30personale puternice cu ceilalţi. Această libertate îi face mai atenţi faţă <strong>de</strong> trebuinţele unei altepersoane.Creşterea libertăţii. Tinerii se angajează în numeroase lucruri şi în consecinţă obţin o maimare satisfacţie <strong>din</strong> interese, cum ar fi hobby-urile, studiul, ocupaţiile sau relaţiile personale,comparativ cu adolescenţii.Umanizarea valorilor. În timpul acestei perioa<strong>de</strong>, tinerii văd problemele morale şi etice<strong>din</strong> ce în ce mai mult în lumina experienţelor <strong>de</strong> viaţă. Ei sînt, prin urmare, mai conştienţi <strong>de</strong>aspectele umane ale valorilor şi <strong>de</strong> modul în care aceste valori se aplică în societate.Extin<strong>de</strong>rea ocrotirii. În perioada adultă timpurie se <strong>de</strong>zvoltă un interes mult mai generalpentru bunăstarea celorlalţi. Acest interes se extin<strong>de</strong> nu numai la indivizii particulari cunoscuţi înmod personal <strong>de</strong> ei, ci şi într-un sens mai larg către indivizii <strong>de</strong>privaţi sau aflaţi în suferinţă <strong>din</strong>societatea luată în ansamblu.White subliniază că aceste direcţii <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare reprezintă scopurile i<strong>de</strong>ale ale <strong>de</strong>zvoltăriiîn adolescenţă şi perioada adultă dominată <strong>de</strong> tinereţe. Majoritatea oamenilor fac un anumitprogres, <strong>de</strong>şi este îndoielnic dacă fiecare îşi în<strong>de</strong>plineşte toate aceste scopuri.Evenimentele <strong>de</strong> viaţă. O altă cale <strong>de</strong> a studia <strong>de</strong>zvoltarea adultă constă în observareamodului <strong>de</strong> adaptare a oamenilor la evenimente <strong>de</strong> viaţă, importante. Un eveniment <strong>de</strong> viaţăpoate fi o „întîmplare”, sau fază, <strong>din</strong> viaţa unui individ care necesită ca el să-şi schimbe mo<strong>de</strong>lul<strong>de</strong> viaţă. Unele evenimente <strong>de</strong> viaţă, cum ar fi căsătoria sau angajarea într-un loc <strong>de</strong> muncă, sînttrăite <strong>de</strong> majoritatea adulţilor. Altele, cum ar fi <strong>de</strong>tenţia sau un acci<strong>de</strong>nt soldat cu invalidareaindividului, sînt trăite <strong>de</strong> relativ puţini oameni. Teoria evenimentului <strong>de</strong> viaţă sugerează că toateevenimentele <strong>de</strong> viaţă, bune sau rele, pot induce stres şi prin urmare necesită o anumită ajustarepsihologică.Lowenthal, Thurber şi Chiriboga (1975) au <strong>de</strong>scoperit că, aşa cum se aştepta, tinerii sînt,în general, expuşi mai multor evenimente <strong>de</strong> viaţă <strong>de</strong>cît sînt adulţii <strong>de</strong> vîrstă mijlocie sau cei maivîrstnici. Ultimele două tipuri raportează stresuri negative, în timp ce tinerii adulţi raporteazăstresuri pozitive. Lowenthal şi colaboratorii evi<strong>de</strong>nţiază faptul că impactul unui eveniment <strong>de</strong>viaţă asupra unui individ nu este <strong>de</strong>terminat, pur şi simplu, <strong>de</strong> apariţia reală a evenimentului.Factorul critic in aprecierea nivelului <strong>de</strong> stres pare a fi percepţia <strong>de</strong> către individ a evenimentului.Doi oameni pot experimenta aceiaşi eveniment <strong>de</strong> viaţă, divorţul; <strong>de</strong> exemplu, dar îl pot percepeîn modalităţi foarte diferite. O persoană se poate simţi privată <strong>de</strong> ceva, în timp ce o alta se poatesimţi eliberată <strong>de</strong> acel ceva.Căsătoria. În societăţile vestice mo<strong>de</strong>rne, peste 90% <strong>din</strong>tre adulţi se căsătoresc cel puţino dată. Deşi există o ten<strong>din</strong>ţă crescătoare pentru indivizii mai tineri <strong>de</strong> a nu se conforma unei
31căsătorii oficiale, majoritatea oamenilor care nu sînt căsătoriţi legal sînt implicaţi în relaţii <strong>de</strong>lungă durată asemănătoare celor <strong>din</strong>tre soţ şi soţie.Există multe şi diferite tipuri <strong>de</strong> căsătorie, fiecare <strong>din</strong>tre acestea <strong>de</strong>ţinînd roluri, diversepentru soţ şi soţie. Duberman (1973) a i<strong>de</strong>ntificat trei tipuri principale <strong>de</strong> căsătorie:1) căsătoria tradiţională operează după principiul conform căruia soţul este principalaforţă şi factor <strong>de</strong> <strong>de</strong>cizie. Deşi soţia poate avea autoritate în unele domenii cum ar fi îngrijireacopilului şi activităţi casnice, toate celelalte domenii sînt controlate <strong>de</strong> bărbat;2) căsătoria <strong>de</strong> tip camara<strong>de</strong>ria în care accentul se pune pe egalitate şi tovărăşie.Rolurile bărbaţilor şi femeilor nu sînt diferenţiate, iar fiecare partener poate lua <strong>de</strong>cizii şi-şi poateasuma responsabilităţi în orice domeniu;3) căsătoria <strong>de</strong> lip colegial este similara căsătoriei <strong>de</strong> tip camara<strong>de</strong>rie prin aceea că sepune un accent <strong>de</strong>osebit pe coparticiparea la satisfacţia personală. Totuşi, diferenţele <strong>de</strong> rol sîntacceptate şi fiecare partener este responsabil <strong>de</strong> diferitele aspecte ale vieţii maritale, potrivitintereselor şi abilităţilor proprii.Căsătoriile <strong>de</strong> tip camara<strong>de</strong>rie şi <strong>de</strong> tip colegial <strong>de</strong>vin <strong>din</strong> ce în ce mai frecvente printrecuplurile aparţinînd clasei sociale mijlocii. Multe căsătorii, <strong>de</strong>sigur, nu corespund cu precizieacestor categorii, iar numeroase trăsături se suprapun.Adaptarea maritală. Cîteva studii au examinat schimbările şi ajustările pe care oameniile trăiesc atunci cînd se căsătoresc. Vincent (1964) a <strong>de</strong>scoperit că într-un grup <strong>de</strong> oamenicăsătoriţi au apărut transformări semnificative în trăsături <strong>de</strong> tipul dominaţie şi autoacceptare. Deobicei, femele sînt capabile <strong>de</strong> mai multe ajustări în cadrul căsătoriei. Femeile <strong>de</strong>seori renunţă lacariera profesională pentru a <strong>de</strong>veni mame şi pentru a se ocupa <strong>de</strong> casă, iar aceasta poate avea carezultai o mai mică satisfacţie în căsătorie pentru ele <strong>de</strong>cît pentru bărbaţi. Unger şi Crawford(1992) au <strong>de</strong>scoperit că sînt mai multe femei <strong>de</strong>cît bărbaţi care raportează insatisfacţie încăsătorie. Căsătoria pare să aibă totuşi un efect benefic asupra bărbaţilor. Veroff şi Feld (1970)au observat că bărbaţii căsătoriţi au raportat că sînt mai fericiţi în actuala stare <strong>de</strong>cît dacă ar fifost singuri. De asemenea, ei erau mai sănătoşi şi au trăit mai mult. Teachman şi colaboratorii(1994) au <strong>de</strong>scoperit că în <strong>Stat</strong>ele Unite, bărbaţii căsătoriţi petreceau mai puţin timp ca şomeri şiaveau o probabilitate mai mare <strong>de</strong> a găsi un loc <strong>de</strong> muncă <strong>de</strong>cît dacă ar fi fost singuri.Ca în toate relaţiile, căsătoria nu este statică (Reibstein şi Richards, 1992). Ambiiparteneri se <strong>de</strong>zvoltă şi se schimbă, rezultatul fiind transformarea naturii relaţiei. Pentru unelecupluri această transformare este un fapt negativ. Deşi pentru alţii satisfacţia maritală estemenţinută sau sporită pe tot parcursul vieţii. Bengston şi colaboratorii (1990) au <strong>de</strong>scoperit că, îngeneral, pattern-urile (mo<strong>de</strong>lele) satisfacţiei maritale tind să urmeze o curbă în formă <strong>de</strong> U, înaltăîn stadiile timpurii şi tîrzii, scăzută în stadiul mediu.
- Page 1 and 2: Universitatea de Stat „Alecu Russ
- Page 3: 3Capitolul I. ÎNTREBĂRI LITIGIOAS
- Page 6 and 7: 6exclusiv pedagogică, ea va deveni
- Page 9 and 10: 9personalităţii, crede el, nu poa
- Page 11 and 12: 11ideologii favorabile modernizări
- Page 13 and 14: 13că educaţia adulţilor oferă a
- Page 15 and 16: 15- Noua concepţie despre educaţi
- Page 17 and 18: 17vede pe sine în prima sa stare c
- Page 19 and 20: 19Trăsătura cea mai evidentă a
- Page 21 and 22: 214) Să evidenţieze metodele de i
- Page 23 and 24: 23acestei idei, în particular, în
- Page 25 and 26: 25Capitolul II. STUDIUL VÎRSTEI AD
- Page 27 and 28: 27crescută să rămînă singuri.O
- Page 29: 29aveau cariere profesionale şi ca
- Page 33 and 34: 33poate fi şocul; persoana care a
- Page 35 and 36: descoperiri susţin oarecum opiniil
- Page 37 and 38: 372) O stabilitate mai mare s-a obs
- Page 39 and 40: 39Ce caracteristici presupune educa
- Page 41 and 42: 41fiecărui om există un anumit ta
- Page 43 and 44: 43- Programa instruirii adulţilor
- Page 45 and 46: 45asemenea de indicat succesele şi
- Page 47 and 48: 47- Foloseşte dialogul, pentru a-i
- Page 49 and 50: 49Capitolul IV. METODE ŞI TEHNICI
- Page 51 and 52: 51dintre ele, fiind certe, ca de al
- Page 53 and 54: 53expunerea de adeziune totală sau
- Page 55 and 56: 55Desfăşurarea cursului magistral
- Page 57 and 58: 57dintre noi ne-am dezvoltat person
- Page 59 and 60: 59îmbinarea cunoscutului cu necuno
- Page 61 and 62: 61vom reuşi să realizăm una din
- Page 63 and 64: 63ele, ci să ajungă la semnifica
- Page 65 and 66: 65înfăţişa cum noi făurim ast
- Page 67 and 68: 67Conversaţia individuală şi în
- Page 69 and 70: 69cursului prin întrebări şi ră
- Page 71 and 72: 71creativităţii (tot proces de ed
- Page 73 and 74: 73(adultului) şi nu simple înregi
- Page 75 and 76: 75realiza prin aceasta sau cum pute
- Page 77 and 78: 77Să presupunem că avem de organi
- Page 79 and 80: 79grupului de formare (K. Levin şi
- Page 81 and 82:
81Obiective specificeObiective gene
- Page 83 and 84:
834.3. Metode de joc ale desfăşur
- Page 85 and 86:
85(2) Jocurile operaţionale ajută
- Page 87 and 88:
874. Învăţarea individuală a ro
- Page 89 and 90:
893. Mersul jocului:- familiarizare
- Page 91 and 92:
91competiţii, imitaţii, interpret
- Page 93 and 94:
93discutat, adultul care învaţă
- Page 95 and 96:
95Toate aceste noi provocări pot c
- Page 97 and 98:
975.2. Obiectivele educaţiei perma
- Page 99 and 100:
995.3. Caracteristicile conceptuale
- Page 101 and 102:
101formă de învăţare, metode ce
- Page 103 and 104:
103Mai decupăm, dintre numeroasele
- Page 105 and 106:
105de cultură generală, „aritme
- Page 107:
10727. Surdu, E., Prelegeri. Pedago