Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

29aveau cariere profesionale şi care identificaseră modele de rol, tindeau să nu găsească un mentorde la care să primească sfaturi şi susţinere în raport cu dezvoltarea carierei profesionale.– Tranziţia de la 30 de ani s-a descoperit a fi la fel de importantă în viaţa femeilor precumera pentru bărbaţii din studiul lui Levinson. Totuşi, natura acestei tranziţii tindea să fieinfluenţată de ceea ce s-a întîmplat anterior. Spre exemplu, femeile care timp de 20 de ani au pusmai mult accent pe căsătorie şi maternitate, tindeau acum să aibă scopuri mai individualiste.Acele femei care au fost orientate spre cariera profesională timp de 20 de ani, acum s-auconcentrat asupra căsătoriei şi întemeierii unei familii.– Tranziţia de la 30 de ani părea a fi imprecis definită pentru femei, puţine dintre elevedeau în aceasta o perioadă pentru .„întemeierea unui cămin”. Durkin (1995) sugerează căpentru femei stabilirea performanţei în cariera profesională poate fi nesigură, astfel asigurînd obază mai puţin obiectivă pentru întemeierea unui cămin.Ca şi cercetarea lui Levinson, studiile descrise de Roberts şi Newton sînt fundamentate peun eşantion mic extras din populaţia americană. Totuşi, în general, femeile par să aibă sezoanelevieţii adulte descrise de Levinson. Cu toate acestea, priorităţile din viaţa femeilor deseori diferăde cele ale bărbaţilor. S-a pus un accent mai mare pe relaţii decît pe cariera profesională şi separe că există o mai mare disponibilitate pentru orientarea scopurilor şi „viselor” personale înjurul celorlalţi oameni.2.2. Vîrsta adultă dominată de tinereţeDupă perioada adolescenţei, uneori turbulentă şi nesigură, tînărul este, de obicei,preocupat de dezvoltarea propriei persoane în contextul societăţii şi al relaţiilor cu ceilalţi.Potrivit lui Sheehy (1976) problema centrală din adolescenţă: „Cine sînt eu?”, se transformă înîntrebări de tipul: „Cum îmi pun eu aspiraţiile în practică?” sau „Încotro mă îndrept eu?” înperioada adultă.White (1975) a identificat cinci „direcţii de dezvoltare” observate în perioada adultădominată de tinereţe:Stabilizarea identităţii eului. Identitatea eului – sentimentele unui individ despre propriapersoană – este mai fermă decît în oricare altă perioadă anterioară de dezvoltare. Eul nu poate fiserios afectat, aşa cum poate fi în timpul copilăriei sau adolescenţei. O angajare mai intensă înrolurile sociale, de exemplu rolul ocupaţional, ajută individul să definească şi să menţină un simţal eului stabil şi consistent.Independenţa relaţiilor personale. Dezvoltarea unei opinii stabile despre ei înşişidetermină la tineri scăderea interesului faţă de propria persoană, fiind capabili să dezvolte relaţii