Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

17vede pe sine în prima sa stare conştientă ca fiind complet dependent de lumea adultă care iadecizii pentru el, îl hrăneşte, îi schimbă scutecele şi constată că îl jenează. În timpul copilăriei şitinereţii sale, această dependenţă este întărită prin deciziile ce sînt luate pe seama sa în familie, înşcoală, pe terenul de joc şi oriunde se află. La un moment dat însă, el începe să simtă plăcerea dea lua el însuşi decizii pentru sine. A fi adult înseamnă a fi independent. În momentul în care seproduce această modificare, se dezvoltă în fiinţa umană o trebuinţă psihologică profundă de a sevedea pe sine însuşi, de a fi văzut de alţii ca fiind într-adevăr independent. Acesta este conceptulcare constituie nucleul andragogiei. Andragogia pleacă de la postulatul ca cea mai adîncă nevoiepe care o simte un adult este de a fi tratat ca un adult, adică precum o persoană independentă, curespect” (Knowles, 1970).În al doilea rînd, spre deosebire de învăţarea la copii, învăţarea adulţilor se axează pesituaţii concrete, decupate din viaţă, apelîndu-se la experienţa lor. Elementul de continuitatecontează considerabil în motivarea adulţilor pentru învăţare.Între caracteristicile învăţării la adulţi (Kidd, 1981) vor trebui înregistrate următoarele:a) omul învaţă întreaga viaţă, chiar dacă traversează perioade de evoluţie sau de declin înaceastă acţiune;b) efectul învăţării constă în schimbările de rol ale individului (dobîndeşte statusul deprieten, cetăţean, membru al unei familii, muncitor etc.), care presupun cîştigarea unorcompetenţe profesionale şi interpersonale;c) prin socializare, individul dobîndeşte maturitate (capacitate de autoconducere,autodisciplină, autonomie, autoînţelegere), şi din această perspectivă abordează el evenimentelevieţii;d) experienţa (mai multă, mai diversă, organizată în mod diferit) contează enorm înhotărîrea adultului de a se angaja în învăţare;e) dorinţa de a activa, de a se angaja, de „a se trezi” la viaţă îi conduce pe mulţi adulţiprin statusul de autodidacţi – oameni care învaţă întreaga viaţă;f) pentru adultul care învaţă, timpul şi bătrîneţea au semnificaţii deosebite. Ei percep întrunchip propriu realitatea (văd ţeluri îndepărtate) şi-şi drămuiesc (preţuiesc) timpul, contacteleinterpersonale, apreciază satisfăcător situaţiile sociale.Adesea adulţii opun o anumită rezistenţă la învăţare, percepută ca un „dureros proces alschimbării pe planurile personal şi intelectual, ca şi asupra celui al operaţiilor manuale pe care lepresupune învăţatul” (Kidd, 1981). Ei sînt susceptibili cînd li se cere să învingă noi dificultăţi sauabordează învăţarea avînd conştiinţa condiţiei şi a rolului lor deosebit. De aceea se recomandăplasarea lor într-un context încurajator al unui grup de învăţare; muncind în colaborare, în ritmullor propriu, poate în mici etape şi fără constrîngere exterioară în pregătirea examenelor, ei