Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

161.4. Caracteristicile învăţării la adulţiConceptul de educaţie a adulţilor are cinci caracteristici normative (Bhola, 1985):(1) globalitatea şi continuitatea: pentru că se întinde de-a lungul întregii vieţi, avînd uncaracter de permanenţă, se mai utilizează sintagmele „educaţie continuă, recurentă” sau pentru „adoua şansă”; iar pentru că vizează progresul material şi social, asumarea de responsabilităţi,UNESCO insistă asupra sintagmelor „dezvoltare comunitară” (ansamblu de principii şi demetode destinate să suscite, printre membrii unei comunităţi, un interes pentru progresul materialşi social şi voinţa de a asuma responsabilităţi) şi „educaţie comunitară” (principiu după careeducaţia trebuie să dezvolte interesul pentru comunitate şi ameliorarea calităţii vieţii);(2) minimumul indispensabil: toţi oamenii au nevoie de o educaţie fundamentală, de oeducaţie de bază, de un minimum educativ pentru a înţelege mecanismele vieţii comunitare şiresponsabilitatea cetăţenească;(3) libertatea structurală: posibilitatea de a fi educaţi şi în afara instituţiilor şcolaretradiţionale;(4) utilitatea: caracter funcţional, ajutîndu-1 pe individ să-şi rezolve problemele vieţii;(5) echitatea: oferta se adresează în mod egal tuturor, îndeosebi celor dezavantajaţi.Operaţia de educaţie a adulţilor poate fi reprezentată formal printr-un model complex,articulînd lărgirea cunoaşterii cu ameliorarea competenţei profesionale, acţiunea de destabilizarea unui model inadecvat de personalitate cu restructurarea sistemului de relaţii al persoanei,lărgirea cîmpului de activitate cu proiectul unei noi reinserţii. Totul în vederea schimbăriimanierei de a fi, de a acţiona şi interacţiona. Educaţia adulţilor, din perspectiva modelului propusde Avanzini, înseamnă deopotrivă formarea persoanelor adulte (ceea ce se traduce prin acţiunide „reciclare” sau de „reconversie”), formarea permanentă (adică efortul de ameliorare acalificării iniţiale, vizînd evoluţia individului, destabilizarea unor vechi deprinderi şirestructurarea personalităţii), educaţia adulţilor (lărgirea polivalenţei, modificarea statutuluipersoanei prin dobîndirea unei culturi solide) şi educaţia permanentă, prin fixarea unor scopuriambiţioase de dezvoltare, augmentarea polivalenţei personale. Educaţia adulţilor are deci unspecific al său, ea răspunde nevoilor indivizilor (de a învăţa sau de a se schimba) şi dorinţeloracestora (de a acumula şi a schimba condiţia lor socială şi personală), stimulează inventareastrategiilor de (auto)dezvoltare care se alimentează din teamă şi speranţe.De ce a fost nevoie să se delimiteze educaţia adulţilor de educaţia copiilor? În primulrînd, pentru că există diferenţe psihopedagogice între adult şi copil. Acestea rezultă din statusullor deosebit. „Un copil se vede pe sine mai întîi ca pe o personalitate complet dependentă. El se