Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

19Trăsătura cea mai evidentă a învăţării la adulţi – rezultă din cele spuse pînă aici – esteresponsabilitatea cu care ei caută să-şi însuşească cunoştinţe şi deprinderi. Adultul este „motivat”de planurile lui de viaţă, de aspiraţiile sale. El este un om independent (spre deosebire de copil,care e dependent) şi se angajează într-o activitate (de învăţare) numai dacă există o corelaţie întreproiectele sale de viaţă şi dorinţa imperioasă de a le realiza. Adultul se hotărăşte să redevină elev,să înveţe, numai dacă găseşte că trebuie să-şi schimbe statusul (iată condiţia psihosocială aînvăţării!) – ca profesionist, membru al familiei sau al unor microgrupuri. Dacă nici muncaprofesională, nici activitatea socială, nici situaţia familială nu-i determină această dorinţă, atuncifoarte greu îl poţi convinge să înveţe (Urbanczyk, 1975). Statusul de elev-adult înseamnă uneleperturbări ale activităţii profesionale, familiale, sociale, datorate nevoii de timp pentru învăţare,înseamnă unele dificultăţi şi chiar conflicte. Ilustrăm această afirmaţie cu relatarea unui episodpilduitor din istoria „educaţiei adulţilor”: într-o broşură publicată în 1943, dr. Vasile Ilea,preşedintele „despărţămîntului” Sighet al „Astrei”, rememorează împrejurările în care s-a deschisprima şcoală ţărănească din România. Iată: în zorii zilei de 15 iunie 1931, un grup de 18 sătenidin diferite sate ale Maramureşului, „cu toţii ţărani fruntaşi, îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, auplecat din comunele lor spre Sighet, la învăţătură mai înaltă. Erau oameni în toată firea, uniitrecuţi chiar de vîrsta cătăniei, şi, desigur, nu le-a fost uşor să înfrunte ironia celor din sat, cînd s-au hotărît să-şi ducă pletele cărunte la şcoală. Poate nici n-au spus-o nimănui, afară de cei maiapropiaţi, nevastă şi copii. Acestora trebuia să le spună, era vorba doar să lipsească de acasă vreodouă săptămîni, în toiul lucrului la cîmp” (Ilea, 1943).Învăţarea adulţilor, scrie Kidd, este o „luptă”, accentul punîndu-se pe atitudinea activă aindividului care – departe de „a primi învăţătura” – caută, descoperă, stabileşte, dobîndeşte(cunoştinţe, deprinderi, obiceiuri). El vrea ceva, face ceva, dobîndeşte ceva. Toate aceste verbesînt active, învăţatul adultului nu e deci acumulare, ci o reorganizare sau restructurare (uneoridezvăţare) a ceea ce ştie. Înseamnă, cum am arătat, o schimbare în comportament, o reorganizarepentru a acţiona diferit, o transformare a întregii personalităţi.Acest program de schimbare calitativă urmărit de orice demers educativ, cu atît mai multîn cazul adulţilor.Teoria învăţării adulţilor. Pedagogia este predispusă spre învăţămînt. Fiind legată înmod primordial de transmiterea cunoştinţelor. Învăţarea adulţilor are tendinţa să se îndepărtezede la modul de elaborare pedagogic tradiţional spre valorificarea particularităţilor adultului.Existenţa tehnologiilor specifice învăţării adulţilor necesită de a face unele specificări înînvăţarea adulţilor.Acceptarea modului de realizare andragogică a învăţării impune profesoruluiobligativitatea de a lua în considerare pentru elaborarea tehnologiei următoarele: