacopilului şi activităţi casnice, toate celelalte domenii sînt controlate de bărbat;2) căsătoria de tip camaraderia în care accentul se pune pe egalitate şi tovărăşie.Rolurile bărbaţilor şi femeilor nu sînt diferenţiate, iar fiecare partener poate lua decizii şi-şi poateasuma responsabilităţi în orice domeniu;3) căsătoria de lip colegial este similara căsătoriei de tip camaraderie prin aceea că sepune un accent deosebit pe coparticiparea la satisfacţia personală. Totuşi, diferenţele de rol sîntacceptate şi fiecare partener este responsabil de diferitele aspecte ale vieţii maritale, potrivitintereselor şi abilităţilor proprii.Căsătoriile de tip camaraderie şi de tip colegial devin din ce în ce mai frecvente printrecuplurile aparţinînd clasei sociale mijlocii. Multe căsătorii, desigur, nu corespund cu precizieacestor categorii, iar numeroase trăsături se suprapun.Adaptarea maritală. Cîteva studii au examinat schimbările şi ajustările pe care oameniile trăiesc atunci cînd se căsătoresc. Vincent (1964) a descoperit că într-un grup de oamenicăsătoriţi au apărut transformări semnificative în trăsături de tipul dominaţie şi autoacceptare. Deobicei, femele sînt capabile de mai multe ajustări în cadrul căsătoriei. Femeile deseori renunţă lacariera profesională pentru a deveni mame şi pentru a se ocupa de casă, iar aceasta poate avea carezultai o mai mică satisfacţie în căsătorie pentru ele decît pentru bărbaţi. Unger şi Crawford(1992) au descoperit că sînt mai multe femei decît bărbaţi care raportează insatisfacţie încăsătorie. Căsătoria pare să aibă totuşi un efect benefic asupra bărbaţilor. Veroff şi Feld (1970)au observat că bărbaţii căsătoriţi au raportat că sînt mai fericiţi în actuala stare decît dacă ar fifost singuri. De asemenea, ei erau mai sănătoşi şi au trăit mai mult. Teachman şi colaboratorii(1994) au descoperit că în Statele Unite, bărbaţii căsătoriţi petreceau mai puţin timp ca şomeri şiaveau o probabilitate mai mare de a găsi un loc de muncă decît dacă ar fi fost singuri.Ca în toate relaţiile, căsătoria nu este statică (Reibstein şi Richards, 1992). Ambiiparteneri se dezvoltă şi se schimbă, rezultatul fiind transformarea naturii relaţiei. Pentru unelecupluri această transformare este un fapt negativ. Deşi pentru alţii satisfacţia maritală estemenţinută sau sporită pe tot parcursul vieţii. Bengston şi colaboratorii (1990) au descoperit că, îngeneral, pattern-urile (modelele) satisfacţiei maritale tind să urmeze o curbă în formă de U, înaltăîn stadiile timpurii şi tîrzii, scăzută în stadiul mediu.