Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

14teoria şi practica locală. Chiar dacă conţinuturile acestui tip de educaţie variază în funcţie decontextul economic, social, cultural şi de nevoile membrilor unei societăţi, el este un elementindispensabil în formarea unei concepţii noi despre educaţie, după care aceasta trebuie să seîntindă pe întreaga viaţă, în ideea de complementaritate şi de continuitate. Finalitatea esteformarea unor cetăţeni informaţi şi toleranţi, capabili să contribuie la dezvoltarea economică şisocială a societăţii, la atenuarea sărăciei şi prezervarea mediului.– Proces ce durează întreaga viaţă, educaţia adulţilor are ca obiectiv dezvoltareaautonomiei şi a simţului responsabilităţii, la fiecare individ şi în rîndurile fiecărei comunităţi,asistîndu-i să facă faţă transformărilor care afectează economia, cultura şi societatea înansamblul său, să promoveze coexistenţa şi toleranţa ca modele de participare a cetăţenilor laviaţa colectivităţii. Un obiectiv major este acela de a permite indivizilor şi comunităţilor să-şigestioneze soarta şi să răspundă provocărilor viitorului, în acest sens, e indispensabil ca educaţiaadulţilor să se fondeze pe tradiţiile locale, pe cultura şi valorile care facilitează şi stimuleazăparticiparea. Desigur, în funcţie de diversitatea sistemelor politice, economice şi sociale, ca şi destructurile administrative ale statelor.– În ultimele decenii, constată participanţii la conferinţă, educaţia adulţilor a evoluat multşi s-a diversificat, devenind un imperativ, atît în viaţa curentă, cît şi în viaţa profesională. Noileexigenţe îl obligă pe fiecare individ să-şi reîmprospăteze cunoştinţele şi competenţele,amplificînd rolul statului, dar şi al altor tipuri de organizaţii ale societăţii civile în organizareaacestui proces. Statul garantează dreptul la educaţie pentru toţi cetăţenii, dar mai ales pentrugrupurile sociale vulnerabile, definind marile linii ale politicii educative; dar el încurajează şi noiparteneriate între sectorul public, cel privat şi cel asociativ, consiliind, controlînd şi evaluînd. Şi,mai ales, antrenează în această activitate complexă parteneri ca sindicatele, organizaţiilenonguvernamentale şi comunitare, grupurile autohtone şi de femei, asigurînd recunoaşterea şivalidarea diferitelor tipuri de intervenţii.– Educaţia de bază pentru toţi se prezintă ca o posibilitate, oferită indivizilor, de a-şivalorifica potenţialul lor, individual şi colectiv. Aceasta nu reprezintă doar un deziderat, orecomandare, ci o datorie şi o responsabilitate a societăţii, a celorlalţi faţă de toţi membriicomunităţii. Desigur, este esenţial să fie recunoscut dreptul la educaţie, de-a lungul întregii vieţi.Dar e nevoie şi să fie create condiţiile pentru a traduce în practică acest drept. Guvernele,organizaţiile şi instituţiile nu pot însă răspunde singure acestei provocări a secolului nostru. Enevoie de mobilizarea energiei de participare şi de provocarea imaginaţiei fiecărui individ pentrua stimula implicarea în viaţa socială, o atitudine şi un comportament de solidaritate, în vedereacreşterii creativităţii şi productivităţii, în sens larg.