Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ... Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

tinread.usb.md
from tinread.usb.md More from this publisher
12.07.2015 Views

Stadiile de dezvoltare psihosocială ale lui Erikson26Criza de viaţă Rezultat favorabil Rezultat nefavorabilAdolescenţa (12-18 ani)Identitate vs rolului.Adolescentul caută o identitate personalăşi profesional coerente.Vîrsta adultă tînără (20-30 ani)Intimitate vs izolare.caută relaţii personale profunde şidurabile, în special cu un partener de sexopus.Vîrsta adultă mijlocie (40-64 ani)Generativitate vs stagnare.Individul caută să fie productiv şi creativşi să-şi aducă o contribuţie în societateaca întreg.Vîrsta adultă tîrzie (65 + )Integritate vs disperare.Individul îşi revizuieşte şi evaluează ceeace a îndeplinit în viaţăAbilitatea de a se vedea pe sineca fiind consecventă şi opersoană integrată cu oidentitate personală puternică.Abilitatea de iubire şi dăruire.Interesul şi grija faţă de ceilalţiîntr-un sens mai larg.Satisfacţia de viaţă, acceptareamorţiiConcluzie cu privire lacine şi ce este adolescentul(el ca persoană).Izolare, relaţii superficialecu ceilalţiStagnarea dezvoltării;plictiseală şi un interesdeosebit pentru propriapersoană.Regret faţă de posibilităţileomise şi pierdute, teama demoarte.Unele studii asupra teoriei lui Erikson– Fundamentală în teoria lui Erikson este concepţia potrivit căreia transformareapersonalităţii are loc în raport cu diferitele crize care caracterizează fiecare stadiu de dezvoltare.Studiul efectuat de Ryff şi Heinke (1983) a pus întrebarea: „Oamenii îşi percep schimbările depersonalitate în această manieră?”. Percepţiile schimbărilor de personalitate au fost studiate latrei grupuri de adulţi: tineri, de vîrstă mijlocie şi în regresie. Participanţii au completat o serie descale de personalitate, inclusiv două scale care aveau legătură cu conceptele eriksoniene deintegritate (în raport cu perioada bătrîneţii) şi generativitate (în raport cu vîrsta mijlocie). S-auobţinut autoraportări simultane, retrospective şi prospective. Teoria lui Erikson este susţinutăprin faptul că toate grupurile de vîrstă s-au autoperceput ca fiind mai orientate spre generativitatela vîrsta mijlocie şi avînd o mai mare integritate la vîrsta bătrîneţii.– O serie de studii conduse de Block (1971, 1981) au sprijinit credinţa lui Eriksonconform căreia schimbările de personalitate apar în perioada adultă şi că adolescenţa este operioadă foarte importantă în dezvoltarea personalităţii.– Studiul longitudinal executat de Kahn şi colaboratorii (1985) susţine afirmaţia luiErikson că stabilirea unei identităţi în adolescenţă arc o importanţă crucială pentru relaţiileintime de mai tîrziu. Scorurile obţinute 1963 la probele de identitate ale studenţilor erau legate destatutul lor marital 20 de ani mai tîrziu. S-au observat diferenţe destul de interesante: femeilecare au obţinut scoruri scăzute la probele de identitate aveau o probabilitate mare de a se separade partener sau de a divorţa; bărbaţii cu scoruri de identitate scăzute aveau o probabilitate

27crescută să rămînă singuri.O analiză suplimentară a opiniilor lui Erikson asupra vîrstei adulte apare în următoarelesubcapitole referitoare la perioada adultă tînără, mijlocie şi tîrzie.Sezoanele vieţii la bărbaţi. Levinson (1978, 1986) a formulat o teorie influentă adezvoltării adultului bazată pe ideea unei serii de faze presupuse că apar în fiecare ciclu de viaţăal individului. Teoria s-a bazat iniţial pe interviuri detaliate cu 40 de bărbaţi americani cu vîrstecuprinse între 35 şi 45 de ani. Fiecărui participant i s-a cerut să-şi revadă viaţa pînă în prezent şisă comenteze opţiunile critice şi consecinţele lor.Pe baza răspunsurilor date de participanţi, Levinson a postulat patru perioade de viaţă sau„sezoane”: (1) copilăria şi adolescenţa; (2) perioada adultă timpurie (aproximativ 17-45 de ani);(3) perioada adultă mijlocie (aproximativ 40-65 de ani); (4) perioada adultă în regresie (de la 60de ani în sus).Levinson afirma că, deşi fiecare persoană individuală este unică, oricine trece prinaceeaşi succesiune de bază. Fiecare sezon are propriul caracter, iar experienţele de viaţă ale uneipersoane vor fi influenţate de transformările biologice şi sociale asociate cu acea fază a vieţii.Teoria lui Levinson asupra perioadei adulte timpurii şi mijlocîi a descris autopercepţiile şiorientările sociale ale unui grup de bărbaţi. Totuşi, el sugerează existenţa unui model asemănătorşi în cazul femeilor.Perioada adultă timpurie este considerată stadiul în care individul caută independenţafaţă de părinţi şi devine baza pentru ceea ce Levinson numea visul – viziunea despre scopurile deviaţă care asigură motivaţia şi entuziasmul pentru viitor. De exemplu, un bărbat aflat în aceststadiu al vieţii sale poate anticipa achiziţiile în cariera lui profesională, performanţele fizice sauacumularea bogăţiei personale etc. Modul cum se relaţionează individul cu „visul” său esteconsiderat de către Levinson ca fiind crucial, altfel spus dacă „visul” nu devine o parte a vieţiisale, el poate muri şi îşi pierde simţul scopului şi al responsivităţii la viaţă.Între 28-33 de ani, individul se confruntă cu tranziţia vîrstei de 30 de ani cînd el treceprintr-o perioadă de întrebări pentru a-şi găsi drumul în viaţă şi de a se încredinţa unei anumitecariere profesionale.Trăsătura-cheie a perioadei (sezonului) adulte timpurii este existenţa unui mentor, uncolaborator mai în vîrstă şi mai experimentat sau superiorul de la locul de muncă, care-i asigurăun ajutor şi-i dă sfaturi asupra progresului în cariera profesională.Perioada adultă mijlocie este văzută ca fiind perioada pentru consolidarea intereselor,scopurilor şi angajamentelor. Undeva între 30 şi 40 de ani, oamenii încep să-şi „stabileascădomiciliul”. Angajamentele faţă de familie, carieră profesională, prieteni sau faţă de interesespeciale devin stabile. Tranziţia către miezul vieţii apare în jurul vîrstei de 40 de ani şi durează

Stadiile <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare psihosocială ale lui Erikson26Criza <strong>de</strong> viaţă Rezultat favorabil Rezultat nefavorabilAdolescenţa (12-18 ani)I<strong>de</strong>ntitate vs rolului.Adolescentul caută o i<strong>de</strong>ntitate personalăşi profesional coerente.Vîrsta adultă tînără (20-30 ani)Intimitate vs izolare.caută relaţii personale profun<strong>de</strong> şidurabile, în special cu un partener <strong>de</strong> sexopus.Vîrsta adultă mijlocie (40-64 ani)Generativitate vs stagnare.Individul caută să fie productiv şi creativşi să-şi aducă o contribuţie în societateaca întreg.Vîrsta adultă tîrzie (65 + )Integritate vs disperare.Individul îşi revizuieşte şi evaluează ceeace a în<strong>de</strong>plinit în viaţăAbilitatea <strong>de</strong> a se ve<strong>de</strong>a pe sineca fiind consecventă şi opersoană integrată cu oi<strong>de</strong>ntitate personală puternică.Abilitatea <strong>de</strong> iubire şi dăruire.Interesul şi grija faţă <strong>de</strong> ceilalţiîntr-un sens mai larg.Satisfacţia <strong>de</strong> viaţă, acceptareamorţiiConcluzie cu privire lacine şi ce este adolescentul(el ca persoană).Izolare, relaţii superficialecu ceilalţiStagnarea <strong>de</strong>zvoltării;plictiseală şi un interes<strong>de</strong>osebit pentru propriapersoană.Regret faţă <strong>de</strong> posibilităţileomise şi pierdute, teama <strong>de</strong>moarte.Unele studii asupra teoriei lui Erikson– Fundamentală în teoria lui Erikson este concepţia potrivit căreia transformareapersonalităţii are loc în raport cu diferitele crize care caracterizează fiecare stadiu <strong>de</strong> <strong>de</strong>zvoltare.Studiul efectuat <strong>de</strong> Ryff şi Heinke (1983) a pus întrebarea: „Oamenii îşi percep schimbările <strong>de</strong>personalitate în această manieră?”. Percepţiile schimbărilor <strong>de</strong> personalitate au fost studiate latrei grupuri <strong>de</strong> adulţi: tineri, <strong>de</strong> vîrstă mijlocie şi în regresie. Participanţii au completat o serie <strong>de</strong>scale <strong>de</strong> personalitate, inclusiv două scale care aveau legătură cu conceptele eriksoniene <strong>de</strong>integritate (în raport cu perioada bătrîneţii) şi generativitate (în raport cu vîrsta mijlocie). S-auobţinut autoraportări simultane, retrospective şi prospective. Teoria lui Erikson este susţinutăprin faptul că toate grupurile <strong>de</strong> vîrstă s-au autoperceput ca fiind mai orientate spre generativitatela vîrsta mijlocie şi avînd o mai mare integritate la vîrsta bătrîneţii.– O serie <strong>de</strong> studii conduse <strong>de</strong> Block (1971, 1981) au sprijinit cre<strong>din</strong>ţa lui Eriksonconform căreia schimbările <strong>de</strong> personalitate apar în perioada adultă şi că adolescenţa este operioadă foarte importantă în <strong>de</strong>zvoltarea personalităţii.– Studiul longitu<strong>din</strong>al executat <strong>de</strong> Kahn şi colaboratorii (1985) susţine afirmaţia luiErikson că stabilirea unei i<strong>de</strong>ntităţi în adolescenţă arc o importanţă crucială pentru relaţiileintime <strong>de</strong> mai tîrziu. Scorurile obţinute 1963 la probele <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitate ale stu<strong>de</strong>nţilor erau legate <strong>de</strong>statutul lor marital 20 <strong>de</strong> ani mai tîrziu. S-au observat diferenţe <strong>de</strong>stul <strong>de</strong> interesante: femeilecare au obţinut scoruri scăzute la probele <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitate aveau o probabilitate mare <strong>de</strong> a se separa<strong>de</strong> partener sau <strong>de</strong> a divorţa; bărbaţii cu scoruri <strong>de</strong> i<strong>de</strong>ntitate scăzute aveau o probabilitate

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!