Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ... Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălţi Facultatea de Ştiinţe ...

tinread.usb.md
from tinread.usb.md More from this publisher
12.07.2015 Views

14teoria şi practica locală. Chiar dacă conţinuturile acestui tip de educaţie variază în funcţie decontextul economic, social, cultural şi de nevoile membrilor unei societăţi, el este un elementindispensabil în formarea unei concepţii noi despre educaţie, după care aceasta trebuie să seîntindă pe întreaga viaţă, în ideea de complementaritate şi de continuitate. Finalitatea esteformarea unor cetăţeni informaţi şi toleranţi, capabili să contribuie la dezvoltarea economică şisocială a societăţii, la atenuarea sărăciei şi prezervarea mediului.– Proces ce durează întreaga viaţă, educaţia adulţilor are ca obiectiv dezvoltareaautonomiei şi a simţului responsabilităţii, la fiecare individ şi în rîndurile fiecărei comunităţi,asistîndu-i să facă faţă transformărilor care afectează economia, cultura şi societatea înansamblul său, să promoveze coexistenţa şi toleranţa ca modele de participare a cetăţenilor laviaţa colectivităţii. Un obiectiv major este acela de a permite indivizilor şi comunităţilor să-şigestioneze soarta şi să răspundă provocărilor viitorului, în acest sens, e indispensabil ca educaţiaadulţilor să se fondeze pe tradiţiile locale, pe cultura şi valorile care facilitează şi stimuleazăparticiparea. Desigur, în funcţie de diversitatea sistemelor politice, economice şi sociale, ca şi destructurile administrative ale statelor.– În ultimele decenii, constată participanţii la conferinţă, educaţia adulţilor a evoluat multşi s-a diversificat, devenind un imperativ, atît în viaţa curentă, cît şi în viaţa profesională. Noileexigenţe îl obligă pe fiecare individ să-şi reîmprospăteze cunoştinţele şi competenţele,amplificînd rolul statului, dar şi al altor tipuri de organizaţii ale societăţii civile în organizareaacestui proces. Statul garantează dreptul la educaţie pentru toţi cetăţenii, dar mai ales pentrugrupurile sociale vulnerabile, definind marile linii ale politicii educative; dar el încurajează şi noiparteneriate între sectorul public, cel privat şi cel asociativ, consiliind, controlînd şi evaluînd. Şi,mai ales, antrenează în această activitate complexă parteneri ca sindicatele, organizaţiilenonguvernamentale şi comunitare, grupurile autohtone şi de femei, asigurînd recunoaşterea şivalidarea diferitelor tipuri de intervenţii.– Educaţia de bază pentru toţi se prezintă ca o posibilitate, oferită indivizilor, de a-şivalorifica potenţialul lor, individual şi colectiv. Aceasta nu reprezintă doar un deziderat, orecomandare, ci o datorie şi o responsabilitate a societăţii, a celorlalţi faţă de toţi membriicomunităţii. Desigur, este esenţial să fie recunoscut dreptul la educaţie, de-a lungul întregii vieţi.Dar e nevoie şi să fie create condiţiile pentru a traduce în practică acest drept. Guvernele,organizaţiile şi instituţiile nu pot însă răspunde singure acestei provocări a secolului nostru. Enevoie de mobilizarea energiei de participare şi de provocarea imaginaţiei fiecărui individ pentrua stimula implicarea în viaţa socială, o atitudine şi un comportament de solidaritate, în vedereacreşterii creativităţii şi productivităţii, în sens larg.

15– Noua concepţie despre educaţia adulţilor pune în cauză practicile actuale, în măsura încare ele necesită organizări complexe şi reţele, în sînul unor sisteme formale şi nonformale.Finalitatea urmărită este dezvoltarea creativităţii şi flexibilităţii fiecărui actor social, întreaga saviaţă. Ca orientare strategică se recomandă parteneriatul social, implicarea puterii publice,atragerea marilor canale media, dar şi publicitatea şi iniţiativa locală. Obiectivul ultim trebuie săfie crearea unei societăţi educative ataşate justiţiei sociale şi binelui general.Între direcţiile de acţiune recomandate la Hamburg se remarcă: continuarea preocupăriipentru alfabetizarea tuturor adulţilor (în sens de achiziţionare a cunoştinţelor şi competenţelorde bază de care are nevoie orice om într-o lume în evoluţie rapidă), în vederea participării laactivităţi sociale, culturale, politice şi economice; integrarea şi autonomizarea femeilor, prinoferirea unor şanse egale şi eliminarea prejudecăţilor şi stereotipurilor care reduc accesul acestuigrup la educaţie; promovarea unei culturi a păcii, fondată pe justiţie şi toleranţă; educaţia pentrucetăţenie şi democraţie, încurajînd atitudinile de recunoaştere mutuală şi spiritul asociativ;educaţia pentru recunoaşterea diversităţii şi egalităţii, încurajînd dreptul de a învăţa şi de a seafirma al grupurilor minoritare, autohtone sau nomade; educaţia pentru promovarea sănătăţii şiprevenţia maladiilor, oferindu-se cunoştinţe utile în materie; educaţia pentru mediu îşi propuneca obiectiv mobilizarea şi susţinerea eforturilor tuturor în vederea prezervării unei viabilităţiecologice; educaţia şi cultura autohtonă: fiecare individ, autohton sau nomad, trebuie să aibădreptul şi posibilitatea de a parcurge orice formă de educaţie, utilizînd limba statului, dar şipropria sa limbă; într-o economie în transformare trebuie să se asigure, fiecărui bărbat şi fiecăreifemei, posibilitatea dezvoltării competenţelor, în vederea integrării în piaţa muncii şi practicăriiunei activităţi remunerate; dezvoltarea noilor tehnologii de informare şi comunicare, implicîndnoi riscuri de excludere socială, pune în cauză găsirea unor strategii care să permită accesultuturor la informaţii; procesul de îmbătrînire a populaţiei trebuie să reprezinte o preocupare atuturor societăţilor, în sensul utilizării contribuţiilor pe care le pot avea adulţii în vîrstă ladezvoltarea socială; o preocupare constantă trebuie să rămînă integrarea persoanelorhandicapate, facilitarea accesului lor la educaţie.

14teoria şi practica locală. Chiar dacă conţinuturile acestui tip <strong>de</strong> educaţie variază în funcţie <strong>de</strong>contextul economic, social, cultural şi <strong>de</strong> nevoile membrilor unei societăţi, el este un elementindispensabil în formarea unei concepţii noi <strong>de</strong>spre educaţie, după care aceasta trebuie să seîntindă pe întreaga viaţă, în i<strong>de</strong>ea <strong>de</strong> complementaritate şi <strong>de</strong> continuitate. Finalitatea esteformarea unor cetăţeni informaţi şi toleranţi, capabili să contribuie la <strong>de</strong>zvoltarea economică şisocială a societăţii, la atenuarea sărăciei şi prezervarea mediului.– Proces ce durează întreaga viaţă, educaţia adulţilor are ca obiectiv <strong>de</strong>zvoltareaautonomiei şi a simţului responsabilităţii, la fiecare individ şi în rîndurile fiecărei comunităţi,asistîndu-i să facă faţă transformărilor care afectează economia, cultura şi societatea înansamblul său, să promoveze coexistenţa şi toleranţa ca mo<strong>de</strong>le <strong>de</strong> participare a cetăţenilor laviaţa colectivităţii. Un obiectiv major este acela <strong>de</strong> a permite indivizilor şi comunităţilor să-şigestioneze soarta şi să răspundă provocărilor viitorului, în acest sens, e indispensabil ca educaţiaadulţilor să se fon<strong>de</strong>ze pe tradiţiile locale, pe cultura şi valorile care facilitează şi stimuleazăparticiparea. Desigur, în funcţie <strong>de</strong> diversitatea sistemelor politice, economice şi sociale, ca şi <strong>de</strong>structurile administrative ale statelor.– În ultimele <strong>de</strong>cenii, constată participanţii la conferinţă, educaţia adulţilor a evoluat multşi s-a diversificat, <strong>de</strong>venind un imperativ, atît în viaţa curentă, cît şi în viaţa profesională. Noileexigenţe îl obligă pe fiecare individ să-şi reîmprospăteze cunoştinţele şi competenţele,amplificînd rolul statului, dar şi al altor tipuri <strong>de</strong> organizaţii ale societăţii civile în organizareaacestui proces. <strong>Stat</strong>ul garantează dreptul la educaţie pentru toţi cetăţenii, dar mai ales pentrugrupurile sociale vulnerabile, <strong>de</strong>finind marile linii ale politicii educative; dar el încurajează şi noiparteneriate între sectorul public, cel privat şi cel asociativ, consiliind, controlînd şi evaluînd. Şi,mai ales, antrenează în această activitate complexă parteneri ca sindicatele, organizaţiilenonguvernamentale şi comunitare, grupurile autohtone şi <strong>de</strong> femei, asigurînd recunoaşterea şivalidarea diferitelor tipuri <strong>de</strong> intervenţii.– Educaţia <strong>de</strong> bază pentru toţi se prezintă ca o posibilitate, oferită indivizilor, <strong>de</strong> a-şivalorifica potenţialul lor, individual şi colectiv. Aceasta nu reprezintă doar un <strong>de</strong>zi<strong>de</strong>rat, orecomandare, ci o datorie şi o responsabilitate a societăţii, a celorlalţi faţă <strong>de</strong> toţi membriicomunităţii. Desigur, este esenţial să fie recunoscut dreptul la educaţie, <strong>de</strong>-a lungul întregii vieţi.Dar e nevoie şi să fie create condiţiile pentru a traduce în practică acest drept. Guvernele,organizaţiile şi instituţiile nu pot însă răspun<strong>de</strong> singure acestei provocări a secolului nostru. Enevoie <strong>de</strong> mobilizarea energiei <strong>de</strong> participare şi <strong>de</strong> provocarea imaginaţiei fiecărui individ pentrua stimula implicarea în viaţa socială, o atitu<strong>din</strong>e şi un comportament <strong>de</strong> solidaritate, în ve<strong>de</strong>reacreşterii creativităţii şi productivităţii, în sens larg.

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!